Michael Laitman, pe Quora: “Care este semnificația spirituală a culorii alb?“

În primul rând albul nu este o culoare, pentru că nu absoarbe nimic. O culoare absoarbe ceva, dar conceptul de alb este că nu primește nimic din exterior.

Prin urmare, albul este simțit ca inexistent. Albul este aparent transparent. Nu cere nimic și nu atrage atenția asupra sa.

Dacă ne-am ajusta atitudinile unul față de celălalt și față de natură în consecință, adică fără nicio pretenție de a primi ceva pentru noi, ne-am afla trăind într-o lume armonioasă și pașnică, eliberată de problemele pe care le întâlnim astăzi.

Cu alte cuvinte, atunci când nu vrem nimic de la natură, la niciunul dintre nivelurile ei – cel mineral, vegetal, animal și uman – și dorim doar binele tuturor, atunci înseamnă că ne comportăm ca alb.

Ce ne-ar susține într-o astfel de stare? Am constata atunci că primim de la toată lumea și de la natură exact ceea ce avem nevoie pentru a exista. Apoi folosim orice surplus pe care îl primim în beneficiul celorlalți și al naturii.

Apoi ne dezvoltăm în serviciul nostru față de ceilalți, ceea ce este posibil dacă societatea funcționează reciproc în conformitate cu astfel de linii – în care fiecare membru al societății se gândește la cum să servească celorlalți nevoile respective.

Acesta este sensul spiritual al albului. În schimb, semnificația spirituală a negrului este centrarea pe sine, pentru a ne arăta că, acordând prioritate beneficiului de sine față de beneficiul altora, ne distrugem viața.

Este necesar să vedem partea neagră a vieții noastre, pentru că dacă nu am vedea-o, atunci nu am dori să o transformăm în alb, adică nu ne putem ridica deasupra naturii noastre egocentrice într-o nouă realitate altruistă, armonioasă și pașnică. dacă nu simțim că trăim în natura noastră egocentrică ca o problemă majoră care are nevoie de corectare.

Bazat pe videoclipul „Care este sensul spiritual al albului și al negrului?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Este imposibil ca cineva să primească influența societății dacă nu este atașat de societate, adică dacă nu o apreciază. În măsura în care o face, poate primi de la aceasta influență fără nicio muncă, pur și simplu prin adeziunea la societate (Rabash, „Rigoarea de a nu învăța Tora pe închinătoril la idoli”).

Munca noastră nu este deloc grea. Trebuie doar să vă conectați cu grupul și totul va veni prin asocierea noastră. Revelarea Creatorului va veni de sus. Nu ne așteptăm la altceva. Unindu-ne unul cu celălalt vom dezvălui Creatorul și astfel ajungem la scop.

Vedem că Creatorul nu ne lasă în pace; El vrea să ne ridicăm în calitățile noastre mai presus de noi înșine ca egoiști, și măcar să încetăm să apreciem starea de egoism în care existăm în prezent. Sper cu adevărat că vom înțelege acest lucru și vom începe cumva să ieşim din ego.

Și atunci totul depinde doar de noi. Dacă toată lumea se roagă și îi cere Creatorului să ne coboare în raport cu grupul și să ridice grupul, atunci prin grupul care se înalță Îl vom putea vedea pe Creatorul care se află în spatele lui.

Din  Convenţia Internaţională “Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, “Adeziunea cu prietenii” Lecţia 3

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La ştiri (Pew Research Center, “ Ce face ca viața să aibă sens? Opinii din 17 economii avansate ): 

Familie și copii—38%

Ocupație și carieră—25%

Bunăstarea materială—19%

Prieteni și comunitate—18%

Sănătate fizică și mintală – 17%

Societate și instituții—14%

Libertate și independență — 12%

Hobby-uri și recreere—10%

Educație și învățare—5%

Natura și aer liber—5%

Partener romantic—4%

Serviciu și implicare—3%

Călătorii și experiențe noi—3%

Pensionare—2%

Spiritualitate, credință și religie — 2%

Animale de companie—1%
…

În afara S.U.A., religia nu este niciodată una dintre primele 10 surse de sens citate – și nu mai mult de 5% din publicul non-american o menționează. În S.U.A. totuși, 15% menționează religia sau Dumnezeu ca sursă de semnificație, ceea ce îl face al cincilea cel mai menționat subiect.

Întrebare: Când va ajunge sensul înalt al vieții cel puțin pe locul al patrulea, al treilea sau al doilea?

Răspuns: Dacă ceva se schimbă, se va schimba numai sub influența unor evenimente foarte acute.

Întrebare: În clipurile dvs. când vorbiţi despre o forță superioară, despre Creator, despre bunătate, despre natură, despre conexiunea oamenilor între ei și despre relații bune, la ce vă așteptați?

Răspuns: Mă bazez pe suferință, când noi – prin acțiunile noastre, prin modul nostru de viață – vom provoca o asemenea suferință încât nu ne vom putea îndepărta de ea dintr-o dată, și că ne va face să ne gândim la sensul suferinței sau, cu alte cuvinte, la sensul vieții, pentru că viața va fi plină de suferință.

Atunci vom începe să ne gândim dacă nu ar fii mai bine să nu mai trăim, dacă trebuie să suferim, începem să ne gândim dacă totul are sens și ce ar trebui să facem cu noi înșine. Și apoi vom începe să ne punem întrebări serioase și să încercăm să le răspundem.

Vom ajunge la concluzia că viața noastră este greșită și trebuie să găsim stilul de viață potrivit pentru ca toată lumea să se simtă bine și pentru ca viața însăși să nu se termine, ci mai degrabă să ajungă la rezultatul maxim. Asta e altă poveste. Dar oamenii vor începe să asculte.

Comentariu: Adică nu te degradezi la sfârșitul vieții, ci dimpotrivă…

Răspunsul meu: Nu, desigur că nu! În timpul acestei vieți treci la următorul nivel de dezvoltare; adică te ridici de la nivelul de animal la nivelul de Om, Adam.

Întrebare: De ce asta nu îl fascinează pe om?

Răspuns: Pentru că este la un nivel complet diferit de realizare. Acest lucru are nevoie de senzații și inteligență complet diferite. Și nici creierul, nici inima nu lucrează pentru asta.

Comentariu: Dar chiar și pentru liniștea noastră interioară, este bine să nu te degradezi, ci mai degrabă să înflorești.

Răspunsul meu: Sună frumos, dar nimic mai mult. Asta a fost înlocuită cu religia, poate cu puțină filozofie. Dar în timpul nostru, când totul este plin de televiziune, călătorii și alte lucruri pe care omul nu le are astăzi, nu are nevoie de ea.

Întrebare: Dar dacă, într-un fel sau altul, oamenii trebuie să treacă prin suferință la orice spun, atunci de ce a fost lansat tot acest program asupra umanității, tot acest program de divertisment?

Răspuns: Pentru a ne da seama de răul naturii noastre și la ce ne duce el, astfel încât să putem merge împotriva naturii noastre.

Din KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 12/2/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Dilema non-evreilor ȋn interpretarea unor personaje evreieşti”

Este foarte îndoielnic ca Golda Meir să-şi fi putut imagina că la patruzeci de ani după moartea ei, evreii vor crea o furtună la Hollywood cu privire la actrița care ar putea interpreta personajul în viitorul film biografic „Golda”.

Ȋn rolul lui Golda în această producție este actrița britanică neevreică Helen Mirren. Această distribuţie a stârnit un protest al actorilor evrei din Statele Unite și Marea Britanie împotriva neevreilor care interpretează personaje evreiești în filme și seriale. Așa cum actorii africani sau asiatici insistă să înfățișeze roluri africane sau asiatice pe ecran, actorii evrei susțin că doar un actor evreu este capabil să întrupeze personaje evreiești și să-și reprezinte poporul.

Sunt ferm și fără echivoc de acord cu această opinie. Nu numai pentru că Golda Meir este o figură evreiască sionistă, prim-ministrul care a condus Israelul în zilele tensionate ale războiului de Yom Kippur, ci pentru că spiritul evreiesc nu poate fi transmis deloc de către neevrei. Chiar dacă ar fi fost Albert Einstein, care a trăit departe de idealurile sioniste în America și a fost total cufundat în lumea științei, un actor neevreu nu ar putea exprima același spirit.

În lumea cinematografiei există multe exemple de non-evrei care au jucat rolurile evreilor, dar mult mai mult decât expresiile faciale complexe, limbajul corpului și vorbirea distinctivă, spiritul interior este de nedescris.

Dacă ar fi să facem un test comparativ, cred că atât evreii, cât și ne-evreii ar fi de acord că este imposibil să joci un evreu dacă nu ești evreu. De ce este asta? Din cauza experiențelor colective îndurate de acest popor de-a lungul veacurilor, care pulsează în fibra ființei lor. Evreii sunt un popor care a preluat rolul pe scena umanității de la poalele Muntelui Sinai de a fi o „lumină pentru națiuni”, un simbol și un model de unitate socială. Acesta este un mesaj spiritual și o misiune care nu a dispărut; este gravat în ei și se transmite din generație în generație. Fie că ne place sau nu, spiritul evreiesc este prezent și viu în fiecare evreu, indiferent de țara în care trăiesc evreii.

Am văzut evrei din China până în America de Sud, din Europa până în Orientul Îndepărtat și deși cultura locală diferită le-a influențat stilul de viață, ei rămân totuși evrei. Au o calitate interioară esențială care nu le permite să scape de evreismul lor, atât de mult încât pot fi percepuți ca evrei. Această moștenire vie nu poate fi copiată sau simulată cu autenticitate de cineva căruia îi lipsește calitatea înnăscută. Prin urmare, un actor sau o actriță care nu este evreu nu poate juca rolul unui evreu.

Pe scurt, actorii non evrei pot fi grozavi și pot câștiga laude jucând pe evrei pe scenă, dar în practică, rădăcina spirituală profundă și substanțială insuflată în psihicul evreiesc care este conectată la rădăcina creației, nu va atinge inima privitorului

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ar trebui să ne facem griji că un asteroid mare va lovi în curând Pământul?“

NASA lucrează la încercarea de a lovi un asteroid care ar putea ajunge pe Pământ. Ei trimit o rachetă care se presupune că va lovi asteroidul în zece luni și vor calcula în ce măsură l-ar putea abate de pe orbita lui.

Cu toate acestea, nu avem nevoie de NASA sau știință în general pentru a ne proteja de aceste amenințări pe care le percepem. Forțele naturii sunt aliniate tocmai pentru existența noastră și, așadar, dacă trebuie să fim în viață, atunci vom învinge.

Nu trebuie să luăm natura în propriile mâini. Trebuie doar să ajungem la echilibru cu legile sale.

Dacă ne corectăm atitudinea față de natură, la toate nivelurile ei – mineral, vegetal, animal și uman – atunci vom dobȃndi toată protecția de care avem nevoie împotriva tuturor formelor de calamități naturale.

„Corectarea atitudinii noastre” înseamnă dezvoltarea unei atitudini de iubire, considerație și conexiune pozitivă, în toate modurile imaginabile. Trebuie să înțelegem că existăm într-un sistem interconectat și interdependent și trebuie să ne jucăm rolul corect în acest sistem. Cu cât ne corectăm mai mult atitudinea de la egoism la altruism și cel mai important, cu cât mai mult facem acest lucru în relațiile noastre unii cu alții, cu atât mai mult vom lăsa forța pozitivă care există în natură să intre în viața noastră. Prin urmare, ar fi înțelept să nu ne îngrijorăm că asteroizii ne vor lovi, ci să ne concentrăm asupra locului din viața noastră pe care îl putem schimba în bine – atitudinea noastră față de ceilalți și față de natură – și apoi totul se va rezolva în beneficiul nostru.

Bazat pe videoclipul „Trebuie să lovim asteroizii înainte ca ei să ne lovească?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “A trăi, sau a nu trăi, aceasta este întrebarea”

„A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea”, a gândit prințul Hamlet în așa-numita „scenă de mănăstire” din piesa “Hamlet”a lui William Shakespeare. În fiecare an, în întreaga lume, aproximativ 800.000 de oameni răspund negativ la această întrebare și își iau viața. Și mai rău, sinuciderea este una dintre principalele cauze de deces în rândul tinerilor. De ce își iau viața oamenii, în special cei tineri? Este posibil să li se întărească dorința de a trăi?

Autorii Talmudului au scris: „Timp de doi ani și jumătate, Casa lui Shammai și Casa lui Hillel s-au certat. O parte a spus: „Este mai bine ca omul să nu se nască decât să se nască”, iar cealaltă parte a spus: „Este mai bine ca omul să se nască decât să nu se nască”. Ei au concluzionat: „Este mai bine pentru om să nu se nască decât să se nască, dar acum că s-a născut, să se uite la faptele lui” (Eruvin 13b). Într-adevăr, dacă un extraterestru ar ateriza pe Pământ și s-ar uita la noi, probabil ar spune: „Oamenii patetici se ciocnesc unii de alții, se ridiculizează și se umilesc unul pe altul și fac tot ce le stă în putință pentru a-și distruge viața. Nu e de mirare că sunt atât de deprimați. De ce a creat natura niște ființe atât de nefericite?”

Sinuciderea este consecința extremă a unei serii de probleme care afectează oamenii, până la punctul în care decid să pună capăt tuturor. Dar chiar înainte ca aceste probleme să devină prea greu de gestionat, ele ne fac să ne întrebăm despre sensul vieții. La urma urmei, dacă viața înseamnă doar supraviețuirea prin încercări, atunci este într-adevăr mai bine să nu te naști decât să te naști.

Problema este că atunci când începem să punem întrebări despre viață, sau așa cum au scris înțelepții, „uitați-vă la acțiunile noastre”, începem să creștem. Durerea duce la o dezvoltare spirituală care ne ridică în tărâmuri pe care nu le-am fi visat că există și nu le-am fi căutat dacă nu am fi fost forțați de durere.

Cheia acestor noi tărâmuri constă în promovarea conexiunilor pozitive între oameni, în ieșirea din mentalitatea de alienare și narcisism pe care am cultivat-o până acum cu atât devotament, pentru a descoperi că atunci când simpatizăm cu ceilalți, câștigăm mai degrabă decât pierdem. Câștigăm noi perspective și idei noi, noi înțelepciuni și cunoștințe, și noi prieteni. Schimbându-ne atitudinea față de ceilalți, ne schimbăm lumea.

În plus, alegând cu cine ne conectăm, ne modelăm și ne remodelăm lumea cu fiecare nouă cunoștință. În acest fel, nicio lume nu este prea dură pentru a trăi, deoarece putem oricând să schimbăm oamenii cu care ne conectăm și făcând astfel, să ne schimbăm lumea. De asemenea, nu există sfȃrşit pentru perspectivele și cunoștințele pe care le putem dobândi, deoarece întotdeauna există mai multe conexiuni de făcut decât putem stabili în timpul vieții noastre.

Și cel mai bine, atunci când ne conectăm cu alți oameni ne acordăm cu realitatea din jur, care este deja conectată și ar fi funcționat în armonie perfectă dacă noi, oamenii nu am perturba-o. Cu cât dezvoltăm mai mult conexiuni pozitive, care urmăresc să ne susținem și să ne hrănim reciproc mai degrabă decât să fim depresivi și să ne oprimăm unul pe altul, cu atât ne extindem mai mult percepția asupra realității. Constatăm că realitatea pe care am cunoscut-o până acum a fost doar un „coridor” către o percepție mai profundă și mai extinsă.

Dacă vrem ca oamenii să nu-și ia viața, trebuie să le dăm un motiv să trăiască. Când oamenii înțeleg pentru ce este viața, vor avea scopul de a trece prin încercările și necazurile vieții. După cum scria Nietzsche, „Cine are un motiv pentru care să trăiască poate suporta aproape orice, oricum”.

Prin urmare, sarcina noastră astăzi este să ne remodelăm conexiunile pentru a ne remodela lumea. Lumea reflectă atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă ne transformăm împreună atitudinea față de ceilalți de la abuz și agresivitate la atenţie și grijă, viețile tuturor se vor schimba de asemenea, de la o bătălie pierdută către o călătorie lină și plăcută. Chiar depinde de noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Despre diferenţa dintre unitate și un spectacol al unităţii”

Pe 26 ianuarie, liderii evrei s-au întâlnit sub auspiciile Conferinței președinților marilor organizații evreiești americane, pentru a discuta despre unitate în fața antisemitismului. Întâlnirea a avut loc cu o zi înainte de Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. Vorbitorii au subliniat că, „comunitatea ar trebui să se unească și să ofenseze antisemiții din spectrul politic”. Fostul trimis special al administrației Obama pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului, Ira Forman, de exemplu, a spus: „Dacă criticăm doar antisemitismul din partea adversarilor noștri politici și nu din partea oamenilor din propriul nostru partid, din propria noastră ideologie, chiar nu avem grijă de antisemitism. … Folosim doar platforma antisemitismului pentru a purta război împotriva oponenților noștri politici, iar aceștia sunt cei de stânga ca mine și cei de dreapta; am făcut prea mult din asta și trebuie să-i punem capăt…”

Unitatea are o mare putere. În consecință, această întâlnire ar fi putut fi o puternică demonstrație de forță. Ar fi putut arăta că evreii se pot uni în fața urii față de evrei, şi ar fi pornit drumul lung spre atenuarea antisemitismului.

Din păcate, există o mare diferență între a dori unitate și a dori să arăți unitate. Aceasta din urmă este neputincioasă și trezeşte ridicolul și disprețul. Prima este ceea ce avem cu adevărat nevoie, dar nu o avem, iar liderii evrei din întreaga lume nu par să aspire la asta. Scopul lor, se pare căeste puterea și mijloacele. Acesta este motivul pentru care nu va ieși nimic din acea întâlnire.

Unitatea este cheia pentru atenuarea antisemitismului. Este, de asemenea, cheia succesului sau eșecului națiunii noastre. După cum am arătat de mai multe ori în eseuri, articole de opinie și în mai multe cărți, unitatea este temelia națiunii noastre. Când suntem uniți, lumea ne primește; când suntem despărțiți, lumea ne ia ȋn zeflemea și ne disprețuiește.

Unirea pentru a lupta împotriva antisemitismului ar fi funcționat dacă am fi folosit-o ca un prim pas către adevărata unitate, unitatea inimii. Dacă am fi trecut de la unitate din cauza fricii, la unitate pentru că ne pasă unul de celălalt și ne simțim responsabili unul pentru celălalt; eu asta aș fi înrădăcinat pentru antisemitism. Dar „unitatea” liderilor evrei este doar un front. În spatele ei se ascunde aceeași diviziune, aceeași ură între părți și niciun efort real de a forma o punte deasupra ei. Sunt convins că singurul scop al Conferinței este acela de a strânge bani pentru organizațiile care conduc evenimentul și de a le crește influența în comunitate și în politică.

Dacă acesta este scopul, rezultatul va fi opusul unității; va duce la mai multă diviziune între noi și la mai multă batjocură din partea lumii. Timpul va vorbi, dar am puține îndoieli cu privire la concluzia mea și puține speranțe că mă înșel.

Pentru mai multe despre semnificația unității evreiești, vezi cărțile mele:  Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei  şi  Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Tobele disonante ale războiului”

În timp ce lumea așteaptă cu răsuflarea tăiată să vadă dacă Rusia va invada Ucraina, în timp ce mii de trupe americane sunt în alertă maximă pentru a invada Europa de Est și, pe măsură ce NATO anunță că va trimite mai multe nave și avioane de luptă în Ucraina pentru a întări statele baltice, eu sunt convins că nu suntem în pragul unui război mondial.

Pentru Rusia nu merită să invadeze Ucraina, deoarece o astfel de mișcare ar putea duce la un război pe care rușii îl vor pierde fără îndoială. Probabil că vor reuși militar ici și colo chiar dacă armata lor nu este la fel de puternică cum era în trecut, dar financiar vor pierde. Economia Rusiei este oricum slabă, iar viața acolo este dificilă. Războiul nu ar face decât să-i zdrobească.

În lumea modernă de astăzi, nu mai merită să lupți. Care este scopul? Mai mulți bani și resurse naturale? La urma urmei, investiția în conflict este mai mare decât profitul, ca să nu mai vorbim de participarea ulterioară care va costa o avere. În zilele noastre este mai benefic să inițiezi o cooperare economică, așa cum a inițiat Uniunea Europeană, să aranjezi relații industriale și culturale, să te angajezi în activități economice și comerciale, și astfel toate țările care se alătură alianței vor beneficia de afaceri comune.

Deci, ce va permite Rusiei să cucerească mai mult teritoriu și să-l controleze? La urma urmei, are vaste teritorii de prisos, care se întind de la râul Volga până ȋn Orientul Îndepărtat, unde aproape că nu există locuitori. Rezultă că mișcarea rușilor se bazează nu pe gândire practică, ci pe o constrângere personală, pe nevoia de a cuceri și de a simți: „Acesta este al nostru!”. Rusiei îi place să arate lumii că este o țară puternică. Este binecunoscută această mândrie rusească, o caracteristică familiară care o poate îndemna să meargă desculță, să mănânce pietriș, atât timp cât câștigă respect și simpatie.

Mai mult, ucrainenii sunt puternici, plini de resentimente față de ruși, ceea ce le dă puterea de a li se opune. Dacă este așa, de unde vin vânturile războiului? În primul rând, din mass-media care profită de pe urma încingerii relaţiilor. În al doilea rând, de la oameni a căror sarcină este să alimenteze războiul. Factorii de opinie și analiștii politici știu că arta lor este conflictul și știu cum să recruteze în rândurile lor minoritatea nemulțumită de statul existent, aprinzând astfel un scandal la orice oră. În al treilea rând, politicienii sunt cei care, în cazul unei escalade sau al unui război real, mizează pe ridicarea prestigiului lor în ochii populației. Posibilitatea unui război este pe buzele tuturor, în timp ce gradul de aprobare a acţiunilor președintelui american Joe Biden continuă să scadă, potrivit sondajelor recente. 72% dintre americani cred că țara lor se mișcă în „direcția greșită”, a dezvăluit un sondaj NBC în urmă cu câteva zile.

În ciuda vântului puternic, nu cred că Europa este în pragul războiului. Chiar dacă ici și colo cad câteva rachete, criza actuală se va rezolva în cele din urmă diplomatic, nu militar. Un acord bun va fi semnat pentru toate țările implicate: Rusia, Ucraina și bineînțeles SUA, care iese mereu mai puternică și mai de succes.

Este bine că Israelul a ieșit din încurcătura Rusia-Ucraina. Țările care nu intră în conflicte vor forma o bază solidă și corectă pentru o existență mai bună, în special Israelul, al cărui rol este acela de a fi forța de pionier pentru o lume nouă, mai echilibrată și mai stabilă.

Noi evreii, care urmărim de la distanță ce se întâmplă acolo, trebuie să ne angajăm să rezolvăm războaiele dintre noi, să reparăm relația din poporul nostru, astfel încât să putem da un exemplu de legătură cordială adevărată și calitativă, dintr-o mare dorință de a bate tobe ale păcii. Aceasta este esența și acesta este mandatul pe care poporul Israel trebuie să ȋl pună în aplicare, să devină „lumina națiunilor” în beneficiul tuturor popoarelor din lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Timpul există?“

Timpul este inexistent în sine. Existăm într-o singură stare și simțim curgerea timpului raportat la procesul dezvoltării noastre, spre a descoperi din ce în ce mai mult starea unică, integrală și perfectă în care existăm.

Ne putem gândi la noi înșine ca la o persoană care a devenit inconștientă și care, dintr-o stare de inconștiență, își recapătă treptat conștiința. În anumite momente, începe să vadă și să înțeleagă că se află într-o cameră de spital, cu oameni care intră și ies, asistente și medici și începe să audă diverse sunete.

Unei astfel de persoană i se pare că tot ceea ce vede acum anterior a fost inexistent, dar de fapt a fost întotdeauna acolo. El percepe astfel procesul de apariție a ceva nou în raport cu el însuși ca trecerea timpului.

Mai mult, acest proces de trezire la starea unică în care existăm este o chestiune de creștere a dorințelor în interiorul nostru. Când dorințele noastre cresc și începem să dorim să percepem cercuri din ce în ce mai largi, atunci această schimbare interioară ne extinde capacitatea de a percepe, iar schimbările pe care le experimentăm în percepție ne oferă senzația de timp.

Bazat pe clipul din KabTV „Prim-plan. Anamneză” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 19 februarie 2010. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Imagine de Aron Visuals pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

KabNet a publicat noul meu articol “Robin Hood al copacilor”

Carbonul este moneda tranzacționabilă a pădurii. Copacii absorb carbonul din atmosferă ca parte a procesului de fotosinteză și împart o parte din acesta cu ciupercile care cresc pe rădăcinile lor. În schimb, ciupercile le oferă nutrienți și minerale precum azotul și fosforul, pe care copacii nu le pot absorbi din sol, dar ciupercile le pot absorbi.

Acum, un nou studiu al Societății Israeliene de Ecologie și Științe de Mediu a descoperit că ciupercile nu folosesc tot carbonul pentru ele însele. În schimb, ele „fură” carbonul din copacii mai puternici și îl transmit celor mai slabi. Într-un fel, sunt un fel de Robin Hood al copacilor, care fură de la bogați și dăruiesc săracilor.

Încă o dată, constatăm că acolo unde vedem „supraviețuirea celui mai în formă” există de fapt „supraviețuirea celui mai prietenos”. Ego-ul ne ascunde adevărul și ne împiedică să ne construim vieți pașnice și abundente pentru noi înșine.

Conexiunile dintre oameni sunt mult mai complexe și mai complicate decât cele dintre copaci. Dacă le-am folosi corect, ne-ar putea susține pe toți din abundență, chiar dacă ar fi mult mai mulți oameni în lume decât populația mondială actuală. Dar nu le folosim corect. Le folosim pentru a abuza și a-i domina pe ceilalți. Făcând acest lucru ne condamnăm la războaie eterne și la distrugeri inevitabile.

Ego-urile noastre ne orbesc. Ne fac să simțim că dacă ne împărțim averea vom rămâne lipsiți. Într-adevăr, dovezile empirice arată că cei care împărtășesc ajung să aibă o abundență mai mare decât cei care nu o fac, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere emoțional, în timp ce cei cu pumnul strâns ajung la capătul pierzător al vieții.

Criza actuală a cipurilor de computer, de exemplu, ar fi putut fi prevenită dacă ne-am coordona nevoile în loc ca fiecare companie să-și facă provizii și să „golească rafturile”. Criza de transport maritim, în care navele așteaptă în afara portului timp de săptămâni înainte de a-și putea descărca încărcătura, este, de asemenea, un rezultat inutil al lipsei noastre de cooperare, de a lua în considerare și nevoile altora.

Dacă dorim să folosim interconexiunile din societatea noastră în beneficiul nostru, trebuie să începem să ne gândim la modul în care le folosim pentru binele comun, nu doar pentru beneficiul celor de la putere. În caz contrar, deficitul de aprovizionare se va agrava până la punctul în care vom avea dificultăți în a ne asigura cele mai elementare și necesare produse de bază.

Poate că nu este firesc să împărtășim, așa cum este și pentru natură, dar nu avem de ales. Acesta este motivul pentru care ni s-a dat inteligență, astfel încât să ne putem folosi intelectul pentru a afla de ce împărtășirea răsplătește.

Natura îi are pe Robin Hood ai ei; nu avem altceva decât un film. Așa că, dacă vrem un mâine pașnic și abundent, trebuie să îngrijim pe Robin Hood-ul ascuns din noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→