Cand ma intorc la Zohar si incep sa citesc, spre ce ma duc, ce iau in mainile mele pentru corectie? Iau bucati mari ale fragmentelor si legaturilor rupte cu alte suflete. In masura in care regret ca sunt sparte, pot transfera Zohar-ului dorinta mea de nevoie de unitate.

Aici sta singura noastra libertate: sa crestem dorinta pentru unitate in unul si altul. Niciunul dintre noi nu simte nevoia sa faca asta, dar, prin conectarea cu grupul si mediul inconjurator, incep sa doresc ceea ce nu am dorit inainte, ceva ce nu as putea sa doresc de unul singur. Incep sa simt nevoia de unitate cu altii si sa cer aceasta unitate.

De aceea, de fiecare data cand incepem sa citim Zohar-ul, trebuie sa ne acordam pentru a simti valoarea grupului, pentru a intra sub influenta lui, pentru a cumpara un prieten, pentru a ne micsora in fata grupului, astfel incat fiecare individ si grupul ca intreg, sa fie inspirat de nevoia de unitate si sa ceara corectia, care este refacerea legaturilor rupte.

Cu aceasta dorinta, vom atrage Lumina care Corecteaza. Lumina nu va veni fara motiv. Trebuie sa stim exact ceea ce dorim; altfel va fi ipocrizie si nu rugaciune.

Daca ne strangem impreuna pentru a descoperi aceasta dorinta singulara de corectie, pregatita de noi de catre Creator, ne vom ruga pentru corectia spargerii. Aceastei rugaciuni i se va raspunde de Sus si legaturile dintre noi vor fi refacute. Apoi, impreuna, vom descoperi tot ceea ce Zohar-ul doreste sa ne releveze.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul umple conexiunea dintre sufletele noastre cu El Insusi. A fi mai aproape de celelalte suflete inseamna a fi mai aproape de Creator si a avea o capacitate de a incepe sa Il percepem cum umple interconexiunile noastre ca Lumina, daruire si iubire. In loc sa fie trecatoare, aceasta dorinta de a ne uni cu celelalte suflete ar trebui sa fie constanta si sa creasca in permanenta. Daca se aprinde doar ocazional si apoi dispare imediat, nu este suficient. Trebuie sa ne straduim sa sustinem si sa acumulam astfel de stari continuu.

E clar ca o persoana nu poate sa realizeze asta prin propriile sale eforturi. Omul nu poate sa isi controleze propriile dorinte si de aceea i se da un grup. Dorintele se reiinoiesc intr-un om in doua moduri in acelasi timp: conform unui lant de inregistrari de informatie (Reshimot) si datorita influentei mediului. Persoana nu determina nimic de la sine.

Greseala noastra consta in faptul ca ne ascultam ego-ul, care ne tenteaza sa il influentam cu forta, impingandu-ne astfel in directia gresita. Directia corecta este sa ne influentam, dar numai prin intermediul grupului. Numai prin grup pot sa am impact asupra sufletului meu, in timp ce singur nu am niciun mijloc de a ajunge direct la el. Sufletul meu se afla in conexiunea mea cu ceilalti si numai prin aceasta conexiune, in acest mod indirect, pot sa ma influentez pe mine insumi.

Pot sa-mi afectez genele sau cromozomii si sa schimb ceva in mine insumi cu propriile mele maini? Sigur ca nu! Dar exista un instrument – grupul – cu ajutorul caruia pot sa fac acest lucru. Astfel ca manipulez acest instrument, prin parghia mea: aplic actiuni materiale simple si, ca urmare, imi influentez mediul. La randul sau, mediul poate sa ma influenteze la nivel spiritual. Esenta acestui miracol este o ocazie sa continuam sa ne transformam, pana ce devenim echivalenti cu Creatorul.

Prin actiunile mele fizice in aceasta lume, eu influentez celelalte corpuri. Altii, prin aceste corpuri, pot sa ma influenteze pe mine, proprietatile mele spirituale, adica sufletul meu. Eu nu pot sa am impact asupra sufletului meu, oricat de mult mi-ar placea. E un mecanism foarte simplu, al carui principiu este ca numai conexiunea dintre noi duce la revelarea Creatorului.

Din partea 1 la Lectia zilnica de Kabbalah 6.07.10, Articolul Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul nu ne va uni niciodata, pur si simplu; unitatea nu se va intampla pana cand nu o vom cere. Trebuie sa intelegem ca ne lipseste si ne dorim doar unitatea. Dorintele pentru unitate sunt opuse tuturor altor dorinte care apar, dorinte al caror scop este sa obtureze dorinta noastra de unitate. Ridicandu-se deasupra tuturor obstacolelor care doar ne cresc dorinta de unitate, aceasta va creste atat de mult, incat vom incepe sa plangem. Acesta este scopul nostru, asa cum este scris, Si fiii Israel au plans din cauza robiei. Doar prin acest plans ne va uni Creatorul. Daca stai si astepti pentru ca acest lucru sa isi urmeze cursul, el nu se va intampla niciodata. Nicio actiune spirituala nu va apare pana cand nu exista o dorinta definita si completa pentru aceasta actiune spirituala.

O asemenea dorinta trebuie sa arda in grup. Treziti-i pe ceilalti si cereti-le sa va trezeasca. Fiti gata sa platiti orice pret pentru ca ei sa fie treji si ei sa va trezeasca pe voi.

Numai rugaciunea noastra colectiva ne poate salva. Sunt multi oameni care sunt dornici sa planga singuri, dar Creatorul nu aude asta pentru ca aceasta este o voce care plange in desert. Totusi, daca plangem impreuna ca unul, si daca avem doar o dorinta comuna, efort, si scop, El ne va auzi de indata, pentru ca noi vom fi similari cu El in dorintele noastre.

Altfel, nu exista cale de a atrage Lumina care Reformeaza. Nu ai dorinta de a primi aceasta Lumina. Trebuie sa iti corectezi egoismul si separarea de daruire, in interconectare. Totusi, tu nu simti inca nevoia unei asemenea corectari.

Trebuie sa examinam noi insine pentru a fi siguri ca toate actiunile noastre vizeaza doar atingerea rugaciunii comune: ca dorinta tuturor trebuie sa se potriveasca cu scopul comun, astfel incat toti sa fim uniti intr-un strigat comun. Aceasta este rugaciunea care va primi un Raspuns.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 30.06.10, Artiolul Si astazi stati toti impreuna

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: In  carti, este intotdeauna un personaj principal al povestii. Cand citesc o carte de Kabbalah, incerc sa-mi imaginez toate fortele interne care sunt acolo si, de asemnea, o forta centrala si o forta secundara mai putin importanta?

Raspunsul meu: Cand citesti o carte de Kabbalah, ceea ce conteaza este nu sa intelegi ci, mai degraba, efortul tau. Revelatia spirituala este un proces contradictoriu. Pe de o parte, revelatie este un proces intim, individual, care apare in mine, iar pe de alta parte, fortele care sunt necesare pentru dobandirea revelatiei vin din alte suflete prin conectarea mea cu ele. Pare o contradictie in termeni. As dori mai degraba ca dorinta mea pentru spiritualitate sa fie in pozitia unu la unu cu Creatorul si Lumina care Reformeaza. Totusi, daca doresc sa descopar spiritualitatea, o pot face numai prin Lumina daruirii care vine la mine prin grup.

Inseamna ca folosesc punctul din inima (dorinta pentru spiritualitate) pentru a citi cartile de Kabbalah si in timp ce citesc sa vreau sa pun impreuna imaginea in mine asa cum este descris in carte. Dar ce material imi serveste ca baza pentru schimbarile pe care le sufar? Pentru aceasta munca practica, imi este dat mediul inconjurator, grupul. Numai fiind interconectat cu fiecare dintre ei, in timp ce ma relationez la ei corect, iar ei fac la fel, putem ridica cererea noastra, MAN.

In schimb, voi primi Lumina care Reformeaza; inseamna ca, am abordat o atitudine corecta care ma face capabil sa vad ceea ce este scris in carte. Asta se intampla atunci cand incep sa ma transform si sa vad conectarea autentica cu ceilalti. In acest moment,   stabilirea unei legaturi cu ceilalti nu mai este o problema. Ei devin lumea mea, in care implementez ceea ce am citit, conectandu-ma cu ceilalti, simt proprietatea daruirii, interconectarea noastra despre care vorbeste cartea.

Pentru moment simt doar un conflict nerezolvabil. Sunt de acord sa existe o relatie intre mine si Creator, intre mine si carte, intre mine si Lumina, intre mine si mine, mine si lumea, mine si grupul, dar intotdeauna insist ca totul sa inceapa cu mine! Aici, oricum, trebuie sa ma conectez cu ceilalti pentru a-i servi, sa actionez numai in beneficiul lor. Asta este ceva total neclar pentru mine.

Cum este posibil sa abat atentia de la mine la altii, fara sa simt diferenta dintre noi? Cum imi pot deschide inima si cum pot sa o dau lor? La inceput, ma refer la o carte de Kabbalah folosind egoismul meu, dar mai tarziu incep sa inteleg ca imi trebuie forta daruirii. Asta este atunci cand apelez la grup pentru a primi senzatia daruirii de la el. Si cand realizez ca nu am si nu pot avea aceasta proprietate, inteleg ca imi trebuie Lumina care Reformeaza, care ma ajuta sa ma transform conform cu cartea.

Avand o dorinta comuna pe care o primim de la grup, ridicam MAN. In schimb, primesc Lumina corectiei si incep sa ma reletionez la cartea de Kabbalah, altfel. Pot sa ma construiesc, conform cu instructiunile din carte, asa cum se reuneste un set Lego .

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa uitam influenta Luminii Superioare asupra noastra. Este componenta cea mai importanta, si totusi o uitam in mod constant. Cand Lumina lucreaza asupra noastra, ne da o anume senzatie a celeilalte laturi, natura daruirii, si acea mica scanteie din noi incepe sa cresca.

Noi suntem in totatitate scufundati in egoismul nostru, totusi aceste minuscule scantei de daruire, punctul din inima, ne sunt garantate. Daca studiem cartile Kabalei si muncim cu prietenii, incercand sa ii conectam pe ei la noi, atragem astfel Lumina Inconjuratoare, care ne intoarce la Sursa.

Punctul din inima se extinde si creste in marime, si in acest volum aditional incepem sa simtim ce este daruirea, ca este opusa primirii, calitatilor noastre egoiste. In acest fel, noi le studiem pe una in contrast cu alta, ceea ce ne permite sa verificam aceste calitati, ca plus impotriva lui minus.

Este la fel cum in fizica sau chimie, evaluarile sunt facute prin compararea opusilor, pentru ca altfel este imposibil sa discernem ceva. Trebuie sa fie lumina impotriva intunericului, si doar atunci putem incepe sa intelegem ceva.

De aceea ne asezam si studiem. Si chiar daca nu intelegem nimic, in mod treptat, fiind in grup si aproape de sursele Kabaliste, atragem Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Shamati, Art. 99

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este Cel de Sus, in spiritualitate?

Raspuns: Nu stim asta. Existam in pantecul Celui de Sus ca un mic punct, o picatura de samanta, Reshimo spiritual al nostru (inregistrare, gena spirituala). In afara de acest Reshimo nu avem nimic altceva!

De fapt, corpul nostru fizic, mintea si sentimentele nu au nicio legatura cu lumea spirituala si nu pot fi vazute acolo. In lumea spirituala este numai pantecul (uterul) Celui de Sus (Malchut de Infinit) si noi, inauntrul lui. Si fiecare dintre noi este un Reshimo (0|1, Shoresh Aviut|Aleph Hitlabshut) sau, cu alte cuvinte, un punct in inima.

Sarcina noastra, ca punct in inima, este de a incerca sa ne cataram pe peretele pantecului spiritual! Incepand cu cele trei zile in timpul carora samanta este absorbita, prima problema pentru embrion (noi) este de a se atasa la zidul pantecului. Atasarea la pantec este stabilirea primului contact cu Cel de Sus.

Pentru a face asta, trebuie sa ne anulam inaintea Celui de Sus. Dar unde este Cel de Sus, unde este acest zid al pantecului? Ce este mai exact? Cel de Sus este un grup Kabalist, mediul meu inconjurator! Astfel Cel Superior reveleaza Creatorul pentru mine.

Astfel, este grupul si cu mine, care adera la el, in ciuda tuturor obstacolelor. Accept intreaga forta a dorintei pentru daruire a grupului si sunt dispus sa o iau toata, anulandu-ma pe mine in relatia cu ei.

Cand ma atasez grupului, Aviutul meu, care este taria vointei mele de a darui, incepe sa creasca si sa provoace senzatii neplacute in mine: dezamagire, crestere a egoismului si durere in inima. Dar eu trebuie sa merg chiar mai adanc, ca o lipitoare, agatandu-ma de grup, care este zidul pantecului.

Apoi, intre noi, prima conexiune va aparea, nu printr-un punct ci prin teava prin care sangele va incepe sa curga in mine. Aceasta conexiune, pana acum, este la nivelul neanimat (Dam – sange, de la Domem – neanimat), dar eu am primit deja sustinere spirituala de la Cel Superior.

Toate acestea au loc in conexiunea mea cu grupul. Nu este niciun alt zid prin care as putea intra in lumea spirituala!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este daruirea de dragul daruirii?

Raspuns: Daruirea de dragul daruirii este atunci cand nu simt placere cand imi implinesc dorintele personale ci atunci cand le folosesc numai ca un combustibil pentru a implini actul daruirii.

Continuarea intrebarii: Atunci cum poate acest combustibil sa difere fata de placere, daca singurul lucru care exista este vointa de a  primi (Kli) si implinierea ei (Lumina)?

Raspuns: Daca folosesc combustibilul numai pentru a completa munca mea implinindu-i pe altii, atunci implinirea mea este doar combustibul pentru mine. Daca, pe de alta parte, voi folosi implinirea, ca sa-mi ofer placere, inseamna ca primesc placere. Intreaba-te: Pentru ce lucreaza vehiculul meu? Ce subliniaza actiunile mele? Cine este beneficiarul eforturilor mele?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Importanta Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot primi o constientizare a necesitatii de a-i iubi pe altii din grup fara o rugaciune si o criza interioara?

Raspunsul meu: Trebuie sa muncesti in grup; trebuie sa-l obligi sa te influenteze. Cum poti sa-l obligi? Cumpara-l! Asa cum este scris, Cumpara-ti un prieten.

Trebuie sa investesti in grup pentru a convinge un prieten sa aiba impact asupra ta. Trebuie sa-ti anulezi egoul, in raport cu el, pentru ca numai cel mic primeste de la cel mare.

Munca in grup:

1. Influenteaza prietenii tai. Daca tu esti mai mare decat ei, da-le lor tot ceea ce vor, pentru ca esti mai mare si esti capabil sa daruiesti (la fel cum cel mare daruieste celui mic).
2. In masura in care esti mic, trebuie sa primesti constientizarea Importantei Scopului Creatiei de la ei. Trebuie sa te anulezi si sa primesti de la ei.

Trebuie sa le spui prietenilor: Oricat si in orice cantitate iti doresti, iti voi darui, astfel incat eu sa primesc constientizarea importantei daruirii si iubirii pentru tine. Numai asta am nevoie de la tine. Am orice altceva, dar asta nu pot sa o iau decat de la grup.

Totusi, nu primesc iubire si daruire de la ei; de la ei simt senzatia lipsei acesteia si dorinta pentru ea. Mai tarziu, Lumina soseste si imi aduce iubirea si calitatea daruirii. Primesc dorinta pentru calitatea iubirii si daruirii, de la grup; Lumina care Reformeaza aduce corectia si inlocuieste senzatia de lipsa.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cel de Sus este intr-o stare constanta de perfectiune, nu are nevoie de nimic, doar de daruire. Nu este ceva care simte sau isi schimba dispozitia. Mai degraba, este un sistem, o lege care nu se schimba, care a fost instalata. In masura in care te aliniezi la aceasta lege, te va influenta pozitiv.

Dar daca tu nu o respecti, daca nu esti similar cu ea, aceasta actioneza asupra ta negativ. Starile noastre initiale si finale din creatie, sunt predeterminate si ele trebuie sa fie realizate complet, indiferent daca tu mergi cu ele sau le rezisti, daca le intelegi sau nu.

Cel de jos (tu) are doar o buna oportunitate: de a participa in acest proces constient si sa treaca dorinta pentru acesta la Cel de Sus. Aceasta dorinta este ceea ce trebuie sa atingem; nu ne trebuie altceva decat dorinta! Trebuie, de asemenea, sa stim cum sa ridicam aceasta dorinta pentru a o trece Celui de Sus. Cel de Sus este intr-o stare de perfectiune; este tot timpul gata sa dea celui de jos tot ceea ce acesta cere.

Cel de jos este o colectie a sufletelor, in timp ce Cel de Sus este unul: o Lumina, un Gand al Createi sau o Forta. Daca cel de jos doreste sa semene cu Cel de Sus (adica este dispus sa se uneasca si sa devina Unul), el este capabil sa ridice dorinta lui la Cel de Sus. Cel de Sus nu aude alte cereri, decat aceasta. Asta se numeste o rugaciune, MAN, asta este , o dorinta de a deveni un unic intreg.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10 , Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→