În știri (Știri și evenimente ale Universității din Oxford): „Antropologii de la Universitatea din Oxford au descoperit ceea ce cred că sunt șapte reguli morale universale.

„Regulile: ajutați-vă familia, ajutați-vă grupul, întoarceți favoruri, fiți curajoși, transferați superiorilor, împărțiți resursele în mod echitabil și respectați proprietățile altora, au fost găsite într-un sondaj realizat pe 60 de culturi din întreaga lume. …

„Dr. Oliver Scott Curry, autor principal și cercetător principal la Institutul de antropologie cognitivă și evolutivă, a spus:„ Dezbaterea dintre universaliștii morali și relativiștii morali s-a dezlănțuit de secole, dar acum avem câteva răspunsuri. Oamenii de pretutindeni se confruntă cu un set similar de probleme sociale și folosesc un set similar de reguli morale pentru a le rezolva. După cum s-a prezis, aceste șapte reguli morale par a fi universale între culturi. Toată lumea împărtășește un cod moral comun. Toți sunt de acord că cooperarea, promovarea binelui comun, este ceea ce trebuie făcut ”.

Întrebare: Ce spune Cabala despre codul moral?

Răspuns: Cabala spune că toate punctele de mai sus sunt reguli ale interacțiunii egoiste umane. Desigur, trebuie respectate, dar nu au nimic de-a face cu legile superioare.

La nivel animat, acestea sunt respectate automat. Și o persoană, deoarece este egoistă și capabilă să îi facă rău mult mai mult decât oricărui animal, are nevoie de aceste principii. Ar fi frumos dacă ar fi respectate.

Cu toate acestea, nu este nici sarcina Cabalei, nici domeniul său. Cabala solicită respectarea altor principii: principiile dragostei, atunci când nu trebuie să ni se spună să acționăm într-un fel și nu în altul.

Pentru o persoană care simte în sine dragoste pentru aproapele său, toate aceste coduri sunt naturale și nu se poate acționa diferit. Nu puteți scrie o carte de legi despre cum să faceți față unui copil pentru o mamă. Nu are nevoie de ea; simte, înțelege și face totul pur în beneficiul copilului ei.

Întrebare: Credeți că este posibil să convocați o astfel de forță a naturii care ar declanșa mecanismul iubirii într-o persoană, ca o mamă la un copil?

Răspuns: Da. Asta trebuie să facem. Și atunci nu este nevoie de coduri morale. Nu ar trebui să ne referim în mod constant la o carte de legi pentru a vedea dacă face ceva corect sau rău, ceva pentru care ar putea fi condamnat sau pedepsit.

Întrebare: Considerăm că criteriul educației morale este acțiunile oamenilor și motivațiile acestora. Credeți că există și alte criterii morale?

Răspuns: Aș spune că adevăratul criteriu pentru moralitate este existența forței superioare și principiul său cel mai înalt de dragoste pentru toată lumea.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 09/10/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nerespectarea normelor morale nu atrage după sine pedeapsa corporală, iar o persoană decide pentru sine dacă să le urmeze sau nu. Crezi că este necesar să se introducă un sistem de pedepse și recompense în ceea ce privește punerea lor în aplicare?

Răspuns: Consider că este necesar să ridici o persoană la nivelul în care vede că implementarea standardelor morale în sine duce la primirea recompensei sau a pedepsei de la natură, direct, pe loc.

Întrebare: Dar din moment ce nu s-a întâmplat încă, este posibil să se introducă pedepse sub forma unei legi de stat?

Răspuns: Probabil ai putea. Dar acest lucru nu este corect. Aceasta este o politică a biciului. Să presupunem că nu ai dat locul unei femei în transportul public, apoi o mie de dolari dispar din contul tău. Iar dacă ar fi o femeie însărcinată, atunci zece mii de dolari.

Întrebare: Este posibil să înveți o persoană să respecte normele în acest fel?

Răspuns: Este. Dar nu va corecta omul.

Întrebare: Ce îl va corecta?

Răspuns: Numai dacă în mod conștient, nu de frică, își dă seama că, procedând astfel, se apropie de o forță comună, de un suflet comun.

Metoda cu biciul ajută doar la început, pentru a atrage atenția asupra acestor legi, dar nu mai departe.

Din „Abilități de comunicare” de la KabTV, 10/9/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “ Ce este rău?“

Răul este un gând care urmăreşte numai propriul beneficiu.

Un astfel de gând acționează, de asemenea, în detrimentul celorlalți, deoarece gândul cum să beneficiem singuri, în timp ce trăim într-o societate interdependentă și interconectată, înseamnă că ne propunem să beneficiem noi înșine în detrimentul celorlalți.

Din gândul de a beneficia doar noi, putem ajunge să încercăm să-i doborâm pe alții și să-i facem să sufere, pentru că, în timp ce trăim în natura noastră fizică egoistă, simțim un impuls instinctiv de a fi mai buni decât ceilalți. Simțim astfel că beneficiem din a face rău altora, deoarece ne dă senzația că suntem mai buni, mai înalți, mai puternici și mai de succes decât ei.

În timp ce trăim și respirăm conform dorinței noastre egoiste de a ne bucura în detrimentul altora, ridicarea deasupra altora ne oferă o senzație de viaţă, în timp ce a ne simți mai puțin decât alții ne oferă o senzație de moarte. De asemenea, cu cât evoluăm mai mult, cu atât acest ego-rău devine mai mare și astfel cantitatea de fenomene și suferințe negative din lumea noastră crește de la o zi la alta. Suferința este o parte necesară a acestui proces, deoarece ne împinge să ne dăm seama că, trăind numai după dorințe egoiste, nu putem realiza adevărata fericire, pace, dragoste și armonie și, în cele din urmă, va trebui să ne ridicăm deasupra acestei firi rele pentru a experimenta pozitiv viața.

În evoluția noastră, ne apropiem de o etapă numită „recunoașterea răului”. Este o etapă în care devenim conștienți de adevărata cauză a răului din viața noastră – natura noastră egoistă umană care vrea să beneficieze singură, în detrimentul celorlalți – și că dorințele noastre de a ne aduce beneficii proprii nu ne duc pe niciunul dintre noi în niciun loc bun. Împreună cu această revelație, va apărea o dorință sinceră de a ne îmbunătăți viața, prioritizând beneficiul celorlalți în locul propriului beneficiu – de a ne conecta pozitiv unii la alții, deasupra impulsurilor noastre egoiste – și apoi de bunăvoie vom rearanja lumea conform acestui nou scop.

Întrebarea este dacă ne lăsăm conduși inconștient de impulsurile noastre egoiste către suferințe, din ce în ce mai multe, pentru a ne simți în cele din urmă neajutorați și a dori o transformare pozitivă – o formă de evoluție numită „tăvălugul dezvoltării” – sau dacă vom merge dincolo de tăvălug și să ne angajăm într-o educație care îmbogățește conexiunea, astfel încât să aflăm adevărata noastră natură și cum să ne ridicăm deasupra ei, fără a fi nevoie de suferință?

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă când Creatorul este revelat în ceea ce privește mintea și sentimentele? Îl justific pe deplin sau nu?

Răspuns: În mod natural justifici Creatorul. Dar adevărul este că revelația are loc deasupra ascunderii, care nu se duce nicăieri.

Să spunem că revelez ceva în acțiunile Creatorului în legătură cu mine. El apare pentru mine ca bunul care face bine și mă conduce la scop. Și apoi asta se ascunde de mine și pe măsură ce intru în ascundere trebuie să încerc să fac tot ce pot mai bine să acționez ca și cum sunt în revelație.

Cu alte cuvinte, ascunderea nu mă izolează de Creator ci din contra, face posibil să acționez ca și cum sunt în revelație.

Întrebare: Pot să spun că eu însumi ascund Creatorul?

Răspuns: Natural. Egoismul meu Îl ascunde de mine. În starea de revelație, nu mă asociez cu egoul meu și îl ascund de Creator.

Întrebare: Deci în dubla sau singura ascundere, Creatorul se ascunde pe El Însuși de egoismul meu?

Răspuns: Sunt multe nuanțe diferite: fie Creatorul se ascunde El Însuși de mine sau mă ascunde pe mine de mine însumi.

Adevărul este că orice stare este formată din patru niveluri, iar noi trebuie pe fiecare dintre ele să ne stabilim ca și cum suntem în revelație maximă. Prin orice stare trec, trebuie să încerc să tratez tot ceea ce se întâmplă cu mine ca și cum sunt în revelație deplină astfel încât niciun întuneric, nicio ascundere să nu mă coboare.

De pe KabTV „Stările spirituale” 1/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt unele simboluri ale Hanuka și semnificația lor?“

Lumânarea, uleiul și fitilul

Se știe că lumânările nu pot arde până când nu sunt îndeplinite trei condiții 1) lumânarea, care este vasul în care este plasat uleiul; 2) uleiul; 3) fitilul (un fir țesut (într-o lampă cu ceară sau cu ulei) care atrage combustibil în flacără). Când cele trei sunt adunate împreună, ne putem bucura de lumina lor. – Rav Baruch Shalom HaLevi Ashlag (Rabash), Note alese. Articolul nr. 5, „Semnificaţia păcatelor care devin merite”.

Care este semnificația spirituală a lumânării, care era în mod tradițional o ceașcă sau un vas care conține uleiul și fitilul, și care formează o construcție completă cu uleiul și fitilul pentru a crea lumină?

Semnificația spirituală poate fi înțeleasă atunci când percepem această construcție prin limbajul ramurilor, unde obiectele corporale indică fenomenele și procesele lor spirituale.

Ca atare, această construcție – candela, uleiul și fitilul – reprezintă trei discernăminte ale unui vas spiritual corectat, adică o dorință de a primi plăcere, care a fost corectată cu intenția de a dărui. Lumina care iese din această construcție este rezultatul vasului spiritual: intenția de a dărui deasupra dorinței de a primi.

Candela, uleiul și fitilul sunt toate la fel de necesare în crearea vasului spiritual. Adică, uleiul în sine nu se poate aprinde și fitilul în sine nu se poate aprinde. Dar fitilul care absoarbe uleiul, care urcă în fitil, se poate aprinde.

Semnificația spirituală a acestei construcții candelă-ulei-fitil este că acestea sunt trei calități poziționate în opoziție una cu cealaltă: primirea, dăruirea și conexiunea dintre ele. Nu putem aprinde niciuna dintre calități în sine, dar când o calitate o absoarbe pe cealaltă, adică fitilul care absoarbe uleiul, atunci acesta poate fi aprins.

Din punct de vedere spiritual, fitilul reprezintă raționamentul nostru egoist care respinge munca spirituală de conectare pozitivă cu ceilalți.

Uleiul este calitatea spirituală a dăruirii (numită „Ohr Hochma” [„Lumina înțelepciunii”] în înțelepciunea Cabala), pe care nu o putem folosi sau lumina în sine.

Cu toate acestea, atunci când absorbim uleiul (calitatea dăruirii) în fitilul nostru (dorința de a primi), atunci îl putem aprinde, adică stabilim o conexiune între această lume a primirii și lumea spirituală a dăruirii.

În ebraică, cuvântul pentru „„Petillah”(fitil) [provine] din cuvântul „Petaltol”(înfășurat) și din cuvântul „Pesulah”(defect), deoarece este greșit să gândești astfel de gânduri” (Rabash, „„Semnificaţia păcatelor care devin merite”). Cu alte cuvinte, gândurile noastre egoiste numai pentru beneficiul propriu – considerate „defectuoase”, deoarece ne desprind de senzația de împlinire spirituală eternă – își asumă forma unui fitil atunci când le inserăm într-un mediu care prețuiește în primul rând calitățile spirituale de dăruire și conexiune pozitivă, reprezentată de ulei.

Apoi, opunându-ne defectelor din natura noastră egoistă, participând într-un mediu care prețuiește în primul rând dăruirea și conexiunea pozitivă, creăm o construcție – un vas spiritual – capabil să se aprindă cu lumina spirituală.

Conexiunea noastră pozitivă unul cu celălalt deasupra naturii noastre egoiste incomplete și defectuoase, generează o flacără miraculoasă – stabilește condițiile prin care lumina spirituală a dăruirii poate fi revelată, chiar dacă doar încet, asupra naturii noastre egoiste.

În înțelepciunea Cabalei, această acțiune este numită „revelarea Creatorului”. Eforturile noastre de a ne conecta pozitiv, cu intenția de a dărui deasupra raționamentului nostru egoist defect – care respinge efectuarea oricărei mișcări fără a vedea în schimb beneficiul personal – devine candela (vasul spiritual) care în cele din urmă devine aprinsă de Creator, adică în care descoperă Creatorul – calitatea dăruirii pure.

Cu cât participăm mai mult într-un mediu care prioritizează iubirea, dăruirea și conexiunea pozitivă mai presus de căutările egoiste, cu atât mai mult absorbim uleiul din fitil, chiar dacă forma fitilului este una defectă, adică, chiar dacă prin natură putem calcula doar egoist, fiecare pentru beneficiul nostru personal.

Deci ne angajăm într-un mediu spiritual pentru că vrem să descoperim secretele universului, să atingem nivelul suprem de cunoaștere și conștientizare a realității și să nu simțim nimic mai puțin decât armonia eternă a sufletului nostru. Cu alte cuvinte, ego-ul nostru ne conduce la o căutare spirituală cu propriile sale viziuni despre ceea ce este bunătatea spirituală, care nu poate fi decât o imagine egoistă la începutul călătoriei noastre.

Dar dacă ne găsim cu adevărat într-un mediu spiritual – printre oameni, cărți și profesori care apreciază conexiunea pozitivă, iubirea, dăruirea, grija, sprijinul și încurajarea reciprocă – atunci ego-ul nostru se află într-o dilemă: vrea să primească spiritualitate pentru sine în timp ce mediul înconjurător prezintă un exemplu constant că spiritualitatea este doar în dăruirea către ceilalți.

Cu cât avansăm mai mult în conexiunea noastră în ciuda plângerilor ego-ului, cu atât fitilul nostru absoarbe mai mult uleiul și acest proces continuă până când am absorbit suficient ulei în noi, îndeplinind toate condițiile necesare pentru ca flacăra să apară: revelarea Creatorului în ființele create, o nouă stare spirituală care se numește „Hanuka”, prima oprire în drumul nostru spiritual către stări tot mai armonioase de iubire, dăruire și conexiune pozitivă.

Bazat pe lecția zilnică de Cabală din 15 decembrie,2020. Urmăriți lecția aici »

Filed under: Munca spirituala, Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Lumea s-a împărțit în două tabere egale: dreapta și stânga. Ce înseamnă?

Răspuns: Înseamnă că oamenii nu învață deloc nimic. Ei rămân la fel cum s-au născut, cum au fost crescuți. Prin natura lor, inițial când se nasc, aparțin fie de o varietate sau de alta și nu poți să faci nimic în legătură cu asta.

Întrebare: Adică sunt fie de stânga sau de dreapta?

Răspuns: Da. O persoană se naște în acest fel, chiar din sala de naștere.

Întrebare: Chiar de copil, omul poate fi identificat de ce tabără va aparține?

Răspuns: Practic, da.

Întrebare: Adică nu învață nimic în timpul vieții sale ci doar urmează această linie?

Răspuns: Nu se poate schimba, a fost creată în acel fel. Va fi atrasă de asta. Ar putea fi aici sau acolo din greșeală, însă apoi tot va ajunge la aceea de care aparține.

Întrebare: Atunci ce urmează? Adică arată că nu există nicio idee unificatoare?

Răspuns: Asta este cu siguranță, nu există nici măcar o singură idee unificatoare. Arată că umanitatea este creată în proporții egale în linia dreaptă și stângă. Pe baza naturii în care o persoană s-a născut original, cineva continuă așa.

Comentariu: Fiecare dintre ele vorbește tot timpul despre adevăr. Atât dreapta cât și stânga.

Răspunsul meu: Desigur, ei vorbesc pe șleau, nu se supun. Așa gândesc de fapt fiecare.

Întrebare: Prin natura sa, omul susține că acesta este adevărul? Și altcineva, tot pe baza naturii sale, că celălalt este adevărul? Deci una trebuie să o suprime pe cealaltă?

Răspuns: Ei fac asta tot timpul.

Comentariu: Așa a fost până s-a ajuns la mijloc. Înainte de asta erau mai mulți de dreapta sau mai mulți de stânga. Cumva mai înainte au fost mai mulți de stânga, apoi au fost mai mulți de dreapta și așa ei s-au luptat. Însă astăzi dintr-o dată devin egali în proporții.

Răspunsul meu: Am ajuns la o stare unde începem să vedem că toate acestea se întâmplă în conformitate cu o anumită regulă.

Întrebare: Cine va fi primul care va face un pas spre reconciliere?

Răspuns: Nimeni. Niciuna dintre cele două părți.

Întrebare: Dar atunci cum se va întâmpla asta?

Răspuns: Lumea trebuie să simtă necesitatea, tot mai multe asemenea chinuri până când oamenii înțeleg cum pot să existe. Cum poate cineva să construiască o țară dacă jumătate, exact jumătate din țară este împotriva lui?!

Comentariu: Da, asta este în totalitate de neînțeles. Tu ești președintele unei jumătăți de țară. Iar cealaltă jumătate complotează pentru a te arunca data următoare. Nu poate să fie în acest fel tot timpul. Adică undeva trebuie să apară un strigat: „Să ne unim cumva!”

Răspunsul meu: Stare în sine este minunată! Nici majoritatea, minoritatea și așa mai departe; asta este ceea ce noi am studiat tot timpul în economia politică.

Întrebare: Deci tu spui că în această lume a acelora născuți de dreapta sau de stânga, nu este niciun adevăr?

Răspuns: Natural, niciunul dintre ei nu deține adevărul. Poate exista doar dacă ei se unesc în linia de mijloc.

Și apoi, dacă ei se unesc pentru a descoperi adevărul, vor recunoaște Creatorul în asta. Adică cea mai înaltă rădăcină din care coboară ambele stări opuse. Și apoi Îl vor descoperi acolo. Și în el vor descoperi o conexiune adevărată, minunată.

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 11/9/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevărul este că Creatorul umple întregul univers. Adevărul („Emet”) este alcătuit din literele „Alef” – „Mem” – „Tav” („א – מ – ת”), adică din cele trei forțe care există în creație. „Aleph – א” este prima literă a alfabetului, Keter, Creatorul. „Tav – ת” este ultima literă a alfabetului, Malchut. Și „Mem – מ” este în mijloc, Bina care leagă Keter de Malchut.

Trebuie să înțelegeți că adevărul nu este ceea ce ni se pare după părerea și sentimentele noastre. După cum se spune: „Au ochi, dar nu vor vedea; au urechi, dar nu vor auzi ”. Adică nu simțim unde suntem ca și cum am fi orbi și surzi, nu simțim lumea adevărată, mișcându-ne în ea prin atingere.

Dar aici este corecția. Creatorul a creat în mod intenționat această ascundere astfel încât să putem atinge perfecțiunea, adică de la ascundere la ajungere la revelație, de la rațiune la creștere in credință deasupra rațiunii, de la Malchut la Bina, de la primire la dăruire.

O persoană crede că simte lumea exterioară, dar, de fapt, este închisă în sine și se simte din interior. Întreaga realitate se află în noi. Întregul univers, galaxiile, stelele, planetele și pământul cu tot ce este pe el, totul este „eu”.

Parcă mi-am pierdut cunoștința sau visez. Uneori visez că merg undeva, fac ceva ca si cum ar fi real. Dar apoi mă trezesc și văd că adevărata realitate nu este ceea ce am visat.

Și același lucru ni se întâmplă și atunci când spiritualitatea este revelată. Înțelegem că am fost în vis și acum ne-am trezit și am văzut realitatea reală.

Credința deasupra rațiunii înseamnă să înțelegem că realitatea nu este ceea ce îmi imaginez în prezent că este. De fapt, sunt în interiorul Creatorului, forța superioară care mă controlează. Și vasta lume care apare în fața mea se află în mine și trebuie să atrag puterea Creatorului pentru a-mi umple întreaga lume și a pune totul în ordine.

Omul trebuie să facă tot posibilul să dezvăluie Creatorul care umple întregul univers. Și acest lucru este posibil doar prin cei zece, dispărând și dizolvându-ma în prietenii mei, absorbindu-ma în ei atât de mult încât sa simt că Creatorul se află în spatele tuturor prietenilor și așteaptă ca eu să-L revelez.

Astfel încep să percep lumina credinței, adică să simt Creatorul. Aceasta se numește credință mai presus de rațiune. Ratiuna era fostul meu sentiment al realității, văzut de ochi și auzit de urechi. Dar acum încep să simt realitatea dincolo de percepția fizică și prin prietenii mei ajung la revelația Creatorului, care îmi umple Kli-ul spiritual, cei zece Sefirot ai sufletului meu.

Așadar, ajungem la prima revelație spirituală și continuăm să mergem tot mai departe.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/9/20, „Munca în credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că simt că nu pot justifica Creatorul nici în mintea mea, nici în inima mea. Cu toate acestea, este aceasta o stare de conștientizare?

Răspuns: Da. Există o gradație foarte lină, care poate merge de la dubla ascundere la o singura ascundere, apoi înapoi la dublă și din nou la singură. Acest lucru se datorează faptului că atunci când înaintam, corectându-ne senzațiile tot timpul, le corectăm în urcări și coborâri, urcări și coborâri.

Ascensiunile și coborârile ne dau sentimentul unei revelații duble sau simple a Creatorului, apoi ascundere, și apoi revelație. Cu alte cuvinte, aceste stări alternează tot timpul.

În ciuda faptului că ascunderea mă îndepărtează, nu îl văd pe Creator și nu Îl înțeleg, sunt mereu în unele îndoieli și contradicții, totuși nu părăsesc această lucrare și insist să-L înțeleg și să-L disting. Apoi Creatorul mi se descoperă treptat.

Încep să simt că totul vine de la El și totul are propriile sale motive, care se manifestă în mod intenționat în raport cu mine și îmi oferă posibilitatea de a fi în ascundere dublă sau simplă și în revelație dublă sau simplă, astfel încât aș simți întotdeauna contrastele dintre întuneric și lumină. La urma urmei, cu aceste contraste încep să înțeleg care este principiul controlului Său asupra mea și cum ar trebui să răspund la acest lucru prin feedback.

Practic, trebuie să ajung într-o stare în care nici ascunderea dublă, nici cea simplă nu-L ascund de mine.

Ridicându-mă deasupra mea în orice întuneric, voi simți cum să mă comport corect, iar întunericul nu mă va separa niciodată de Creator. Dimpotrivă, mă va ajuta să fiu conectat la El, ridicându-mă deasupra lui.

Din emisiunea KabTV, „Stările spirituale” din 14.01.2019

Filed under: Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Multe surse Cabalistice vorbesc despre dăruire. Despre ce fel de dăruire vorbim dacă noi, creaturile, nu putem dărui?

Răspuns: Este foarte simplu. Trebuie să-ți schimbi atitudinea față de oameni, să îi consideri apropiați, dragi, necesari pentru tine. Și atunci vei putea să le dăruiești așa cum ai face pentru copilul tău.

Întrebare: Adică, dacă tratez copilul așa în mod natural, atunci aici trebuie să fac un efort? La urma urmei, este complet nefiresc să tratezi un străin în același mod ca și pe copilul tău și să primești plăcere de la asta.

Răspuns: Da. Dar pentru asta trebuie să văd imaginea generală a universului, să simt cum suntem toți interconectați, cum prin prietenii mei pot ajunge la o stare spirituală superioară. Și apoi mă duc la ei și îi contactez. Îmi devin dragi, pentru că descopăr brusc că sunt părți ale sufletului meu. Deci eu chiar dăruiesc lor? De fapt, nu le dăruiesc, ci investesc în sufletul meu. Aceasta este iubirea.

Întrebare: Deci, iubirea pentru aproape, unitatea, care este descrisă în mii de surse Cabalistice, este imposibilă până când o persoană nu vede că face parte dintr-un sistem comun, un suflet?

Răspuns: Da. Altfel, pur și simplu nu pot dărui. Nu voi avea inima să fac asta. Acest lucru este împotriva legii naturii.

Pentru a face acest lucru, trebuie să vedem că fiecare dintre noi face parte dintr-un imens sistem global și că suntem cu toții complet dependenți unul de celălalt în așa fel încât cei care sunt în afara mea mă definesc total. Și, prin urmare, dacă voi avea grijă de ei, îmi voi asigura viitorul. Iar dacă intru într-o stare în care mă gândesc doar la ei, și nu la mine, atunci îmi voi asigura un viitor perfect.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 28.01.19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mai există popoare cu sânge pur în lume. De la Babilon, de 4.000 de ani, toată lumea practic s-a amestecat. Cu toate acestea, nu am putut preveni naționalismul și rasismul. Care este motivul acestui fenomen? Oricât am încerca, nimic nu ne ajută, nici măcar căsătoriile mixte.

Răspuns: Nu, nimic nu ne ajută pentru că nu ar trebui să ne amestecăm, ci să ne ridicăm deasupra diferențelor noastre la nivelul următor, unde aceste diferențe nu există și, de asemenea, nu există deloc sub formă materială.

Adică, trebuie să ne schimbăm complet egoismul personal care ne separă unul de celălalt în altruism, dăruire și dragoste. Trebuie să ne ridicăm deasupra noastră. Atunci, se va întâmpla.

Întrebare: Respingerea rasială este un fenomen determinat genetic sau este doar o consecință a creșterii cuiva?

Răspuns: Nu, aceasta nu este doar o consecință a creșterii cuiva. Educația este, de asemenea, o consecință. În rădăcina noastră, suntem împărțiți în patru părți și, prin urmare, nu putem fi în pace unii cu alții fără să ne corectăm.

Întrebare: Există mai multe motive pentru rasism: stratificarea societății în bogați și săraci, amestecarea artificială a diferitelor rase fără pregătire prealabilă, detașarea oamenilor, izolarea forțată a oamenilor în timpul pandemiei, precum și conflictele din diferite țări.

Scrii că rasismul ia naștere din dorința de a te bucura atunci când este rău pentru alții. Acesta este motivul?

Răspuns: Desigur. În acest fel, ne ridicăm deasupra altora. Întotdeauna în plăcerea de a ne simți superiori celorlalți, experimentăm cel mai înalt destin egoist. Prin urmare, rasismul este cea mai înaltă formă de egoism.

Întrebare: Pe măsură ce dorințele noastre cresc, ura dintre oameni crește constant. Vedem că cu cât societatea este mai dezvoltată, cu atât există mai multă ură între oameni. Puteți explica ce ar putea provoca unele sentimente mai mult sau mai puțin adecvate între națiuni și cine ar putea face acest lucru să se întâmple?

Răspuns: Cred că poate fi doar o știință despre creație și predeterminare, deoarece ar ridica pe toți la aceeași rădăcină. Doar deplasându-ne spre el, putem realiza unitatea dintre noi.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→