Toata realitatea este dezvoltarea dorintei noastre de a primi placere.

In acest fel noi ajungem la un punct in care nu este nimic alb, insa exista o lumina continua in jur, si incepem sa facem diferite actiuni pentru a mentine aceasta proprietate. Intreaga munca are loc noaptea pentru a separa natura celui care primeste de natura celui care daruieste si a intelege ca dorinta noastra de a primi placere este numai amprenta inversa a Luminii. Ne este dat in mod specific astfel incat vom invinge, ne vom ridica deasupra intunericului, si ne vom construi propria realitate.

Aceste obstacole de depasit sunt ca niste exercitii de scoala sau practici sportive de care depinde intreaga noastra avansare Si instructorul este bun atunci cand are rezerve mari de bine si exercitii  potrivite organizate intr-un mod corect, in concordanta cu nevoia fiecarui student. El stie de asemenea cum sa aduca o persoana catre corectie, adica spre scop, in cel mai rapid si eficient mod.

Intreaga noastra viata este o serie de exercitii pe care Creatorul pe pune in fata noastra, asteptand ca noi sa reactionam de fiecare data la ele. El este un judecator competent care nu face niciodata greseli, care stie toate caile noastre si fundatia fiecaruia dintre noi. De aceea noi trebuie sa intelegem ca tot ce simtim, in fiecare moment al existentei noastre, este destinat numai dobandirii rapide si mai eficiente a binelui si a scopului potrivit al dezvoltarii noastre, pana cand ajungem la perfecta stare finala.

De aceea noi avem nevoie sa justificam toate actiunile Creatorului asupra noatra sau asupra tuturor situatiilor pe care El le aseza in fata noastra astfel incat noi putem practica depasirea si autoevaluarea stabilind astfel o atitudine potrivita. Aceasta este viata noatsra in fiecare aspect al ei.

Insa atunci cand esuam in a face un exercitiu si ractionam in modul corect, vine urmatorul stadiu. Si daca reusim in actiunile noastre, noi corectam deasemenea si debitul ramas de data trecuta. Toate starile din fiecare moment sunt conectate intr-un lant de cauze si consecinte: senzatia in inima si minte, perceptia realitatii, senzatia trecutului, prezentul, vitorul, si intregul mediu. Toate aceste lucruri sunt colorate cu propriile mele calitati, ca si cum am folosi vopsele pe o panza de Lumina alba, pe care le luam din punctul negru, scufundate intr-un ocean alb al daruirii.

Tot ce exista in afara acestei Lumin albe pe care acum nu o disting, toate lucrurile sunt umbre ale proprietatilor mele. Si daca le ridic la nivelul justificarii Aceluia care imi aduce senzatia prezenta, ma voi vedea ca un punct negru in oceanul de Lumina alba. Si orice altceva vad in afara de asta este un plus care ma aduce la urmatorul nivel de mai sus.

Si adaosul Lui vine intotdeauna ca o senzatie de intuneric in toate formele pe care realitatea mea curenta o picteaza pentru mine. Insa toate aceste culori sunt facute cu cele „613” dorinte corupte ale mele. De aceea eu vad ca in toata realitatea, atat corporala cat si in senzatia interioara (inima si mintea), Creatorul ma invita intotdeauna sa ajung la similaritatea cu El. In fond, nu am nimic altceva in afara de un singur punct negru ca fundatie pe care El a folosit-o sa ma creeze pe mine „din absenta” datorita oceanului Luminii superioare.

Munca spirituala incepe aici.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala  9/8/2011, Shamati #127

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca am cazut, ce trebuie sa fac pentru a inainta?

Raspuns: Atunci cand ati cazut, in primul rand va pare rau, si doriti sa iesiti din starea de cadere, sa va ridicati deasupra naturii voastre, pe care nu o mai puteti suporta. Voi chiar justificati aceasta cadere si intelegeti ca “Nu exista nimeni in afara de Creator”.

Si apoi, treptat, uitati de asta si va intoarceti la starea obisnuita, gandindu-va ca nu este nimic inspaimantator in asta si ca asemenea lucruri se intampla. Si lucrurile se intampla astfel pana la urmatarea lovitura.

In functie de masura in care va conectati mintea si lucrati la caderile voastre cu ajutorul grupului este si numarul de lovituri de care este nevoie. Grupul trebuie sa devina magazia voastra, care sa acapareze intreaga voastra minte in timp ce va aflati sub completa influienta a sentimentelor voastre, pentru a le echilibra.

Si dimpotriva, atunci cand cadeti sub influienta ratiunii reci si uscate, si atunci cand nu stiti cum sa treziti sentimentele din voi pentru a fi inspirati de spiritualitate, atunci veti primi impresia in termeni de senzatii de la grup.

Insa nu le veti putea avea pe amandoua, sentimentele si mintea. De aceea conectarea la grup ne este necesara; poate compensa lipsa opusei si intr-un fel le conecteaza pe amandoua. Cu conditia sa va anulati pe voi insiva in fata grupului si sa fiti gata sa primiti necazurile sale. Atunci puteti conecta cumva inima si mintea in voi insiva.

Desi, in realitate ele nu se conecteaza, pentru ca nu sunteti inca legati de grup, ci inca va influienteaza de la distanta. Si aceasta influientare indirecta “inconjuratoare” va ingaduie sa conectati cele doua opuse din interiorul vostru. Si asta va ajuta deja sa intelegeti ceva mai mult despre ce este spiritualul si ce inseamna conectarea acestor doi poli, atunci cand simtiti si intelegeti spiritualul simultan in acelasi loc.

Acesta este un sentiment absolut special, in care exista intelegere. Asemenea lucruri sunt aproape inexistente in lumea noastra.

Din partea 1Lectia Zilnica de Cabala 8/8/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: In cazul in care Creatorul nu exista in afara, dar este dezvaluit in interiorul nostru, atunci ce este Lumina Inconjuratoare? Nu vine ea din exterior?

Raspuns: Exista Malchut al Lumii Infinitului. In afara de asta, nu mai este nimic altceva.

Odata, a fost plin de Lumina Infinitului. Apoi, asupra ei a fost pusa o restrictie si a luat o forma diferita de indata ce Lumina Infinitului a parasit-o. Apoi, aceasi Malchut s-a manifestat sub forma de lumi si suflete, acestea fiind partile sale. Unele dintre ele se refera la orbitele externe, altele la cele interne.

In mod similar, in lumea noastra nivelele mineral , vegetativ si animat ale naturii reprezinta partea externa, iar nivelul uman sau vorbitor, reprezinta partea interioara. Acest lucru determina dezvoltarea spirituala precum: Omul este insarcinat cu intentia, in timp ce alte parti ale naturii doar efectueza actiuni. In cele din urma, Malchut al Infinitului ajunge la starea sa finala: sfarsitul corectiei.

Astfel, exista multe stari, dar indiferent de ceea ce ce ele ar putea fi, toate sunt patrunse de o dorinta si o Lumina. Atunci, ce schimbari? Constientizarea, intentia de peste dorinta. Cu alte cuvinte, schimbarile apar numai in ceea ce priveste atitudinea de respect a creaturii fata de Creator sau dorinta de Lumina. Nimic nu se schimba, cu exceptia atitudinii mele, intelegerii, perceptiei – cunostintei mele despre lumea in care traiesc.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Cabala , 8/26/2011, “ One Commandment”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Natura a pregătit o bază minunată în pântecul mamei, astfel încât nici un străin sa nu poata afecta noua viata. Aceasta ii sustine fiecare nevoie ca o dadacă experimetată care nu-l va uita niciun moment …. Ca o mamă iubitoare, îl aduce la astfel de oameni iubitori, credinciosi in care se poate încrede, numiti „mama” şi „tată”, care să-l asiste in zilele sale de slăbiciune până când acesta creşte şi este capabil să se susţină ….

Dar cei care examinează aceasta realitate din perspectiva ofertei şi a persistenţei existenţei, poate vedea în mod clar o mare tulburare şi confuzie, ca şi cum nu ar exista nici un lider şi ghidare. Toată lumea face ceea ce este drept în ochii sai, clădindu-se pe sine prin ruina altora ….

Ţineţi cont de faptul că această opozitie, stabilita înainte in ochii fiecărei persoane sensibile, educate, a preocupat omenirea, chiar şi în zilele din vechime. Si exista multe teorii pentru a explica aceste două aparente contradicţii în Providenta, care preocupă aceeaşi lume.

Pe de o parte, vedem că natura este înţeleapta şi asidua faţă de orice făptură. Aceasta dezvoltă fiecare element succesiv şi cu atenţie. Uită-te la structura organismelor, la capacitatea lor de a creste, de a da naştere la pui, şi de a interacţiona. Totul este construit într-o formă integrantă, fiecare persoană are locul său şi este în echilibru cu ceilalţi. Dacă am putea vedea lumea echilibrata, neafectată de despotismul uman, am descoperi un sistem minunat, unul care nu este static, ci perfect echilibrat pentru dezvoltare.

Oricum, nu vedem cauzele acestei evoluţii şi nu înţelegem de ce totul trebuie să fie exact în acest fel. Prin urmare, nu înţelegem fazele caii. În plus, ne uitam la ea prin prisma egoismului nostru şi-o evaluam în funcţie de criteriile noastre. Prin urmare, vedem lumea cu susul în jos, răsucită in perceptia noastra.

Cu toate acestea, din cercetarea ştiinţifică, este clar pentru noi faptul că, în scopul de a dezvolta speciile, natura a creat, a produs şi a format toate sistemele necesare care au grijă de creativitatea ideala.

Dar, pe de altă parte, apare o problemă cu existenţa ulterioara. Odată ce orice parte a naturii creşte  si „sta pe propriile sale picioare,” începe lupta pentru supravieţuire şi integrarea în mediul înconjurător, fără ajutorul părinţilor. Acest lucru se intampla la toate fiintele vii, dar între oameni ia formele cele mai dificile, deoarece o persoană trebuie să se pregătească pentru viaţă într-o societate care este complexa şi artificiala, construita pe o multitudine de mecanisme. Invidia si pofta de putere se aprinde în ea, împingând-o să se opună altora. Altii par a fi de succes, în timp ce ea pare să fi rămas în urma lor, din cauza naturii sale sau din cauza circumstanţelor.

Natura, care a avut atata de multa grijă de noi în timp ce am crescut, acum ne plasează în condiţii care necesită eforturi pentru a supravieţui. Deci, există Creatorul sau nu? Dacă totul ar fi bine, atunci am spune, „Mulţumesc lui Dumnezeu.” Dar dacă nimic nu este în regulă, atunci ce poti spune?

Aceasta este problema pe care Baal HaSulam o descrie, înainte sa vorbeasca despre încercările de a o rezolva.

Din Lecţia zilnică de Cabala 7/31/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand ne va uni Lumina? Cum putem sa avansam impreuna, cand existam in starea de rau?

Raspuns: Muncim sa depasim asta. Intelegem starea in care ne aflam si o examinam si trebuie san e sustinem unii pe altii in garantia reciproca. Apoi, Lumina se va instala intre noi.

Si acum ne ajuta. Daca Lumina nu ne implineste la cel mai de jos grad, nu vom simti dorintele, care nu vor fi niciodata dezvaluite in noi.

De altfel, toti oamenii si intreaga realitate exista intr-un sistem perfect. Acum, o Lumina firava apare in unii oamenni si ei incep sa simta unde se afla, de ce si cu ce scop. Ei incep sa primeasca Lumina in forma conexiunii cu mediul, in forma unui mentor. Ei incep sa simta Lumina in vasele lor , doar daca studiaza cartile in grup. Toace acestea se intampla “doar daca”, deoarece corporalitatea nu exista.

In realitate, toate acestea sunt revelari ale Luminii. Nu exista oameni, nu exista grup, nu exista mentor si nu exista carti. Acestea sunt forme in care descoperi Lumina care ti se arata ca si instrumente ale avansarii spirituale.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, din 17.07.2011, “Arvut” (Garaanntia reciproca)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poate face cineva când nu este în stare să se ridice deasupra atunci când sunt bârfe şi insinuări în grup?

Răspuns: Asta este o problemă. Dacă suntem conectaţi cel puțin cu o literă a înțelepciunii Cabala, atunci tot ceea ce se întâmplă cu noi de acum încolo este conectat la prieteni şi la obținerea Creatorului în grup. Nu este nicio altă cauză pentru evenimentele din viaţa noastră. Orice ni se întâmplă, toate lucrurile bune şi rele, merg în linie cu scopul. Aţi intrat pe autostrada spirituală.

Oamenii din întreaga lume sunt încă la nivelul când dorințele lor egoiste sunt în creștere. Acest lucru va continua până când vor ajunge la un punct în care problema li se va revela: fie o criză internaţională a interconexiuni integrate, fie punctul în inimă.

Totuşi, eşecurile noastre vin numai din neglijenţa muncii în grup. Şi încă odată, puteţi corecta toate problemele numai în grup, numai în conexiunea reciprocă cu prietenii. De ce asta? Pentru că în acest fel treziţi Lumina care face toată munca. Lumina este cea care organizează şi determină totul în viaţa noastră, de la sănătatea fizică la stare de bine spirituală. Totul depinde de prezenţa sau lipsa ei.

În acest fel, munca în grup este o metodă universală care vă permite să obţineţi succesul în tot.

Întrebare: Cum putem fi siguri că grupul este singurul teritoriu al muncii noastre? Cum rămânem pe acest drum?

Răspuns: Pentru ca fiecare persoană să îşi amintească şi să simtă importanţa, avem nevoie de o opinie comună şi de o garanţie reciprocă. Trebuie să fiu sigur că nu uit faptul că viaţa mea, la toate nivelurile ei şi în toate detaliile ei, depinde numai de starea de bine din grup, de perfecţiunea lui.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 7/10/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Fiinţa umană este creată în asemnea condiţii încât i se pare că există alţi oameni în jurul ei şi o înconjoară o lume uriaşă. Dar toate acestea sunt dorinţele ei interioare, care nu sunt încă în stare să se alăture împreună şi să vadă că este doar ea singură, stând în faţa Creatorului.

Omul ar trebui să atribuie toate distorsiunile, deranjamentele, gândurile externe şi dorinţele şi incidentele aparent întămplătoare care i se întâmplă nu numeroaselor surse imaginare, care încă îi apar datorită imperfecţiunii muncii sale, ci numai Creatorului.

În asta constă munca internă. De fapt, tot ceea ce omul nu atribuie Creatorului, ci mai degrabă altor forţe, cum ar fi alţi oameni, tot felul de motive, credinţe şi chiar lui însuşi, toate acestea se numesc idoli (dumnezei străini). Astfel, reise faptul că el se consideră dependent de altceva decât de Creator, ca şi cum ar există o altă forţă care poate fi o sursă de influenţă asupra lui, fie bună sau rea.

Trebuie să realizăm principiul nu există nimeni în afară de El, deasupra tuturor obstacolelor care îndepărtează în mod intenţionat, astfel încât să învăţăm să ne îndreptăm către o singură forţă, o singură sursă. Această muncă constă din câteva etape:

–          clarificarea unicităţii Sursei, dacă există alte surse sau ea este unica;

–          clarficarea naturii Sursei, dacă este bună sau rea;

–          clarificarea relaţiei noastre cu Surs: este pentru noi înşine sau de dragul dăruirii.

O persoană face această muncă privitoare la Sursă cu vasul său propriu spiritual, cu dorinţa sa, prin unirea cu ceilalţi, iar apoi se simte ca singura creatură. Uneşte, de asemenea, toate forţele care acţionează asupra sa, toate sursele diferite, într-o singură Sursă. În alte cuvinte, sunt anumite tipare în această muncă, funcţie de cum aceştia doi, fiinţa umană şi Creatorul, se conectează.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In ultimul timp se simte faptul că  intregul kli al lumii actioneaza intr-o singura dorinta. La un moment dat Rabash v-a atentionat sa faceti un atac din aceasta stare. Ce anume atacam?

Raspuns: Pe noi insine, inima noastra, lenea noastra, mandria noastra, vechile noastre obiceiuri. Trebuie sa urc dincolo de aceste calcule.

Cel mai important lucru este sa va dizolvati intre prieteni, sa va bagati in grup. Vreau sa fiu aici tot timpul. Vreau sa imi pierd propria minte si sa simt ca dobandesc mintea si sentimentele tuturor prietenilor. Este ca si cum ma pierd pe mine insumi in ei, prin dorinta mea.

Asta inseamna sa dobandesc vasul garantiei reciproce.

Din partea 5 al Lectiei Zilnice de Cabala 7/6/11, Daruirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce impact au asupra lumii eforturile noastre de a ne uni, in timp ce citim Cartea Zohar? Ce schimbari determina asta?

Raspuns: Nu exista nici o lume per se. Eforturile tale cladesc aceasta realitate pentru tine. Chiar acum, ti se pare ca o vezi. Din gradul eforturilor depuse de tine creezi o alta realitate, o lume diferita. Ce faci este ceea ce ai.

Spiritualitatea nu are imagine. Nu are nici o intruchipare specifica, decat daca o persoana ii da forma in sinea sa, in dorintele sale, pe care le-a adunat si le-a unit intr-una singura.

Ar trebui sa reflectam la asta cat de mult posibil, ca sa ne obisnuim cu aceasta viziune a realitatii. Nu e vorba de realizarea spirituala. Spun ca fiecare persoana din lumea noastra, care nu a ajuns la  spiritualitate inca, mai poate sa aleaga sa priveasca realitatea dupa cum am sugerat si, facand asa, incepe sa experimenteze anumite imagini senzoriale.

Intrebare: Dar cum afecteaza eforturile noastre de uniune dorintele de la cel mai de jos nivel din interiorul nostru, daca nu exista dorinta pentru unitate? Se pare ca, la cel mai adanc nivel, nu am nici cea mai slaba aspiratie sau dorinta de a ma uni cu ceilalti…

Raspuns: Sunt facut din dorinte de tot felul si de toate formele, la toate nivelele de Aviut (grosime, asprime), incluzand dorintele care nu se schimba pana la corectia finala. Aceste dorinte se desfasoara in mine in toate combinatiile posibile, pe care nu le stabilesc eu.

Trebuie, in masura abilitatilor mele, sa le modelez intr-o forma spirituala, adica sa le aduc la unificare cu dorintele ce par straine de mine si pe care le resping, le dispretuiesc si imi doresc sa nu am nimic de a face cu ele: ”Cine sunt ei, de altfel?! De ce trebuie sa ma unesc cu ei?”

Trebuie sa depasesc acest resentiment si sa incerc sa ma unesc cu ei, daca ei au o dorinta pentru spiritualitate similara cu a mea. Pentru moment, doar cu ei. Si, daca incercam sa ne ridicam deasupra resentimentului reciproc si sa ne unim, cladim “locul” pentru revelatia unui grad mai profund.

Intrebare: Uneori, simt ca parca stau in fata unui perete, incercand sa il imping cu toata puterea care o am, dar el nu se misca. Ce sa fac in aceasta stare?

Raspuns: Cere ajutor prietenilor…

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Noi reprezentam dorinta de a primi placere, care simte ca exista prin primirea de mici “injectii”, loviturile Luminii. Aceste mici lovituri creaza in noi perceptia realitatii, pictand o imagine interiaora a realitatii in care noi percepem oamenii din jurul nostru, aerul, lumea si pe noi insine.

Toate acestea se ridica din micile lovituri experimentate de dorinta noastra de a primi placere. Si, apoi, aceasta primeste o impresie ca si cum ar exista impreuna cu realitatea inconjuratoare. Daca dorinta nu ar fi primit aceste mici “injectii” care s-o loveasca, nu ar fi avut niciodata perceptia sinelui, a realitatii ei si nici a mediului sau. Acesta este modul in care exista. Si nu exista nimic in afara de ea: vointa de placere, care primeste mici lovituri de la Lumina.

Lumina impune si cele mai mici lovituri din interiorul dorintei de a primi placere, fara nici o singura reactie constienta din partea dorintei; aceasta este starea in care ne aflam. Cand dorinta devine capabila sa dezvolte o reactie fata de Lumina de sus, asta este, devine mult mai sensibila la aceste lovituri si isi creste sensibilitatea fata de ele, isi doreste sa nu le mai primeasca, le rezista si intentioneaza sa respinga Lumina,  sau sa loveasca si ea, sa riposteze. Asta se numeste “ecran”.

Apoi, prin virtutea rezistentei, a opunerii si a ciocnirilor mele, incep sa realizez Cine imi face asta, pentru ce, ce vrea El de la mine si ce pot realiza prin asta. Asta este intreaga noastra munca: dorinta de a primi placere si loviturile, ciocnirile cu Lumina.

Din Lectia zilnica de Cabala, din 24.06.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→