Am dat exemplu, deseori, structura matematică (după Landau) de doi digiți: 1 și 0, (Creatorul și ființa creată, Lumina și vasul). Dar, oare, cum se conectează cei doi?

Adevărul este că lumea noastră este integrală și infinită, iar, dacă încercăm să ne-o imaginăm în numere, ne vom reteza conexiunea cu Ein Sof (Infinate). Există un spațiu, Ein Sof, între fiecare două numere consecutive. În orice eveniment real și concret pe care îl observăm, există simultan trecutul său, viitorul său precum și celelalte evenimente posibile (stări).

Putem noi să realizăm ceea ce lipsește între numere, evenimentele, ceea ce este posibil și ceea ce este imposibil, existența și inexistența, ceva-ul și nimicul?

Există un spațiu vid între două rotații, dar în acest spațiu au loc schimbările în care vechea imagine a lumii dispare și o nouă imagine apare, “ca de nicăieri,” dar cu mici modificări.

Sursa acestora este ridicarea de MAN (rugăciune) din starea precedentă, prin toate lumile, la Malchut de Ein Sof, care include toate stările similare care vor coborî, mai târziu, pe scara Providenței Sale, preluând forma stărilor viitoare cuantice, concrete, numerice.

Ca atare, prin lumea lui Ein Sof, trecutul și viitorul sunt blocate, și acesta este un pas (o schimbare de pas este un Reshimo—reminiscențe, iar o cuantă este schimbarea minimă) în dezvoltarea și mișcarea lumii către scopul ei. Astfel, există schimbări graduale în lume, și fiecare schimbare este discontinuă și fragmentată. Dar în final, ele, toate, se completează în întregime până la starea perfectă, deoarece fiecare schimbare distinctă este înregistrată în lumea Ein Sof.

Orice persoană care poate (folosind metoda Cabalei) să se conecteze la sursa din lumea Ein Sof, află răspunsurile la toate întrebările, în lumea de Sus (mai presus de conștiință), și simte noua existență în interior.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum combini „credinţa deasupra raţiunii” şi principiul că ” poti judeca numai ceea ce vezi cu ochii tai”?

Răspuns: Trebuie să-ti bazezi evaluarea critică numai pe senzatiile tale reale, după cum este scris: „Un judecător are doar ceea ce ochii sai pot vedea”, şi nu pe ceea ce cred că este scris, ceea ce am fost învăţat, sau ceea ce a spus cineva. Ceea ce contează este ceea ce simte o persoană în dorinţele sale şi ceea ce înţelege cu mintea sa.

Aceasta este temelia noastră: nu am mai mult decat ceea ce simt acum. Şi acum am nevoie sa vad cum ma pot ridica deasupra ei. Acest lucru se datorează faptului că toată creşterea spirituală se bazează pe ridicarea la un nivel nou de fiecare dată. Dar cum ma pot ridica la un nou nivel? În viaţa corporala urcam gradele prin dorinţele noastre egoiste şi ganduri mai profunde, înţelegatoare, cu alte cuvinte, prin creşterea inimii si mintii. Dar când vine vorba de ascensiunea spirituală, ceea ce contează nu este creşterea cantitativă, ci calităţile elevate.

Aceasta este motivul pentru care nu lucrez pentru creşterea mintii şi sentimentelor mele. Nu ma străduiesc să simt şi să înţeleg mai mult în studiile mele şi viaţa cotidiana. Nu ma limitez; pur şi simplu nu este directia in care văd pentru mine insumi. Pana la urma, doresc să achiziţionez o nouă calitate, care nu este în interiorul inimii şi minţii vechi.

Am nevoie de o inima si o minte diferite! Este ca şi cum exista două imagini diferite. Mintea şi inima, care funcţionează în noua imagine a lumii, au grija de aproapele lor, chiar dacă nu ştiu încă ce este acest lucru. Dar revenind la vechea imagine este invers, am grijă doar de mine insumi.

Şi ambele aceste imagini au un drept absolut egal de a exista. Dar am nevoie sa descopar această a doua imagine, a doua realitate. Şi este imposibil s-o imaginez pana cand nu devine revelata. Noi doar ne pregătim pentru asta. Lumina vine la noi de la acea noua imagine în funcţie de eforturile pe care le facem s-o obtinem din poziţia noastră anterioară. Aceasta Lumina formeaza treptat in noi abilitatea de a începe să distingem această imagine de la distanţă şi, treptat, sa ne imaginam cum este. Dar ceea ce se întâmplă acolo numim „cunoaştere mai inalta”, dincolo de mintea noastră, aşa cum este scris: „Am văzut o lume opusa.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/02/12  Shamati # 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să fiu convins de necesitatea muncii spirituale când, în mod constant, ne pierdem direcția și puterea de-a lungul drumului?

Răspuns: Din contră, trebuie să-mi fac permanent griji pentru direcția corectă și puterea pentru muncă. Avem nevoie doar de clarificarea acestor lucruri în conformitate cu legile creației și tocmai despre aceasta studiem.

Știința Cabalei este o știință care le include pe toate celelalte. Ea cercetează natura în totalitate. Dar, în același timp, umanitatea nu înțelege ca ea însăși trăiește în această rețea globală. Ea trăiește în întuneric și este imersată într-o totală neștiință.

Pentru a clarifica lumea înconjurătoare, oamenii au divizat-o în părți separate, cărora le-au atribuit diferite discipline științifice: fizică, chimie, biologie, zoologie, etc. Astfel am “desprins” pepite de cunoștințe din muntele de întuneric în care ne aflăm.

Știința Cabalei, pe de altă parte, explică fiecare domeniu în termenii unei singure legi. Ea nu respinge științele generale, tradiționale. Toate legile descoperite cu ajutorul științelor tradiționale aparțin doar unei arii mici a percepției noastre, din dorința egoistă, care este opusă naturii creației. De aceea noi trebuie să înțelegem că în Gmar Tikkun (sfârșitul corecției), când această dorință dispare, vom descoperi alte legi care transcend timpul, mișcarea și spațiul. Există o altă fizică și chimie; totul este diferit. Această realitate există doar temporar, până când vom intra în marea și adevărata percepție a lumii.

Întreaga noastră lume există cu singurul scop ca noi să ieșim din ea și să ne găsim independența. Ea ne dă o bază, un punct de plecare, central, independent și deconectat de Creator. Se află la cea mai mare depărtare de lumea Infinitului, este cea mai adânc imersată în întuneric, dar este tocmai punctul din care ne începem ascensiunea.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 1/24/12, “Introducere la TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Stiinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este sensul a „ reveland design-ul naturii”: Oare o persoana vede, aude sau simte ceva?

Raspuns: Dupa cum omul devine similar cu natura inconjuratoare, incepe sa o trateze intr-o maniera pozitiva, sa ii inteleaga design-ul, sentimentele si gandul. El incepe sa vada acea natura, care i-a creat pe toti, inclusiv pe el, omul care poseda minte si emotie superioare.

Apropos, multi vorbesc despre asta, oameni care sunt intimi cu natura, care au crescut si s-au dezvoltat in ea, de exemplu beduinii in Israel care traiesc in desert. Ei simt natura, boarea/respiratia ei.

Am discutat cu multi oameni care au petrecut ani multi in desert, in tundra si in jungla alaturi de maimute. Mi-au povestit despre trairi uimitoare, cand senzatia naturii, design-ul ei, mintea ei, brusc incepe sa comunice cu persoana, iar ea incepe sa simta ca exista  in interiorul naturii mama, in interiorul unui enorm sistem intelept. Dintr-odata incepe sa vorbeasca, sa comunice cu el, sa isi dezvaluie fundamentul, planul, sa se identifice cu ea, si apare o oarecare uniune intre om si natura care il eleveaza la urmatorul nivel al dezvoltarii.

Intelegerea design-ului comun al naturii si ascensiunea la urmatorul nivel, nivelul controlului propriilor noastre vieti, este scopul stadiului modern de dezvoltare.

Intrebare: Cu alte cuvinte, noi vedem cu siguranta noi tipuri de relatii, iar ele devin mai evidente, mai naturale. Dar natura insasi ramane la fel? Sau se schimba de asemenea?

Raspuns: Eu nu vorbesc despre natura neanimata, vegetativa, si animata. Vorbesc despre natura care se dezvaluie in fata omului, care se reveleaza, iar el descopera un anumit sentiment, design si minte comuna universala. Omul descopera asta.

Cand se conecteaza la asta, el incepe sa simta ca este la urmatorul nivel de dezvoltare. Cu alte cuvinte, el dobandeste intelegerea tuturor proceselor, imaginea lumii de la inceput la sfarsit, design-ul ei: de ce s-a dezvoltat Universul nostru, de unde a venit, ce a fost inainte de Big Bang, ce s-a intamplat dupa ( din moment ce evident  Universul nostru a existat pentru o anume perioada de timp), si perceptia universului, cum il percepem in afara celor 5 simturi fizice ale noastre printr-o minte universala, o inima si minte superioare. Odata ce omul atinge asta, el incepe sa inteleaga ca intregul proces al dezvoltarii de-a lungul istoriei a fost pentru a-l aduce la acest nivel.

Multe stiinte vorbesc despre asta. Problemele fatale care apar in fiecare stiinta vin din faptul ca viitoarea dezvoltare a stiintei este directionata specific in aceasta zona.

Prin urmare, oamenii de stiinta nu vor fi capabili sa dezvaluie nimic fara educare, fara a fi schimbati printr-o relatie integrata cu natura.  Din acest motiv toate stiintele noastre sunt in criza.

Din „ Discutie despre Educatia Integrala” Nr.7, 14/12/2011

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Stiinta - Niciun comentariu→

Cum ne putem imagina starea superioara in care Creatorul se reveleaza daca El ii iubeste pe toti cei care te urasc si ii uraste pe toti cei care te iubesc, incluzandu-te si pe tine?

Se pare ca nu iti aduce niciun bine si ca nu poate fi nimic mai rau decat asta. Inaintea ta sunt Faraon, Bilam, Balak, Amalek si Hitler, toti intr-unul, iar tu stii cum sa depasesti asta deoarece asta iti vine tot de la Creator, desi indirect.

Cu cat ne apropiem mai mult catre dragoste, cu atat  intampinam mai multe obstacole. Tu le depasesti iar „ ingerul mortii” devine „ ingerul sfant” in ochii tai.

Intrebare: Nu inteleg aceasta stare. La urma urmei, Creatorul este perceput ca bun si binevoitor. Il vad impreuna cu suferinta celorlalti si propria mea suferinta din trecut?

Raspuns: Tu vezi toate suferinta care este in realitate. Acesta este un tablou ingrozitor: suferinta groaznica, nici un gram de alinare, nici o zi de odihna, doar durere si suferinta pentru eternitate. Suferinta este pretutindeni. Este un vid complet in dorinta de a primi, nu doar ici-colo, nu din timp in timp, ci suta la suta disperare.

Aceasta stare este numita iluminarea Shechinei, si deasupra ei, tu revelezi binele si bunavointa. Altfel cum  ar fi posibil sa-L descoperi pe El? Daca Creatorul iti aduce doar bunatate, atunci i-L descoperi doar in vasele egoiste. Dar daca il descoperi in imensitatea intunecimii tenebrelor care este in fata ta, apoi El este descoperit in vasele tale de daruire care sunt indreptate catre daruire.

Mai mult de atat, vei observa ca El este bun doar catre aceia care sunt la fel de rai precum este EL, si rau fata de cei care sunt buni, in contrast cu EL. Asa iti va aparea tie.

Munca nostra este doar in a ne ridicar deasupra vaselor de receptie. Daca observi ca actiunile Creatorului nu se potrivesc daruirii, iti apar intentionat ca un obstacol pe drum, deasupra caruia trebuie sa te ridici.

Intrebare: Si ce descopar dupa aceasta ascensiune?

Raspuns:  Dorinta de a primi, vasul general al Malchut de Ein Sof, intr-o forma total goala: intuneric, disperare, ingrijorare, si spaima, infricosatoarele procese ale lui Iov, iar tu il umpli cu Lumina Hassadim si cu dragoste.

Intrebare: Asta inseamna ca dupa ce m-am corectat ma simt bine, indiferent cata bezna imi este revelata? Si acum privesc inspre trecut si ce vad? Am suferit sau nu?

Raspuns: Aceasta este deja urmatorul nivel pe care trebuie sa il determini. In Gmar Tikkun ( Sfarsitul Corectiei) desigur, nu vezi ca ai suferit.

Intrebare: Dar ce este suferinta pe care o simt acum?

Raspuns: Acum nu esti aceasi persoana care  va atinge Gmar Tikkun. Eventual nu te vei recunoaste in starea prezenta. Sentimentele care au fost lasate in urma nu sunt tu.

Intrebare: Atunci ce sunt acum?

Raspuns: Ceva virtual.

Intrebare: Pai si atunci pentru ce avem nevoie de toate starile prezente?

Raspuns: Le simti pentru a te pregati, cand faci tot ce iti sta in putere. Se spune: „ M-am straduit si am gasit.” Te pregatesti pana cand gasesti, pana cand te ridici deasupra Machsom-ului ( bariera), pana atunci, adevaratul „ tu” nu exista.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/1/2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Rugaciune - Niciun comentariu→

Suntem într-o stare de ascundere şi trebuie să înţelegem că suntem în ascundere. O persoană se naşte şi trăieşte în această lume într-o stare de totală detaşare faţă de adevărata realitate. Nu ştie unde se află şi dacă mai există ceva în afară de asta. Dacă este aşa, se poate vedea?

Atunci când simţim prezenţa a ceva, se poate ca acesta să fie ascuns sau revelat. Deci, ascunderea este parte a revelaţiei pentru că eu ştiu deja de existenţa a ceva care este ascuns. Asta înseamnă că omul care este în starea de ascundere este deja pe drumul adevărului, cu toate că aceste îi este pe moment ascuns.

Este deja o stare avansată pentru că oamenii obişnuiţi nu simt că ceva le este ascuns.

Trecem prin patru faze: dubla ascundere, singura ascundere, Providenţa recompensei şi pedepsei şi Providenţa eternă.

Cât timp sunt implicate cele două ascunderi, nu mai este detaşare, nici stare de inconştienţă. În dubla ascundere, ştiu că sunt detaşat de realitate şi că nu Îl văd pe Creatorul care determină tot ceea ce mi se întâmplă.  În singura ascundere simt că viaţa depinde de faptul de a fi în faţa Creatorului. Dar ceea ce m-a adus la ascundere în loc de  revelaţie depinde de mine.

Deci, în dubla ascundere eu determin faptul că sunt detaşat de Creator, iar în singura ascundere există un contact, dar eu nu execut dorinţa Lui.

În următoarea faza, faza revelaţiei, primesc recompensă şi pedeapsa conform cu măsura în care eu execut dorinţa Lui. Pedeapsa este de fapt tot o recompensă, pentru că mulţumită ei eu avansez.  Îmi arată unde trebuie încă să mă corectez, asta este, unde sunt în spatele nivelului din prezent, pentru că unei persoane nu i se cere să facă ceva de care nu este în stare.

Până la urmă ajung la Providenţa eternă, după ce mi-am corecta toate atributele şi ajung la o înţelegere totală, reciprocă, cu Creatorul.

Toate aceste faze ne fac să înţelegem Providenţa Creatorului. Această înţelegere este un semn, mijlocul, baza pentru toate succesele noastre, pentru starea noastră de bine. Dacă ştiu că primesc lovituri pentru un anumit motiv, nu mai este o suferinţă fără de folos ci o pedeapsă care îmi face bine, sau chiar binele însuşi. Totul depinde de nivelul pe care sunt şi de atitudinea mea faţă de pedeapsă.

Se poate ca datorită loviturilor egoismului meu să mă simt atât de fericit încât să mă ridic deasupra acestor senzaţii şi să intru în starea Hafetz Chesed. Nu am nimic, dar nu sufăr. Aparent, este acest lucru posibil? Unde sunt invidia, poftele trupeşti, onoarea? Totul rămâne jos, dar este necesară multă muncă pentru a obţine asta.

Deci noi trecem gradual prin fazele ascunderii şi revelaţiei şi mergem în sus  pe treptele lumilor spirituale. Este vorba de discernămintele individuale, despre stările interne ale unei persoane, dar este clar ca acestea le realizeze numai dacă încerc din răsputeri să mă încorporez în mediul corect. Altfel nu sunt în stare să mă ridic.

Câteodată este greu să legi toată munca internă de munca în grup. Dar de fapt, nu este o problemă, trebuie doar să verific şi să leg aceste două componente mai cu grijă. Toată munca este în grup, toate senzaţiile sunt în mine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/12, “Introducere  la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Baal HaSulam scrie în „Introducere la studiul celor zece Sefirot” despre partea interzisa în înţelepciunea Cabalei: cabalistii pot dezvălui ceea ce aparţine „Aromei Torei”, dar nu pot divulga partea care aparţine primelor trei Sefirot sau „capului Partzuf-ului?”

Răspuns: Chiar dacă cabaliştii ne spun despre ceva care este „interzis”, nu vom înţelege nimic. Este ca si cum vorbesc despre ceva lângă un copil fara a fi nevoie să fiu atent, deoarece copilul oricum nu va auzi sau intelege nimic. El nu leaga cuvintele pe care le aude de niciun inteles. La fel ca atunci când citim Cartea Zohar, cuvintele izolate sunt uşor de înţeles, dar pentru noi acestea se adaugă la exemple lipsite de sens.

 „Secretele Torei” nu sunt informaţii care sunt atent ascunse de noi. Pur şi simplu creierul nostru, care pentru moment este la un nivel animal obişnuit, nu le poate percepe. Deci, pentru noi rămâne un secret, la fel ca toata realitatea. Te rog, totul este revelat pentru tine, priveste! Vezi ceva? Cine este de vina ca nu ai mijloacele să percepi? Dezvolta-le si vei vedea realitatea. Este acelaşi lucru atunci când vine vorba despre „secretele Torei.”

Studiem în „Studiul celor zece Sefirot” despre ceea ce aparţine capului lumii Atzilut, capul lui Arich Anpin, şi ştim că există părţi din RADLA (Reish Delo Eiyada), părţi ale „creierului” sau (Mocha de Avirah, Kruma de Avirah), care sunt ascunse de noi, în lumina superioara. Dar noi studiem tot ceea ce aparţine „aromei Torei”, şi nu „secretelor ei” în acest sistem. Diferenţa este că „aromele” se referă la gândurile fiintei create, iar „secretele Torei” se referă la gândurile Creatorului.

Nu ar fi nimic care sa menţioneze toate acestea, daca nu ar fi fost oameni care sa susţina că este interzis sa studiezi înţelepciunea Cabalei, deoarece este un secret. Nu există nici un secret în ea; dimpotrivă, înţelepciunea Cabalei ne dezvăluie realitatea! Ea nu dezvăluie unele „secrete interzise”: În scopul de a descoperi secretele trebuie sa le gasesti tu insuti prin pregătirea vaselor tale, dorinţelor tale, vaselor tale de perceptie. Dacă pregătesti toate dorinţele care aparţin celor şapte Sefirot inferioare (Zat), în toată înălţimea scării spirituale, atunci începi să descoperi partea lor superioara (GAR). Vei fi gata pentru această revelaţie şi vei descoperi acest secret tu insuti.

 Fiecare grad dintre cele 125 de grade este împărţit în două părţi: partea superioară şi partea inferioară (GAR şi ZAT). Partea inferioara a fiecarui grad poate fi atinsa si este o mare virtute daca o persoană o atinge pentru că atunci ea descoperă acţiunile Creatorului ca bune şi binevoitoare. Lumina care se îmbraca în capul corpului Partzufului spiritual se numeşte „aroma”, dupa cum se spune: „. Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun!”

Dar noi nu descoperim partea superioara, capul gradului încă. Va fi posibil să-l descoperim după ce partea inferioara,”corpul”, este corectat. Chiar şi capul celui mai scăzut nivel, Malchut de Assiya, este un secret pentru moment. Putem vorbi despre tot ce apartine „corpurilor”, despre tot ce apartine fiinţei create, muncii si corectarii sale, dar este „interzis” să vorbim despre „secrete”, despre capetele tuturor gradelor, ceea ce înseamnă că este imposibil să vorbim despre ele, deoarece nu le putem atinge în acest moment şi doar ne vor deruta. Este pentru că începem sa discutam despre un domeniu pe care nu il putem percepe. Nu sunt celule din creierul nostru şi nici canale care pot percepe această dimensiune superioară. Dar, treptat, ne vom dezvolta şi vom veni mai aproape de percepţia acestora.

„Sa nu dezvaluim secretul”  înseamnă: „sa nu punem un obstacol în faţa unei persoane oarbe”, ci s-o lasam să avanseze treptat, până când poate vedea. Aşa cum treptat invatam copiii şi-i lasam sa se dezvolte, la fel ar trebui să ne dezvoltam noi înşine.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 10/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Trebuie să ne imaginăm din ce în ce mai corect ceea ce vedem şi, în loc de externalitate să vedem internalitatea. Obişnuiam să am discuţii împreună cu învăţătorul meu Rabash, legate de ceea ce vedeam în spatele imaginii acestei lumi.

Odată, am văzut un cal pe stradă care mânca dintr-o pubelă de gunoi şi, brusc, Rabash mi-a spus: Uite, acesta este un înger! Am fost surprins pentru că nu am văzut nimic altceva decât un cal care mânca resturile meselor noastre. În ziua următoare i-am cerut mai multe informaţii despre ceea ce a spus, încercând să înţeleg cum să ajung să văd forţele interne din spatele acestei lumi.

Dacă văd o imagine care este proiectată în retina sau în spatele creierului, atunci acesta este modul în care forţele mi se arată, la fel ca pe un ecran de calculator, alcătuind împreună o formă. Dar această formă nu există de fapt. Am nevoie de asta doar că să mă pot referi la ceva. Ea este o expresie a atitudinii celui care îmi dă, care îmi dăruieşte cu ajutorul unor anumite obiecte.

Există trei componente: cel care dăruie, ceea ce dăruie şi impactul asupra mea a faptului că acest lucru creează o anumită formă. Prin această formă, eu trebuie să mă întorc la cel care îmi dăruie, pentru a înţelege ce vrea de la mine arătându-mi această formă. Dacă văd un cal, ce vrea Creatorul să îmi spună arătându-mi-l; care este combinaţia de forţe, care este atitudinea Lui faţă de mine, ce fel de reacţii aşteaptă El de la mine? Cum trebuie să tratez acest cal şi, prin el, pe cel care dăruie, cel care îmi arată acest film? Trebuie să învăţăm toate acestea.

Acum vedem lumea în forma ei externă şi nu conţinutul interior. Acest lucru este de mare ajutor şi nu este menit să ne inducă în confuzie în mod intenţionat, aşa cum credem de obicei. De fapt, ne ajută să obţinem percepţia spirituală! Asta se întâmplă pentru că trebuie să depunem efort pentru a comuta de la forma externă la cea internă.

Vă promit că dacă începeţi să penetraţi în prieteni şi să vedeţi punctele din inimă care sunt legate împreună, veţi începe să observaţi că întreaga lume este aranjată în acelaşi fel. Veţi înţelege că oamenii nu sunt imagini externe şi dorinţe, pachete de energie. Sunt toate aşezate într-un anumit fel de relaţie şi le puteţi influenţa şi ele vă pot influenţa. Veţi vedea forţe şi nu corpuri!

Chiar şi astăzi tratăm deja o persoană ca un fel de forţă şi vorbim de esenţa ei, dar trebuie să penetrăm mai adânc. Faptul că nu vedem lumea în forma ei spirituală ci în forma externă şi diferenţa dintre cele două, ne arată întotdeauna că nu am obţinut adeziunea cu mediul.

În momentul în care aderăm la mediu şi obţinem primul contact, toate aceste confuzii vor dispărea imediat. Vedeţi oameni dar vă veţi raporta la esenţa lor şi nu la figurile lor externe. La fel ca un bun psiholog care, atunci când se uită la oameni, vede imediat esenţa lor, dorinţele, gândurile, tendinţele şi deviaţiile.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/12, “Study of the Ten Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trezi grija pentru întreaga lume în inimile noastre?

Răspuns: Cu totii existam într-un singur vas spiritual, într-o singură dorinţă. Creatorul a creat un singur suflet şi este imposibil să ai grijă selectiv doar de o parte din el, ci numai de întregul vas. Nimic nu exista „parţial” în spiritualitate.

Dacă vorbim despre daruire, atunci trebuie să fim preocupaţi in a deveni o lumânare pentru Creator, ceea ce înseamnă corectarea intregului vas. Deoarece Creatorul a făcut o singura dorinta, daruirea se poate trezi numai în toata aceasta în întregime. Şi dupa cum Baal HaSulam explica in articolul „Garantia reciprocă,” noi existăm numai pentru aceasta.

Prin urmare, unei persoane careia nu-i pasă de vasul comun, nu-i pasă de ea însaşi. Trebuie doar să ne deschidem ochii şi să vedem că asta este exact acelasi lucru. Lumea este o amprenta a ceea ce avem în interior; doar pare să existe in exterior.

Prin urmare, obiectivul nu este ca „eu să am grijă de lume”, ci sa deschid ochii pentru a vedea adevărul şi să înţeleg că grija faţă de lume şi grija fata de mine este exact aceeaşi grija. Trebuie să înlăturam această ceaţă şi sa vedem în mod clar că acesta este un singur suflet!

În loc de „trezirea grijii fata de lume” în interiorul meu, trebuie să am grijă de mine- de motivul pentru care nu văd că toată lumea este vasul meu spiritual, sufletul meu.

Din aceasta reiese clar că nu pot opri grija fata de lume în nici un caz, deoarece aceasta este cea mai mare parte din mine. Tot ce simt in interiorul meu acum este doar corpul meu, şi această senzaţie numita „corp” va muri intr-o zi şi va dispărea din conştiinţa mea. Şi doar grija pe care o voi dobândi pentru „corpul” meu extern imi va deveni descoperita ca sufletul meu şi va rămâne cu mine pentru totdeauna. În el voi dobândi viaţa mea adevărată, veşnică.

Aceasta este revoluţia interioară prin care trebuie să trecem. În esenţă, acesta este intelesul trecerii Machsom-ului (limita ce ne separă de lumea superioara). Atunci când o persoană începe sa se uneasca şi să se identifice pe sine cu ceea ce se află în afara, in loc de ego-ul pe care anterior l-a perceput ca fiind ea însaşi, aceasta se numeşte trecea Machsom-ului.

Baal HaSulam spune că acest lucru necesită doar o revolutie psihologica. Această orbire şi înşelăciune este motivul pentru tot răul pe care il simtim acum.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 08/01/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Fiecare persoană atinge un punct critic o dată în viaţă, cand trebuie să părăsească casa părinţilor săi şi sa-si înceapa propria viaţă. Aceasta este o tranziţie foarte dura şi neplăcuta. Există oameni care nu se obişnuiesc niciodata cu cerintele noii vieti.

Astăzi, această aceiasi tranziţie este globală. Până acum, natura a condus umanitatea înainte, permitandu-i să se dedice jocurilor copilăreşti, egoiste. Ne-am dezvoltat în egoismul nostru şi nu ne-am luptat noi insine, dar acum copilăria noastra s-a terminat şi vârsta noastra adultă incepe.

În acelaşi mod în care o persoană ajunge la maturitate, omenirea si-a încheiat decadele copilariei. Egoismul nostru a crescut, iar acum trebuie sa ne descurcam în lume pe cont propriu.

Cu toate acestea, lumea nu este ceea ce obisnuia sa fie. Suntem într-o lume nouă, globala şi integrală, care este conectata reciproc şi în care trebuie să ne găsim locul şi să devenim o parte a ei. Noi nu mai suntem copii . Am crescut.

Desigur, omenirea nu vrea acest lucru şi nu-l înţelege. La fel ca o persoană care ajunge la maturitate şi se confruntă brusc cu probleme fără sfârşit, trebuie sa inchirieze un apartament, sa mearga la serviciu, sa-si asume responsabilităţi diferite şi să-si asigure tot ceea ce alţii i-au asigurat până atunci.

Desigur, ea nu vrea asta. Este mult mai uşor şi mai convenabil cu mama. Este nevoie de timp să te obişnuieşti cu lumea adulta şi sa găsesti lucruri frumoase în ea. Omenirea nu este gata încă. Ea încă preferă să danseze la tonul egoismului său ca şi mai înainte.

Suntem deja în noua lume, iar noi trebuie să ne adaptam la ea. Ea cere cooperarea noastră deplină şi preocupare pentru toată lumea, dar oamenii încă mai vor să mearga, jucandu-se precum copiii. Ei nu au experimentat durere suficienta pentru a intra în noua realitate.

Ar trebui să li se spună că lumea noua cere cooperarea noastră deplină, că munca noastră este de a ne uni, şi că vom rezolva toate problemele noastre numai dacă vom crea adevarata legătura reciprocă între noi. Întreaga lume este ca o persoană acum. Uită-te la ea ca şi cum te-ai uita într-o oglindă.

Dacă nu simţi că esti şomer în anumite domenii, că dezastrele naturale te şocheaza în alte domenii, şi că anumite zone încă suferă de boli, uita-te la forma generală a acestei lumi. Vei vedea că avem o problemă sistematică şi ca noi toţi trebuie să fim uniti unul cu altul, sa lucram împreună în armonie pentru o cauza, care este echilibrul general.

Imagineaza-ţi că ai avut unele teste medicale ieri, iar medicul iti oferă rezultatele astăzi. Se pare că organele corpului tau nu funcţionează în armonie, ci mai degrabă ca nişte copii. Unul face prea mult, altul face prea puţin, iar unul nu face absolut nimic.

La urma urmei, balanta este legătura corecta dintre toate părţile corpului şi este baza pentru a simti o sănătate bună. Deci, acum poti să ajungi la concluzia corecta.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 4/11/11,  „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→