În scopul de a obţine o idee uşoară despre diferenţa dintre corporalitate şi spiritualitate, imagineaza-ti că lumea este un magazin unde intri sa cumperi ceva pentru tine. Şi lângă tine este un magazin pentru nou-născuţi, unde intri sa cumperi ceva pentru bebelusul tau.

Este clar ca te vei simti complet diferit în acel magazin şi vei avea o atitudine complet diferita fata de achiziţii.  O vei face cu gandul de a darui. Te vei gandi doar la a-l face pe celalalt (copilul) sa se simta bine, deoarece, prin natura, il  iubesti mai mult decat pe tine. Vei alege întotdeauna ceea ce acesta are nevoie, cu această intenţie, indiferent ca sunt scutece sau lotiune pentru belebusi. Totul va fi destinat numai pentru copil şi cum să-i dai cel mai bun lucru posibil.

Poate că vei fi în stare să gândesti aşa despre altcineva decat copilul tau, cum ar fi prietenii tăi, întreaga societate, sau chiar toată omenirea, sau poate chiar si în legătură cu Creatorul. Acest lucru depinde de înălţimea atitudinii tale fata de altii.

Aceasta este diferenţa dintre a lucra pentru binele tău şi a lucra pentru alţii. E doar greu pentru noi să înţelegem ce înseamnă forta credinţei, care ne permite să simţim importanţa şi necesitatea de a ne gandi, nu la noi înşine, ci la alţii, ceva ce nu am mai făcut înainte. În lumea noastră există exemple despre aceasta, dar sunt egoiste şi ne pasă de aproapele nostru numai atunci când simţim că avem nevoie de el.

Deci, cum putem face acelasi lucru, dar împotriva egoismului nostru, mai presus de el, şi sa construim atitudinea noastră faţă de aproape prin anularea constantă a sinelui nostru? Noi putem înţelege acest lucru atunci când vine vorba despre oamenii apropiati. Dacă îi iubim, atunci simtim placere, chiar limitandu-ne pe noi înşine de dragul lor. Acesta este modul în care se măsoară forţa iubirii şi a daruirii noastre: prin cat de mult le daruim şi avem grijă de ei.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08 /11//11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cateodata o persoana experimenteaza stari critice atunci cand simte ca ii este data doar o secunda pentru rugaciune, pe care daca o pierde, ar putea petrece ani asteptand o alta oportunitate. Ce poate face o persoana pentru a evita asta?

Raspuns: Voi dati vina pe timp pentru orice, insa nu timpul este problema. Ce conteaza este lipsa atentiei si sensibilitatii din inima voastra. Un moment poate dura o ora.

Veti incepe treptat sa simtiti faptul ca, calitatea timpului depinde in totalitate de atitudinea si perceptia voastra. Timpul se poate restrange atat de mult incat o multime de stari pot incapea intr-o secunda. Voi intrati in acest moment ca si cum ar fi un jeleu si incepeti sa il examinati prin atingere.

Din partea 1 Lectia de seara Hoshanah Rabbah 10/19/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Daca avansati catre starea corecta, veti incepe sa vedeti ca intreaga voastra realitate exista in dorinta voastra. Nu exista nimic altceva in fara de dorinta voastra. In timp ce prin munca voastra voi aduceti mai aproape toate detaliile exterioare care par ca exista separat de voi, au fost contradictorii si pline de ura. Atunci aceasta forta a respingerii se transforma in forta conexiunii, si totul devine conectat intr-un singur sistem.

Doar asta constituie corectia. Locul unde apare spargerea este locul unde noi trebuie sa facem o lovitura inversa pentru a corecta asta. Primul om, Adam HaRishon, a fost un singur sistem, si acum partile sale, sufletele noastre, trebuie sa se conecteze impreuna la loc.

Insa, fiecare parte are libertatea de a aduce independent toate celelelate parti spre conexiune. Toate partile sunt incluse in oricine. Deci, eu trebuie sa ma conectez cu toti, si tu trebuie sa ii conectezi pe toti, si la fel si el. Atunci cand fiecare dintre noi se conecteaza cu ceilalti, el creaza un cerc plat, sectiunea sa.

De indata ce fiecare isi realizeaza libertatea de a alege, aceste cercuri, sectiuni,vor forma intreaga sfera. Aceasta este ceea va deveni starea finala corectata.
Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 10/18/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Suntem intr-o ascundere atat de mare incat nici macar nu simtim asta. Percepem toata realitatea in interiorul nostru, iar tot ceea ce simtim este in dorinta noastra egoista, restul nu exista.

In lumea spirituala nu exista o astfel de notiune ca dorinta de a ne bucura pentru binele personal. Daca dorinta este indreptata spre sine, nu poate primi nimic si ramane in intuneric. Dorinta noastra egoista totusi se afla la un nivel atat de scazut, incat ni se permite sa simtim ceva acolo, o amprenta a ceea ce ni se pare a fi realitatea.

Cand incepem sa dezvoltam si sa castigam  dorinte mai mari si intentii de dragul de a darui, incepem sa simtim sistemul superior. Inainte sa se intample fiecare dintre noi este ca o persoana inconstienta care delireaza si simte o lume imaginara in care i se pare ca exista, ca cineva in coma, care vede diverse imagini care ii trec prin fata ochilor, la fel cum se intampla in vis.

Cand ne revenim in simtiri, dorinta noastra deja se afla la un alt nivel si are intentia de a darui. Astfel, suntem constienti ca simtim totul in interiorul dorintei noastre, si ca nu exista nimic in afara. Tot ce anterior ni se parea a fi extern era de asemenea o senzatie in interiorul dorintei de a primi.

Atingem lumea spirituala in dorinta noastra de a primi. Nivelele mineral, vegetativ si animat ale naturii, toti oamenii, toata aceasta lume mare, si tot ce se intampla in ea sunt aproape schimbari in dorinta mea de a primi, ceea ce ma face sa simt ca lumea se schimba. Descopar celelalte suflete, insemnand dorintele straine astfel incat sa ma pot conecta cu ele cu intentia de a darui, iar apoi ele devin parti din mine care ma ajuta sa verific in ce masura ma aflu in daruire.

Sunt tinut in ceata cu un scop, astfel incat nu ii voi putea simti pe ceilalti in timp ce incerc sa ii aduc mai aproape si sa ii simt ca partile mele inseparabile. Daca incerc sa aduc mai aproape de mine tot ce pare a fi  realitate externa, imi pot corecta vasele pentru a darui.

In masura in care aduc dorintele externe, straine: nivelele mineral, vegetal, animat si vorbitor si le unesc intr-un singur organism spiritual care consta in „creier-oase-tendoane-carne-piele” (Moach-Atzamot-Gidin-Basar-Orh) sau din „radacina-suflet-corp-imbracaminte-camera” (Shoresh-Neshama-Guf-Levush-Heichal) este o masura a apropierii mele de adevar. Intr-adevar nimeni in afara de mine nu simte realitatea in interiorul meu si astfel sa construiasca vasul ca sa il poata percepe pe Creator in el.

Trebuie sa aduc toate partile impreuna pana cand devin „un om cu o singura inima” si toti oamenii care mi se par straini devin parte a sufletului meu. Astfel, fiecare din noi avanseaza fara sa ii deranjeze pe ceilalti. Fiecare din noi isi construieste propria lume dupa propriul plan, facand din ea lumea interioara. Iar Creatorul umple aceasta lume, ceea ce inseamna ca persoana este in adeziune cu Lumina, cu Creatorul care il implineste.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 10/12/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Totul a inceput cand dorinta noastra de a primi pe care Creatorul a creat-o a fost zguduita si a devenit egoista, iar partile sale s-au distantat una de alta. Am inceput sa simtim ca existam in interiorul egoismului sau, fiecare individual.

In felul acesta am evoluat de la zero absolut si am trecut prin stadiile de dezvoltare mineral, vegetal, animal, pe care le-am dezvoltat in mod instinctiv. La sfarsit am ajuns la al patrulea stadiu de dezvoltare al dorintei, cand deja trebuie sa  ne dezvoltam constient. Lumea aceasta intra acum intr-un nou stadiu .

Acest proces a inceput de fapt acum mult timp, incepand cu primul om (Adam HaRishon), de la vechiul Babel si s-a dezvoltat treptat, facand un salt pana in vremea lui ARI. In tot acest timp dorinta noastra s-a conectat mai strans, iar datorita acestei conectari noi si mai complexe creaturi si forme ale stadiilor mineral, vegetal si animal au devenit fiinte. Plusul s-a conectat cu minusul  si influenta reciproca intre ele a generat creaturi de la amiba la o multitudine de diferite animale.

Cu cat s-au unit mai mult partile separate  una cu cealalta si au marit cooperarea dintre ele, cu atat mai mult evolutia a avansat. In primul stadiu al conectarii, conectarea a avut loc instinctiv, sub presiunea naturii, care a impins mai departe evolutia. Astfel evolutia a ajuns la nivelul omului, unde conectarile instinctive ale anumitor forme sociale incep: familii, triburi, orase, state. Astazi lumea intreaga este conectata. Asadar se obesrva o tendinta clara inspre conectare.

La fel, dorinta egoista a omului a devenit si ea mai complexa si sofisticata. La inceput a fost compusa din mai multe dorinte diferite, dar apoi dorintele diferite s-au conectat mai strans si au intrat una in alta. In fruntea stiintei clasice cu diferentierea sa clara intre discipline, are loc sinergia intre diferite arii ale stiintei . Astfel, toate acele legi ale fizicii, chimiei, biologiei se alatura si treptat incep sa formeaze o imagine a naturii.

Gandurile si dorintele noastre devin interconectate si incorporate una in alt, si multumita acestui lucru cunoastem lumea mai profound. dar adevarul este ca acesta lumen nu exista – suntem intr-un ocean de Lumina! Dar cu cat dorinta mea devine mai complexa, cu atat mai mult simt ca lumea mi se arata asa cum este. Este ca si cum exista toti oamenii acestia in jurul meu, cand de fapt ei sunt parte a propriilor mele dorinte. Acum ei doar par a fi straini mie, dar cand ne conectam devenim “un om cu o singura inima”.

Singura intentie a naturii, fie natura inconjuratoare, fie cea interioara, in om si in intelegerea sa, este directa si strans legata intr-o conectare crescatoare a dorintelor  de a primi. Suntem intr-un constant proces de conectare, dar astazi am intrat intr-o era cand aspiratia trebuie sa ne fie cunoscuta si inteleasa. Natura este la urma, al patrulea nivel al dezvoltarii, si ne obliga sa ii cunoastem tendintele si sa o sprijinim. Trebuie sa o explicam, sa fim de accord cu ea si sa o urmam.

Nu putem continua sa ne dezvoltam instinctiv ca si in trecut, cand natura ne-a dezvoltat dorinta si ne-a impins catre anumite actiuni. Ne-a trimis sa descoperim America si ne-a incurajat sa facem diverse alte lucruri. Ne-am supus dorintelor noastre, am inventat, am construit.

Dar nu este cazul acum. Astazi ai sansa: Vrei sa o faci sau nu, ti se pare important sau nu? Daca nu ti se pare important, natura incepe sa te invete indirect in asa fel incat sa nu te priveze de liberul arbitru. Asemenea unui copil care refuza sa isi asculte parintii, iar ei trebuie sa aranjeze  in asa fel lucrurile  incat copilul sa vina singur la ei si sa ceara ajutor. In felul acesta natura se joaca cu noi, la fel ca si cu un copil, ca sa nu ne priveze de trezire, de intelegere si de accept.

Natura ne preseaza, ne impinge inainte si ne arata directia corecta. Totusi nu ne obliga sa avansam. Natura este un politician iscusit, de la care putem invata multe lucruri.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/10/2011, Shamati 85

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Criza nu este in afara persoanei sau in sistemul extern pe care l-am creat; mai degraba criza este in interiorul nostru. Este la indemana tuturor sa intelaga care este cu adevarat conditia noastra. „Vine” mai cu seama de la sistemul care face legatura cu lumea Infinitului, pe care suntem pe cale sa o studiem. Totul este predeterminat. Noi pur si simplu ne descoperim rezervele interioare, Reshimot-ul nostru (genele informationale).

Si astfel vom avansa pana cand vom descoperi ca suntem intr-un sistem absolut nou. In aceasta imagine putem vedea un sistem, altul dedesubt si al treilea deasupra lui.

Sistemul din mijloc suntem noi, cu senzatiile noastre normale. Sistemul de dedesubt este forta noua egoista care apare in noi. Dar in acest moment nu simtim foarte clar ca ar fi a noastra. Apare in noi de nicaieri ca si cand am fi controlati de ea. Exista multe teori despre aceasta problema, inclusiv unele teorii universale.

Exista un alt sistem care pare opus fata de noi: sistemul altruist, sistemul daruirii, conectarii, sistemul integral. Sistemul nostru egoist este opus noului sistem.

Toate aceste sisteme sunt revelate in mine, in noi. De ce m-am retras din „interiorul meu”? pentru ca simt ca acele forte egoiste din interiorul meu nu sunt ale mele. Incep sa apara in mine ca straine, ca fiind venite de jos. Pe de alta parte, deja simt ca am fost „anexat” unui alt sistem, care nu este cel pe care l-am creat.

Pana astazi doar partea din mijloc a sistemului a existat in mine, acea parte colorata in galben, „eu”. Eu exist. Eu sunt ala. Asta este lumea noastra, in care ne gasim drumul cu usurinta. Totul a fost in regula.

Acum vad ca exista anumite ganduri care nu sunt chiar ale mele, de asemenea anumite sentimente si, de asemenea, niste dorinte. De ce? Pentru ca nu simt ca imi aduc realizarea sinelui si asta este exact ceea ce imi trebuie. De aceea oamenii ajung la droguri, divort sau diferite feluri de acte teroriste. Nu simt ca sunt ale lor. Sentimentul „sinelui” dispare. Incepem sa simtim ca anumite forte (nu ale noastre) se implinesc si ne imping.

Simtim ca egoismul ne este extern. Este forta care soseste din afara. Nu sunt eu. Eu sunt diferit.

Exista altceva in mine, ceva natural, iar eu sunt incarcat cu forte egoiste. Asta ma enerveaza. Astfel, incep sa simt ca fortele egoiste nu imi apartin si le numeste „tentatia rea” – dorinte rele, malitioase, dorinte care nu imi apartin, care mi-au fost insuflate.

Persoana se detaseaza de natura sa. „Eu” incepe sa se identifice cu completarea de deasupra naturii precedente. Deja are sentimentul ca „eu” nu inseamna dorintele mele, „eu” nu sunt gandurile mele. Ma pot detasa de mine atunci, ma pot ridica deasupra si le pot schimba.

De aceea am desenat sistemul acesta ca doua parti. Este foarte important pentru ca in aceasta forma eu deja incep sa ma vad ca ceva complex. Exista „eu” si exista dorintele mele si egoismul care exista in mine, dar cumva le pot anula si schimba. Nu sunt legat de ele chiar deloc.

Ca rezultat al descoperirii a „cine si ce sunt”, incep sa simt ca in acelasi timp eu ma aflu intr-o alta lume. De aceea, totul in jurul meu pare la fel, totusi ceva este schimbat, ceva este diferit.

Pare ca incep sa ma regasesc intr-un mediu unde sunt alte ganduri, alte sentimente, o anumita conspiratie impotriva mea. Inca nu inteleg ce este, dar sunt in spatiul in care exista multe forte diferite, ganduri diferite, si diferite legaturi care curg deasupra mea. Simt ca ele exista, dar nu ma ating. Mai mult, ele doar ma invaluie si nu pot face nimic cu ele.

Acesta este sentimentul nostru in lume: este foarte clar si duce la rezultate clare.

From the Sunday Virtual Lesson Series 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca noi toti suntem conectaţi intr-un singur sistem de dorinte, ganduri, si intentii, si ca daca le schimbam sub influienta mediului, noi nu ne transformam doar pe noi ci si intreaga lume. Cum pot schimba gandurile noastre natura si lumea?

Raspuns: Karl Marx a scris despre nevoia de a privi puterea mintii  ca mijloc de a influenta lumea. Tehnologia este o resursa naturala  care poate fi  transformata intr-o unealta pentru ca oamenii sa domine natura, sau o unealta pentru a implini voita omului in natura. Produsele tehnologice de ultima generatie sunt unelte facute de mintea umana, realizarea puterii cunoasterii.

Realizarea puterii cunoasterii inseamna ca puterea mintii este o forma de energie care poate influenta procesele exterioare sau interioare si interne sau  mentale. Puterea mintii si cunoasterea pot schimba materia si astfel poate deveni forta care schimba natura interioara si exterioara a omului.

Astazi, umanitatea ca sistem global integrat poate folosi puterea mintii si  a cunoasterii pentru a schimba mediul natural pentru a  domina atat natura cat si pe sine. Insa, noi vom reusi sa ne folosim puterea mintii daca o folosim pentru a corecta conexiunile globale integrale dintre noi si sa le schimbam  din egoiste sau primitoare catre acelea ale daruirii sau  garantiei reciproce.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Deşi noi existăm în spaţiul Lumii Infinitului, suntem în imposibilitatea de a percepe ceva din ea, cu excepţia unui punct negru, mic, care este conştient chiar şi de el însuşi. Acesta este modul în care Creatorul ne-a făcut. Şi apoi El a început să se restricţioneze pe Sine. Pe masura ce El însuşi se limitează, noi ne manifestăm tot mai mult.

Creatorul se ascunde pe El Însuşi de la 100 la zero procente, formand lumile Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, 125 de grade de restricţionare, de ascundere a Creatorului. În acest sens, creatura se revelează pe sine şi lumea sa mai mult si mai mult, de la zero la 100 la suta, iar acest lucru constituie gradele prin care creatura se manifestă din ce in ce mai mult, până când se găseşte în lumea noastră. Între timp, Creatorul este ascuns.

Acum, trebuie sa efectuam corecţia. Trebuie ca treptat, pas cu pas, sa dezvălui Creatorul, adică să-L descopar în mine însumi, astfel încât să nu fiu opus Lui, sa nu fie nici o barieră de separare intre noi, cuprinzand astfel toate calităţile Lui până când intra in mine, grad dupa grad.

Putem să descriem diferit: absorb în mine proprietăţile Creatorului, şi ele intră în interiorul punctului meu, Reshimo meu (gena informaţionala), din ce in ce mai mult.

Cel mai important este să aderam la definiţii precise. Noi existăm în acest acelasi spatiu, in acelasi loc, în aceleaşi condiţii. Din partea Creatorului, a Luminii superioare, nimic nu se schimba. Totul depinde doar de modul în care includem în noi înşine calităţile Lui – calitatile de dragoste şi daruire, de expansiune şi de conectare nelimitate, asa incat toate proprietăţile numite dragoste si daruire, care constituie natura Luminii, sa intre in noi. Apoi, vom simti starea in care existam cu adevarat.

Noi nu putem schimba nimic: Existam in acelasi loc, între aceleaşi forţe. Există un program care ne avanseaza spre dezvoltare sub influenţa unor presiuni mari pe care le simtim din exterior şi din interior. Dar putem adăuga la aceasta dezvoltarea proprie, să decidem că o dorim, si apoi sa ne dezvoltam rapid, frumos şi cu bucurie. Aceasta este intreaga diferenţa.

Nimeni nu ne-a cerut-o, nici la începutul , nici la sfârşitul procesului, nimeni nu ne-a luat în considerare, cu excepţia forţei mecanice care ne dezvolta. Într-adevăr, Creatorul nu are sentimente ca ale noastre, dupa cum se spune: „Legea este dată şi nu poate fi incalcata.” Dar noi, ca si creaturi senzuale şi fine, putem folosi această lege în mod eficient pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam rapid, frumos şi uşor.
Prin urmare, tot ce facem este sa dezvăluim o realitate perfectă – Lumea Infinitului, Creatorul, şi aceasta se întâmplă în special în generaţia noastră.

Din Lecţia 4 de la Convenţia Cabala din Toronto, 09/16/2011

Filed under: Congrese, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Inteleg de ce implinirea ne este ascunsa dar de ce legaturile nostre unul cu celalalt sunt ascunse de noi?

Raspuns: Conectarea si implinirea sunt inseparabile.

Ce este Lumina? Cum putem explica ce senzatie este ? Dintr-o data, simt un fel de vibratii in raport cu cineva: ura, dragoste, teama, grija.Aceste vibratii nu vin din exterior ci s-au nascut in mine, in interiorul atitudinii mele fata de acea persoana.

Ele apar pentru ca stabilesc o legatura speciala cu ea si lucrez in acest sens. Apoi, cand ma conectez cu aceasta, simt un fel de impresii speciale, cum ar fi vibratii in interiorul dorintelor mele, senzatii si calitati. Asta se numeste Lumina.

Lumina nu vine din afara pentru a se instala in interiorul meu ci devine revelata in interiorul meu, in atitudinea mea fata de cineva. Ea nu poate fi dezvaluita “ din senin “, este imposibil. Ea poate fi simtita doar in legatura mea cu altcineva, cum ar fi atunci cand ii dau o senzatie si el o primeste, sau invers.

Trebuie sa existe o conexiune care sa uneasca doi oameni, in interiorul careia un fel de vibratie sau impresie este simtita si aceasta este numita Lumina. Este ca un cablu sau un tub de legatura care se extinde de la unul la altul si prin care curge un curent electric.

Se pare ca Lumina este vasul care simte tot felul de schimbari in interiorul ei. Nu este Lumina reala cea care schimba, ci dorintele si impresiile experimentate in dorinte. Dar nicio Lumina nu vine din afara.

Este ca o vibratie a unei corzi care produce vocea unui instrument muzical. Aceasta se numeste Lumina. Prin urmare, noi trebuie sa cream dragoste si daruire in interiorul nostru iar apoi, in interiorul acestei iubiri si daruiri, vom simti radacina sa interioara, numita Creator.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Cabala 9/20/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul impartasirii cunostintelor Cabala si sub ce forma ar trebui raspandita?

Raspuns: Exista o realitate pe care o percepem in dorinta noastra de a primi placere, pe care nu o putem dezvalui mai mult decat o simtim acum. De asemenea, exista o realitate pe care o putem intelege in dorinta noastra de a darui. Pentru a extinde dorinta noastra de a darui, putem dezvalui forta superioara, natura care este daruire completa. Putem obtine doar aceste doua calitati

Noi percepem lumea noastra in propria dorinta de a primi placere si ne putem dezvolta in ea. Dar esential este ca lumea e limitata de dorinta noastra egoista care absoarbe totul “in ea insasi”. In consecinta, ne gasim existand intr-un corp facut din carne si in mediul inconjurator.

In timp ce, dorinta de daruire, ne dezvaluie cele cinci lumi si forta superioara, unde ne simtim eterni si perfecti, ca forta superioara. Problema este ca, in dorinta noastra de a ne bucura, simtim o nevoie pentru lumea aceasta. In timp ce noi nu avem nevoie de dorinta de a darui, pentru lumea spirituala trebuie sa o dezvoltam. Altfel nu vom putea atinge lumea spirituala.

Intrebarea este,  cum pot eu dezvolta o nevoie pentru ceva ce nu vreau, simt sau inteleg, si pentru care nu am nici un gust? Nu am premise pentru aceasta; nu am gustat niciodata spiritualitatea. Spre ce sa tind?

Pot avansa spre ea prin intermediul problemelor si loviturilor. Dar atunci tot ce voi vrea sa fac este sa scap de lovituri, sa fug de ele, impingandu-ma de la spate. Si cum pot descoperi binele care ma asteapta in fata? Nu il pot vedea, simti sau gusta.

Totusi, nu avem de ales . Lovituri, suferinte, probleme, crize si falimente nu ne pot ajuta singure: Toate aceste impacte nu ne vor asista in atingerea spiritualitatii. Drept urmare, Baal HaSulam afirma ca ar trebui sa existe o o conditie preliminara pentru dezvaluirea spiritualitatii-diseminarea stiintei Kabbalah, care este mentionata ca “chemarea cornului lui Mesia”

Trebuie sa divulge lumii ca exista ceva bun, placut si care merita, care deschide totul inaintea ta. Ar trebui sa fie atat de atractiv incat chiar si daca nu simt nici o lipsa acum, voi realiza brusc ca imi lipseste o lume diferita- cea superioara.

Cum pot obtine dorinta pentru ea? Este posibil daca sunt impresionat de mediul care imi spune despre ea. Insemnand ca am nevoie de un mediu bun si mare care sa “imi spele creierul” intr-un asa fel incat sa imi doresc ceva ce acum nu vreau. Si putem vedea ca societatea este capabila sa o faca.

Prin urmare, totul depinde de mediu. Altfel, suferintele vor veni si ma vor bombarda cu lovituri – pana voi reusi sa dezvolt o dorinta de a disemina si voi incerca sa diseminez in orice situatie pentru a ajunge sa aspir la a merge mai departe. Prin virtutea acestei dorinte, voi fi capabil sa progresez spre calitatea daruirii, spre lumea spirituala si atunci, doar atunci, o voi obtine.

Totusi, diseminarea este o conditie indispensabila si obligatorie pentru obtinerea spiritualitatii. Sub ce forma ar trebui sa diseminam? Sub orice forma! Cum putem influenta o persoana? Prin toate simturile sale: Lasa-l sa fie impresionat, sa-si doreasca, sa implore sau sa se teama, orice il va face sa-si doreasca spiritualitate, cum se spune “Vreau”! Altfel, daca nu imi doresc sa avansez pe cont propriu, doar suferinte vor veni din urma, ceea ce nu este destul.

Ar trebui sa ne dorim spiritualitate noi insine si doar apoi o vom dezvalui. Acea dorinta trebuie sa fie completa si sa atinga o masura intreaga numita “Seah”. Si o pot primi doar din mediul inconjurator. In concluzie, ar trebui sa realizati cat de importanta este circulatia!
Din  New York lecture #2, 9/12/11

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→