Ne apropiem de ieșirea din exil numai atunci când începem să înțelegem că suntem în exil. ”Exil” simbolizează percepția mea, a tot ceea ce primesc în dorința de a primi, ca fiind neimportant și fără rost. Tot ceea ce este în egoul meu aparține Faraonului și mi se permite să primesc numai ce este necesar.

Asta nu înseamnă că trebuie să mă limitez în vreun fel, ca un călugăr care locuiește în deșert. Pur și simplu nu văd nimic material ca foarte important și accept materialul doar ca fiind necesar pentru existența mea. Toată viața mea este devotată obținerii iubirii pentru Creator, atributul general al dăruirii, prin conexiunea cu alții.

Dacă o persoană are o asemenea necesitate internă și este inclusă în grup, începe să se îndrepte spre scop în mod corect, ceea ce înseamnă că urăște tot ce primește în egoul ei, încercând să fie satisfăcută doar cu ce este esențial. În același timp, Faraonul o mituiește și îi dă totul. Asta înseamnă că ea construiește orașe minunate pentru egoul său, Pithom și Ramses.

Simte că în relație cu intenția pentru a dărui în care vrea să fie în gânduri și inimă, este în exil, pentru că nu are nicio putere să dăruie. Apoi simte că are plângeri împotriva Creatorului, pentru că nu a ajutat-o să iasă din exil, ceea ce înseamnă că El nu o lasă fie cea care dăruie.

Dar între timp, dorința persoanei este foarte mică și trebuie să treacă prin 400 de ani în exil. Asta înseamnă că trebuie să își crească dorința până când va dori cu adevărat să dăruiască.

Toată munca noastră în exilul din Egipt este în grupul în care toată lumea crește mai puternică și primește de la alți măreția scopului, dăruire pură și micimea și josnicia stării prezente în care este imposibil de obținut dăruirea reciprocă. Din punct de vedere spiritual, această stare este foarte rea.

Astfel, o persoană începe să perceapă termenul ”exil” în mod corect: exil se referă la dăruire, la abilitatea de a dăruii și astfel simte cu adevărat că este în exilul în Egipt. Până când atinge o stare în care nu mai poate să îndure. Apoi, încep cele ”zece plăgi ale Egiptului”.

O ”plagă” sau o lovitură, simbolizează faptul că ți se oferă diferite lucruri bune, corporale, dar în spiritualitate nu primești nimic, iar omul simte asta ca o lovitură.

Simte îngreunarea inimii și dorințele corporale continuă să crească. Nu are nicio șansă. Înțelege că dorința egoistă va continua să crească și să îl inducă în confuzie, distrăgându-l și atrăgându-i atenția la diferite scopuri corporale, diferite clarificări în grup, astfel că va depăși egoul corporal prin contactul cu prietenii. Numai de la ei poate învăța și aprecia mai mult drumul și scopul creației, măreția Creatorului și josnicia împlinirii egoiste.

Omul poate primi aceste valori numai de la societate, de la mediu. Apoi, în ciuda dificultăților și întreruperilor, el aderă totuși la un grup, deasupra sentimentelor și minții, pentru că numai în el găsește protecție și salvare. Înțelege că altfel este pierdut. Înțelege asta numai atunci când se uită deasupra dorinței egoiste, pentru că din punct de vedere al egoului situația poate fi minunata și îi poate aduce cunoaștere și alte beneficii.

Când interpretează întreaga situație în mod corect, descoperă că este în fața Faraonului. Asta apare din multe motive, atribute și încercări pe care le acumulează în cei 400 de ani de exil în Egipt: cele patru faze prin care a trecut în fiecare dintre dorințele sale de primire, atunci când a crescut dorința de dăruire deasupra lor, ceea ce se numește ”credință deasupra rațiunii”/

Trecerea prin aceste patru stări se numește ”perioada pregătirii”. Iar când este aproape de sfârșit, o rezistență puternică a egoului se revelează, numită ”cele zece plăgi ale Egiptului”, întuneric.

Mulțumită lor, omul crește mai puternic și în final scapă în întuneric, noaptea, simțindu-le în dorința lui de primire cu un punct are îl conduce, numit ”Moise”. Astfel își ridică egoul și obține mântuirea.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoana decide ce să considere ca fiind zi şi noapte: ce este bun pentru ea şi ce este rău. Uneori, ii este data trezirea, ridicarea spiritului, lumina mare, şi ea înţelege cât de minunat este să se bucure şi să vină mai aproape de spiritualitate. Ea numeşte acest lucru zi, dar, în realitate, este lumina în dorinţa ei egoista. Egoismul se bucură, iar acest lucru nu se numeşte progres spiritual.

Sau poate ca se simte în întuneric, epuizata, dar mintea ei înţelege că această stare este utila pentru avansare. Şi deşi în dorinţa sa de a se bucura experimenteaza senzatii neplacute, se spune: „Eu dorm, dar inima mea este treaza.” Dorinţa de a se bucura simte intuneric, dar punctul din inima- Lumina. O persoană înţelege că acest întuneric este util pentru ea, coborârea precede ascensiunea, iar ea trebuie să pregătească dorinţe chiar si mai mari pentru aceasta. Şi dorinţa vine din întuneric.

De aceea, totul depinde de ceea ce o persoană pretuieste, ceea ce ea consideră zi şi noapte- în inima sa egoista adormita sau în punctul din inimă, care arde şi tanjeste dupa spiritualitate.

Dacă o persoană începe să le separe una de alta, atunci are deja două puncte, în funcţie de care se poate motiva şi direcţiona exact catre scop. Un punct este ego-ul său. Şi este bine că egoismul nu simte nimic bun. Cu cat mai mult intuneric simt în egoismul meu, cu atat mai mare dorinţa mea (Aviut) va fi deasupra punctului in care urmăresc scopul existent.

Principalul lucru este de a separa aceste două puncte şi tot timpul de a le tine în mod corect unul împotriva celuilalt, afland cu ce ma identific. Aleg direcţia care mă conduce la Creator, deşi calea mea se află în întuneric, o consider buna? Apoi, pot fi sigur că ma misc în mod corect, deoarece egoismul meu nu este interesat sa se grabeasca acolo, ca un hoţ, alergand  înaintea oricaruia şi strigand: „Prindeti hoţul!”

Ego-ul meu nu vrea întuneric, şi ma ridic deasupra ego-ului, deasupra ratiunii, şi vreau ca daruirea mea sa fie mai presus de recepţie. Iar aceasta este o stare bună, în care ziua mea şi ziua Creatorului sunt aceeaşi zi.

Iar dacă sufar ca ma simt rau si nu am nici un interes în avansare, înseamnă că urmez dorinţa mea de a ma bucura, ego-ul meu. Alerg acolo unde inima mea egoista, dar nu şi punctul din inima, ma cheama: Aceasta este diferenţa.

Trebuie să încercăm să ne împartim în două părţi: punctul din inimă, care fidel adera la scop, de a darui în orice situaţie, indiferent de ce se întâmplă, şi inima în sine, care este mereu dornica de a primi. Pofta sa este în continuă creştere. Intunericul domneşte in inima mea şi acolo este o rază de Lumină în punctul din inimă; acest lucru înseamnă că ma directionez în mod corect. Şi realizez acest lucru prin intermediul mediului, grupului, forţei externe, care este necesara pentru a trage punctul în inima afara din inima egoista şi de a-l indrepta catre scop.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnica de Cabala 05/04/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot atinge Lumina credintei?

Raspuns: Dorinta noastra determina totul, dar Lumina nu se schimba. Toate schimbarile au loc doar in interiorul persoanei: la ce aspira dorinta sa, si, legat de aceasta, care este forta de care are nevoie. El primeste in concordanta cu acestea.

Noi ne gasim in permanenta sub o oarecare influenta a luminii, dar aceasta este foarte slaba. Noi nu suntem pe masura luminii ci simtim doar lipsa ei, din acest motiv nu ii observam prezenta.

Lumina este o forta, dar ne afecteaza fie in masura similaritatii cu ea, fie in masura in care ne opunem ei. Din acest motiv lumina de sarbatoarea Pastelui (eliberarea din sclavia din Egipt)  este o lumina uriasa, dar nu se manifesta deschis.

Ne imaginam ca lumina se manifesta atunci cand este lumina afara. Dar nu exista nimic in afara – intreaga lume se gaseste in interiorul nostru. De aceea lumina inseamna lumina mintii, lumina simtirilor, deschiderea din inima si gandurile noastre.

O lume vasta, care pare ca ne inconjoara, ne este revelata, de fapt, in senzatiile si mintea noastra. Iar Lumina este forta revelatoare din simtire sau din gand.
From the 1^st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/2/12, Shamati 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Este foarte greu să explic ce reprezintă spiritualitatea pentru că este o chestiune de sentimente. Dacă o persoană împărtăşeşte şi ea aceste sentimente, va înţelege ce îi este descris. Dacă nu este pe acelaşi nivel şi nu simte ceea ce descrie autorul, nu va înţelege nimic.

Toată munca noastră are loc în Egipt, în exil, unde nu îl simţim încă pe Creator, forţa superioară care ne poate ajuta să ne ridicăm deasupra dorinţei de a primi. Acesta este timpul alegerii şi este cel mai bun timp pentru că atunci învăţăm cum să lucrăm cu dorinţa noastră.

Trebuie să îmi imaginez în mod constant că sunt deja în dăruire, în lumea spirituală, în sanctitate şi nu îmi creez nicio barieră în calea Luminii care umple întreaga realitate. Îmi anulez personalitatea mea, „sinele” meu egoist şi, cu toate că simt diferite stări prin care trec şi care dau naştere la diferite reacţii în egoul meu, trebuie să încerc să fiu doar în pură dăruire.

Este ca şi cum sunt deja în lumea spirituală, sunt scufundat în marea de Lumină, fiind în echivalenţă de formă totală cu Ea. Asta pentru că tot ceea ce de fapt mă separă de Lumina este dorinţa mea de a primii, egoul meu, care seamănă ca o cutie care nu lasă Lumina să intre în ea. Îmi pun obstacole, eu sunt singurul care stă împotriva Luminii, cu egoul meu. Cu excepţia mea, totul este corectat şi gata.

Numai eu văd că această realitate este distorsionată, că sunt corupt  şi că Creatorul este rău şi mă tratează rău. În plus, mi se pare că mai există şi altă autoritate în afară de Creator.

Toată munca noastră este să ne imaginăm starea noastră în mod corect, aşa cum este ea de fap şi nu cum o vedem prin egoul nostru. Nu există nimc decât Creatorul, dar egoul meu îmi spune că exist multe forţe diferite care iau decizii şi că sunt şi eu.

Mi se pare că simt şi că decid ceva eu însumi, dar nici măcar asta nu este adevărat. Creatorul este cel care îmi trimite toate aceste sentimente pentru ca, pe baza impresiilor pe care le primesc de la El în fiecare moment, să fiu în stare să muncesc şi să mă anulez eu însumi, gândurile mele care mi se pare că sunt independente, că primesc ceva de la mediu, grup şi întreaga lume externă. În loc de asta, trebuie să îmi imaginez că sunt sub totalul control al Luminii superioare care umple întreaga realitate.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/2012, Shamati nr.59

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem măsura realizarea noastră?

Răspuns: Mai întâi, ce obţinem de fapt? În măsura în care aduc mulţumire Creatorului, în aceaşi măsura obţin în mine atributul numit „Creator (Boreh)”, conform cu principul „Bo-Reh” sau „vino şi vezi”.

Îl realizez pe Creator în conştientul şi înţelegerea mea. Aceasta este imaginea mea internă. În acelaşi mod „atrag” şi alţi oameni în percepţia mea şi astfel îi realizez şi pe ei. Atributele mele sunt construite în aşa fel încât îmi pot imagina anumite figuri. Nu ştiu cine este în afară. Forţele acţionează asupra mea şi îmi proiectează în percepţia o „imagine holografică” a altor oameni care numai par a fi în exterior. Astfel este pusă laolaltă întreaga imagine a lumii.

Deci, ce pot măsura sau cântării? Cântăresc dăruirea mea în raport cu tot ceea ce simt. Această măsurătoarea generală se numeşte „Creator”. Astfel, Creatorul „îmbracă” omul, Lumina „îmbracă” fiinţa creată.

Percep diferite forme datorită atributului dăruirii care operează în dorinţe şi le aranjează într-o anumită ordine. Din asta simt cine este Creatorul. Îmi imaginez Creatorul şi tot ceea ce mă înconjoară ca propria reacţia la o anumită acţiune.

Nu ştiu cine sunt şi ce reprezintă lumea. Nu ştiu nimic dar, gradual, încep să desenez schiţele diferitelor reacţii şi sentimente din mine. Aşa sunt construit: Formele sunt toate descrise ca fiind în afară. Această iluzie este numai aici, în starea curentă.

Se dezvoltă în mine un sistem senzorial, împreună cu înţelegerea lui logică. Trăiesc prin minte şi sentimente. Această realitatea este împărţită în patru nivele: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Prin combinaţia corectă a acestora, descopăr originea a tot ceea ce mi se întâmplă, sursa mea, sursa sentimentelor şi cele patru straturi de imagini. Descopăr că există un motiv iniţial pentru toate acestea, pe care îl numesc „Creatorul”. Acest motiv este descoperit când încep să mă raportez la toate cele patru nivele cu dăruire. Atunci, din echivalenţa de formă, descopăr atributele Creatorului, Dăruitorului.

De aceea, să nu credeţi că lumea noastră există cu adevărat – totul se termină în mine. Mai târziu, când asced la nivelele spirituale, este ca atunci când trecem dintr-o clasă în alta. Să presupunem că sunt în clasa a I-a acum, pot eu să o compar cu clasa a VIII-a, sau chiar cu clasa a II-a?

Astăzi, nu ne sunt încă disponibile nişte măsurători clare. Avem sentimente noi vagi, dar nu există instrumente precise, pentru că mintea şi sentimentele nu sunt legate într-o asemenea măsură încât să putem atribuii caracteristici cantitative sentimentelor noastre. Între timp suntem la un nivel psihologic, caruia îi lipsesc instrumentele matematică pentru măsurare şi comparare. Un asemenea instrument este furnizat cu adevărat de înţelepciunea Cabala.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că putem există într-o altă formă: fără corp şi în afara lui?

Răspuns: Există informaţia, purtătoare ei şi cineva care simte această informaţie. Iar toate acestea se pot schimba. Informaţia (intelectul, etc) poate exista nu numai într-o purtătoare de proteine, silicon, sau altceva şi chiar nici măcar într-un material anume, nici în creier.

Informaţia per se nu este materială. Numai noi o percepem prin purtătoarea materială. Suntem deja capabili să trecem informaţia de la o purtătoare vie, de proteine (creierul) la una inanimată, minerală. Toată evoluţia noastră ne-a condus către schimbări graduale în purtătoarea informaţiei, distanţarea graduală de la forma ei iniţială, forma naturală; de la a scrie şi vorbi pe diferite purtătoare şi apoi la a programa şi păstra informaţia în spaţiul virtual.

Astăzi ne aflăm la pragul către o altă stare în care corpul îşi pierde importanţa, senzaţiile se vor transfera într-o nouă dimensiune (atributul dăruirii), în timp ce noi vom muta informaţia de la purtătoarea-creier, sau ca să fim mai precişi, calitatea primirii, la altă purtătoare: calitatea dăruirii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Programul nostru de azi constă în clarificarea unui element primar în dezvoltarea noastră: căutarea pentru a simţi forţa superioară. O mare parte din această căutare aparţine psihologiei omului, pentru că începem de la cel mai de bază nivel psihologic, la fel ca orice persoană din lumea noastră. Dar apoi, de la acest nivel de bază, începem să ascedem mai sus. De ce? Pentru că aspiraţia pe care o avem în noi şi cu care muncim se numeşte punctul în inimă.

Asta trebuie să dezvoltăm; asta trebuie să extindem. Acest punct trebuie să devină masiv pentru noi, mai mare decât orice altceva, să umple întregul orizont. Prin el trebuie să încep să simt natura, eternitatea şi perfecţiunea ei, armonia, forţa superioară, informaţia – totul! Asta se poate întâmpla numai dacă îmi cultiv punctul din inimă.

Acest punct din inimă nu mai aparţine psihologiei simple. Apare numai în indivizi speciale, după un mare număr de vieţi în întreg cursul evoluţiei lor, care au ajuns la o stare în care apare în ei dorinţa pentru un nivel  nou, numit nivelul „Om”. S-au dezvoltat prin nivelele mineral, vegetal şi animal ale materiei şi au trăit numeroase încarnări ca oameni în lumea noastră, dar acum o nouă dorinţă apare în ei, care începe gradual să îi dezvolte către a percepe forţa superioară a Naturii.

Astăzi, această dorinţă apare în milionae de oamenii din toată lumea. Iar noi avem metoda pentru a o actualiza.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a găsi în noi înşine oportunitatea de a simţii forţa care umple lumea, controlează lumea şi destinele noastre, ne conduce prin viaţă şi determină toate evenimentele din ea – ce se va întâmpla cu fiecare din noi, în fiecare minut.

Pentru a face asta, trebuie să ne adâncim în mod constant în noi, mai ales prin noi înşine. Nu vom fi în stare să găsim nimic în lumea mecanică care ne înconjoară. Numai rafinându-ne simţurile, crescându-le sensibilitatea internă, vom începe să simţim straturile fine ale naturii, ca şi stratul informaţional. Acest strat ne va revela întregul program al creaţiei, tot ce ar trebui să ni se întâmple şi ce s-a întâmplat deja şi ne va ridica deasupra senzaţiei de timp, spaţiu şi mişcări mecanice, într-o zonă diferită total.

Astfel, trebuie să ne adâncim constant şi să căutăm în noi înşine pentru a simţii acest strat informaţional, această forţă care controlează totul. Poate fi numită forţa de bază a naturii, forţa superioară sau natura, sau Creatorul pentru că el crează totul şi conţine întregul program al creaţiei. Pentru a îndeplini asta, ne adunăm împreună pentru a creşte impactul nostru asupra fiecăruia şi astfel a ne ajuta să ne unim împreună.

Începem să creăm un nou organ de simţ în sentimentul colectiv, care este capabil să ne reveleze forţa care ne înconjoară şi penetrează totul. Fiind într-o asemena conexiune constantă şi corectă dintre mine şi ceilalţi, mă ridică deasupra mea, ies din mine şi încep să simt ceea ce este între noi. Aste devine foarte important.

Dar restul este al meu, ca şi corpul meu animal. Când doresc să ies din mine complet, să simt ce este în afara mea, atunci găsesc această forţă a naturii.

Să ne conectăm cu ea este scopul existenţei noastre. Şi vrem cu toţii să obţinem asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Realitatea noastra este una, iar totul depinde de persoana care percepe sau reveleaza realitatea. La inceput revelam doar o mica parte a realitatii, aceasta lume. Apoi, dupa cum vasele noastre se maresc si senzitivitatea noastra creste, simtim o realitate care creste, mai complexa si mai bogata, numita Lumea Superioara.

Cum ne putem ridica la perceptia realitatii superioare? La urma urmei, noi intotdeauna vorbim nu doar despre asta, ci despre persoana care o primeste, simte, reveleaza si atinge. Deci, cum ne putem ridica de la nivelul unei persoane odinare la stadiul unei persoane cu atingere?

Diferenta dintre cele doua se afla in cat de sensibili sunt ei la realitatea lor. Daca o percepem doar prin mijloacele vaselor, calitatilor, si simtim ca ne-am nascut cu asta, atunci traim doar in lumea noastra, si percepem existenta noastra  in interiorul ei. Cu toate acestea, daca dezvoltam in interiorul nostru un receptor aditional, simtim o „ realitate adiționala.”

Cabalistii spun ca putem simti aceasta adiție daca incepem sa tratam realitatea noastra cu mai multa precizie, intr-o maniera speciala. Aceasta este o atitudine speciala – esentiala, realizarea importantei si respectului pentru calitatea daruirii care exista in realitatea superioara.

Si asta inseamna ca ar trebui sa ne pese doar despre un singur lucru: cum sa incepem sa respectam calitatea daruirii, cum sa ii crestem importanta in ochii nostri? Din acest motiv cabalistii scriu articole, carti, scrisori pentru noi, dându-ne diferite exercitii si explicandu-ne cum ar trebui sa ne unim astfel incat, prin virtutea diverselor eforturi, realitatea superioara, insemnand  calitatea daruirii, va deveni foarte importanta pentru noi.

Insa, nici chiar acesta nu este obiectivul principal, ca noi sa observam importanta in Sursa acestei calitati, Forta Superioara, Creatorul, Radacina. Cand o persoana ataseaza importanta Radacinii, incepe sa simta noi fenomene. Apoi ea intelege istoria sa, ce i s-a petrecut inainte.

Se dovedeste ca pe parcursul intregii sale vietii, in fiecare moment Creatorul a construit acest proces pentru el si persoana intotdeauna a avansat catre atingerea spirituala, catre dezvoltarea de noi senzatii. Acesta a fost singurul lucru pe care l-a facut, desi nu a stiut despre el.

Iar acum in momentul prezent, trebuie sa inteleg ca pana in acest punct totul a fost sustinut de Creator, si trebuie sa ii fiu recunoscator pentru desfasurarea  adecvata si impulsul de a avansa. Dar de acum inainte totul depinde de mine.

Stim ca aspiram corect catre dezvoltare cand vedem in trecut ca in mod constant Creatorul ne-a impins in directia corecta. Iar acum in fiecare moment suntem in starea de a alege.

Lectia 5 de la Conventia Arvut Arava din 24/02/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil ca, la un moment dat sa nu inteleg nimic si apoi dintr-o data totul sa fie revelat, sau acesta este un proces treptat?

Raspuns: Este un proces treptat care duce la o revelare instantanee. Noi vedem ca acest lucru ni se intampla. Incercam sa facem diverse lucruri insa fara rezultat, apoi insa dobandim dintr-o data intelegerea si totul este revelat. Noi nu intelegem cum se intampla acest lucru. Este ca si cum ar exista ceva in noi care creste treptat, apoi izbucneste, pentru ca in final sa dobandim intelegerea, senzatia si realizarea atat in inima cat si in minte. Acest proces necesita o mare concentrare pe o perioada mare de timp si stadii continue care conduc in final catre un progres brusc.

Din partea 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/02/2012, “Studiul celor Zece Sfere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→