Lumina este o impresie in interiorul dorintei, un fenomen special in vas si astfel il simt si il identific. Se spune ca fiecare Lumina care a aparut la un anumit nivel ramane acolo. Ceea ce inseamna ca toate starile care au existat in interiorul materiei creatiei, pe care o numim “Lumina” sau opusul sau “intuneric”, toate impresiile indviduale, raman intotdeauna in interiorul dorintei si exista simultan in aceasta, fara a se intrerupe una pe alta.

Este ca si cum aerul este umplut de milioane de unde radio care nu se deranjeaza unele pe altele deoarece se afla pe frecvente diferite. Ele nu se lovesc unele de altele. Acelasi lucru se intampla in vasul care include si mai multe componente. Tot ceea ce a avut loc acolo ramane in vas si vasele sunt incorporate unul in altul de la primul pana la ultimul.

Asta inseamna ca in fiecare vas exista toate celelelalte vase si deasemenea si starile lor. Dar aici nu este importanta cantitatea. Calitatea nu este rezultatul cantitatii, ea este deasupra acesteia cand se ridica deasupra acestei imense cantitati de impresii la operatorul care le convoaca. Astfel, eu atrag Lumina care transforma intreaga cantitate in unitate.

Nici o cantitate aditionala nu va genera o noua calitate. Puteti chiar numara pana la Ein Sof (Infinitatea). Nu exista limita la numerele rationale. Exista numere fizice care sunt exprimate de numere irationale si deci nu pot fi exprimate exact, deoarece includ un numar infinit de zecimale dupa virgula, ca de exemplu numarul pi. Aceste numere fixe si irationale ne arata elementele naturii. Insa dupa atingerea limitelor numerice, persoana cere o noua abordarecalitativa.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 10/07/2012, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

În lumea noastră, suntem în contact cu corpuri fizice şi ni se pare că avem liberă alegere, independenţă şi că cerem şi primim răspunsuri . Dar, după aceea, descoperim că am stat pur şi simplu în faţa unei oglinzi şi nu au existat alţii. Atributele mele îmi par a fi ca umanitatea, ca o lume mare în jurul meu cu care eu acum lucrez.

Prin urmare, avem nevoie să înţelegem că ceea ce facem pentru alţii, facem pentru noi. Nu vine doar înapoi la tine în mod circular, ci acţionezi direct împotriva ta. Tot ceea ce vezi in jurul tău sunt calitățile tale interne extinse spre exterior.

Şi aceasta este singura oportunitate de a te descoperi treptat pe tine însuți. Deoarece, dacă am fi descoperit în noi acea aceeaşi dorinţă cu care Creatorul ne-a creat, ne-am fi blocat permanent în cadrul acesteia, atunci nu am fi încercat s-o examinăm, ci am fi înţeles-o ca pe un lucru bun, şi ne-am fi gândit doar la cum s-o umplem. Ne-am fi îngrijit de ea ca o mama iubitoare, care nu se îngrijorează de nimic altceva, decât ca copilul ei să fie gras şi sănătos. Ea nu-i critică atributele sale personale.

Astfel, suntem în această realitate specială. Se spune, „O persoană este o lume mică”, şi tot ceea ce este în interior, ea vede în exterior. Toată lumea care te înconjoară esti tu însuți invers proporţional, ca și cum te-ai vărsa. Şi acum, din moment ce vezi tot ce există ca și cum ar fi în afara ta şi te raportezi la asta in mod egoist, poți încerca, cu toate atributele tale egoiste, să obții iubirea.

Rezultatul este că totul a fost creat doar în scopul corectării sale. Dacă toate aceste atribute ar rămâne în tine, nu ai fi capabil să le descoperi şi să le corectezi. Şi astfel, nu ai primi Kli-ul (vasul) pentru dezvăluirea Creatorului. Dar, pentru că toate acestea par a fi în afara ta, eşti capabil să-l vezi şi să clarifici relaţia cu el, să-l descoperi de 613 de ori mai mare şi, în acest mod, să descoperi Creatorul. Astfel, în tine, doar „punctul din inima” poate fi descoperit.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 7/9/12 , Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi conţine 613 dorinţe diferite, referitoare la legătura noastră reciproca, pe care trebuie sa le corecteze. Mai intâi de toate, trebuie să văd că toate acestea sunt egoiste şi că vreau să-mi folosesc aproapele şi pe Creator.

Această direcţie, „Israel, Tora, şi Creatorul,” insemnand de la dragostea pentru creaturi la dragostea pentru Creator, prima data lucreaza în formă opusă: de dragul de folosi Creatorul şi creaturile pentru beneficiul propriu. În primul rând trebuie să discernemem tocmai acest fapt, şi devine revelat, cu condiţia ca atât creaturile, cat şi Creatorul sa fie folosite in mod corect.

In prima etapă, dorind sa realizam conexiunea generala cu întregul univers, prin creaturi la Creator, vom descoperi fărădelegile şi greşelile noastre şi acesta este modul în care dezvăluim înclinaţia rea. Acest lucru nu se intampla dintr-o dată. Pe masura ce cineva avanseaza, o mică parte din egoismul sau este în continuare dezvăluit. Cerem corectarea lui si în lumina corecţiei dezvăluim o parte si mai mare de egoism, iar apoi cerem din nou sa fie corectat.

Lumina vine de la Creator prin grup, iluminand şi corectand răul pe care il descoperim, şi, ca rezultat, descoperim valuri noi, mai puternice, mai dure ale egoismului în noi. Asa avansam de la mici greseli la cele mai grave, şi apoi de la greşelile mici la cele mari, dezvăluindu-ne treptat şi corectandu-ne pe noi înşine.

Dar noi intotdeauna aspirăm la iubire, unificare, la unitatea dintre Israel, Tora şi Creator într-un întreg. Ne dorim ca Creatorul sa devina sfânt, „separat”, special, adică ca calitatea daruirii să fie întotdeauna cea mai mare valoare pentru noi. Acesta este modul în care progresul apare.

Şi cel mai important aspect al acestei lucrări este de a înţelege că toate corecţiile sunt concentrate in afara unei persoane. Progresul său spiritual are loc în afara sa. Şi în afara sa nu este decat Shechina şi Creatorul care o umple.

O persoană îşi imaginează că există o lume intreaga in jurul sau: minerala, vegetala, animala şi umana, dar toate acestea sunt doar o iluzie, imaginaţia sa. În realitate, nimic din toate acestea nu există. Atunci când o persoană începe să dezvăluie adevărata realitate, ea descoperă că totul este lipsit de spiritul vietii, şi este animat doar de forţa superioară a Creatorului, care sta în spatele tuturor acestor imagini şi umbre. Pe cont propriu, ele sunt doar accesorii, ambalaje, care nu au împlinire interioară.

Să sperăm că vom dezvălui acest adevăr rapid şi vom începe cu adevărat sa lucram cu Creatorul, prin aceste ambalaje.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 9/7/12  Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Există o singură ființă creată și aceasta este dorința de a primi. Această dorință de a primi recepționează diferite impresii de la Lumina care a creat-o ca pe „ceva din nimic”. Aceasta înseamnă că, în dorință, sunt impregnate diverse fenomene care o împart în cinci părți: rădăcina, prima parte, a doua, a treia și a patra. Dorința simte doar ceea ce se întâmplă în interiorul acestor părți și în relațiile dintre ele, nimic mai mult.

Toate schimbările pot avea loc doar în interiorul acestei dorințe de a primi, în funcție de modul în care își simte ea părțile componente: în ce măsură sunt ele conectate, cât de mari sau cât de cuprinzătoare sunt ele, etc. În mod corespunzător, realitatea percepută de către dorință este stabilizată și este alcătuită din ceea ce intră în interiorul dorinței.

Dorința poate exista chiar și atunci când ea însăși nu se percepe, ca și cum, doar subconștientul este activ la ea. Această situație se poate datora faptului că dorința se percepe deja ca fiind o realitate care simte. Se poate datora faptului că se percepe și pe ea și pe ceilalți ca pe o realitate care simte.

În plus, dorința se poate percepe pe ea însăși și pe ceilalți, iar ceilalți se pot simți pe ei și pe alții. Prin urmare, ea atribuie acestora o parte din propria sa percepție și simțire. Copiii mici și oamenii neevoluați nu pot vorbi despre asta.

Dar, într-un mod sau altul, totul se petrece în interiorul dorinței de a primi, iar această dorință are mai multe niveluri de simțire.

La nivelul “acestei lumi,” ea simte propria ei existență și, deasemenea, apropierea sau depărtarea de ceilalți. Imaginea este creată în interiorul ei de către cele cinci simțuri: vedere, auz, gust, miros și pipăit. Dacă restricționăm aceste simțuri, dorința nu va mai simți nimic.

Acum ar trebui să subliniem simțul tactil – nu este vorba doar de a atinge ceva, ci despre perceperea fizică a eului, care este alcătuită din anumite părți care vin în contact cu aerul, etc. Așadar, dacă separăm aceste cinci simțuri, ființa creată dispare. Din afară, pare că dorința există, dar nu simte nimic, ceea ce înseamnă că ea nu are nici un sentiment, realizare și, în fapt, nici o existență.

Prin urmare, munca noastră se desfășoară în interiorul dorinței. Nu putem dobândi nimic mai mult, decât cele cinci părți ale sale, dar le putem îmbunătăți. Principalul lucru este să înțelegem – ceea ce simțim este propria noastră emoție precum și fenomenele care trec prin noi.
Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 6/15/12, “Esenta intelepciunii Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Totul se intampla in dorinta de a primi, singura fiinta creata. Si ea e controlata de Lumina care o educa si invata prin tot ceea ce se intampla cu aceasta dorinta. Procesul incepe din a patra faza a Luminii Directe din care vedem ca in plus fata de sentimentul fiintei create ca a fost creata, dorinta incepe sa simta pe Creator. Eventual, (in faza a patra- Behina Dalet) fiinta creata incepe sa simta ca cineva a creat-o si incepe sa-L simta, ceea ce inseamna ca mai exista altceva pe langa dorinta insasi si implinire/umplere.

Noi nu simtim asta in vietile noastre, cat inca ne simtim pe noi insine ca in faza intai, la inceputul creatiei : eu am o viata si sunt viu. Noi nu simtim ca primim aceasta viata de la cineva si de aceea nu ne dezvoltam deasupra primului nivel, nivelul neanimatului.

Nivelul vegetativ deja simte ca viata sa este determinata de dorinta cuiva, de vreun plan care-l conduce spre un anumit scop. Asta inseamna ca simte ca exista o ratiune care conduce la un proces care duce la un scop. Astfel ambele atitudini se dezvolta in el: fata de conditia sa si fata de cel care confera aceasta conditie.

Fiinta creata poate simti bine sau rau si in acelasi timp poate simti ca acest bine sau rau vine de la cineva. In consecinta, ea dezvolta o atitudine fata de acest „cineva”.

In mod instinctiv, ea iubeste pe cel care ii produce placere si nu-l place pe cel care o face sa sufere.

Dar datorita faptului ca trece prin multe stari, fiinta creata incepe treptat sa accepte discernamintele mentale alaturi de impresiile emotionale. Discernamintele mentale se formeaza in fiinta creata multumita clarificarii proceselor, conexiunii dintre cauza si consecinta (efect) si comparand cele doua.  E ca si cum ar incepe sa puna imbine piesele unui puzzle sau Lego  alaturand diferite piese, diferite stari, comparandu-le si facand legatura dintre ele si diferite motive si rezultate.

Dupa multe stari placute si neplacute simtite si realizand ca ele au legatura intre ele, intelege ca e imposibil sa judeci sau sa reactionezi doar pe baza simtamintelor emotionale initiale deoarece nu exista un astfel de program in daruire. Exista o anumita formula care leaga cauza de consecinta si asa noi putem fi in multe etape neplacute dar care sunt utile si care eventual ne aduc sentimente/trairi mai bune.

Astfel, abilitatea de a gandi incepe sa se dezvolte in noi si apare procesul de gandire. Impreuna cu dorintele, mecanismul mintii incepe sa prinda forma, permitand astfel unei persoane sa se raporteze la procesul prin care trecem , independent de ceea ce simte. Putem deja sa ne detasam de sentimentele noastre si sa verificam aceste sentimente folosindu-ne mintea si raportandu-ne la ele obiectiv, ca din afara. In acest fel incepem sa ne clarificam starile.

Ca rezultat, apare in fiinta creata atributul de Bina, intelegerea ca s-a desprins de prima faza , care este pura simtire. Persoana incepe sa se inalte cu ajutorul mintii deasupra sentimentelor/simtirilor sale, ca un „om destept care vede viitorul”.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala 12.06.12, Shamati #21.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Creatorul nu este o personalitate. Este interzis sa ne imaginam ceva din lumea nemateriala. Este o lume a calitatilor, nici macar a fortelor care se afla in intelegerea noastra curenta a lumii.

Astazi, atunci cand ne gandim la o forta, ne imaginam forte fizice. Si pentru moment, nu discut asta. Eu nu vreau sa corectez acest grad al relatiei cu spiritualitatea pentru ca cel putin aceasta ne da o anumita senzatie a campului.

Noi concepem un camp, intensitatea sa, si cresterea si descresterea fortelor sale proportional cu patratul distantei. In acest mod se extind campurile fizice. Acest lucru ne da posibilitatea de a actiona cu ceva care exista in jurul nostru in natura si tehnologie. Prin urmare pentru moment ne putem imagina fortele spirituale si campul spiritual in acest fel.

Insa in general, capmul spiritual este o calitate, o proprietate. Nu este nici macar o forta.

Insa, noi spunem ca „forta de primire”, „forta daruirii”, „coliziunea”, „unirea in timpul lovirii”, etc. Cu alte cuvinte, noi vorbim despre forte. Insa apoi, noi vom simti ca exista pur si simplu doua proprietati care interactioneaza una cu alta in acest mod: proprietatea Creatorului si forta opusa Lui, proprietatea creaturii pe care El a creat-o. Ele interactioneaza astfel incat, intre ei, intre aceste doua proprietati, va aparea omul, constiinta. Constiinta- iata ce este omul.

Si cand este vorba despre lumea noastra, orice fizician in fizica cuantica va va spune ca nu exista materie, nu exista nici macar particule elementare. Totul este neclar, se transforma intr-un nor, se imprastie, si dispare. Nu exista nici un punct, nici forte, nimic, doar nori nebulosi in locul a ceea ce anterior pareau a fi particule care existau peste tot. Adica, fizicienii, se apropie de garnitele lumii fizice.

De aceea este imposibil sa vorbim despre ceva simbolic. Dimpotriva, noi vom ajunge la momentul in care tot ce am dobandit anterior, ceea ce numim spiritual, adica deasupra-egoismului, nu va fi simbolic, ci calitativ.

De exemplu, un caine vede lumea ca fragmente olfactive. Si noi vom percepe lumea nu ca figuri si imagini, ci in forma diferitelor calitati: egoism marit, egoism scazut,  daruire mai mare, sau mai scazuta, interactiune in timpul lovirii, patrundere, etc. Doar calitati! Aceasta este lumea superioara. Si noi ne vom percepe de asemenea in forma calitatilor.

Chiar si astazi noi am vrea sa vedem esenta omului si nu corpul sau.

Din Progarmul TV “Bazele Societatii Integrale” 08/04/2012

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă faptul că omul este responsabil pentru propriul exil?

Răspuns: Odată, am fost în lumea superioară, în rădăcinile noastre, dar, datorită păcatului lui Adam, „primul om”, care a primit Lumina în mod egoist, pentru el însuși a avut loc ”spargerea vaselor”, iar noi am ajuns în această lume. În loc să simțim cele cinci etape ale lumii Ein Sof (Infinitatea): Shoresh, Aleph, Bet, Gimel și Dalet (0-1-2-3-4) și cei cinci Parțufimi spirituali: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut, ne găsim aici, simțind realitatea corporală, care este percepută prin cinci nivele: rădăcina, sufletul, corpul, îmbrăcămintea și palatul.

Simțim o realitate care de fapt nu există și nu știm că există o altă realitate, care este reală și care a fost de fapt creată la început. Suntem în exil acum, ca și cum am fi exilați pe un tărâm îndepărtat, străin, așa cum se obișnuia în trecut să se trimită criminali în Australia.

Aflându-se în această lume, omul nu simte că undeva, pe pământul natal, are o casă și o viață fericită. Deja s-a obișnuit să fie în exil! Dar sunt oameni care simt că sunt în exil și cărora li se spune un pic despre locul lor de naștere, unde îi așteaptă o viață reală. Apoi omul înțelege că este în exil. Trebuie să se îngrijoreze de faptul că trebuie să țină această primă parte a informației, care nu evocă niciun sentiment în el și începe să o examineze și să întărească contactul cu ea.

Este o legătură, o funie foarte subțire care ne-a fost aruncată ca să ne ținem de ea. Creatorul ne-a dat capătul funiei, a început conexiunea, dar ea poate fi întărită numai de dorința omului, de îngrijoararea și frica acestuia că ar putea să o piardă.

Totul depinde de cât de importantă i se pare omului această conexiune, fără frică și întrerupere. Trebuie să fie gată să renunțe la totul pentru ea. Să presupunem că poți suna acasă, dar costă o mie de dolari pentru cinci minute. Iar tu ești dispus să muncești o lună întreagă pentru a da acest telefon.

Apoi, te ridici la un nou nivel de conexiune și ți se permite să faci o videoconferință, dar costă zece mii de dolari. Din nou, ești gata să muncești pentru a fi în stare să dai acest telefon. În acest fel avansezi, până când descoperi deodată că poți să fii conectat în mod constant. Dar avansarea se face prin concesii care exprimă faptul că tu apreciezi conexiunea cu Creatorul mai mult decât orice altceva din această lume, mai mult decât orice plăcere posibilă, obținând un Masach (ecran) peste primul, al doilea și al treilea nivel, un nivel după altul.

Din prima partea a lecției zilnice de Cabala Lesson 5/30/12, Shamati nr.61

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Din articolul „Privitor la iubirea de prieteni”, de Rabash: Si astfel se dovedeste ca daca  avem iubire fata de prieteni si atributul iubirii, regula spune ca ne dorim sa vedem virtutea prietenului si nu defectele sale.

Astfel, daca vad orice defect al prietenului, e un semn ca defectul nu il caracterizeaza pe prieten, ci pe mine. Asta inseamna ca am afectat iubirea de prieteni, de aceea vad doar defectele.

Deci nu e nevoie sa vad cum prietenul se corecteaza, ci eu insumi am nevoie de corectie (tikkun).  Dupa ce ma corectez, voi vedea virtutea prietenului si nu defectele.

Se spune: „Dumnezeu a facut oamenii drepti, dar ei au luat mai multe cai” (Eclesiatul, 7;29). Daca noi percepem lumea in functie de calitatile, gandurile si dorintele noastre, nu vom fi capabili sa scapam de nesfarsitele noastre pretentii si nu vom reusi sa ajungem la o intelegere, la un numitor comun. Intotdeuna exista in mintea noastra porniri egoiste care nu ne dau odihna si ne fac sa ne agitam inutil.

Calea catre adevar porneste din punctul in care noi simtim ca suntem in lumea „Ein Sof (Infinit), insemnand ca „nu exista nimeni in afara de El”. Daca vad altceva, inseamna ca atributele mele nu sunt adaptate la Ein Sof.

Exista o ascundere de Sus, o atenuare a Luminii in conformitate cu cele 125 de trepte. Astfel, eu nu sunt in Lumina Ein Sof, ci la un nivel al ascunderii acesteia, considerand urmatorul nivel ca fiind mai inalt ca Ein Sof, deoarece nu pot observa asta in dorintele mele. Daca observ o astfel de diferenta intre ideal si posibil, asta voi intelege, in locul lumii Ein Sof, vad o lume in care exista bine si rau deopotriva, dar este doar o urma de-a mea pe fundalul Luminii albe. Se dovedeste ca nu e nimic de corectat in afara de mine insumi, iar acesta este al doilea punct care-mi determina directia.

Asta inseamna ca eu sunt in lumea Ein Sof si trebuie doar sa-mi modific perceptia, conform expresiei: „Judec in functie de propriile mele defecte”.

In ajutorul ajungerii noastre la corectie, a existat o foarte serioasa pregatire numita ”spargerea vaselor”. Datorita acestui fapt, fiecare dintre noi simte ca este desprins de ceilalti, ca si cum ar exista fara nicio legatura cu ei, ca toti sunt niste straini. De aceea simtim ca lumea este plina de detalii: mineral, vegetal, animal si vorbitor, fiecare cu propriul mod de existenta, propriul scop si destin, iar eu sunt doar una dintre ele.

Dar daca eu vreau sa ajung la lumea Ein Sof, trebuie sa ma conectez la tot, ceea ce inseamna corectarea perceptiei, in asa masura incat voi fi capabil sa vad ca de fapt totul este in mainile mele. Totul depinde de mine si trebuie sa inclin toata lumea spre scara mea de valori. Daca ma corectez pe mine, voi observa ca am corectat totul.

Lumea imi este descrisa ca fiind plina de calitati diferite, de diferente, dar asta se intampla pentru ca eu nu am atins intelegerea si conexiunea dintre toate calitatile, dorintele si gandurile din interiorul meu.

Deci eu vad o lume atat de mare si de complicata, dar o privire corecta ma va ajuta sa conectez suma acestor detalii din interior, pentru ca tot ce vad in exteriorul meu se afla de fapt in interiorul meu. Eu percep totul prin prisma gandurilor si dorintelor mele egoiste, de aceea vad atat de multe componente diferite in lume. Dar daca unesc toate aceste atribute in interiorul meu, atunci toate atributele fuzioneaza in armonie sub forma unui intreg, ca o lume integrala, un singur sistem. Toti trebuie sa ajungem la o asemenea perceptie asupra lumii.

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah, 25.05.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ar trebuie sa se foloseasca persoana de workshop pentru a vedea lumea prin prisma grupului?

Raspuns: Se va intampla atunci cand veti crea un punct de conexiune. Asta inseamna ca forta care este creata intre noi va ajunge la o asemenea intensitate incat nu ne va lasa sa ne deconectam de ea. Vom dori in mod constant sa fim acolo. Vom intelege ca doar de acolo putem judeca totul prin lumina adevarului si nu vom gresi.

Doar ceea ce vad prin concentrarea grupului, prin punctul central al cercului, reprezinta lumea reala. In acest fel, pot judeca corect.

Toate acestea vor fi revelate persoanei. De aceea persoana nu va dori sa paraseasca aceasta conexiune si va aspira in mod constant sa consolideze acest punct al unitatii. In acest fel, noi incepem sa ne ridicam nivelul.

In masura in care suntem alaturi si ne intensiicam conexiunea, atat cantitativ cat si calitativ, ne ridicam din ce in ce mai sus pe scara spirituala pana cand il descoperim pe Creator si conexiunea dintre noi in forma Partzufim si Sefirot. Atunci, noi incepem sa vedem cum tot ceea ce este descris in surse se intampla intre noi.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 20/05/2012, “Discutie Despre Congresele Trecute”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Omul simte dorintele care apar in el, iarin functie de ele percepe realitatea, o simte si traieste in ea. Perceptia lumii depinde de datele informationale (Reshimot) revelate in persoana si de aceea oamenii nu se inteleg unii pe altii. Intr-adevar, fiecare persoana simte, vede, percepe si interpreteaza ce se intampla in functie de propriile nevoi.

In afara de asta, nu exista doua momente similare, deoarece in noi apar tot timpul dorintenoi  si in acord cu ele si ganduri. Asta inseamna ca perceptia realitatii se schimba in mod constant: O persoana nu este niciodata aceeasi. Putem intelege astfel ca nu putem sa ne judecam pe noi insine in propriile noastre stari, cu atat mai mult pe altii.

Asta pentru ca fiecare persoana este controlata de dorintele care se trezesc in ea la un anumit moment. Singura decizie este de a invata sa tindem catre comuniune si unitate, deasupra tuturor acestor dorinte. Si daca toti suntem conectati reciproc, atunci putem ajunge la „numitorul comun” , care este numit centrul grupului, unitatea, punctul de conexiune, Malchut, colectia tuturor sufletelor, care tanjesc dupa Creator (Knesset Israel).

Este imposibil sa judecam calitatile si perceptiile particulare ale fiecarei persoane la un moment dat deoarece acestea sunt predeterminate de sus. Exista oameni care vin sa studieze pentru ca vor sa primeasca cunoastere si memoreaza automat ce este scris. Sunt si aceia care cauta noi perceptii, posibilitati de a descoperi Lumina superioara, ingerii si spirite.

Exista oameni care prin natura lor se afla mai aproape de aceasta metoda si instinctiv doresc unitatea, in timp ce altii, dupa ce au studiat toate articolele despre grup, nu inteleg cu toate acestea ca se refera la ei si ca trebuie sa realizeze ei insisi aceste lucruri. In mod alternativ, sunt de acord sa le realizeze, insa in exterior, cum ar fi ritualurile religioase, in loc sa isi cerceteze propriile inimi.

Toti oamenii sunt diferiti si din acest motiv nu putem judeca o persoana. Comportamentul sau izvoraste din radacina sufletului sau si exista multe cai ce conduc la Creator. De aceea este necesara doar nazuinta pentru ca fiecare persoana sa beneficieze de maxima influenta a mediului corect, care il va ajuta sa se deplaseze pe calea sa in ritmul sau, si ce trebuie se va intampla.

Noi trebuie sa fim mai rabdatori si toleranti cu ceilalti cu privire la lucrurile pe care trebuie sa le facem pentru dezvoltarea spirituala. Pentru ca fiecare persoana poseda libertatea vointei doar daca se alatura mediului corect. Si acest lucru depinde de ce Reshimot va fi revelat in ei si ce fel de lumina le va influenta. Si ritmul si ordinea care faciliteaza inaintarea spre alaturarea la grup sunt diferite de la o persoana la alta.

Exista oameni, care asimileaza aceste principii foarte repede si sunt pregatiti pentru unitate. Insa, poate pentru ca au o dorinta slaba, care nu cuprinde valoarea unitatii pentru ei. In timp ce in altii poate exista o dorinta mare si rigida, si de aceea este foarte dificil pentru ei sa accepte ca scopul spiritual este revelat in interiorul unitatii cu ceilalti.

Ei nu sunt capabili sa acorde importanta comunului si de aceea ei avanseaza in alt mod, cel mai mult pe intuneric, in ascundere, cu mari dificultati. Insa, la un anumit moment are loc un salt inainte.

Din pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 23/05/2012

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→