Baal ha Sulam, „Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”:… adevărul este că forţa în sine este considerată o materie originală, ca şi orice materie corporală în lumea concretă…”

Noi spunem că spiritualitatea este o „forţă”. Asta înseamnă că această lume este esenţa? Nu, nu este. O forţă în sine este o esenţă. Nu este nimic decât forţa. Fizica contemporană a ajuns la aceleaşi concluzii: în spatele atomilor, particolelor, fotonilor nu detectăm materia. Chiar şi când folosim metode tradiţionale de explorare ale universului şi când mergem la bază descoperim că fundația materiei dispare și ea lucrează de fapt ca și o forță. Noi suntem obișnuiți să desenăm o poză materială a lumii, dar în fapt aceasta există doar în percepția noastră, în fapt materia este doar o forță, nimic mai mult decât atât.

Această forță este împărțită în două categorii (două dorințe): dăruire și recepție. Dincolo de asta, multiplicitatea de forțe izolate crează o realitate pe care cabalistii o numesc imaginară, iluzorie. Este realistică, dar efemeră, ca şi un desen tridimensional desenat în aer de o rază de lumină. Şi noi trăim în el, şi cu adevărat „venim din această rază”. Fiecare dintre noi suntem pictaţi în spaţiu şi în fapt esenţa noastră este de asemenea o forţă, două dorinţe şi un ecran care le balansează.

Aceste forţe primesc şi dau dorinţe care trebuie să se încorporeze şi integreze una cu alta. Dar atât de mult una dintre ele o domină pe cealaltă, astfel încât că dorinţa rezultată are „acces la putere” şi cooperare, participare, înţelegere, împărţirea senzaţiilor comune până la dragoste, când toată lumea este gata să ofere un parteneriat, să fie în cooperare mutuală şi înţelegere, să împartă senzaţii comune inclusiv dragoste şi fiind gata să renunţe la tot ceea ce au de dragul unui faţă de celălalt şi în acelaşi timp să acepte totul de la celălalţi.

Forţa de primire trebuie să atingă aceeaşi putere ca şi putere dăruirii, să o simtă şi să se dezvolte în concordanţă să obţină calităţi similare cu Creatorul. Şi pentru asta trebuie să treacă prin stări speciale care îi permit să simtă că este în viaţă şi împuternicită să ia decizii, să planifice şi să implementeze planuri în realitate. În acest punct este imposibil să rămână fără această poză imaginară. Aici este iluzia numită „lumea noastră” în care dorinţele de primire prevalează.

Baal HaSulam oferă exemplul unui antrenor care obişnuia să locuiască cu soţia şi copii săi, câştigând destui bani să-şi întreţină bine casa şi care era destul de fericit până când necazurile au început: Calul lui i-a murit, casa a fost mistuită într-un incendiu şi soţia şi copii au murit de o epidemie. Ca şi rezultat, antrenorul a fost plătit să vină în faţa Curţii Supreme pentru care să devină sfătuitor din moment ce el a suferit atât de mult.

Ce i s-a dat? El a primit un cal, o căruţă, o soţie, copii şi o casă; acelaşi sentiment, care pentru el era fericirea. În această „poză”, viaţa lui este din nou minunată: el munceşte, aduce bani în familie, şi se bucură împreună cu ei. Totul este minunat! Dorinţa lui este mică, dar pentru el este un adevărat paradis unde toate sunt bune şi nimic mai mult nu este necesar. O iluzie perfectă.

Câteodată avem vise. Cum diferă ele de realitate? Dacă în câteva minute alarma ceasului sună şi te trezeşte şi realizezi că ce ai văzut era într-un vis? În fapt, acesta este modul în care este. Deci care este diferenţa dintre un vis şi realitate? Cum facem diferenţa între unul şi altul?

Este important să înţelegem că realitatea noastră este „desenată” de o forţă şi este destinată pentru noi, pentru a face ca dorinţa noastră de primire să se simtă independentă, puternică, competentă şi detaşată de cel care o operează. Acesta este singurul mod de a atinge echivalenţa de formă cu Creatorul. Altfel, ce fel de similaritate ar fi dacă am fi complet sub controlul ei?

În fapt, detaşarea noastră faţă de Creator este iluzorie, şi de aceea această lume este numită imaginară. Pe de altă parte spiritualitatea nu este imaginară, pentru că acolo noi suntem conştienţi de această iluzie, suntem de acord cu ea şi ne ridicăm deasupra raţiunii. Acolo noi lucrăm deasupra înţelegerii noastre proprii, ştiind că Nu Este Nimeni în Afară de El, fiind de acord cu acest lucru din ce în ce mai adânc. Noi deja lucrăm cu o forţă adevărată, în ciuda faptului că noi înşine de asemenea suntem o forţă, şi există numai forţă.

Întrebare: Dacă întreaga ta viaţă este doar un lung şi unic vis, ce concluzii practice putem trage din asta?

Răspuns: Se spune în Psalmi: „Am fost ca şi visătorii.” Practic trebuie să iau această viaţă serios. Îmi este dat să mă ridic deasupra ei, nu să o neglijez. Nimic nu trebuie neglijat. „Poza” curentă este desenată pentru mine de către forţa superioară şi până când îmi completez perioada de pregătire, nu pot să scap de ea. Trebuie să continui să simt această lume până la finalul corectării; de fiecare dată să mă întorc pentru noi corectări. Chiar dacă mă ridic până la treapta 124 din cele 125 de trepte, tot trebuie să mă reîntorc.

Nu este altă alegere. „Infrastructura de bază” este extrem de importantă, din moment ce doar bazându-ne pe ea putem face alegerea. Mulţumită ei, la fiecare pas, ni se pare că acţionăm independent şi că suntem egali cu Creatorul şi poate că suntem mai puternici ca şi El. Nu ar fi nici cea mai mică schimbare de a intra în adeziune cu El dacă nu ar fi aceast simt de independenţă. Altfel, nu există un „eu”, un eu care să fie capabil să se contopească cu El.

Acesta este modul în care noi muncim în această lume. Lasă să fie imaginară, noi suntem conştienţi de acest lucru, şi atunci noi o acceptăm. Începem să ne jucăm conştienţi cu „independenţa” noastră, şi la acest punct faptul că noi începem să fim guvernaţi de El nu mai este un secret pentru noi.

Din partea a 4-a a Lecţiilor Zilnice de Kabbalah 18/12/2012 „Înţelepciunea Kabbalah şi Filosofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Unul dintre prietenii noștri din grupul virtual intenționa să vină la congres dar în ultimele minute a returnat biletul. Cum să susținem prietenii din astfel de grupuri?

Răspuns: Acest lucru ar trebui să fie privit simplu: Creatorul vrea să-i arate dacă a ales sau nu calea corectă. Lăsați-l să verifice.

Trebuie să-l tratați ca pe un prieten: Sunt urcări și de asemenea sunt coborâri și ambele vin de la Creator. Trebuie să fii cu adevărat un sprijin și un ajutor pentru un prieten și restul ține de El.

Se spune că o persoană ar trebui să fie ridicată de două ori. Dacă ți vezi prietenul cu „măgarul” (egoismul) lui, iar acest „măgar” este doborât de greutatea sa, însemnând că dorinţele egoiste a prietenului îl doboară şi cade, atunci trebuie sa ajuţi „măgarul” să se elibereze de greutatea sa, să ridici înapoi şi să-l încarci din nou. Dacă „măgarul” cade din nou, atunci trebuie să repeţi această acţiune. Oricum, dacă el cade pentru a treia oară atunci poţi să-l laşi în pace.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”: Cei rai, in vietile lor, sunt numiti „ morti.”’ Aceasta este asa deoarece moartea lor este mai buna decat viata lor, dupa cum durerea si suferinta pe care o suporta pentru intretinerea lor este de multe ori mai mare decat putina placere pe care o simt in aceasta viata.

Daca nu avansam catre atingerea izvorului vietii, atunci viata se transforma intr-o evadare de suferinte. Toate gandurile noastre sunt doar despre cum sa evitam rau si neplacutul. De aceea, noi nu ne imaginam binele ca satisfactie, deoarece nu ne putem umple, ci pur si simplu incercam sa gasim ceva pace intre momentele neplacute.

Ca rezultat, toata placerea pe care o simtim nu dureaza mai mult decat o scurta perioada, si astfel noi suntem numiti „ morti” desi suntem in viata, deoarece nu primim o satisfacere de la adevarata sursa a vietii pe care intreaga realitate si intreaga creatiei sunt fondate.

Desigur, fiecare are propriile sale gestiuni, si daca vede cat de multa suferinta si durere simte, cat de mult sufera si ce eforturi a facut comparativ cu putinele momente de placere care l–au facut fericit si i-au adus bucurie, apoi el descopera ca nu a meritat sa traiasca. Aceasta intreaga viata poate fi justificata doar ca o pregatire pentru ascensiunea spirituala. Dar daca cineva examineaza aceasta viata asa cum e, vede ca nu merita osteneala.

Acum cand suntem recompensati cu Torah  si Mitzvot, suntem recompensati cu adevarata fericire si voiosenia a vietii, daca le respectam, dupa cum este scris: „ Gusta si vezi ca Domnul este bun.” Asta e ceea ce simt cei care L-au atins. Apoi putem alege intre bine si rau. Dupa ce primim Torah, calea, principiile spirituale, incepem sa lucram cu cele doua lini.

Asta e ceee ce vor scrierile sa spuna: „ si vei alege viata, astfel incat tu si descendentii tai veti trai.” De fapt este o repetare: „ si tu vei alege viata astfel ca vei trai.” Dar se refera la vietuire pastrand Torah si Mitzvot. Abia apoi cineva traieste cu adevarat. „ Dar viata fata Torah si Mitzvot este mai aspra decat moartea.”

Asta e modul in care o persoana percepe diferenta dintre viata si moarte: Viata inseamna avansare spirituala, iar moartea inseamna lipsa avansarii. O persoana gradual intelege ca avansarea inseamna apropierea de iubire, de daruire, de auto-anulare, de ridicare deasupra propriului ego. Doar asta e numita „ viata,”  fara nici un calcul a ceea ce simtim in dorintele noastre egoiste.

Dina partea Intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 11.12.2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce este lumea noastră specială? Pe de o parte, este ultima şi cea mai rea din toate lumile. Pe de altă parte, este necesară din moment ce aici suntem într-o stare totală de nemişcare, ceea ce înseamnă lipsită de respiraţie, şi putem începe să avansăm prin a ne „juca” unii cu alţii, cu corpurile şi nu cu forţele, pe care nu ştim cum să le manageriem.

De aceea lumea noastră este numită „o lume imaginară”. Ea de fapt nu există, dar este simţită aşa doar de dorinţele noastre egoiste. Din momentul în care ne ridicăm deasupra ei, începem să simţim că este o replică, că este opusă faţă de nivelul următor şi atunci pur şi simplu această lume îşi va pierde sensul pentru noi. Acest lucru trebuie să-l atingem.

Prima dată trebuie să internalizăm faptul că sufletul este un vas general, care este singurul lucru care a fost creat şi care este într-un contact constant şi în adeziune cu Lumina. Noi suntem în starea aceasta, în acel vas, în aceea dorinţă. Imaginaţi-vă că are trepte, şi noi suntem pe cea mai întunecată treaptă, iar deasupra noastră sunt 125 de trepte până la starea reală. Noi trebuie să urcăm aceste 125 de trepte gradat prin respingerea egoului nostru, care este înăuntrul nostru, prin o conexiune gradată şi constantă între noi.

Plantele, animalele şi nivelul mineral au un suflet? Fiecare dorinţă mică care există în natură este deja o parte a sufletului general, dar fără liber arbitru. Este total dependentă de noi şi de cei care îndeplinesc corectarea sufletului.

Sunt multe nivele diferite de suflet. Sunt oameni care sunt la nivelul uman care au început corectarea personală cu ani în urmă înaintea noastră, care au atins nivelul unde ei există cu adevărat şi care au văzut că totul este un singur suflet, o Lumină. Sunt oameni care poartă această misiune şi sunt oameni ca şi noi care ating acest nivel acum.

Dar noi suntem speciali. Dezvoltarea lumii noastre este dezvoltarea aceluiaşi ego la nivelul cel mai de jos. De-a lungul anilor lumea s-a dezvoltat egoist şi în sfârşit a atins o formă „rotundă”, mărimea maximă, iar în acelaşi timp, este globală şi integrală în calitate.

Acum, la fel, acest ego este starea în care suntem. Nu mai poate creşte şi deja a devenit global şi închis. Iar noi nu înţelegem ce se întâmplă cu noi. Fiind egoişi şi individualişti, nu putem să înţelegem această stare „rotundă”.

Noi tot timpul am crescut şi am aspirat către înainte. Fiecare dintre noi am fost împinşi înainte de o forţă egoistă pe care am încercat să o împlinim. Ne-am simţit bine şi acum 50-60 de ani în urmă obişnuiam să facem un cult din societatea consumeristă, beneficiul competiţiei, şi am numit acest lucru „o democraţie generală”. Acum acelaşi ego, care a atins dimensiuni foarte mari, pe ultimul nivel de existenţă, a „explodat”. Nu mai funcţionează aşa cum obişnuia şi suntem prinşi în capcană. Singura cale de a scăpa este dacă înţelegem cum sistemul integral al sufletului general operează.

De ce umanitatea simte azi sistemul general care a devenit evident? De fapt simte primul nivel al sufletului general care nu a fost revelat încă şi care ar trebui să ilumineze asupra noastră aici, nivelul pe care ar trebui să-l recunoaştem, faptul că suntem interconectaţi.

În întreg sunt 125 de trepte în această ascendere şi acum primul nivel pare că iluminează asupra noastră de la distanţă. Acesta este motivul pentru care simţim că lumea este globală şi integrală şi noi nu putem să facem în această privinţă.

Noi studiem despre acest lucru în înţelepciunea kabbalah: Când doi Partufim sunt făcuți din 10 Sfirot de la Keter (K) la Malchut (M), şi sunt una peste alta, această iluminare curge de la unul la altul. Când un Partuf „este îmbrăcat” în altul care este următor lui, iluminează prin el.

Pe de o parte, noi primim date despre lumea noastră care este astăzi într-o criză şi nu putem face nimic în această chestiune. Până una alta, este un nivel superior care iluminează către noi, primul nivel al sufletului meu, care înseamnă vasul general.

Pe de altă parte, noi ne regăsim pe noi dintr-o dată legaţi unul de altul, conectaţi prin întreaga lume: Ce oamenii gândesc într-un loc, alţi oameni ştiu deja în alt loc şi altul şi tot aşa. Suntem mutual interdependenţi. Dintr-o dată descoperim că nu putem scăpa de nicio parte din lanţ, fie că ne place sau nu. Per ansambul, această reţea mutuală este exprimată în starea începând cu unul deasupra altuia sau cu unul sub celalalt.

În orice caz, este o stare specială: Noi experimentăm acum faza soluţiei sufletului general.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 7/12/2012, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil ca după Convenţie să continuăm să simţim că nu avem nicio abilitate individuală, ci numai abilităţile grupului?

Răspuns: Nici înainte nu ai avut abilităţi individuale şi ai fost o parte a grupului, dar acum este clar şi, în funcţie de asta, se cere mai mult de la tine. Cu cât ţi se revelează mai mult, cu atât ţi se cere mai mult să participi mental, emoţional şi activ pentru depăşire.

Este foarte clar că prin eforturi foarte mici, noi am descoperit deja că în interiorul vasului nostru colectiv apare o iluminare. Problema este că noi am obţinut-o prin conexiunea fizică între noi şi nu prin conexiunea spirituală. Deocamdată, aceasta este o mare deficienţă.

În plus, asta se întâmplă mulţumită faptului că sunt încorporat în grup şi folosesc forţa de conectare cu ei. Asta înseamnă că este încă multă muncă care trebuie făcută din partea grupului, pentru a obţine o adevărată conexiune interioară între prieteni. Atunci va veni Lumina, care este egală cu această conexiune.

Deocamdată ea lipseşte în interiorul grupului şi între grupuri. Noi trebuie să ne conectăm mai puternic unii cu alţii. Cred că această Convenţie a arătat tuturor că suntem mai apropiaţi unii de alţii decât am crezut. Toate grupurile s-au simţit apropiate şi oamenii au înţeles că nu avem  nicio alegere în afară de a înainta spre o conexiune şi mai mare sau a pleca.

Vom vedea curând cum se întâmplă asta: Vor fi oameni care vor veni bucuroşi şi vor fi unii care vor pleca blestemând. În acest fel se face clarificarea.

Noi acum trebuie să îndeplinim ceea ce am simţit la Convenţie. Pentru a îndeplini asta, omul are nevoie de un autocontrol constant în ceea ce priveşte atitudinea lui faţă de lumea condusă de Creator. Sunt conştient de faptul că sunt într-o lume condusă de Creator? Percep lumea ca pe un loc în care, prin concentrarea asupra faptului că totul este făcut de Creator, voi găsi în cele din urmă Creatorul în această lume?

Lume (Olam – înseamnă în ebraică şi ascundere) este pe de o parte ascundere şi pe de altă parte revelarea Creatorului. Lumea este ascundere fiindcă nu îl revelez pe Creator. Dar fiindcă vreau să-L revelez, să mă identific cu el şi să primesc tot ce se întâmplă ca bine absolut şi bunăvoinţă şi că nu este nimic altceva în afară de El, atunci, prin asta, accept această ascundere, iar atunci ascunderea lumii devine revelaţie.

Asta este tot ce am de spus despre asta. Nu aşteptaţi nimic peste asta şi să nu credeţi că dacă vom avansa eu o să am alte cuvinte. Dar aceste cuvinte vor fi pentru voi mai clare. Dacă altcineva începe să citească, nu vor însemna nimic pentru el, ca şi oamenii care citesc Tora şi o înţeleg literal. Acestea sunt cuvinte obişnuite, fiindcă în spiritualitate nu sunt cuvinte. În plus, este interzis să se dezvăluie mai mult decăt este permis. Noi trebuie să înţelegem că profesorul este un educator care are de făcut treaba lui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri legate de Novosibirk”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: După Convenţia din Novosibirsk, am simţit o responsabilitate foarte puternică. Este ca şi cum între noi s-a născut un sistem nou de relaţii, în care întreaga noastră viaţă ar trebui să fie în garantarea mutuală unul faţă de altul. Cum vom începe din nou această muncă, cu o minte curăţată, cum vom face primul pas pe această platformă nouă?

Răspuns: Într-adevăr, s-a născut o nouă senzaţie. Dar conexiunea în sine nu este nouă, ea deja există şi doar ni se revelează din ce în ce mai mult. Văd că simţiţi noua fază şi aţi descoperit o nouă experienţă. Şi, respectiv, mintea voastră care munceşte în sincronizare cu sentimentele, a fost reînoită. Acum, întrebarea este, cum vom accepta asta ca factor care ne leagă şi mai mult – pe toţi împreună şi, de asemenea, pe mine împreună cu voi. Aceasta a fost schimbarea calitativă – sunt mult mai angajat în grup deoarece voi aţi ajuns la o stare mai avansată. Şi, avansarea noastră următoare este în faptul că fiecare din noi va trebui să păstreze unitatea pe care am obţinut-o.

Noi va trebui cel puţin, să încercăm să menţinem acelaşi sentiment care a apărut la convenţie în timpul unirii noastre. Aceasta este în ciuda faptului că vor veni stări total opuse: vor spăla peste el sentimente şi calcule diametral opuse. Şi ele nici măcar nu vor contrazice vechea unitate, ci doar vă vor distrage şi vă vor împinge spre margine, forţându-vă să luptaţi pentru valorile filistine, pe care le-aţi avut în trecut. Şi aici va trebui voi să încercaţi să vă vedeţi condiţia prin ochii Creatorului..Asta înseamnă să vă uitaţi la ea nu numai „de jos în sus”, ci, de asemenea, şi de „sus în jos”. Cu alte cuvinte, va trebui să vă vedeţi pe voi înşine ca pe un copil care îşi imaginează că e mare.

El nu doar se uită în sus, la adult, de la locul lui, ci se imaginează ca fiind mare şi ce ar face în acest caz, cum şi-ar aranja el însuşi viaţa. Asta este, va trebui să vizualizăm cum vom aplica în vieţile noastre starea spirituală de „adult”, dacă am fi fost deja în ea.

A fi adult înseamnă a fi precum Creatorul. Am nevoie să vizualizez că sunt lângă Creator şi că vasul meu spiritual crează o conexiune completă a tuturor dorinţelor, mulţumită autoanulării şi a incluziunii reciproce infinite a fiecăruia în toţi ceilalţi, astfel încât fiecare din noi simte toată dorinţa comună şi pe Creator revelat în ea. Asta nu poate fi descris în vorbe, fiindcă toate cuvintele derivă din lumea spartă şi nu din unicitate.

Cu aceşti ochi vom putea privi peste viaţă, colegi, profesor, şi peste toată munca noastră, şi să le considerăm în mod corespunzător. În viaţa normală, „în afara pereţilor templului”, acţionăm ca toţi ceilalţi, nu separaţi de ei. Dar în interiorul grupului, voi trebuie să vedeţi starea corectată. Fiecare va trebui să vadă grupul şi viaţa lui (ei) în acest fel. Atunci omul se poate încadra în această imagine corectată. La fel, în timpul studiului, cu profesorul şi grupul, omul poate acţiona în sincronizare cu starea superioară, aceasta fiind vizualizată. Până la urmă, cine este Creatorul? Este starea superioară. Şi asta este tot ceea ce avem nevoie.

În fiecare moment, cel mai important este să stai în „Nu e nimic în afară de El, binele care face bine”. Vizualizez Creatorul care locuieşte în interiorul meu şi ceea ce El pretinde în acest caz. Ce mi s-ar cere dacă aş fi într-o asemenea stare? Cum aş vedea totul dacă aş fi tocmai acela în afară de care nu mai este nimeni altcineva, cineva bun care face bine?

Trebuie să văd toate acţiunile mele ca fiind venite de la Creator, şi atitudinea mea faţă de colegi, şi faţă de lume – şi totul este bine, şi toate numai în beneficiul lor. Toată lumea va simţi în cele din urmă în acest fel şi, treptat, noi începem să simţim asta. Acest lucru este descris ca „bănuţ cu bănuţ adună o sumă mare”. Noi am depus eforturi care s-au acumulat şi rezultatul final este un salt: omul străbate nivelele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi în final face saltul. Şi apoi iar fazele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi un nou salt. Acesta este modul în care vom ajunge, în cele din urmă, la prima noastră stare spirituală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri referitoare la Convenţia de la Novosibirk

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, m-am uitat la un film în care un grup de băieţi au ajuns într-o peşteră în care era o navă spaţială. După ce s-au uitat prin navă, au început deodată să zboare. Pot aceia care participă în grupul de educaţie integrală să înceapă să zboare?

Răspuns: Ce imaginaţie!Această lume este bazată pe legi fizice foarte rigide. Nu este nimic altceva aici! Lumea superioară participă în acest tărâm prin numeroase legi fizice.

Vorbeşte cu fizicienii, ei îţi vor spune că tot ce este în spatele acestui plan material sunt unde. Ei îţi vor demonstra că nu există ceva numit materie şi asta crează confuzie, adică, atunci când pătrunzi mai adânc în particulele fine, ele pur şi simplu dispar şi se transformă în unde şi energie, nimic mai mult decât atât.

Tot ceea ce vedem noi este interacţiunea energiilor în spaţiu. Ce se află dincolo de lumea vizibilă? Cine ştie? Energie, spaţiu, totul dispare complet când trecem dincolo de aceste graniţe. Nu există timp, mişcare, niciun fel de distanţă.
Interacţiunea dintre lucruri este independentă de distanţa dintre ele. Noi deja am vazut asta în graniţele fizicii.

Comentariu: Această imagine pare destul de goală pentru un egoist!

Răspuns: De ce? Este un câmp egoist imens în care noi putem lucra. Nu ne vedem corpurile şi nici nu avem nevoie de ele. Corpurile noastre se dizolvă şi dispar din simţurile noastre.

Ne vedem ca fiind întinşi în tot infinitul şi eternitatea, simţim infinitul, îl controlăm şi ne împlinim noi înşine cu el. În schimb, îl umplem cu noi înşine. În acest fel existăm. Fiecare din noi se raportează la această dimensiune din punctul lui personal de vedere. Aceste stări sunt cuantificabile prin dispozitive fizice obişnuite. Cabala ne oferă instrumente efective pentru asta.

Comentariu: Cu alte cuvinte, există un flux de energie, extaz şi iubire!

Răspuns: Energia este bucuria care curge prin dorinţele noastre cu putere enormă.
De fapt, există două feluri de dorinţe: a mulţumi şi a fi mulţumit. Ele sunt în permanentă schimbare, trecere, curgere, şi această interacţiune complementară este viaţa.
Orice altceva este în afara acestei vieţi.

Comentariu: Oamenii cărora le place să fantezeze vor fi supăraţi.
Răspuns: Cred că oamenii se apropie de adevăr într-un ritm destul de rapid. Egoismul nostru creşte, şi poveştile nu ne vor mai satisface.

Interesul în Yoga, în teoriile New Age, etc. aproape a trecut. Această perioadă a fost necesară doar pentru a ne „decora” existenţa, de a aduce un pic de condiment în viaţa noastră, pentru a o face un pic mai gustoasă. De aceea o mulţime de vânzători călătoresc prin toată lumea vânzând fire roşii, apă sfântă, şi promovează o varietate de antrenamente, dar, toate acestea au însemnătate pentru public, dar nu au desigur nicio valoare.

Din Emisiunea KabTv „Conversaţie cu Dr. Laitman” din 4/11/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, „Maoz Tzur Yeshuati (Stânca mântuirii mele),” Articolul 13: … dar ce pot face cand omul vrea să slaveasca (Creatorul), dar inima lui este inchisa si se simte plin de deficiențe și nu poate deschide gura și spune un cântec de slava. Sfatul este de a lucra mai presus de ratiune și să spun că totul este „Hasadim ascuns,” ceea ce înseamnă că ar trebui să spun că totul este Hesed, dar că acest lucru este ascuns pentru omul in cauza, pentru că el nu este capabil de a vedea bine și de a fi incantat de ceea ce Creatorul a pregătit pentru ființele create de El.

Intrebare: Cum  poate ajunge cineva la starea de slavire a Creatorului?

Raspuns: Să presupunem că te simți rău, problemele te urmaresc, ai gânduri neplăcute, dorințele neîmplinite te tortureaza și esti supărat pe toată lumea din jurul tău. Acum, trebuie să te ridici la nivelul la care nu exista altceva in afară de El și Creatorul este bun și binevoitor. Poti face acest lucru prin construirea calculului corespunzător, faci multe eforturi, cauti neîncetat și, treptat, te ridici mai presus de ratiune.

În același timp, este important să clarifici de ce faci asta: Este pentru ca esti confuz? Sau este pentru că ai un sentiment neplăcut? Ar putea fi din cauza fricii de pedeapsă? Sau este pentru că vrei să aduci mulțumire Creatorului?

În cele din urmă vei vedea că totul decurge de la El, că El este bun și binevoitor ca El te ridică de la nivelul anterior la un nivel superior.

Acesta este modul în care avansezi: mulțumesti Creatorului pentru ceea ce El a făcut,â și, desigur, vei primi imediat probleme noi si noi coborâri. Din timp in timp te vei ridica și coborî, din ce în ce mai repede decât iti poti calcula și aranja, în scopul de a stabiliza atitudinea ta fata de ceea ce se întâmplă.

Totusi acest proces va continua. Mai întâi lucrezi cu sentimentul de frică, de vreme ce te temi de diferite probleme și nu vrei să simti neplăceri. Dar treptat te echilibrezi cu Creatorul și  înceapi să te gândeasti un pic la daruire. Apoi El imediat te aruncă de pe pistă și acum încerci să lucrezi împreună cu El. Data viitoare  vrei deja ca El să se simtă bine, după care operezi într-adevăr pentru Creator, prin dorința de a Il justifica, nu pentru că vrei să te salvezi pe tine sau pe alții de suferință.

Astfel avansezi, agățându-te din ce in ce mai bine de intenția de a darui, de fiecare dată. Ințelegi în mod constant și evaluezi situația, dar evaluarea este întotdeauna în funcție de criteriul: ” În ce măsură ma gandesc la Creator?”
Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 12/11/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Kabbalah este o înţelepciune specială care explică cu adevărat tot. Oricum, cineva trebuie să o atingă. Nu este percepută prin minte şi de dorinţele cu care ne-am născut, nu prin natura noastră.

Noi ne-am născut la nivelul „animal” şi trebuie să ne dezvoltăm proprietăţile următorului nivel în noi, nivelul „uman” (Adam), ceea ce înseamnă asemănător (Domeh – asemănător în ebraică) cu forţa superioară.

În realitatea noastră corporală primim totodată diferite semnale de la lumea înconjurătoare în funcţie de echivalenţa noastră de formă cu ea. Eu percep lumea din jurul meu în concordanţă cu senzitivitatea mea pe o scală de frecvenţe şi în concordanţă cu simţul văzului, auzului şi celelalte simţuri, dar în adiţional, există multe alte frecvenţe, diferite surse, pe care nu le percepem. Eu percep lumea doar în măsura frecvenţelor care sunt acordate la simţurile mele sau prin instrumentele pe care le pot crea pentru a expanda banda frecvenţelor şi nimic mai mult decât atât. Noi nu creăm ceva ce noi nu avem; noi doar expandăm ceea ce avem.

Pe de altă parte, pentru a revela forţa superioară, trebuie să creăm simţuri total noi, adiţionale, înăuntru nostru. Este un lucru nou din punct de vedere calitativ din moment ce simţurile noastre sunt blocate pe recepţie, pe intenţia egoistă care să ne satisfacă, noi percepem lumea din jurul nostru doar în măsura în care ne priveşte pe noi: ce lucruri bune putem primi de la ea şi ce lucruri rele să evităm.

Iniţial eu percep lumea prin filtrele celor cinci simţuri ale mele, pe frecvenţa pe care sunt pus. În afară de asta, este egoul meu, care filtrează totul conform unui singur principiu: „Va fi bun sau rău pentru mine?” Dacă nu este niciun răspuns în dorinţa mea enormă de ceva, în estimarea potenţialului ca ne va fi benefic sau ne va face rău, atunci nu percep nimic şi nici nu văd acel lucru. Noi percepem doar ceea ce vor dorinţele noastre, ceea ce înseamnă ce este pozitiv sau negativ pentru ele, sau ce ne poate răni sau ce poate să-mi aducă mulţumire – atunci eu văd respectivul lucru.

Cu o asemenea abordare, chiar dacă ne expandăm simţurile prin realizarea diferitelor instrumente cum ar fi telescoapele sau microscoapele, etc., nimic nu ne va ajuta din moment ce egoul nostru, care este în spatele lor, le va clasifica în concordanţă cu scala lui de referinţă.

Există foarte multe cercetări pe acest domeniu făcute de fizicieni şi psihologi. În fizica modernă este conceptul de „observator”. La început fizica lui Newton a susţinut că universul este aşa cum îl vedem. Poza care a fost decriptată a fost relativ simplă, cu toate că Newton a studiat înţelepciunea kabbalah şi a studiat și ebraica pentru a citi sursele în limba originală.

După aceea a venit Albert Einstein şi Hugh Everett care au atins un concept diferit: Lumea din jurul nostru este aşa cum o percepem noi; de fapt ea este total diferită, dar cum noi o percepem, o schimbăm, până când o spargem conform atributelor noastre. Observând fiecare eveniment fizic, noi îl distrugem prin simpla observare şi ca rezultat nu va fi ca şi cum ar fi fără noi.

Deci nu este destul că noi percepem totul prin prin filtrul nostru egoist, dar şi când doar ne uităm la ceva, prin participarea noastră, noi interferăm cu imaginea despre lume. Priveşte o stea şi deja este ceva diferit doar prin actul de a privi către ea; asta este ceea ce spun fizicienii.

Astăzi, am atins această înţelegere că există o diferită percepţie a lumii, nu formala percepţie care este bazată pe atributele animalice. Înțelepciunea kabbalah spune acest lucru simplu; spune: În locul simţurilor tale obişnuite, în locul egoului care primeşte doar pentru binele lui, trebuie stabilizat un alt simţ diferit, făcut total diferit, făcut în funcţie de a dărui. Dacă tu deschizi atributul acestui nou simţ, astfel încât să fie focusat în afara ta, vei determina modul în care va arăta lumea cu adevărat. Vei vedea că totul este diferit; vei vedea cum este cu adevărat lumea. În plus, te vei schimba pe tine. Noul simţ care apare în tine se numeşte „suflet”.

De fapt nici nu contează cum îl numeşti. Într-un fel sau altul, cu acest nou sens, vei vedea toată lumea exterioară „care nu a fost atinsă” aşa cum este – forţele, conexiunea, şi scopurile. Vei fi aşa de adaptat la lume şi aşa de conectat la ea că tot  ce este în egoul tău, starea ta animală, corpul tău animal, pur şi simplu va „muri”. Asta înseamnă că nu îl vei simţi – aşa este cum microscopicul sentiment curent al vieţii noastre ne va părea în comparaţie cu ceea ce vom simţi când vom descoperi lumea din afara noastră şi vom exista în ea.

Acesta este lucrul spre care este condusă o persoană de înţelepciunea kabbalah.

De la Convenţia Novosibirsk 7/12/2012, Lecţia 1.

Filed under: Congrese, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu sunt total dependent de mediu, cum îl pot eu influenţa?

Răspuns: Dacă te uiţi de aproape, vei vedea că într-adevăr, tot ce vei fi în viitor este total determinat de mediu. Asta înseamnă că tu eşti ca lutul în mâinile unui meşteşugar, el este mediul, deoarece Lumina Superioară vine într-o formă abstractă. Mediul te stabilizează, apoi Lumina trece prin el şi te influenţează şi, atunci tu poţi cumva să-ţi imaginezi ca ce este mediul şi cum trebuie să arate. Fiindcă este viitorul tău, vrei să cauţi această viitoare formă a mediului şi astfel, să te raportezi la el. Apoi deodată, începi să descoperi că viitoarele tale calităţi şi calităţile întregii lumi sunt în el, fiindcă individualul şi generalul sunt egale, şi chiar dacă se întipăreşte într-un individ, tu vei vedea în el întreaga lume, tot drumul până la sfârşitul corectării.

Deci, când te uiţi la mediu în acest fel, vrei să devii dependent de el, şi atunci începi să descoperi că, în toţi membrii grupului se află viitoarele stări corecte, deşi ei nu le-au identificat încă. Astfel, marele cabalist, Rabi Iosi Ben Kisma, a învăţat de la noii lui elevi, după cum e scris: „Am învăţat de la toţi elevii mei”.

În acest fel va trebui să te raportezi la mediu, fiindcă aceeaşi învelitoare este cea care te influenţează şi pe tine. Cu cât ţi-l imaginezi tu mai corectat cu atât mai mult te va impresiona. Nu are nicio formă în sine, totul depinde de cum îl vezi tu.

Tu poţi întreba de ce se spune: „Binecuvântat este acela care nu merge în pas cu cei răi, sau stă în felul în care stau păcătoşii în compania batjocoritorilor” (Psalmul 1). este bine pentru omul care nu stă între cei răi, şi cu siguranţă este bine de omul care stă printre cei drepţi.

Desigur, noi ne referim la răi şi drepţi în mediul bun şi adevărat, care avansează către spiritualitate. Dar ideea este că omul însuşi modelează mediul său. După felul în care el îl tratează azi, el hotărăşte dacă este „mediul celor răi” sau „mediul celor drepţi”. Şi în funcţie de asta, el hotărăşte cum îl va influenţa acest mediu.

Asta fiindcă noi nu ştim cine este rău şi cine este drept. La început, oamenii tânjesc după spiritualitate – asta este ceea ce revelez prin simţurile mele corporale (văz, auz, miros, gust şi pipăit). Văd în mintea şi în inima mea că fiecare tânjeşte mai mult sau mai puţin spre spiritualitate. Felul în care îi percep de acum încolo depinde de mine. Diferitele calităţi pe care le atribui lor, cu cât sunt mai excepţionale şi mai respectabile, cu atât mă vor impresiona mai mult.

Eu îmi construiesc mediul, învelişul care mă va influenţa. Apoi, el determină nu numai această influenţă, dar şi forma Creatorului. Asta fiindcă Creatorul nu are nicio formă. Relaţia dintre mine şi mediu stabileşte pentru mine imaginea Creatorului, şi pentru că El nu are nicio imagine, pur şi simplu, eu Îl imaginez în acest fel.

Mai târziu, acest mediu devine pentru mine un vas extern în care este Lumina Înconjurătoare, şi acest proces continuă până la sfârşitul corecţiei, până când acest vas se uneşte cu mine şi devine vasul meu, pentru întrg „eul” meu care este umplut cu Lumina Interioară.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→