Tot ceea ce se întâmplă este pentru binele nostru. Toată ascunderea, judecăţile, problemele care apar, arată exact unde trebuie să facem eforturi în acest moment, în acest stadiu, în scopul de a merge mai departe. De aceea, în primul rând, ar trebui să încercăm să avem o viziune corectă a întregii realităţi.

Tot ceea ce vedem în faţa noastră – sunt propriile defecte, lumea noastră interioară, care formează o astfel de imagine a lumii. Acesta este motivul pentru vedem doar lucrurile negative din jurul nostru. Dacă dorim să utilizăm, în mod corect, fiecare revelaţie, atunci trebuie să ne ridicăm deasupra fiecărei stări, cu credinţă mai presus de raţiune, pentru a încerca să vedem o imagine perfectă în această realitate pământească vizibilă cu ochiul: lumea Infinitului.

Dacă vă anulaţi atitudinea negativă faţă de realitate şi încercaţi o abordare pozitivă, atunci, în locul imaginii care este prezentată acum, veţi vedea lumina, îmbrăcămintea dorinţelor.

Principalul lucru este de a justifica stările prin care treceţi, ştiind că ele sunt date pentru a le depăşi şi rezolva, ele sunt trimise de Creator cu cele mai bune intenţii, astfel încât, prin ele, sa vă schimbaţi atitudinea faţă de realitate. Nu este nevoie de schimbare, cu excepţia atitudinii. Schimbarea de atitudine, şi anume intenţia, schimbă întreaga poveste.

Pregătirea Lecţiei, 05.03.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca desenam o imagine a unui viitor stralucitor, parem sa il si realizam, nu-i asa? Precum se spune: „daca vrei sa fii fericit, fii fericit”.

Raspuns: In general este adevarat pentru ca gandurile lucreaza. Daca cultivam ganduri pozitive, atunci in mod natural vom crea un camp pozitiv in circuitul integral si oriunde altundeva si vom genera forta pozitiva a naturii.

Pe de alta parte campul ne va si educa. De aceea este de dorit sa fim mereu intr-o stare buna, cu un suport bun, iar atunci este garantata o viata relativ usoara.

Ne aflam intr-un absolut al naturii si tot felul de informatii plutesc in noi, pe care noi le percepem ca fiind fluxul vietii. De aceea, daca percepem acelasi flux de informatii in mod diferit, viata va parea diferita. Reiese ca noi singuri ne reglementam calitatea vietii: ce e bun, ce e rau, ce are sens, ce nu are sens.

Nu ne putem imagina cat de mult ne influentam unii pe altii! Chiar si daca o persoana nu iese in afara, tot ii afecteaza pe altii!  Este acelasi camp unificat!

KabTV  „Secrete Profesionale” 2/10/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare:  Vorbim deseori despre celalalt, dar ce este dorinta de a primi a celuilalt?

Raspuns: Realitatea pe care ti-o poti imagina e tot ce poti sti despre celalalt, in alte cuvinte este tot ce exista in afara de „sine”. Ar trebui sa intelegem ca „sinele” este  doar o scanteie si asta este tot. Orice altceva este neimportant si restrictionat. Poti sa mananci, sa bei, sa te distrezi, dar numai pentru a te sustine. Totul este determinat de intentia cuiva.

Trebuie sa te vezi ca pe o scanteie. Orice altceva reprezinta nivelul animal si trebuie sa iti asiguri nevoile, dar toata atentia trebuie sa fie in exterior, in ceea ce este exterior scanteii. Acolo, in exteriorul scanteii este dorinta ta, vasul tau spiritual, ceea ce doar poti imagina, toata natura, nivelurile mineral,vegetal, animal si vorbitor.

Te poti descurca automat cu primele trei nivele exterioare dorintei tale (natural, vegetal, animal) deoarce nu opun nici o rezistenta. Ai probleme cand ai de-a face cu natura umana, deoarece in ea te regasesti, te vezi pe tine in esenta ta. Este ca un atlas al anatomiei tale spirituale cu toate componentele sale. Totul este acolo si totusi, este dorinta ta si trebuie sa lucrezi cu ea.

Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ii corectezi pe altii. Pur si simplu ingrijorandu-te in privinta lor, descoperi ca iti apartin. De aceea facem diseminare. Este ca si cand vrei sa ajungi la ceilalti, sa le transmiti  metoda de corectare, dar pentru a te apropia de ei trebuie sa intelegi si sa simti ca este vorba de „sinele” tau. Apoi, simtindu-te cu adevarat pe tine in ei, incepi sa intelegi ce este scris in cartile Cabalistilor.

Din partea a 4-a  a Lectiei Zilnice De Cabala, 3/4/13 „Introducere in Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Discurs la terminarea studiului Zohar-ului“: Acest mediu îl va ajuta (pe om) să recunoască măreția ravului său, prin dragostea față de prietenii care îl apreciază pe rav

Întrebare: Cum ne ajută dragostea față de pieteni să realizăm măreția ravului?

Răspuns: Termenul “rav” include pe Creator și, în general, tot ceea ce ajută omul să se ridice la nivelul următor. Prietenii sunt aceia care ajută omul, nu în ridicarea la nivelul următor, ci în recunoașterea măreției acelui nivel. Omul nu se vede pe sine însuși la nivelul următor, dar, cu ajutorul grupului și mulțumită influenței prietenilor, el începe să-și imagineze măreția nivelului viitor.

Noi folosim “combustibilul” grupului, chiar dacă nimeni nu a atins încă nivelul cel mai înalt. Spiritul general și atmosfera din grup sunt suficiente pentru că așa este însăși natura noastră: o persoană apreciază ceea ce mediul său consideră că este important și de valoare. Conform acestui principiu are loc creșterea noastră.

Întrebare: Atunci de ce mai trebuie să-i iubesc pe prieteni, nu este suficient doar să-i apreciez și atât?

Răspuns: Dragostea pentru prieteni este deja împlinirea. Iar primul pas pe care trebuie să-l fac constă din acceptarea drumului și a scopului, să fiu de acord să accept sistemul și ideea unei forțe superioare la care ne conectăm și la care ajungem. Cum pot eu să înalț aceste valori, mai presus de mine? Prin suportul mediului care mă va ajuta să simt măreția scopului.

“Mediul” constă din cărțile de Cabala, prieteni și învățător. Împreună ei mă vor conduce la Creator. Aceasta înseamnă că toți acești factori trebuie să fie importanți pentru mine, în permanență, mai presus de propria mea importanță. Doar atunci voi fi capabil să avansez.

Întrebare: Totuși, în viața de zi cu zi, mediul ne influențează chiar dacă nu gândim pozitiv la adresa lui…

Răspuns: Adevărat, chiar dacă ne place sau nu, mediul ne influențează folosindu-ne ego-ul, dorința noastră de a primi, care este gata de a savura, în orice moment. Pur și simplu îi sunt prezentate diferite tipuri de plăcere; el le percepe ca fiind niște momeli și le înghite

Pe de altă parte, eu nu sunt atras de scopurile pe care le urmărește grupul. Din contră, din cauza lor a trebuit să renunț la anumite lucruri și să aspir la a primi plăcerea prin dăruire, un lucru pe care nu îl înțeleg deloc. Nu îl înțeleg într-un asemenea grad încât simt repulsie față de el. Calea este în întregime alcătuită din concesii, anularea sinelui, anularea în fața grupului, chiar dacă absolut nimic din mine nu este atras către așa ceva.

Prin urmare, nu îmi place grupul și nici mesajul profesorului despre Creator. Atunci trebuie să existe o muncă în comun a individului și a grupului. Prietenii trebuie să lucreze astfel împreună, simțind cu toții că aceste lucruri sunt obligatorii și dezirabile, încât fiecare dintre ei să vadă cât de esențial și important este el sau ea și cum entuziasmul general îi inundă conștiința și sufletul.

Dacă nu creăm aici un gen de “brainwash” (spălarea creierului), pur și simplu nu vom fi capabili să avansăm. Impresiile externe nu ne vor ajuta aici, nici cuvintele frumoase sau acțiunile prietenilor. În interiorul său, omul tot va respinge ideea dăruirii, în cazul în care aceasta nu este întărită de atitudinea serioasă a grupului, în care fiecare membru este pregătit să investească în grup și să-i îmboldească și pe ceilalți să procedeze la fel

Oamenii care se agață de externalitatea lor se învârtesc în jurul scopului, în jurul acestui sistem, decenii întregi. Unii dintre ei devin hasizi, alții se dedică studiului arid și alții se ocupă de diseminare, dar ei nu implementează metoda în modul corect și eficient.

Toate acestea se petrec acolo unde mediul nu este suficient de puternic pentru a absorbi total persoana, către scop. În fond, prin această metodă noi luptăm împotriva naturii noastre, a dorinței noastre de a primi, pe care trebuie să o neutralizăm, trăgându-ne tot mai aproape de scop. Este extrem de dificil, dar aceasta este cheia. Dacă reușim, vom răzbate până la dimensiunea superioară iar dacă nu, așa cum se spune “ne vom retrage”…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/21/13, “Un discurs pentru completarea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Acelaşi proces se repetă la toate nivelurile. În mod simbolic, sunt sărbătorile care se repetă în fiecare an, fiecare nou ciclu. Toate sunt revelate în conformitate cu Reshimot (gene spirituale), în raport cu cei care primesc, care clarifică Luminile lor, scânteile, navele şi astfel, trec prin aceste faze. O persoană trece prin „49 de porţi de impuritate” şi ajunge la a 50-a poartă de Bina. Apoi, tot ceea ce părea teribil pentru ea, se schimbă. Nivelul superior părea imposibil de atins şi teribil, dar ea este gata să accepte deasupra raţiunii, în toate modurile posibile.

Astfel, prin eforturile sale, ea traversează 49 de porţi şi, de fiecare dată, i se pare că nu poate să treacă, dar ea învinge cumva obstacolul şi trece. A 50-a poartă o opreşte, ea nu poate trece prin ea, apoi o rugăciune se naşte în ea şi-i permite să facă asta.

Esther simbolizează dubla ascundere în doua vase, vasul de primire şi de dăruire. Corecţiile făcute de Mordecai duc la un rezultat invers aceluia care se presupune a fi Lumina specială “Mor –Dror ” (smirna pură). Aşadar, am ajuns la Purim, în care cea mai rea stare de impuritate este dezvăluită, dar vom încerca să o atribuim Creatorului şi suntem gata să lucrăm în dăruire, deasupra celor mai rele stări, pentru a le readuce în noi, a ne ridica deasupra lor, dezvăluind starea opusă.

Lumina se îmbracă în toate acestea şi salvarea de Sus este dezvăluită.

Noi trebuie să înţelegem că totul depinde de persoană, atunci când nu există nicio acţiune de Sus. Tot sistemul superior există deja, dar noi îl trezim: Partzufim, Abba, Ima, Arich Anpin, prin ridicarea rugăciunii noastre, MAN, pentru ZON de Atzilut.

Şi când există „trezire de Sus”, este numai în cazul în care este activată în ciclul acţiunilor noastre comune, în funcţie de trezirea noastră de jos.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 21.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabaş, „Şi va medita la învăţăturile Lui”: Şi aşa citim în Megillah „iar după toate acestea, regele l-a ridica pe Haman.” Literar, este greu de înţeles, de fapt, după ceea ce a făcut Mordecai, care a fost bine pentru rege, regele ar fi trebuit să îl ridice pe Mordecai şi nu pe Haman, iar asta trebuie explicat…

Atunci când omul nu poate vedea adevărata faţă a răului său, ceea ce înseamnă adevărata formă a lui Haman, atunci omul nu se poate ruga la Creator, pentru ca El să îl salveze de rău. Numai atunci când omul vede măreţia lui Haman, care vrea să îi ucidă şi să îi distrugă pe toţi Evreii, ceea ce înseamnă că Haman a vrut să distrugă tot ceea ce aparţine Iudaismului, care nu îl lasaă să facă nimic din ce este raportat la Sfinţenie, atunci omul poate ridica o rugăciune adevărată. După asta, versul „Creatorul îl ajută” se împlineşte.

Numai dacă tânjim către unitate, la fel ca Mordecai care a evocat tânjirea după unitate descoperind pe cei care au complotat împotriva unităţii şi i-a ucis (doi curteni ai regelui care l-au trădat), atunci Haman este evocat.

Înclinaţia rea întâmpină înclinaţia bună, dorinţa de a primi se ridică în faţa dorinţei de a dărui, iar în interiorul omului începe o bătălie între ele.

Numai ridicând şi dând putere forţei bune, forţa rea poate creşte, iar apoi ridicăm binele din nou şi creşte şi răul. Acest proces continuă până când atingem starea în care care trebuie să luăm o decizie în această bătălie. Nu putem întreba înclinaţia bună, deoarece aceasta nu are nevoie de nimic, nu vrea nimic, numai să dăruiască ori de câte ori i se dă şansa. Aşadar, trebuie întotdeauna să întrebăm înclinaţia rea, iar apoi să facem opusul.

Asta se numeşte a muncii în credinţă deasupra raţiunii. Ştim cum se simte dorinţa noastră de a primi şi urmăm credinţa deasupra raţiunii. Altfel, nu avem niciun mijloc de a ne imagina ce este lumea spirituală, ce înseamnă să mă ridic deasupra mea, ce înseamnă să dăruiesc. Dar ştim că este o formă opusă dorinţei noastre egoiste de a primi, pe care o cunoaştem foarte bine.

Deci, când dorinţa de a dărui creşte, trebuie să ridicăm dorinţa de a primi şi să îi cerem să ne spună ce ar vrea ea să facă, iar apoi noi să facem opusul! Aceasta este modalitatea în care se lucrează.

Şi asta pentru că nu vedem imaginea binelui; nu avem o imagine prin care să ne asemănăm cu Creatorul. Singura modalitate este de a forma o imagine opusă a dorinţei de a primi. De aceea ni s-a dat un mediu care ar trebui să ne ajute să schimbăm dorinţa de a primi, adică intenţia de a primi în intenţie de a dărui. Asta înseamnă „a se căi”, a se întoarce la Creator, ridicarea lui Malchut la Bina.

Nu avem nicio idee despre cum arată binele, doar ştim că este opus răului.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Aşadar, au fost cu siguranţă eliberaţi de îngerul morţii, pentru că moarte reprezintă obligatoriu negarea existenţei unui anumit obiect. Dar numai atunci când acolo există o scânteie care doreşte să existe pentru propria plăcere este posibil să spunem despre obiect că această scânteie nu există pentru că a devenit absent şi mort.

Totuşi, dacă nu există o asemenea scânteie în om, ci toate scânteile esenţei lui se îmbracă în dăruirea mulţumirii către Creatorul lor, atunci nu este nici absent nici mort. Chiar şi atunci când corpul este anulat, este anulat numai în raport cu auto-mulţumirea, în care voinţa de a primi este îmbrăcată şi poate exista numai în ea.

Totuşi, când obţine scopul Creaţiei şi Creatorul primeşte plăcere pentru el, deoarece voinţa Lui este făcută, esenţa omului, care se îmbracă în mulţumirea Lui, i se acordă eternitatea completă, la fel ca El. Astfel, a fost recompensat cu liberatea faţă de îngerul morţii.

Dorinţa de a primi trebuie să scape doar de intenţia de a primi pentru ea însăşi, dar dorinţa însăşi nu dispare şi nu se cizelează niciodată, ci obţine o intenţie „pentru a dărui”. Dacă omul poate îndeplini această condiţie intern, la nivel minimal, la primul nivel, dacă vrea să se întâmple asta, atunci Lumina vine la el şi îl iluminează şi îl face să merite primul nivel, numit adunarea înaintea Muntelui Sinai.

Pentru a face asta, omul trebuie să accepte toate condiţiile, să se ridice deasupra îngreunării inimii, a tuturor grijilor şi întreruperilor care îi sunt trimise, pentru a atribui totul domeniului Creatorului, la „nu există nimeni în afară de El” şi să decidă că El este bun şi benevolent – să accepte totul în credinţă deasupra raţiunii şi să anuleze tot ceea ce îi aparţine, pentru a aspira cât de mult poate pentru Creator.

Dacă omul doreşte să se detaşeze de toate afacerile lui în această lume, nu deoarece acestea sunt neplăcute sau ameninţătoare, aşa cum au fost în timpul pregătirii, ci mai degrabă opusul – atunci când poate primi tot binele dar totuşi reununţă la şi la el şi se atribuie el însuşi Creatorului – atunci Lumina vine şi construieşte în el primul nivel de dăruire, Lişma (pentru Numele ei). Aceasta se numeşte primirea Torei, deoarece, pentru prima dată, omul vede cum Lumina din ea îl reformează.

Din pregătirea pentru Lecţia  Lecţia zilnică de Cabala din 21.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „Revelaţie şi ascundere”: Problema ascunderii se referă la  faptul că omul vrea să vadă şi să înţeleagă şi că el nu vede şi nu înţelege. Atunci, putem spune că este ascuns de el şi, ce este mai mult, că nivelul ascunderii este măsurat conform cu nevoia lui de a ştii, astfel, dacă omul nu are nevoia de a ştii ceva, nu are rost să spunem că suferă din cauza ascunderii.

De exemplu, dacă un om trebuie să muncească într-un anumit loc o jumătate de oră pe zi şi îşi primeşte plata odată pe lună, atunci el ar trebui să creadă că va fi plătit, cu toate că nu a văzut pe cineva care să primească deja plata, deci crede în companie, cu toate că îi este ascuns faptul dacă şi cum va fi plătit, deoarece nimeni nu cunoaşte compania la care doreşte să muncească. Iar dacă vrea să muncească mai mult de o jumătate de oră, are nevoie de o mai mare nevoie de cunoaştere a faptului dacă compania îl va plăti la timp, iar dacă vrea să lucreze zi şi noapte, desigur că va simţii o şi mai mare ascundere, deoarece are o mai mare nevoie de a ştii dacă va primi sau nu plata, aşa cum i-a fost promis.

Şi, deoarece Împărăţia Raiului este deasupra raţiunii, toată lumea suferă datorită ascunderii, dar aceia care vor să muncească de dragul Raiului, au cea mai mare ascundere, deoarece au cea mai mare nevoie de a cunoaşte, deoarece corpul cere din nou şi din nou „Ce înseamnă această muncă pe care o faci?” Reiese că această întrebare este pregătită constant, conform cu faptul că omul vrea să fie în totalitate de dragul Raiului, iar răspusnul la această întrebare este „să îşi tocească dinţii”.

Trebuie să acceptăm faptul că nu vom vedea niciodată plata în avans. Din contra, pe măsură ce avansăm, vedem o imagine opusă, că nu există nicio plată şi că nici nu va fi vreuna. Toate acestea sunt numai pentru ca noi să ne ridicăm deasupra raţiunii.

Cu cât ştim şi înţelegem mai puţin, cu cât suntem mai puţin siguri şi cu cu cât avem mai puţine dovezi, cu atât avem mai multe şanse să construim o reţea de sprijin şi încredere deasupra raţiunii. Apoi, această încredere se revelează nu în vasele de primire ci  numai în dăruire, deasupra raţiunii, fără nicio dovaă, deoarece „în El toate inimile se vor bucura”. Asta înseamnă că nu în noi, nu în egoul nostru, ci Sus, în Creator sau în grup, în conexiunea în care descoperim forţa superioară.

Aşadar, nimeni nu va primi de fapt nicio plată. Cine nu acceptă asta, poate pleca imediat şi să caute plata în viaţa normală, corporală. În viaţa spirituală, totuşi, plata este în a renunţa, în a simţii importanţa a celui pentru care lucrez.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 24.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a descoperi starea fixă, reală, existentă, eternă, completă, în care suntem. Trebuie să evocăm sentimentele noastre şi gândurile noastre, astfel încât să simțim asta, în loc de lumea pe care o simțim acum. Trebuie să ne deschidem inima şi mintea, fără a face nicio mişcare, ci numai să ne trezim de fiecare dată, până atingem adeziunea cu Creatorul.

Dacă, astfel, ne imaginăm această stare, atunci noi înţelegem, clar, că tot ceea ce ni se întâmplă indică zonele unde trebuie să acordăm o atenţie particulară. În aceste zone trebuie să clarificăm sentimentele noastre, gândurile noastre, intenţiile şi atitudinea faţă de atributele noastre, în scopul de a le dezvolta mai mult într-o secvenţă şi de a fii demn de revelaţia stării în care suntem, în aderarea constantă cu Creatorul.

Nu există alt loc în care să mergem. Trebuie să revenim, de fiecare dată, în acelaşi punct intern, care începe din punctul din inimă şi trebuie să ne asigurăm că se dezvoltă constant. Nu este nimic să putem găsi în orice realitate, doar singura forţă care este în noi, care ne susţine şi are grijă de noi tot timpul. În cazul în care o persoană se opreşte, ea însăşi, în acest mod, pentru a vedea singura direcţie bună pentru dezvoltarea sa, care duce la revelarea forţei superioare ce este în punctul de inimă şi nu părăseşte această direcţie, se opreşte în mod voluntar şi limitează toate celelalte mijloace care, aparent, îi permit să se dezvolte, vede, verifică şi simte, închizându-se puternic în ea, aceasta semnifică faptul că îşi orientează puterile sale pentru atingerea scopului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 19.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Smerenia nu este atunci când nu am putere să fac ceva, ci când mă gândesc că aş putea face ceva. Un smerit nu este cineva care nu poate să fie un erou, dar cineva care gândeşte că este un erou. Dacă ego-ul se trezeşte într-o persoană, atunci tot ceea ce spune indică smerenia sa.

La urma urmei, totul este gestionat de Lumina Superioară. Dacă o persoană crede că are propria putere, sentimente şi spirit în ego-ul său, aceasta este smerenia sa. Smerenia este în faptul că el nu înţelege asta, că nu simte şi nu este afectat că dorinţa lui de a primi nu este decât o replică a Luminii. Nu este decât umbra Luminii şi el nu are nimic altceva decât această umbră.

Dacă o persoană simte şi înţelege asta, dacă ea combate smerenia care este evocată în ea, încă şi încă, în scopul de a descoperi diferenţa dintre ea şi Creator, atunci ea intră într-o altă smerenie, care nu este, de fapt, un semn de smerenie, ci aderenţă. Ea nu vrea să fie alipită la dorinţă şi să o servească cu devotament, şi nu în umbră, care este replica inversă a Luminii care-şi imaginează că există independent, pentru că este detaşată de sursă. Apoi, este umplută cu mândrie, cu putere, cu tot ceea ce are Lumina pentru a anula dorinţa de primire inaintea Creatorului. Ea mulţumeşte Creatorului deoarece a creat această dorinţă de primire, prin care o persoană poate simţi aderarea la Creator. Astfel, clarificarea auto-umilinţei ajută constant o persoană pentru a se apropia de adevăr, de sursă. Deci, unde se simte smerenia Lui, este locul unde descoperim umilinţa Creatorului şi măreţia Lui.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 18.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→