Întrebare: Noi dorim să schimbăm intenţia noastră. Asta înseamnă să schimbăm gândurile?

Răspuns: Tu diferenţiezi gândurile de dorinţă dar, în spiritualitate, este contrar, le conectăm pe cele două. Asta deoarece gândul este, de fapt, rezultatul dorinţei. Acţiunea decurge din dorinţă şi intenţia care este îmbrăcată în dorinţa numită gând. În această lume, mintea operează sentimentele, creierul influenţează inima, dar ele sunt separate. În spiritualitate, dorinţa este inima şi intenţia este mintea şi ele sunt interconectate.

Din partea a patra a Lecatiei zilnice de Cabala 3/21/13, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Există un soi de „imprimantă virtuală” în interiorul meu care imprimă imaginea lumii mele. Cu alte cuvinte, este vorba despre un program în interiorul meu care mă operează şi care conturează lumea pentru mine. Nu există cu adevărat. Totul este intern, în sentimentele mele, dar programul îi dă un efect de ceva care este în exterior.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă prietenii decid să se concentreze asupra gândurilor realizării unei realităţi şi conexiuni reciproce ?

Răspuns: Programul îmi arată grupul în care lucrez. Mi se pare că sunt în mijlocul altor oameni şi că noi luăm decizii împreună. Atributele interne proiectează anumite imagini, umbre sub diferite forme, dar care nu există, de fapt. În mod similar, decizia noastră colectivă şi rezistenţa mea interioară sunt determinate de program. Nu există decât un singur mod de corecţie: dacă ştiu despre acest plan şi realitatea proiectată de el şi vreau să se unească totul într-unul singur, pentru a se conecta.

În acest caz, mă ridic la nivelul de programator şi înţeleg de ce a aranjat toate astea pentru mine.

Pe de o parte eu cunosc programul, pe de altă parte văd imaginile care sunt desenate în imaginaţia mea. Atunci, corectez imaginaţia mea, folosind-o, suprapun imaginile şi le reunesc într-una singură. Deci, trec la diferite coruperi şi corecţii şi, în final, descopăr spiritul programatorului, planul creaţiei. Este efectul dorit al procesului: de a fi încorporat în procesul creaţiei.

Întrebare: Înseamnă că programatorul vrea să fim, constant, în două lumi, imaginară şi reală ?

Răspuns: Este esenţial să descoperim scopul creaţiei prin noi înşine. De ce? Pentru a-l trata cu respect. La urma urmei, ego-ul mă trage în jos, mă îndeamnă la somn şi mă distrage. Dacă vreau să mă trezesc, există doar un mod să o fac: să utilizez acest program, mediul şi tot ceea ce este legat de asta, dar numai dacă, în acelaşi timp, respect programatorul. Este ceea ce numim în Cabala „aducându-I  Lui mulţumire”.

Întrebare: Deci, cum pot să integrez cele două sisteme ?

Răspuns: Simplu, trebuie să fii cu prietenii. Acum, ei îmi par ca nişte străini care sunt în afara mea. Mai târziu, gândesc că, în ciuda acestui tablou, ei sunt în interiorul meu. Ei sunt în mine, iubitul meu, conectaţi între ei şi integraţi într-unul singur. Apoi, în conexiunea dintre ei, voi începe să dezvălui sursa, Creatorul. Toate astea vor fi ca un întreg.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 19.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Succesul unei persoane depinde de mediul în care este în măsura să se organizeze pentru sine. În acest sens, ea începe, puţin câte puţin, să schimbe conceptul său: ziua şi noaptea sunt lumină şi întuneric. Ea începe acum să vadă că, ceea ce considera a fi lumină – succesul său în raport cu ceilalti, umplerea dorinţelor egoiste pentru stima de sine – azi îi par ca un întuneric total, o stare teribilă din care trebuie să scape, pentru a se gândi să dăruiască celorlalţi, pentru a se gândi la succesul prietenului său, la dăruirea asupra Creatorului.

Aceasta este ceea ce devine lumină şi zi pentru o persoană acum, în loc de lumina şi ziua pe care le simţea înainte, în propriul succes. În măsura în care se poate anula si restricţiona puternic, ea întâlneşte o rezistenţă puternică din partea corpului său,şi, cu cât creşte importanţa celorlalţi şi importanţa Creatorului, cu atât avansează. În final, ea umple măsura efortului său şi primeşte suficientă Lumină care Reformează, astfel încât Masach (ecran) se naşte în ea. Apoi, forţa de rezistenţă la dorinţa de primire începe să opereze în ea, şi, gratie echivalenţei de formă cu Lumina, este recompensată cu prima revelaţie.

Munca noastră este de a găsi criteriile potrivite pentru verificare: Unde este ziua şi unde este noaptea, unde este întunericul şi unde este lumina ? Conform acestor valori trebuie să judec: este pentru binele meu sau pentru Creator ? Dacă eu încep să înţeleg că este în totală opoziţie cu criteriile precedente, este un semn că sunt deja pe drumul bun. Dacă încep să am o luptă interioară cu acest principiu pentru evaluarea stării, este un semn că avansez.

Dacă mă rog ca scara mea de valori, sistemul de măsură al luminii şi întunericului, ziua şi noaptea, să fie modificate astfel încât voi fi în măsură să le văd spiritual, atunci este o stare mai avansată. Când ader la dăruire cu toată puterea şi încerc să văd toate stările din acest punct de vedere, atunci sunt gata să mă detaşez de dorinţa de primire. Dacă aş cere ca să se întâmple şi, dacă, constant, am impresia că Creatorul îmi trimite întreruperile pentru a consolida cererea mea, eu sunt, deja, aproape de El, în scopul de a lucra, efectiv, în Lishma (pentru el).

Deci, ceea ce, anterior, a fost întuneric, se transformă în lumină şi, ceea ce a fost pentru mine lumină, se transformă în întuneric şi, de fapt, alerg de la ea. Totul se transformă în starea opusă: ziua şi noaptea. Ceea ce a fost întunericul nopţii înainte, se transformă în lumina zilei.

Prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.03.2013, Shamati #16

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Domnul a vorbit lui Moise, spunând: „Am auzit plângerile copiilor lui Israel. Vorbește cu ei, spunându-le „În după-amiază veți mânca carne, iar dimineața veți fi saturați cu pâine, și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ‘” (Tora, Exodul, „BeShalach”, 16:11-16:12)

În scopul de a înțelege ceea ce este „mana”, ar trebui să luăm în considerare următoarea comparație. Cineva vrea să lanseze o mașină nouă, o „imprimantă 3-D”, care este umplută cu proteine, paste, legume, soia și mult mai mult. Trebuie doar să pui în imprimantă ceea ce dorești să mănânci, și la scurt timp vei primi vasul dorit. Putem obține cârnați care sunt făcuți din soia și au gust de carne.

Acest aparat are mai multe cartușe de: piper, lămâie, etc . Când este plasată comanda, imprimanta pregătește ordinea și ți-o dă pe o farfurie. Am comandat un grătar afumat picant? Vă rog, bucurați-vă! Preferăm alte arome? Nici o problemă! Toate aceste „gusturi” sunt realizate dintr-un singur ingredient de umplutură, de exemplu, soia.

Deci, ce este „mana”? Lumina Superioară nu are caracteristici speciale; toate proprietățile sunt stabilite de către consumator. La urma urmei, cartușele de imprimantă nu au proprietăți specifice; noi definim parametrii; alegem combinațiile pe care le dorim și le definim prin stabilirea ordinului. Deci, crezi că vrei carne seara și pâine dimineața. Dar, de fapt, un singur produs merge în mașină, numai consumatorul determină gustul, culoarea și aspectul.

Din programul TV „Misterele cărții veșnice,” 4/02/13

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Stările «de dimineaţă, zi, seară» şi «noapte» se aplică tuturor persoanelor din lume ?

Răspuns: Acestea se aplică doar celor care au două proprietăţi în interior : proprietatea de dăruire şi cea de recepţie. Dorinţa de primire este numită inimă şi cea de dăruire, punctul din inimă.

Dacă simt, în ei înşişi, această separare şi caută să găsească sensul vieţii şi nu sunt satisfăcuţi de ceea ce este în jurul lor, dacă se simt deprimaţi datorită dezamăgirilor din această lume şi aspiră la ceva superior, acei oameni pot avansa în conformitate cu această metodă şi pot începe să atingă nivelul superior.

Dacă ei nu au această predispoziţie, gene spirituale, atunci ei sunt în limitele lumii noastre şi vedem acţiunile lor doar în cadrul acesteia. Noi vedem aceasta la diverşi politicieni, economişti, etc. Priviţi cum apar pe ecranele de televiziune : îngrijoraţi, preocupaţi de jocurile lor. Aceasta este reprezentarea exactă a creaturilor, maşinilor, jocurilor mecanice unidimensionale.

Întrebare: Se pare că timpul lor nu a venit încă ?

Răspuns: Nu cred că va veni. Totuşi, va veni ceasul când când ei vor trebui, la momentul oportun, să cedeze locul înţelepciunii, persoanelor care vor înţelege sistemul naturii compus din doua forţe existente, nu doar  lumea unidimensională pe care nu suntem capabili să o gestionăm.

La urma urmei, lumea noastră evoluează treptat, trecând la etapa următoare, fiind dezvăluită în noi ca o lume bidimensională, compusă din două forţe.

Kab.tv, « secretele Cărţii Veşnice », 04,02,2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „eternul sabat”, despre care se spune că totul va fi în a şaptea zi ?

Răspuns: „Sabatul etern” reprezintă o adeziune completă între Creator şi creatură. Este un sistem de corecţie completă.

„Odihna veşnică” înseamnă că voi nu aveţi nimic să înfruntaţi, dar aveţi mult de muncă în dorinţa pozitivă şi constantă pentru Creator. Această dorinţă nu este rezultatul unei lipse, ci urmare a revelaţiei unei mai mari perfecţiuni.

Nu avem nicio idee cum acest lucru este posibil. Cum pot merge mai departe, fără să folosesc piciorul stâng, deloc? Ca şi cum un picior de mijloc apare şi trebuie să mergi doar în revelarea Creatorului. Cu alte cuvinte, mergi spre El, nu pentru că te-ai corectat şi mergi spre El, ci pentru că El este revelat mai mult şi mai mult, şi tu Îl penetrezi, mai mult şi mai mult. Acesta este sistemul.

Kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 04.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

În fiecare stare spirituală de pe treptele spirituale, există Lumină Interioară şi Lumină Înconjurătoare. Dar în starea  noastră, atâta timp cât nu obţinem restricţia şi un Masach (ecran), putem fi asistaţi doar de Lumina Înconjurătoare.

Forţa Luminii Înconjurătoare depinde de cât de mult o apreciem, de aprecierea noastră faţă de superior, de nivelul următor, ceea ce înseamnă de Creator. Dar nu îl putem aprecia pe El. Ni se dau doar câteva mijloace prin care ne putem dezvolta sentimentul interior al măreţiei celui superior. Cel superior pentru noi înseamnă grupul, învăţătorul şi cărţile, adică studiul care ne vorbeşte despre lumea spirituală şi despre Creatorul ascuns în spatele tuturor acestor mijloace.

Începem să îl apreciem pe superior, care ne este extern, folosind toate aceste mijloace: grupul, învăţătorul, cărţile şi intenţia pentru obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, pentru a-I aduce Lui mulţumire. Cu toate că momentan nu o simţim, chiar dacă doar discutăm despre asta, încercând să simţim din când în când, aşa ridicăm măreţia superiorului în noi. Apoi, la un anumit moment, El devina aşa de important încât ne permite să Îi simţim prezenţa lângă noi.

Asta pentru că tot ce este extern omului reprezintă Shechina, prezenţa Dumnezeiască.

Dar totul depinde de cât de mult Îl apreciem pe El. Toate celelalte reguli de comportament în grup, de cum ar trebui să vorbim, ce să îi cerem şi cum să îl tratăm, apar din această condiţie, din nevoia de a-l aprecia pe superior.

Conform cu asta, Lumina Înconjurătoare străluceşte asupra omului. Este Lumina superioară adevărată, dar între timp ea operează asupra inferiorului ca Lumina care Reformează, ceea ce înseamnă că aduce schimbări în noi, apropiindu-ne gradual de dăruire. Apoi, în final, ne va dărui „restricţia” şi Masach, ceea ce însemnă abilitatea de a lucra spiritual.

Apoi vom începe să înţelegem unde suntem şi ce se întâmplă cu noi, dar în acelaşi timp trebuie să muncim în credinţă deasupra raţiunii şi să îl apreciem pe superior, în ciuda tuturor problemelor pe care cel superior ni le trimite şi toate motivele pentru o atitudine opusă. Aceasta este munca noastră care este bazată pe marea noastră apreciere a celui superior, până când aderăm la posteriorul superiorului ca şi cum ar fi faţa Lui. Apoi vom vedea că nu a fost niciodată posteriorul Lui şi că El a fost întotdeauna întors cu faţa plină de lumină la noi. Astfel, părăsim exilul şi obţinem mântuirea.

La început a fost ca şi cum eram fără cunoştinţă, dar apoi începi să simţi că eşti în exil şi, pas cu pas, începi să te apropii de mântuire şi în final părăseşti exilul şi intri în Lumină. Acestea sunt nivelele ascensiunii conform cu aprecierea voastră faţă de superior, iar mai târziu adeziunea voastră la El.

Avem toate aceste mijloace, toate drumurile sunt deschise şi totul depinde de noi. Nu mai avem nevoie de nimic altceva. Creatorul ne-a dat toate oportunităţile posibile şi totul depinde de om. Nu vom fi iertaţi şi nu există concesii de Sus, dacă nu ne facem munca, pentru că altfel nu ne vom construi vasele noastre spirituale.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/8/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este Creatorul aşa de intransigent cu fiinţa creată, dându-i legi grele, inflexibile? De ce nu este mai milos, aşa cum este un tată cu copilul său?

Răspuns: Un copil nu poate justifica niciodată severitatea tatălui. Nu îşi poate înţelege tatăl cu mintea lui copilărească şi nu poate vedea rezultatele viitoare şi beneficiul educaţiei pe care tatăl său i-o dă. Copilul vrea să se joace de dimineaţa până seara, să mănânce numai dulciuri şi să se uite la TV. Nu poate să justifice cererile constante ale părinţilorşi îi ascultă fără nicio tragere de inimă, deoarece simte că depinde de ei, dar nu pentru că i-ar justifica în vreun fel.

În spiritualitate este mult mai complicat, deoarece noi nu simţim în ce măsură Providenţa Superioară ne tratează cu blândeţe. În lumea unui copil, opoziţia lui este un indicator a ceea ce va deveni; dacă copilul este obedient şi îşi face temele şi îşi face curăţenie în cameră, părinţii nu se pot plânge de el pentru că nu mai au ce altceva să ceară de la el. În lumea spirituală însă, este diferit. Acolo eşti întotdeauna un criminal, deoarece ajungi acolo cu vasele sparte, pentru a începe cu ele. Eşti tratat cu blândeţe şi ţi se dă metoda de corectare; un grup se organizează pentru tine, la fel ca o grădiniţă cu o educatoare şi diferite jucării. Acesta este un ajutor milos şi imens care ţi se dă de Sus; toate păcatele tale sunt uitate şi ţi se dă orice, doar ca să fii capabil să atingi într-o oarecare măsură corectarea şi înţelegerea.

În lumea noastră, înţelegem „educaţia” ca o constrângere îndreptată către copil. Dar în lumea spirituală, constrângerea este imposibilă. Văd că un student nu se schimbă de ani de zile, repetând aceleaşi greşeli, căzând în acelaşi abis şi nu pot spune un cuvânt. Am fost la fel şi asta se întâmplă pe tot parcursul drumului.

Acesta este drumul nostru şi nu este nimic de făcut. Dacă omul nu identifică el însuşi lecţia, metoda, Tora, nu va putea să avanseze. Nu poate fi constrângere aici, ci numai recunoaştere.

De aceea, nu ne putem plânge că suntem sub dominaţia unui tată crud, în ciuda tuturor evenimentelor teribile din istoria noastră. Nu le putem justifica dar, mai târziu, vom vedea că toate acţiunile Providenţei Superioare au pornit din iubire. Cu toate că nu putem justifica asta în starea noastră actuală, deoarece suntem prea departe de asta, când vom descoperi adevărul, vom vedea ce mare corectare aduce asta.

„El a dat o lege care nu poate fi încălcată”, adică există doar o singură lege. Există Lumina şi vasul, care sunt opuse, iar asta este legea. Mai târziu, când sunt încorporate una în alta, legea evoluţiei apare din această încorporare, numită legea echivalenţei de formă. Totul provine dintr-un singur gând, dintr-o singură lege.

În cele din urmă trebuie să ating starea în care să vreau să ţin această lege din proprie voinţă, ca şi cum nu ar mai fi altcineva, ca şi cum nu există Creatorul. Când devin la fel ca acelaşi creator care se uită la creaţia lui determinând legea conform căreia ar trebui să existe, va însemna că am ajuns la echivalenţă de formă cu Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/6/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem schimba atitudinea negativă faţă de realitate, dacă asta este ceea ce simţim ?

Răspuns: Acest sentiment negativ ne este dat în mod intenţionat. Totul este măsurat cu precizie, în funcţie de relaţiile dintre Lumină şi vase. Creatorul le măsoară în conformitate cu fiinţa creată în sistemul spart, pe care-l exercităm pentru a ne corecta şi a atinge dăruirea. Astfel, vom simţi starea corectă.

Dacă nu aveam sentimente negative, nu am fi simţit, niciodată, starea în care suntem acum. Vasele de percepţie sunt vase de evaluare: simt ceea ce evaluez ca bun sau rău. Dacă văd ceva, atunci este un semn că este important pentru mine: sunt speriat sau îmi place, vreau să mă apropii sau să mă distanţez. Atributul de dăruire nu mă interesează deloc şi astfel, nu există în lumea noastră şi noi suntem doar în atributul de a primi.

Dar, dacă în conformitate cu programul naturii, trebuie să atingem atributul de a dărui, atunci trebuie să ne dăruim şansa de a ne aduce acest atribut plecând de la atributul de a primi, ceea ce este atributul opus şi corupt al celui de a dărui. Este ceea ce numim „distrugere”.

A fost un program bun, care a funcţionat bine, dar nu a reuşit. Acum, trebuie să învăţăm a trece de la starea coruptă la cea corectată.

Astfel, vom învăţa programul în sine,  nu de a exista în el precum îngerii.  Când, eu însumi, am corectat progamul şi am văzut toată corupţia şi răul în el, înţelegând din ce punct începe să funcţioneze corect în sistem, în forma opusă, atunci descopăr esenţa reală a programului, planificatorul programului şi cunosc gândurile Sale faţă de fiinţele create, care este numit „Gândul creaţiei”. Sunt activ integrat în program şi dobândesc natura Creatorului, care este îmbrăcată în mine. El începe să opereze în mine, forţând muşchii mei, oasele mele şi creierul meu să se mişte. În acelaşi timp, eu simt că este Creatorul îmbrăcat în mine şi nu o forţă necunoscută.

Mai întâi, am fost operat de ego-ul meu, dar nu o ştiam. Apoi a apărut divizarea internă, atunci când am descoperit că ego-ul este cel care mă conduce, că există doi: eu şi ego-ul cu discrepanţa dintre noi.

Apoi, am vrut ca atributul de dăruire să mă conducă, în locul ego-ului. Apoi, în dăruire, am simţit rădăcina superioară care a creat şi ego-ul şi forţa bună şi astfel ajung la adeziune.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.03.2013, Scrierile lui Baal Ha Sulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există oameni care ne plac mai mult decât alţii, există prieteni şi duşmani. Este posibil să menţin relaţii bune cu toată lumea, în grup ?

Răspuns:În primul rând, ar trebui să descoperiţi relaţiile corupte dintre voi. Să spunem că nu-mi place cineva. Nu-l suport, fără să ştiu de ce nu-mi place. Există ceva în el care mă respinge şi nu pot face nimic. Ura mea se revarsă şi, literalmente, am „răspândit otravă”.

Oamenii din jurul meu ar trebui să-mi spună „accidental”, lucruri bune despre această persoană. Dintr-o dată, am auzit: „Ştii, l-am văzut recent şi mi-a spus ce lucruri minunate a făcut! Este minunat!”

La început, voi fi şocat dar, mai târziu, sub influenţa opiniei comune, criteriile mele de evaluare se vor schimba. Este inevitabil, pentru că aceşti oameni pe care-i admir şi îi respect, au o relaţie bună cu ea. Treptat, încep să evaluez aceea persoană şi să fiu politicos cu ea, fără nicio urmă de ură.

Să acordăm o mai mare atenţie modului în care relaţiile noastre se dezvoltă. Deşi nu vom deveni cei mai buni prieteni imediat, este posibil ca prejudecăţile mele faţă de persoană să se schimbe, cel puţin în respect prudent şi distant.

Atitudinea mea faţă de ea se „manifestă” brutal şi puternic în mine. Ea se schimbă în abordare pozitivă, ce mă ajută să fac faţă sentimentelor mele, negative, anterioare. Aceasta se întâmplă natural. Atitudinea mea faţă de aceea persoană se transformă contrar voinţei mele.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→