La congresele noastre noi clarificăm mereu problema „nu este nimeni în afară de El”. Este o problemă importantă, deoarece ea deschide de fapt esenţa înţelepciunii Cabala, adică metoda revelării Creatorului, singura forţă care operează în toată creaţia.

Pe lângă această forţă, nu există, într-adevăr, nimic. Orice altceva este ceea ce generează, dezvoltă, ceea ce motivează şi gestionează. Totul depinde de această singură, unică forţă. Nu contează dacă o numim „Natură” sau „Creator”, ea creează şi generează totul, dar este de fapt unul.

Contrar altor părţi din natură (mineral, vegetal şi animal), omul are un scop, un rol, un obiectiv şi trebuie să-l atingă: să descopere această forţă şi să o simtă. Percepţia acestei forţe şi revelarea sa vin conform legii fundamentale a fizicii, legii fundamentale a naturii, legii echivalenţei de formă. În măsura în care atributele noastre sunt similare cu ale Creatorului, noi Îl simţim, devenim o parte din El şi fuzionăm cu El.

Creatorul ne împinge, constant, spre această stare, astfel încât să-L atingem. Această mişcare se produce de la începutul creaţiei până la sfârşit, până ce noi Îl descoperim complet. Începem calea de revelare şi atingere a Creatorului în timp ce suntem în lumea noastră.

Lumea noastră ascunde Creatorul de noi.

Creatorul influenţează această lume. El ne influenţează şi dacă percepem corect influenţa Lui, ca fiind esenţială pentru a-L atinge din interior şi din această lume, atunci noi avansăm spre Creator. Ni se dă înţelepciunea Cabala pentru a ne acorda cu dezvăluirea Creatorului prin învelişul exterior al acestei lumi.

Dezvăluind Creatorul, noi atingem sursa noastră, rădăcina, starea de etenitate şi perfecţiune. Putem să ne detaşăm de corpul nostru la un asemenea grad, încât corpul nostru (desenat ca un punct de la care Îl atingem, punctul din inimă) şi lumea noastră dispar brusc.

Începem să simţim că există un Creator în toate, o Lumină Superioară. Tot ceea ce a fost, deja, reprezentat pentru noi, corpul nostru, cele cinci simţuri, prin care ne simţim pe noi şi lumea, toate par să se evapore, să dispară şi, de aici, vom vedea Lumina Superioară unică.

Este starea pe care trebuie să o atingem. Este foarte reală, mult mai reală decât lumea noastră „iluzorie”. Articolul „Nu este nimeni în afară de El” ne spune cum să facem acest lucru.

Congresul European, 23.03.2013, Cursul 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Medicina modernă, de astăzi, nu se bazează pe acordul cu natura. Medicina alternativă, cum ar fi cea chinezească sau homeopatia, se bazează pe observarea naturii, pentru a crea un echilibru între om și natură. Dar metodele alternative tratează doar anumite boli.

Răspuns: Echilibrul va vindeca totul. Noi trebuie fie să dăm un impuls corpului, fie să-i dăm senzația unui dezechilibru, pentru ca acesta să se corecteze singur. De fapt, corpul nostru se află sub influența mediilor poluate și a otrăvurilor, astfel încât el nici nu mai detectează vreun dezechilibru în interiorul său sau între el și natură.

Dacă ai lua o persoană, obișnuită cu un mediu ecologic normal și ai aduce-o la condițiile noastre, aceasta ar înnebuni din cauza zgomotului, a mirosurilor și a efectelor dăunătoare ale mediului. Mai mult, dacă-i veți da și mâncare, atunci ar trebui dus la spitalul de urgență. Cu toate acestea, noi existăm în mod normal; acest dezechilibru din noi este compensat constant.

De aceea, toate metodele de tratament naturale sunt foarte greu de aplicat, abia dacă mai funcționează. Pentru a funcționa, este necesar să ne aflăm în mediul potrivit.

Din emisiunea de la KAB TV “Medicina viitorului” 4/7/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Situaţia în lume se schimbă cu o viteză foarte mare. La fel se schimbă și metoda educaţiei integrale?

Răspuns: În lume, totul se schimbă, dar nu cu noi. Problema este că toate structurile materiei evoluează foarte repede spre conexiune şi unitate, cu excepţia fiinţei umane, nivelul cel mai ridicat care există în creaţie. Şi asta pune umanitatea şi pe fiecare dintre noi ca parte inseparabilă a ei, într-o situaţie neplăcută.

Principala lege a naturii este legea de echilibru a tuturor părţilor ei şi, dacă nu suntem în echilibru, vom suferi în consecinţă. Suferinţa este distribuită pe mai multe niveluri. Există probleme ecologice care se resimt din ce în ce mai serios: erupţii vulcanice, taifunuri, etc. De asemenea, topirea gheţarilor care se apropie neobosit şi deja afectează Rusia şi Europa, judecând după ceea ce se întâmplă cu clima. Există, de asemenea, probleme politice şi, desigur, îndeosebi probleme economice.

Dar toate acestea pot fi rezolvate printr-o singură metodă: echilibrul umanităţii cu lumea înconjurătoare, cu ansamblul sistemului naturii. Am vorbit, deja, de multe ori: Dacă vom începe să ne conectăm şi să ne unim la niveluri diferite, fiecare în familia lui, la locul lui de muncă, în regiunea sa, în oraşe, în ţări şi între ţări, dacă oprim „agitaţia” pe internet şi vom începe, în mod serios, să îl utilizăm ca un instrument util pentru conexiunea noastră, pentru înţelegerea reciprocă, vom evita toate aceste probleme şi vom ajunge, cu adevărat, la un nivel de existenţă corect.

Mai mult, nivelurile mineral, vegetal şi animal al naturii pot ajunge rapid la ordinea corectă, funcţie de avansarea noastră. Graţie comportamentului nostru, apropierii reciproce, vom reconstrui şi vindeca. Totul depinde numai de noi.

Astfel, principala noastră problemă este de a explica oamenilor semnificaţia sistemului închis în care există şi în ce manieră noi putem să-l influenţăm. Trebuie să o facem cât mai rapid şi mai eficace, în scopul de a nu face mişcări inutile şi dăunătoare şi de a începe, cât mai repede cu putinţă, în modul cât mai scurt şi eficient, pentru a aplica corectarea omului, a societăţii, a lumii.

Lecţia virtuală, 07.04.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey HaSulam, Ce este „dacă au înghiţit ierburi amare şi nu au ieşit, în muncă”:

Astfel, o persoană care începe a urma această cale şi care vrea ca acţiunile sale să fie de dragul Cerului, descoperă adevărul că cu cât mai mult efectuează acţiunile cu intenţia de a dărui şi, de asemenea, că aceasta este departe de ea, ceea ce înseamnă că are un merit special în această muncă, că adevărul i-a fost revelat de Sus şi că o persoană este departe de toate actele de dăruire.

Progresul nostru este bazat numai pe diferite revelaţii care sunt neplăcute pentru ego-ul nostru, pe dorinţa noastră de a primi. De fiecare dată se pare că, dacă ne scufundăm în ego-ul nostru, noi nu putem avansa spiritual. Eu mă scufund în ego-ul meu şi Lumina vine de Sus şi pune accent pe nivelul ego-ului la care sunt. Prin urmare, eu simt un mare minus (-) care reflectă adâncimea (H) a dorinţei mele. În măsura în care mă simt rău, trebuie să discern ce anume să fac în acest sentiment neplăcut. Pot să fiu recunoscător pentru rău, pentru că astfel am aflat în ce punct sunt opus spiritualităţii şi dăruirii. Răul este revelat în ego-ul meu, în dorinţa mea de a primi pentru a primi şi, dacă această dorinţă dispare, eu nici măcar nu stiu că m-am scufundat în rău.

Adâncimea sentimentului neplăcut este indicele adevărului pentru mine, este un semn bun. Deci, plecând de la această stare, cer adeziunea, vreau să mă ridic deasupra acestui lucru, deasupra frontierei Egiptului, deasupra ego-ului meu, deasupra Machsom (barieră). Aici, eu încep să construiesc Lumina Reflectată (RL) şi să pun în aplicare prima restricţie pe întreaga parte inferioară (Tzimtzum Aleph – TA).

Astfel, Partzuf este constituit din două părţi: „un cap” şi „un corp”. Deoarece am implementat prima restricţie, am deja un „corp”. Mai târziu, poate voi fi în măsură de a elimina o parte din acesta şi de a-l conecta la „cap” şi va fi deja un real Partzuf deasupra Machsom. Astfel, prin etapele de Ibur (gestaţie), Yenika (alăptare) şi Mochin (minte) transfer toate vasele „sparte” de jos în sus.

Începem deja să simţim că este o muncă practică care poate fi efectuată. Dar, nu trebuie să uităm că aceasta este făcută de Lumina care Reformează (Lumina Înconjurătoare Ohr Makif – OM) şi că o putem invoca numai prin legătura dintre noi.

De fapt, tot ceea ce am învăţat şi citit poate fi pus într-o singură imagine simplă şi realizabilă de zece Sefirot şi putem vedea că lumea întreagă, stările noastre sunt numai în scopul de a furniza un bun model spiritual pentru aceasta, în orice moment dat.

Sperăm că fiecare stare pe care o realizăm va rămâne în fiecare ca o tendinţă clară. Percepţia lumii, atitudinea mea faţă de lume, tot ceea ce vreau să înţeleg şi să simt, trebuie să treacă prin acest model. Apoi, vom fi în măsură să rezolvăm toate problemele care vin de la Creator, de la Lumină, răspunzând corect şi susţinându-L şi permiţându-I Lui să dezvăluie acţiunile corecte.

Întrebare: Cum putem, cu adevărat, să mulţumim Creatorului pentru toate stările neplăcute ?

Răspuns: Este adevărat că minciuna nu ne ajută aici, nu poţi să plângi şi să îmbrăţişezi sincer, băţul care te bate. Dar, dacă simţi că băţul loveşte înclinaţia ta rea, dacă nu doreşti să te identifici cu ea, ci cu înclinaţia bună, atunci vei vedea, deja, diferenţele într-o anumită înclinaţie spre Creator.

Este doar graţie Luminii Înconjurătoare, că noi simţim că suntem răi. Cu cincizeci de ani în urmă, toată lumea mai credea că un viitor strălucit şi prosper va veni. Apoi, tendinţa mondială de declin a apărut şi am început să ne scufundăm în întuneric. O persoană cu un punct în inimă (•) începe, de asemenea, să intre în rău, în întunericul care vine la el prin Lumina care Reformează. Dar, în acelaşi timp, Lumina aprinde punctul din inimă, astfel că răul trimite o persoană în jos, în timp ce punctul se ridică, mai mult, în sus.             

Avem nevoie, deci, de următoarele diviziuni interne:

1. Un punct în inimă
2. Răul din noi

Doar atunci voi descoperi cu ce mă identific.

Întrebare: Cum poţi să te debarasezi de gândurile perturbatoare în ceea ce priveşte o recompensă, un cadou pe care Creatorul mi-l dă pentru munca mea?

Răspuns: Constant, trebuie să faci faţă gândurilor pentru a urca fără nicio cerere şi numai cu identificarea cu punctul din inimă, din nou şi din nou. Acest joc de „ping-pong” continuă, până ce Lumina care Reformează vine prin conexiunea din grup şi ne trimite la nivelul următor. Aici, o Lumină puternică va veni şi ne va dezvălui, din nou, rezultatele spargerii în noi.

Aceasta deoarece noi am fost conectaţi o dată, apoi Creatorul, care a realizat conexiunea dintre noi, a rupt-o. Acum, trebuie să participăm la corecţie, să ne trezim şi să-L chemăm. Atunci, Lumina va veni şi va face toată munca.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră de a primi este divizată în patru niveluri: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Ele sunt foarte diferite în capacitatea lor de a analiza. În partea de jos a nivelului mineral, o persoană nu înţelege, mereu, ce face. După aceea, când ea se ridică în planuri superioare acestuia, ea înţelege deja, simte şi recunoaşte că toată munca sa trebuie să fie construită pe anularea de sine. Deci, ea încearcă, oarecum, să înţeleagă că Creatorul este în ea şi să se identifice cu El, trup şi suflet.

Nu este un nivel simplu, dacă vorbim despre o persoană care aspiră să realizeze această stare. Chiar dacă nu am atins, încă, un sentiment, înţelegerea şi percepţia în spiritualitate, eu o vreau, oricum. Vreau să simt că Creatorul mă activează şi mă controlează în fiecare celulă, în fiecare dorinţă, în fiecare gând. Vreau să mă simt „îmbrăcat” în El şi, bineînţeles, să nu simt rezistenţă la acest lucru, doar un acord complet la această „servitute”.

Aceasta vom atinge în starea „embrionară” şi, de aici, dezvoltarea continuă. Pe de altă parte, la nivelul vegetativ, am activat, deja, sentimentul de identificare cu Creatorul. Traversez o perioadă de lipsă a dorinţei, de opoziţie şi dependenţă de timp, mişcare şi loc, tip de construcţie. Trebuie să mă aduc la acord şi acest acord este, mereu, împotriva naturii mele. Deci, eu mă construiesc astfel încât, la final, voi fi în măsură să fiu om şi de-a lungul drumului trec prin stadiile adecvate, mici şi imature.

Nivelul vorbitor este complet diferit de nivelurile precedente. Aici, sunt pregătit a creşte dorinţa prin alţii, nu ca înainte, când am acţionat numai personal. Eram singur în natura mea şi am dezvoltat asta, mai mult şi mai mult. Acum, eu încep să mă dezvolt dincolo de aceste niveluri pe care le-am primit de la natură. În orice moment, am posibilitatea să primesc, să dobândesc dorinţe şi lipsuri din exterior şi să le transform, de la o intenţie egoistă la o intenţie altruistă. Acesta este nivelul uman.

Prin urmare, noi nu vedem acest nivel în lumea noastră, deoarece este diferit de nivelul animal precedent şi nu se găseşte în organism. Corpul meu duce o existenţă bestială, dar, dacă eu muncesc şi dobândesc dorinţe sociale de la mediu şi le umplu prin dăruire atunci, datorită lor, voi deveni precum Creatorul.

Această capacitate de a atrage deficienţele celorlalţi, de fapt, îmi permite să le transform în dăruire în lumea spirituală şi, în lumea fizică, schimbăm dorinţele noastre meschine, care nu aduc decât probleme, distrugere şi criză.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 11.04.2013, „Introducere în cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere în cartea Zohar”, articolul 33:…toată mulţumirea Creatorului nostru de a dărui creaturilor Sale depind de măsura în care creaturile Îl simt, simt că El este cel care dăruieşte şi că El este cel care le bucură. Căci atunci, El are o mare plăcere în ele, ca un tată care se joacă cu fiul lui iubit, în măsura în care fiul simte şi recunoaşte măreţia şi transcendenţa tatălui său şi tatăl său îi arată toate comorile pregătite pentru el…

„A se juca” înseamnă că simt dorinţa Creatorului, atitudinea Lui, nevoia Luia de a ne crea din dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale. Eu simt dragostea infinită care curge de la nivelul Său. El ne-a creat pentru a ne permite să simţim dragostea Lui şi noi putem profita de această dragoste doar dacă înţelegem bine asta, în măsura în care putem să dăm valoare acestui lucru.

Noi suntem împreună în această dragoste reciprocă precum doi oameni care se iubesc, precum un tată şi fiul lui. Ei se joacă împreună, dar fiul îl înţelege perfect pe tatăl lui şi este lipit de el. Ei sunt încorporaţi reciproc în dorinţele lor, şi fiecare îl poate umple pe celălalt. Ei sunt, la început, opuşi unul altuia, prin natură dar, cu ajutorul corectării, ei sunt uniţi şi au posibilităţi infinite de dezvoltare.

Această contradicţie internă nu este un obstacol, ci mai degrabă le permite să dezvăluie dragostea infinită, deasupra separării.

Întrebare: De ce vorbim atât de mult despre rău şi aşa de puţin despre bine ?

Răspuns: În primul rând, ar trebui să vorbim de bine unul despre celălalt, despre scopul creaţiei, muncă şi grup. În al doilea rând, noi studiem şi examinăm vasele noastre, dorinţele noastre şi nu este mai mult sau puţin, ci o lipsă a dorinţei. Studiul nostru şi ridicarea cererii corecţiei provin din lipsa de împlinire a dorinţei.

Noi învăţăm cum să realizăm dorinţa corectă şi să o ridicăm pentru a primi forţele, Masachim (ecranele) şi Luminile de corectare, ca răspuns. Numai atunci ajungem la realizare şi vom fi, în cele din urmă, recompensaţi cu plăceri ca urmare a adeziunii, unităţii şi echivalenţei de formă cu Creatorul.

Deci, toată munca noastră se face sub presiune, dar, dacă o apreciaţi, dacă apreciaţi această presiune, dacă vă amintiţi că munciţi pentru un motiv şi pentru a servi Creatorul, dacă credinţa voastră este destul de puternică, ceea ce înseamnă forţele Bina, forţele dăruirii – acolo, chiar dacă este vorba de a depăşi toate stările neplăcute, puteţi, încă, să vă bucuraţi. După toate, aveţi o altă forţă, forţa Bina care vă ridică mai sus de Malchut. Cu toate că nu vă simţiţi confortabil în Malchut, Bina vă dă sentimentul de ascensiune.

Este dificil să exprimi această dualitate în cuvinte, dar este munca noastră. Noi facem eforturi şi întrebarea este dacă ne place sau nu. Depinde pentru cine facem aceste eforturi. În orice caz, nu sunt prea multe cuvinte despre emoţie şi plăcere în istoria acestei munci. Munca, în sine, este partea principală a istoriei.

Personal, apreciez cele mai multe stări prin care trec. Uneori, eşti aruncat într-o stare neplăcută şi, uneori, indiferenţă. Orice se poate întâmpla, dar ar trebui să încercaţi să  depăşiţi şi să profitaţi de fiecare stare. După toate, dacă Creatorul vă conduce, dacă sunteţi, constant, în mâinile Lui, chiar când vă taie şi vă aruncă afară, în cele din urmă, nu există un moment lipsit de plăcere.

Înapoi la jocul dintre tată şi fiu: De fapt, noi ne simţim într-o stare în care nu primim nimic. Este în contrast cu percepţia noastră. Nu există nimic în recipientele voastre. Lumina NRNHY nu este umplerea pe care o primiţi de la cineva, dar atitudinea voastră faţă de Creator care este construită deasupra golului din interiorul vostru. Este această atitudine care vă dezvăluie o Lumină care „este în aer”, atitudinea în sine. Este Lumina dăruirii şi a dragostei care vine din voi.

Noi spunem că abundenţa Luminii vine de la Creator şi se dezvăluie în toată lumea, dar, de fapt, asta nu înseamnă că sunteţi, în mod egoist, umplut de plăcere – nu. Aceasta deoarece se întâmplă deasupra primei restricţii, în atributul de „a dărui pentru a dărui”, apoi, în „a primi pentru a dărui”. Este în contrast, complet, cu opiniile noastre actuale şi este imposibil pentru noi să explicăm asta.

Este motivul pentru care nu putem descrie pentru ceilalţi, plăcerea pe care o simţim când ne jucăm cu Creatorul. Acesta este rezultatul auto-anulării şi devotamentului, deasupra Machsom (barieră), în afara voastră, în aspiraţiile voastre spre exterior, mai presus de durerile de dragoste.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 09.04.2013, „Introducere în cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul trebuie să îşi creeze o „plasă de siguranţă” în jurul său, pentru a nu se „sparge” atunci când încărcătura devine grea, când sensibilitatea i se ascute şi i se arată răul din el. Avansarea este măsurată prin cât de repede se trezeşte omul şi simte bucuria că a primit o „îngreunare a inimii”, aşa cum spune Baal HaSulam: „Sunt fericit cu revelaţia celor rele”

Omul începe să muncească cu relele, cu toate întreruperile: lipsa dorinţei, gânduri despre cât de grea şi nefolositoare este munca; este critic cu prietenii şi cu învăţătorul şi se plânge de viaţa lui. Lumea din jurul lui poate fi în ruină şi oamenii se pot simţii deprimaţi, dar când se uită la ei, lui i se pare că au succes. I se arată o imagine distorsionată, iar oamenii de pe stradă par plini de vitalitate şi de înţelepciune.

Toate astea sunt o minciună, un teatru, iar omul are cu siguranţă nevoie de o „plasă de siguranţă” care să îl facă să se simtă în siguranţă şi să îl întărească pentru a putea merge mai departe. Sunt două condiţii pentru asta: Prima condiţie este grupul care îndreaptă omul către Creator. A doua condiţie este ca omul să se întoarcă imediat  către Creator pentru a primi forţa dăruirii care îi permite să fie deasupra forţei de primire pe care Creatorul o va evoca în el data viitoare. Aşa avansează omul.

De aceea, Rabash a spus că Lumina îi ajută numai „pe aceia care vor să părăsească dominaţia răului”, adică aceia care depun efort ei singuri. Nu pot spera că Lumina va corecta totul numai Ea şi nimic nu depinde de mine, că nu are nici un rost să fac paşi în direcţia prietenilor. Lumina nu mă va influenţa dacă nu fac eu mai întâi tot ce îmi stă în putere.

Sunt capabil numai de cel mai simplu lucru: să am grijă de prieteni, să mă conectez cu ei, să îi îmbrăţişez şi să fac ceva pentru ei, chiar şi cu o intenţie greşită. În răspuns la aceste false intenţii şi aceste minciuni, Creatorul îmi dăruie îngreunarea inimii: încep să simt o teribilă greutate şi o împotrivire să fac asta; nu mai văd nici un rost să o fac. Asta înseamnă că Creatorul îmi arată răul din mine şi se pare că devine mai rău de fiecare dată şi că mă îndepărtează din ce în ce mai mult de scop.

Iar adevărul este că face sens faptul că în tot ceea ce depune efort omul acesta avansează într-o oarecare măsură, dar nu se mai întoarce înapoi.(Din articolul lui Rabash „Ce este înainte ca Ministerul Egiptean să cadă, protestelelor lor nu li s-a răspuns în muncă”). Aşa mi se par lucrurile acum, deoarece acuz şi judec tot conform corupţiei mele.

Iar scuza este că nu dă înapoi, ci avansează către adevăr, adică nu mă apropii de un scop fals, aşa cum văd în dorinţa mea egoistă, ci către adevăr, iar apoi văd în ce măsură răul poate opera în ei. În măsura în care este revelat răul în om, acesta se poate întoarce la locul potrivit cu ajutorul grupului pentru a se întoarce către Creator.

Fără un grup, omul nu are nicio şansă să îşi amintească că trebuie să se întoarcă către Creator. Va uita acest lucru şi va pierde şansa care i s-a dat de Sus. Nu va fi în stare să folosească trezirea care i-a fost dată şi pur şi simplu va cădea şi se va scufunda în răul din el. Deci, avem nevoie de un mediu care ridică omul la o stare bună şi care îi arată în ce direcţie ar trebui să acţioneze pentru a ieşi din cădere.

Grupul operează la fel ca o mamă care îşi sprijină copilul care învaţă să meargă şi care trebuie doar să facă un pas înainte, astfel face un pas după altul până când descoperă tot răul din el, iar apoi Creatorul îl ajută. Atunci vedem că Creatorul aude rugăciunea omului tot timpul şi că El a fost cel care pus omul să treacă atât prin stări bune cât şi rele.

… şi astfel trebuie să fim foarte puternici şi să nu evadăm ci să credem că El aude fiecare rugăciune. Omul trebuie să încerce în fiecare situaţie să se ţină către Creator şi să fie sigur că are sprijinul necesar. Curajul nu constă în a lupta cu lenea mea, cu sentimentele rele, disperarea, oboseala sau neajutorarea; toate eforturile mele trebuie să fie îndreptate în aranjarea sprijinului corect pentru mine, ceea ce înseamnă să fiu pregătit.

Astfel, omul „se securizează singur” şi se pune dinainte într-o poziţie în care nu depinde de el. Este ca şi cum am cumpăra o poliţă de asigurare. Nu ştiu ce se va întâmpla peste o clipă şi vreau să fiu sigur că în momentul în care voi slăbi şi nu voi mai putea să mă controlez, atunci altcineva care este mai puternic va avea grijă de mine. Mă va ajuta fără nicio îndoială şi va face tot ce trebuie de dragul meu.

Îmi fac dinainte o astfel de poliţă de asigurare : prin studiu, angajamentele mele faţă de grup şi participarea mea la îndatoriri. Organizez totul astfel încât atunci când cad, să nu mă detaşez complet şi să nu mă pierd. Aceasta este singura cale prin care putem avansa.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/13

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Lumea ni se înfăţişează prin simţurile noastre. Dar, pe măsură ce avansăm spiritual, se dizolvă gradual. Cum se întâmplă asta?
Răspuns: Este foarte simplu. Au fost scrise foarte multe articole ştiinţifice pe marginea acestui subiect.

Simiţim totul în noi. Lumina superioară construieşte aceste sentimente în noi. Undele fizice şi spirituale (nu contează cum sunt numite, pentru că toate au aceaşi natură) fac anumite acţiuni asupra noastră, iar noi le simţim. Înseamnă că tot ceea ce simţim depinde de Kelim-urile (vasele) noastre, de simţurile noastre.

Dacă simţurile ne sunt la un nivel minimal, în ele simţim diferite domenii, obiecte şi evenimente, pe care le numim lumea noastră. Dar dacă simţurile se extind, atunci în loc de aceste dimensiuni începem să simţim alte dimensiuni, care le înghit pe cele deja existente. În cele din urmă, totul se dizolvă, totul dipare în unde.

Baal HaSulam a prezentat un exemplu foarte simplu. Dacă răcim apa, o transformăm în gheaţă, adică din starea lichidă trece în cea solidă. Dacă încălzim apa, se evaporă; se tranformă în vapori, în ceaţă. Dar este aceaşi entitate care a fost odată în starea lichidă sau solidă, iar acum s-a transformat într-una gazoasă. Adică, totul se schimbă relativ la noi.

Dacă am avea alte simţuri, atunci, de exemplu, am putea simţii aerul ca ceva solid, ca un obstacol de netrecut. Reiese că simţurile noastre ne înfăţişează lumea aşa cum este.

Citiţi ceea ce au scris oamenii de ştiinţă despre percepţia realităţii. După Einstein a fost Everett şi alţi mari fizicieni care au scris că totul este perceput realtiv la un obserator, iar asta a fost dovedit experimental.

De aceea, dacă simţurile noastre se schimbă, chiar materia devine altceva. Este numai o undă de lumină. De aceea trebuie să fim implicaţi în aspiraţia către Creator, pentru această forţă, deoarece descoperirea ei este cea care face toate schimbările în noi.

Din lecţia de la Congresul European din Germania 3/23/13

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Astăzi înțeleg imaginea realității din dorința de a primi și, drept urmare, mă simt obosit tot timpul și nu doresc să-mi deschid mai larg ferestrele percepției mele; există chiar unii care preferă să le închidă complet. Mă limitez tot timpul, pentru că dorința mea este foarte mică, extrem de îngustă.

Construim tot felul de dispozitive care ne lărgesc imaginea asupra lumii: telescoape, microscoape, stații de recepție radio și descoperim că realitatea este mult mai bogată decât acea realitate pe care percepem singuri. În schimb încercăm să comprimăm și chiar să limităm acest segment al realității pe care îl descoperim în limitele câmpului nostru vizual.

Spre final, obosesc, devin tot mai închis până când mor. Mor pentru că sunt de acord cu moartea și doresc să-mi restrâng instrumentele mele de percepție. Imaginea îmi devine respingătoare și, treptat, mă veștejesc o dată cu trecerea propriei mele vieți. Aceasta este ceea ce se întâmplă cu dorința de a primi.

Pe de altă parte, în cazul dorinței de a dărui, pe care o clădesc peste dorința de a primi, eu mă deschid singur și descopăr o realitate care se află în afara mea, în afara dorinței de a primi. Aceasta este o realitate eternă, care începe să mă hrănească prin forțe vitale. Acum, chiar dacă trupul meu va muri într-un mod natural, eu trăiesc deja într-o altă “zonă” care există dincolo de timp și de spațiu. Și acolo primesc Lumina care izvorăște de pretutindeni.

În lumea noastră ne mutăm din loc în loc, peste tot văzând un anume aspect al realității. Dar, dacă ar fi să mă apropii cu viteza luminii, atunci, ca rezultat al schimbării percepției spațiului, aș vedea că realitatea mă înconjoară din toate părțile. Și problema aici nu este câmpul meu vizual; mai degrabă lumina însăși pare a ajunge la mine în această formă. În concordanță cu aceasta, eu trec de la o înțelegere “liniară” la una “circulară” a Luminii Înconjurătoare (OM).

Tocmai în acest mod noi contractăm timpul. O dată cu aceasta, spațiul și timpul sunt anulate, eu nu doar că primesc Lumina din toate părțile, ci încep să percep chiar întreaga realitate, ca existând în cercuri; eu mă ridic mai presus de timp. Acum acesta nu mai există pentru mine; pur și simplu nu poate exista. Nu mai există spații între “astăzi” și “mâine,” nici distanță între două momente. Primesc totul în mod egal din toate direcțiile, totul este echilibrat, se anulează mutual Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/19/13, “Introducere la cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine l-a creat pe Creator?

Răspuns: Existăm într-o lume care are un început, un sfârşit, timp, limite şi expansiune, adică se schimbă. Iar lumea spirituală, chiar şi la cel mai mic nivel al ei, este integrală, completă. Integralitatea, plenitudinea, nu se poate schimba; nu se poate ca ceva întreg să aibă un început şi un sfârşit. De aceea, întrebarea legată de ce se întâmplă în lumea spiritual, de ce nu se spune nimic de Creator, este ilogică. Pentru că, vedeţi voi, acolo nimic nu se schimbă.

Fizicienii şi psihologii au vorbit deja despre asta. De aceea, nu are rost să discutăm cine l-a creat pe Creator, dacă a fost ceva înaintea Lui sau nu.

Sper ca în viitorul apropiat să facem efortul necesar şi veţi simţi ce înseamnă „în afara timpului”, despre care învăţăm în Cartea Zohar şi în Introducere la Cartea Zohar. Acest lucru a fost descris acum mai bine de două mii de ani. Deja de atunci, Cabaliştii au scris în mod deschis faptul că timpul nu există, că lumea spirituală este în afara timpului şi că înţelegerea actuală a realităţii este falsă. În principiu, lumea se găseşte într-o „matrice”, într-o dimensiune complet diferită, unde nu există timp, spaţiu şi mişcare.

Ceea ce mie mi se pare în afara mea se găseşte de fapt în mine. Vom creşte şi vom vedea toate acestea.

Din discuţia de la masa dinaintea Congresului European din Germania 23.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→