Baal HaSulam, Arvut (Garanţia mutuală), articolul 25: …referitor la motivul pentru care Tora nu a fost dată părinţilor noştri, deoarece porunca de „A iubi aproapele ca pe tine însuţi”, care este axa în jurul căreia gravitează întreaga Tora, şi aceasta, în ciuda tuturor poruncilor care o înconjoară pentru a o clarifica şi interpreta, nu poate fi observată de către un individ, ci numai prin acordul unei naţiuni întregi.

Şi de aceea, a fost nevoie să aşteptăm ieşirea din Egipt, pentru a deveni demni de a o observa şi apoi, fiecare dintre membrii naţiunii a fost întrebat dacă acceptă să ia asupra lui această poruncă. Şi doar când toţi vor accepta, Tora le va fi dată. Nu pot ajunge la ceva într-un grup de zece, dacă ceilalţi prieteni nu mă susţin şi nu cooperează cu mine. De fapt, trebuie să fim precum „un singur om cu o singură inimă”. Eforturile mele personale vor fi ineficace dacă ceilalţi nu participă la eforturi.

Poate părea un mare obstacol, dar de fapt, nu este un obstacol. Dacă nu pot să mă integrez într-un cadru numit „grup de zece corectat”, asta înseamnă că nu am atins, încă, corecţia mea personală şi nu am devenit cel care dăruieşte, care aderă la Creator, cel puţin într-o anumită măsură.

Percepţia realităţii spirituale funcţionează deja, aici. Nu ar trebui să văd nimic la exterior ca un factor extern. Modelul de zece este în mine, ca o replică a lumii mele interioare, ce este destinată numai a-mi permite să lucrez cu atributele care par a fi în exterior, în prieteni. Aceasta mă ajută să mă apropii de corecţie de o manieră mai practică. Creatorul nu este revelat creaturii în mod individual, ci numai în grupul de zece. Aceasta corespunde structurii naţiunii şi lumii întregi. Prin urmare, trebuie să lucrez asupra întregii dimensiuni a realităţii.

Deoarece toate acestea sunt eu. Eu văd atributele mele interne în exterior, precum o radiografie, în natura mineral, vegetal şi animal şi în om. Ca şi cum totul se transmite de la mine în exterior. Deci, trebuie să văd cum toţi ceilalţi avansează spre corecţie şi în ce punct trebuie să ajut pentru a avansa fiecare parte care este exterioară mie. Într-un loc prezint educaţia integrală şi în altul, prezint materialul introductiv de educaţie integrală.

Cu toate acestea, într-un mod sau altul, totul vine de la mine, de la aceeaşi sursă, spre o singură direcţie, spre o educaţie integrală reală, şi dincolo de cercurile interne, ceea ce înseamnă dorinţele care sunt mai aproape de punctul meu din inimă. Aici, pot participa la înţelepciunea Cabala şi pot munci în grupul de zece, ceea ce înseamnă într-un mediu mai aproape de scânteia spirituală în punctul meu din inimă.

Astfel trebuie să văd imaginea de ansamblu. Graţie acestei percepţii, înţeleg că, dacă limitez percepţia mea şi nu mă îngrijorez de lumea întreagă, aceasta nu va duce la nimic. Totuşi, o persoană avansează pe această cale prin Lumina care Reformează, care o ajută treptat să perceapă lucrurile în mod corect. Deci, trebuie să facem ceea ce suntem obligaţi să facem, şi, în cele din urmă, ne vom schimba. Lumina va veni să ne ilumineze şi atunci, o să văd şi o să înţeleg că abordarea şi percepţia mea vor deveni integrale.

Lumina îmi va permite să văd şi să înţeleg ce este dăruirea, o voi accepta şi continua.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.05.2013, Garanţia mutuală

Filed under: Garantia reciproca, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash, Scrisoarea 41: Astfel, Tora este numele plăcerilor şi fiecare plăcere are un nume diferit.

Întrebare: Există suferinţe şi tulburări, altele decât plăcerea, ce nume ar trebui să le dăm?

Răspuns: Numim lucrurile conform vaselor, dorinţelor. Deoarece noi înţelegem şi percepem totul în vas, inclusiv Lumina. Ea nu există de la sine, în afara noastră, este precum electricitatea, despre care vorbim numai în raport cu efectele sale. De aceea, noi discernem fenomenele care rezultă din Lumină, efectul acţiunilor sale în interiorul nostru.

Plăcerile sunt suplimentare, o umplere prin Lumină şi totul este revelat în vas. De aici provin numele. Fiecare indică începutul şi sfârşitul unei acţiuni, împreună cu ceea ce s-a întâmplat în procesul real. Acest nume exprimă o acţiune care a fost efectuată de forţa din spatele ei. Noi, creaturile, nu putem descrie altceva. Deoarece noi nu avem contact cu Lumina în sine. Noi suntem limitaţi în dorinţă şi forma pe care o ia, pentru că schimbă starea sa iniţială până ce întâlneşte Creatorul.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 14.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe plan animal, „inteligenţa mulţimii” sau inteligenţa colectivă se dezvăluie cu o mare frumuseţe: banc de peşti, stol de păsări. De ce nu se relevă la fel în plan uman?

Răspuns: La nivel animal, inteligenţa colectivă funcţionează instinctiv, conform cu legea generală a comportamentului integrant din întreaga natură. Noi vedem cât această lege este realizată instinctiv şi egoist, deoarece se realizează doar pentru conservarea păsărilor, grupurilor de peşte, etc. Ea derivă dintr-o mare inteligenţă integrală, care este, încă, la nivel instinctiv, primitiv şi egoist.

Un alt gen de comportament este necesar la oameni, unul care nu este egoist. Toată lumea trebuie să depăşească ego-ul, în interesul societăţii, fiind preocupat de conservarea condiţiilor de existenţă integrală pentru mediu, inclusiv natura minerală, vegetală, animală şi societatea umană. În acest caz, ego-ul creează o problemă, ceva ce nu există în lumea animală.

Kab.tv, „Înţelepciunea mulţimii”, 14.04.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării, „Scopul grupului” 1984 partea 1):  Suntem aici pentru a stabili o societate unde fiecare dintre noi respectă spiritul de dăruire al Creatorului. Şi pentru a atinge dăruirea Creatorului, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, ceea ce este numită „dragostea aproapelui”.

Graţie acesteia, vom fi în măsură să dăruim Creatorului, forţa generală a dăruirii. Este ceea ce numim atributul prin care ne ridicăm deasupra ego-ului nostru. Dăruirea reciprocă este iubirea pentru ceilalţi. Dacă iubesc pe cineva, vreau să-i dăruiesc totul şi o fac pentru a se simţi bine. E ca şi cum aş fi constant în el şi m-aş vedea doar ca un mijloc de a-i dărui, ceea ce mă ajută să mă depăşesc. Este motivul pentru care o lume atât de mare cu atât de mulţi oameni a fost creată. De fapt, este ceea ce numim ieşirea din ego, din sistemul său limitat.

„Trebuie să fim mândri că Creatorul ne-a dat şansa de a fi într-o societate unde fiecare dintre noi nu are decât un singur scop – ca Divinitatea să locuiască printre noi.”

Obiectivul nostru este că revelaţia lumii de sus ne va umple. Este ceea ce numim „revelaţia Divinităţii” care locuieşte exact între noi. Fiecare dintre noi este un egoist, dar când ieşim din natura noastră şi începem să ne ridicăm deasupra noastră, o mare forţă colectivă este creată între noi, plină de dăruire reciprocă. Noi ne asigurăm că obţinem această forţă mutuală când dăruim reciproc, unul altuia şi preocuparea noastră se numeşte garanţie mutuală.

Noi resimţim toată lumea superioară în această forţă generală. Aici, descoperim forţele tuturor persoanelor care au venit înaintea noastră şi care trăiesc în această lume cu noi, a tuturor persoanelor care se depăşesc şi trăiesc într-o stare eternă. Această forţă generală este un suflet colectiv. Nu există suflete individuale distincte, ci un singur suflet pentru toată lumea. Dar în el, persoanele resimt lumea eternă în diferite profunzimi şi lăţimi, în măsura în care fiecare îşi domină ego-ul.

Noi trecem prin urcări şi coborâri pe parcursul acestui drum şi ele cheamă diferite stări în care lumea eternă pare să se schimbe. Adevărul este că nu se schimbă, cum este spus:”Lumina este în repaus absolut”, dar noi credem că se schimbă pentru că noi suntem în schimbare. Ego-ul nostru este gata de schimbare tot timpul, ne depăşim în diferite moduri şi, prin urmare, imaginea lumii noastre şi sentimentele pe care le avem sunt foarte dinamice.

Astfel, avansăm până ce totul este revelat pe deplin şi asta este sfârşitul corecţiei. Toţi oamenii din această lume trebuie să atingă asta. Deşi organismele se schimbă, piesele noastre spirituale rămân aceleaşi. Corpurile ne separă ca indivizi, dar, dacă lăsăm corpurile, simţim imediat o lume unică şi pe noi înşine ca un singur suflet. Este exact acolo unde ne îndreptăm.

Eforturile pe care le facem la Congres depind de noi. Putem experimenta această stare eternă pentru câteva minute. Poate fi temporar şi poate dispărea, dar fenomenul real va rămâne şi ne va trage mai departe cu forţă, pentru a depăşi fazele viitoare. Dacă vom face, cu adevărat, eforturi, atunci în afară de această lume, vom resimţi lumea spirituală şi vom trăi în două lumi. Totul depinde de noi. Dacă ne vom gândi, întâi, la acest subiect şi ne pregătim  pentru asta, atunci cei care vin la Congres ni se vor alătura şi vom avansa împreună.

Atunci, să sperăm pentru revelarea lumii superioare, pe care trebuie să o vedem mereu ca obiectivul realizat prin unitatea noastră. „Şi, deşi nu am atins încă, acest obiectiv”, adică noi nu am resimţit Lumea de Sus lăsând ego-ul nostru, „avem voinţa de a-l realiza. Şi asta, de asemenea, trebuie să apreciem.”

Este adevărat că noi am început, dar sperăm să atingem obiectivul şi aceasta trebuie apreciat. Depinde de noi şi depinde de eforturile noastre. Este spus:”O persoană nu poate cumpăra lumea sa într-o oră.” Dacă oamenii care fac parte dintr-un grup doresc să se depăşească, vor simţi, cu adevărat, această ascensiune.

Conversaţie din pregătirea pentru Congresul New Jersey, 10.05.2013

Filed under: Congrese, Egoism, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot 10 sau mai mulți oameni, care se gândesc pozitiv la cineva care este bolnav, să aibă efect asupra lui?

Răspuns: Da, dar unde vei găsi 10 asemenea oameni, a căror influneță să fie suficient de puternică pentru a se manifesta în mod real și pentru a fi măsurată?

Am cunoscut un profesor în America care a primit fonduri guvernamentale pentru a face studii similare, în locuri diferite din lume. A făcut aproximativ 60 de studii ale influenței maselor care împart idei comune, în diferită părți ale globului. Totuși, sincer, nu am fost interesat de rezultatele lui. Nu cred că astfel este posibil să ajungi la o concluzie reală. Se poate să fii avut ceva date statistice, dar nimic mai mult. Cum se poate măsura impactul unui asemenea fenomen, cum se manifestă el, ca ochiul bun sau ca cel rău?

Este imposibil să descoperi vreo conexiune, deoarece un om obișnuit nu poate descoperi o asemenea influență și nu poate lucra cu ea; nu o poate acumula, măsura sau să o compare. Asta se poate doar dacă este și el la nivelul grupului ai cărui membrii lucrează împreună la dezvoltarea graduală a ”organului” de simț comun, care poate simții noi atribute și noi caracteristici comune. Conexiunea care este creată între ei poate să influențeze pe oricare dintre ei. Apoi, aceste grup devine un detector.

Întrebare: Ce crezi despre familie? Este familia, cu legăturile ei naturale, considerată un grup, sau nu este suficient?

Răspuns: Dacă un membru al familiei este bolnav, ceilalți membrii se simt și ei rău, desigur. Asta este ceva comun iar doctorii știu și înțeleg asta. Mai mult, ei spun că și cancerul se răspândește la un nivel energetic.

Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că animalele de casă, de exemplu, suferă de aceleași maladii ca și stăpânii lor. Dacă stăpânul este depresiv, atunci și pisica sau câinele lui suferă de aceași maladie, cu toate că în mod normal animalele nu suferă de depresie. Asta înseamnă că boala este transmisă la un nivel energetic.

Din emisiunea de la KAB TV ”Medicina viitorului” 4/7/13

Filed under: Educatie, Munca in grup, Perceptie, Sanatate - Niciun comentariu→

Avem o situaţie foarte specială cu Creatorul.  Dacă o persoană îşi pune toate speranţele egoiste în El, ca toţi oamenii în această lume, atunci totul merge bine. Toată lumea crede: Creatorul este bun şi El ne trimite lucruri bune şi are grijă de noi. Deşi oamenii suferă, ei găsesc mereu o justificare pentru asta. Vedem că nu este prea dificil să te agăţi de o credinţă simplă. Miliarde de persoane cred, cu adevărat, în existenţa unei forţe superioare şi sunt gata pentru diferite sacrificii şi chiar sacrificarea vieţii, pentru această convingere.

Este atât de simplu, deoarece vine din ego-ul nostru. Omul laudă şi glorifică Creatorul şi este pregătit pentru a se obosi şi a efectua diferite ritualuri religioase. Totuşi, nu ne putem gândi la El şi suntem sceptici când trebuie să aflăm dacă El există, cu adevărat,  dacă este bun şi binevoitor, dacă totul vine de la El sau nu. Este atât de dificil, deoarece asta nu provine din ego, ci din punctul din inimă, din forma care este opusă atitudinii generale a lumii întregi, faţă de Creator.

Totuşi, ne este dat un mediu, astfel că atitudinea noastră faţă de Creator nu provine din ego, ci din condiţia opusă. Graţie mediului, noi putem, cu adevărat, să ne asociem cu Creatorul, în măsura în care societatea creşte importanţa Lui în ochii noştri. Cu cât considerăm întreaga societate ca importantă, cu atît mai mult o persoană poate atribui importanţă valorilor acceptate în societate, inclusiv importanţa Creatorului.

Dacă o persoană leagă mediul la punctul din inimă, şi Creatorul este în interiorul societăţii şi intră treptat într-o persoană, intră în punctul din inimă. Aceasta trebuie să cerem grupului nostru. Fără asta, nu avem nicio şansă să descoperim Creatorul, cu excepţia conectării mediului la punctul din inimă, în aşa fel încât Creatorul sa se dezvăluie în conexiunea lor, într-un întreg.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În măsura în care omul simte importanţa scopului, este gată să fie peste tot ce îl împiedică să ajungă la acesta. Dar durează până când începe să audă ce este spus, pentru că inima este cea care aude şi nu urechile. Poate să treacă peste un articol de multe ori şi totuşi să nu îl audă. Apoi începe să audă, dar nu înţelge. După aceea începe să înţeleagă dar nu îl absoarbe. După aceea începe să îl absoarbă dar între timp nu mai îi atinge dorinţele sale.

Atunci când, în final, penetrează în dorinţele sale, începe să compare ce a avut cu ce intră acum în dorinţele sale. Începe să calculeze şi să decidă ce să facă, să îşi clarifice ce dorinţă este preferabilă: Care merită cel mai mult, care este eternă, egală, ş.a.m.d. Aşadar, decide dacă poate dă îşi abandoneze propriul eu, egoul său, dacă poate să golească un spaţiu în propria perosană pentru altcineva. Toate acestea trebuie să fie cu acordul său, prin liberă alegere, deasupra dorinţelor egoiste anterioare. În acest fel avansează către scop.

De aceea, vedem mulţi oameni care învaţă şi sunt chipurile împreună cu toată lumea, dar ei încă aud numai cu „auzul extern”. Poate dura ani până să intre în ei. Unii încep să audă numai după 10-15 ani, iar alţii mult mai repede. Sunt tot felul de reacţii din partea sufletului, legat de ce are de făcut esenţial pentru corecţia lui.

Aşadar, până când omul realizează nevoia de a-şi transforma esenţa sa interioară într-una colectivă, va trece mult timp. Asta este cea mai grea parte a muncii noastre, cel mai dificil prim pas. După acesta, omul numai îşi creşte dorinţa de a dărui, dar mai întâi trebuie să o stabilească şi să o consolideze, să o pună în vârful muntelui, deasupra egoului său, iar asta cere o muncă imensă. Omul poate cere aici doar răbdare şi puţină ascultare, supunere, ceea ce ne ajută.

Astfel, nu avem nici bază pentru a deveni supăraţi pe oamenii care aud de această metodă a educaţiei integrale şi totuşi nu ştiu cum să o implementeze, să o explice oamenilor. Nu a venit încă timpul lor să o absoarbă intern. Există o diferenţă între abilitatea de a auzi şi cea de a o îndeplini.

Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala 4/21/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Provenim din locul spargerii şi începem cu o dorinţa care nu are nicio idee despre ce înseamnă dăruirea, sactitatea, spiritualitatea. Construim această înţelegere gradual, în timp. Cuvintele pe care le folosim la începutul şi la sfârşitul drumului sunt aceleaşi: dăruire şi iubire, dar pe măsură ce avansăm le simţim forma mai adânc, mai precis.

Este la fel ca un fruct care este acoperit de mai multe straturi de coajă şi le decojim pe rând. Numai în mijloc, în inima ascunsă de duzini de straturi, acolo găsim fructul. La fel facem când îndepărtăm straturi de pe cuvinte, simţind precis ce înseamnă fiecare noţiune şi ce se ascunde în spatele ei.

Atunci când clarificăm o noţiune sau un cuvânt, acest lucru aduce lumină şi asupra altui cuvânt. De fapt, totul este interconectat. Astfel, începem gradual să înţelegem despre ce scriu Cabaliştii.

Înţelegem deja acest lucru în mintea noastră, dar încă nu simţim. Se trezeşte în noi o dorinţă foarte puternică de a realiza asta. Pe măsură ce avansăm devenim „mai puţin inteligenţi”. Dacă nu ne-am strădui să obţinem spiritualitatea şi nu am avea un punct în inimă arzător, am continua studiile noastre folosind puterea minţii şi am învăţa destul de bine teoria. Am crede chiar că simţim ceva. Nu am trece niciodată prin stări interioare de confuzie, nici nu am simţi că există o confruntare între sentimente şi minte. Astfel, am progresa conform unui drum cu un singur sens, anevoios şi am fi conduşi numai de intelectul nostru.

Totuşi, dacă mintea şi inima noastră acţionează simultan şi ne dezvoltăm vasul spiritual, vom fi întodeauna în confuzie. Vom simţi că ne vom pierde ascuţimea percepţiei şi vom simţi cum creierul nostru nu progresează în timp ce studiem ci mai degrabă se extinde proporţional cu senzaţiile noastre.

Mintea devine o consecinţă a senzaţiilor. Mintea omului lucrează numai conform dezvoltării sentimentelor lui, vasul spiritual, subliniat numai de senazţii, dorinţe. În alte cuvinte, devenim foarte primitivi în comparaţie cu oamenii foarte inteligenţi care se gândesc la probelme complexe şi adoră să filozofeze. Suntem deştepţi în măsura în care simte inima. Se numeşte „a fi deştept în inimă”, deoarece inima este cea care ne obligă să fim deştepţi numai la nivelul inimii şi nu mai sus de acest nivel.

Ce este bun în în faptul că pierdem ascuţimea minţii şi devenim absorbiţi de experienţele noastre interne, încercând să ne dezvoltăm numai senzaţiile noastre?

Prin orice mijloace, vom face tot ce ne stă în putere să ne dezvoltăm inimile. Altfel, vom sta obscuri şi incompleţi, deoarece tot ce primim vine in vasul nostru spiritual, prin senzaţiile noastre. În această lume, nimeni nu consideră un om care este condus doar de senzaţiile sale că este un intelectual.

În final, această ambiguitate ne forţează să ne extindem urgent sentimentele, deoarece înţelegem numai ceea ce simţim în inimă. Inima nu simte mult şi numai într-o singură formă, primitivă şi foarte egoistă.

Asta explică de ce nu avem nicio şansă: Înţelegem că trebuie să ne deschidem inimile. Experimentăm o imensă presiune care devine mai puternică datorită geloziei noastre, pasiunii, ambiţiilor care ne împing la revelaţia spirituală din inimă. Situaţia noastră este disperată, fără speranţe, deoarece Creatorul ne blochează toate celelalte forme de dezvoltare.

Este ca şi cum ne-am pierde simţurile: nu mai auzim şi nu mai simţim. Există oameni care au o minte foarte ascuţită şi care ştiu foarte multe despre politică, ştiinţă, despre cum să facă afaceri bune, etc. Ei se transformă în oameni simpli, care sunt conduşi numai de inimile lor. În lumea noastră, se numeşte un nivel animal, în timp ce o fiinţă umană este cea care este acţionată de intelect. Dar această limitare forţează omul să îşi deschidă inima şi să îşi extindă vasul spiritual cu orice cost. Altfel, se simte rău pentru că nu are niciun indiciu legat de ce este dăruirea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/27/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Foarte des, nu înţeleg despre ce e vorba în lecţie: Fie că se referă la spiritualitate, fie la viaţa corporală. Cum putem distinge viaţa corporală de spiritualitate?

Răspuns: În general, ceea ce mă străbate prin cele cinci simţuri, prin „intrările” de vedere, auz, gust, miros şi atingere, se numeşte „această lume”. Dacă dezvolt un simţ suplimentar în mine, pentru a-i simţi pe ceilalţi, atunci, în percepţia mea, această senzaţie este divizată în cinci părţi: Ketter (K), Hochma (H), Bina (B), Zeir Anpin (ZA) şi Malchut (M). Dezvolt acest simţ din punctul din inimă, dorind ies din mine şi să exist în grup cu prietenii. Printre ei, am descoperit cele cinci simţuri care sunt în afara corpului, care compun corpul meu spiritual.

Această tranziţie necesită o perioadă de pregătire care este efectuată de Lumină. Noi nu putem atinge asta prin noi înşine, dar toate eforturile noastre invită Lumina care Reformează şi, în final, vom dobândi noul vas al sufletului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem acum în pragul celui de al treilea congres. Ce stare trebuie să atingă grupul mondial pentru congresele viitoare ?

Răspuns: La acest congres trebuie să atingem intrarea spre lumea superioară, pentru a începe să o simţim, cel puţin temporar! Înainte ca o persoană să intre în lumea de sus, ea se mişcă precum un vierme ce încearcă să iasă dintr-o ridiche. Ridică capul un pic, apoi se retrage, înaine şi înapoi. Se mişcă precum un piston, înainte şi înapoi. De asemenea, facem acelaşi lucru ne ridicăm capul, mergem-revenim, resimţim loviturile şi ne retragem, până ce acumulăm presiunea dorită şi o utilizăm pentru a ieşi, în final, din această ridiche, această lume. Astfel, există momente când ajungem să roadem coaja de la ridiche și începem să o rupem.

Este o etapă dificilă, dar sper că o vom face la congresele noastre şi o să începem să ieşim puţin, să respirăm într-o realitate diferită.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→