Întrebare: Ce este ego-ul nostru, un sentiment sau o percepţie mentală?

Răspuns: Putem compara creierul cu un ecran de cinema deoarece este, de fapt, gol. Astăzi, de exemplu, tu pari a fi urât şi dezgustător şi mâine, după o schimbare de stare, te privesc şi văd in faţa mea un băiat bun ce radiază de vitalitate. Creierul meu descrie aceste imagini, este ecranul? Unde le proiectez? Ego-ul meu, interesul meu descrie aceste calcule, dar nu înţelegem asta până la final.

Credem că suntem obiectivi când este vorba despre natura mineral, vegetal şi animal, dar la nivelul vorbitor, în relaţiile dintre noi, există variabile diferite. În general, nu înţelegem că suntem singurii care reprezentăm propria noastră lume la toate nivelurile dorinţei de primire. De aceea lumea nostră este numită imaginară, deoarece nu există cu adevărat. În momentul în care vă curăţaţi ego-ul de percepţia aceste lumi, acesta va dispărea. Şi ce va rămâne? Nimic?

Deci, ce ne va rămâne? Să începem să stabilim acest “ceva” acum. Să începem să construim o nouă lume. Totul depinde de ceea ce desenaţi pe ecranul percepţiei voastre.

Întrebare: Dar, cum să desenăm aceste imagini dacă ele îmi par a fi reale?

Răspuns: Îmi imaginez o forţă care mă controlează, care mă înconjoară, care mă conduce şi mă bulversează, îmi trimite lucruri pozitive şi negative. Toată această situaţie, balonul în care sunt, funcţionează asupra mea, ca un film ştiinţifico-fantastic, deoarece noi ne imaginăm ceva şi muncim asupra acestui ceva, în imaginaţia noastră. Deci, îmi imaginez un anumit spaţiu în care o anumită forţă sau un câmp de forţe operează. Între timp, nu pot să gestionez fără această iluzie în trei dimensiuni cu diferite fenomene de timp şi spaţiu. Eu sunt conectat la ea, fie că o vreau sau nu.

Îmi imaginez o forţă care mă înconjoară ca şi cum aş fi într-un nor. Această forţă acţionează asupra mea în toate sensurile şi în toate aspectele posibile. Chiar acum, când mă gândesc la asta, funcţionează cu adevărat, sunt relaxat că ea acţionează asupra mea. Dar ce am în afară de această acţiune?

Deoarece, fără niciun adaos din partea mea, pot să aspir în mod constant doar la un sentiment corect şi cum să mulţumesc acestei forţe pentru grija ei atentă. Ea a creat o lipsă în sentimentul meu, dorinţa de primire şi mă simt bine în această lume sub dominaţia sa.

Se pare că nu avem nevoie de nimic, numai de aceasta. Toată filozofia şcolii epicuriene se bazează pe această abordare. Alte metode din Est cred în nirvana şi pace. De fapt, această atitudine este cea mai profundă deoarece se bazează atât pe teama de a perturba ceva în creaţie, cât şi pe teama de blestemul Creatorului.  Constant, trebuie să mă simt bine. Mereu încerc să fiu calm şi relaxat şi să fiu fericit cu ceea ce am, nu pentru că ego-ul mă împinge să o fac, ci datorită unei intenţii mai sublime.

Pe scurt, Avraam a lucrat bine cu această abordare în Babilon.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 02.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune în Zohar: ” Nu este nimeni ca tine între toţi înțelepții națiunilor lumii. „ Aici este vorba despre discernamintele interioare ale unei persoane. Cohen (un preot) , Levi  și Israel se numesc evrei , deoarece ei sunt atraşi de unitate (care are aceeași rădăcină în ebraică). Oamenii de stiinţă sau filozofii au dorința umană de a atinge același lucru , dar este pur teoretică, fără nici o aspirație pentru schimbarea și corectarea de sine .
Această muncă este doar în minte, dar nu și în inimă. Dar este nevoie să corectăm inima, ceea ce înseamnă dorințele unei persoane. Filosofii, pe de altă parte, doresc să facă același lucru, dar în mintea lor și prin urmare devin confuzi și se angajează în ” idolatrie „, creând tot felul de fantezii în mintea lor.

Toate proprietățile, cu excepția lui Israel (cei care se îndreaptă Yashar El , direct către El), sunt numite națiunile lumii, deoarece acestea nu sunt atrase de adeziunea cu Creatorul, în scopul de a-L mulţumi. Națiunile lumii sunt împărțite în șaptezeci de națiuni și Israel este împărțit în 12 triburi și în multe alte părți, ceea ce înseamnă că diviziunea este infinită. În același timp, fiecare dintre noi este încorporat în toţi ceilalţi. Acest lucru se întâmplă ca rezultat al spargerii vaselor, ca o pregătire pentru noi.

Așa că atunci când citim în Cartea Zohar despre vreun filosof sau înţelept trebuie să-i considerăm ca proprietăți în interiorul nostru. Întreaga Tora este scrisă despre o persoană care cuprinde întreaga lume în ea. Întrebarea este dacă această persoană este creată ca cineva care poate atinge Creatorul prin vasele interioare care i s-au dat: dorința de a primi și înțelepciunea minții.

Desigur că nu!  Extinderea vaselor noastre prin care atingem Creatorul și nu filozofia despre El, aşa cum înțelepții națiunilor lumii fac, se face numai de către forta superioară, care ne oferă un Masach (ecran) și Lumina care se reîntoarce la sursă. Aceasta este o expansiune total diferită a vaselor, comparativ cu cea pe care o putem extinde prin înțelepciune .

Dacă o persoană studiază ceva logic, ea dobândește înțelepciune, o minte  și cunoștințe generale. Dar vasele de perceptie pentru a atinge sistemul divin, sistemul de operare superio, nu sunt extinse prin asta. Ea nu învață despre forțele care-o operează; ea nu studiază Creatorul. Până la urmă, Creatorul poate fi înțeles numai prin achiziționarea atributelor Sale. Dacă o persoană nu-şi schimbă proprietățile, atunci ea încă este una care primește sub dominația dorinței de a primi și a minţii care servește dorinta de a primi, încercând s-o împlinească .

Acesta este modul în care acţionăm în această lume și nu este nimic ce putem face în legătură cu asta. Dacă nu primim ajutor de Sus, care ne extinde vasele de percepție și ne oferă noi vase de daruire, nu vom atinge Creatorul. Nu vom avea nici o idee despre ceea ce este Divinitatea sau lumea spirituală .

Din partea 2 a Lectiei zilnice de Cabala 18/08/13, Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Scopul creației este de a incânta ființele create prin dezvăluirea Creatorului lor. Revelatia este în funcție de echivalenta de forma. Ființele create trebuie sa atinga revelația Creatorului în înțelegerea, simțurile și percepția lor la adâncimea completă a sistemului superior de la o stare opusa, ca avantajul luminii din întuneric .

Astfel, trebuie să ne începem munca de la starea cea mai joasa, izolata, cea mai lipsita de valoare, care este atât de întunecata incat nici nu simtim acest întuneric și confuzia noastra. Pur și simplu trăim ca animalele care au căzut pe o anumită planetă în spațiu, târându-se ca gândacii care încearca sa se descurce cât mai bine in timpul care le-a fost alocat pentru existența.

Dar există oameni carora le-a fost data o dorință specială de sus, care îi cheamă să se înalțe mai presus de această viață și să încerce să separe viața de zi cu zi, din care toți facem parte, de viața spirituală, să împarta viața lor în două părți. Apoi, ei stabilesc că necesitățile de bază sunt suficiente pentru viața corporală și doresc să dedice orice altceva vietii spirituale veșnice deasupra suprafeței corporale, la un alt nivel de existenta.

Cu ajutorul cărților speciale, unui mediu, unui profesor și unui grup, încercam să ridicam importanța vieții spirituale și avantajul său in comparatie cu viața corporala. În funcție de natura noastră și a mediului în care trăim, care ne obligă să fim ca toți ceilalți, vom fi întotdeauna atrasi de valorile corporale, deoarece acesta este modul în care mediul în care trăim ne influențeaza, fie că ne place sau nu, din moment ce aceasta atitudine este în aer.

Noi, însă, trebuie să fim sub influența unui mediu special care ne va impresiona și ne va aduce la o stare în care ne vom simți ca si cand ne-am afla în fața unui rege pe care ne dorim sa-l descoperim și sa-i asemănăm și să-l forțam să să fie în contact cu noi, iar pe noi să fim în contact cu el. Aceasta este toata munca noastra .

Din pregătirea pentru lecția zilnica de Cabala 23/08/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De fapt, Creatorul îmi prezintă un ”spectacol de teatru” în care totul, actori și restul, este format din păpuși, cu excepția mea. De aceea, încercând să-i aduc mai aproape de El, în esență, eu mă corectez pe mine însumi. Întreaga lume este parte din sufletul meu, vase sparte și împrăștiate, dorințe care sunt departe de mine în diferite direcții. Și acum trebuie să le aduc împreună din nou.

Dacă aș fi destul de puternic, Creatorul m-ar lăsa să le simt durerea ca fiind propria mea durere. Totuși, ca să-mi ușureze munca, El îmi trimite sentimentul problemelor ”lor” astfel încât să lucrez cu ele. Dacă neglijez totuși această muncă, voi simți că eu însumi am probleme.

De aceea încă percep întreaga lume ”dintr-o parte” ca să-mi fie mai ușor să muncesc cu asta. Într-adevăr, dacă toată nefericirea oamenilor care mor de foame, din cauza războaielor sau a altor dezastre s-ar fi manifestat în mine, dacă mi-aș fi concentrat toate vasele goale chiar la nivelul mărunt al lumii noastre, nu aș fi suportat o asemenea presiune.

Pentru a preveni asta, aceste vase au fost îndepărtate de mine și mi-a fost dat să le simt ca străine pentru ca, treptat, pe măsură ce devin mai puternic, să le aduc mai aproape de mine. Apoi, pe parcursul acestei apropieri, aflu că ele nu au probleme, și că dimpotrivă, sunt corectate și experimentează plăcerea. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul său, ”Ascunderea și Revelarea Creatorului”.

Nu există nicio altă cale. Nu sunt în stare să absorb toate bolile din lume, deși vorbim despre vasele mele, dorințele.

Noi pur și simplu nu înțelegem că mila superioară este ascunsă cu adevărat în spargerea vaselor. În final, obțin un vas capabil să cuprindă întreaga realitate, toată Lumina Creatorului, totuși, nu simt niciodată acest vas gol așa cum este pentru că este imposibil să suport această senzație.

O persoană abia face față problemelor sale la stadiul nostru mărunt. Așa că, ce putem spune despre întregul Malchut gol al lumii Infinității? Uneori o persoană primește o picătură din această stare, ”iluminarea lui Malchut”, un sentiment îngrozitor al unui abis gol…

Cu toate acestea, spargerea vaselor ne-a fost dată pentru a ne ajuta, și acum suntem capabili să trecem printr-o serie de stări, treptat să le asamblăm împreună. Și atunci când, în cadrul acestui proces, aduc mai aproape de mine orice parte exterioară, acest ”fruct” amar devine dulce, și, drept rezultat, îl așez în ”coșul” meu până când se umple cu toate fructele copacului cunoașterii.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 23.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash: „Grăbeşte-te, dragul meu”: Astfel când cineva se roagă pentru un întreg, prin rugăciunea lui, se angajează în dăruire. Şi cu cât se roagă mai mult, vasul de dăruire se formează într-o asemenea măsură încât Lumina dăruirii, numită „iertătoare”, poate fi revelată.

Nu ştim cum se întâmplă. Avem gânduri supărătoare numai în ceea ce ne priveşte pe noi înşine şi nu putem să ne gândim la altceva. Citim şi auzim că trebuie să ne gândim la grup, la mediu, la prieteni, dar nu avem puterea să facem astfel.

Uneori reuşim, dar, de cele mai multe ori, nu ne iese. Poate că ne amintim pentru două minute că ar trebui să ne gândim la alţii, dar apoi, ne lovim dintr-o dată de o problemă personală care ne preocupă mai mult decât orice şi ne face să deviem de la iubirea pentru prieteni, de la Creator şi de la lumea următoare.

Vedem că prin ceea ce trecem acum în această lume, nevoia de a rezolva o anumită problemă care a apărut, este cel mai important lucru pentru noi. Uneori nu putem să scăpăm de astfel de gânduri luni de zile, alteori ne preocupă cu anii şi ne provoacă o mare durere.

Astfel, Creatorul ne învaţă şi ne revelează adevărata noastră stare. Ne oferă standardul exact cu ajutorul căruia puntem evalua starea în care ne aflăm: ce gânduri şi dorinţe avem, din ce material suntem croiţi, ceea ce înseamnă exact ce reprezintă dorinţa de a primi. Astfel, aflăm despre materialul nostru şi despre cât de adânc suntem absorbiţi în gândurile despre noi înşine, care ne tulbură, care apar unul după altul şi ne preocupă în mod constant. Ne întoarcem în permanenţă la ele şi nu putem să facem nimic în legătuă cu asta.

Uneori, ne preocupă mai mult şi suntem cu totul absorbiţi de grija pentru noi înşine. Uneori, această presiune scade şi înţelegem că toate aceste probleme ne sunt date intenţionat pentru a ne învăţa să le facem faţă şi să nu ne dedicăm lor întreaga noastră viaţă. Uneori, simţim că aceste probleme trebuie să ne împingă spre alte gânduri: despre scopul vieţii şi sensul ei în loc să fim absorbiţi de grijile noastre mărunte legate de existenţa noastră corporală. Până la urmă, niciun adevărat dezastru nu are loc niciodată.

Totuşi, nu putem să scăpăm de aceste gânduri egoiste. Astfel Creatorul învaţă o persoană şi despre acest lucru se spune „grăbeşte-te, dragul meu”. Nu mai simţim importanţa Creatorului, măreţia scopului. Ne trezim în mijlocul nopţii tulburaţi de veşnicele noastre probleme personale şi nu putem să ne debarasăm de ele. Pur şi simplu, nu ne lasă să ne odihnim.

Ne îndreptăm către grup pentru ajutor, către prieteni, şi nu ştim ce altceva să facem. Datorită faptului că suntem printre prieteni şi participăm la activităţile lor, înţelegem în cele din urmă, după toate aceste eforturi, că tot ce se întâmplă este un joc instrumentat de sus, prin care noi trebuie să învăţăm cum suntem manevraţi de acolo. Vedem cum Creatorul ne antrenează şi că, făcând asta, vrea să ne reveleze ceea ce este cel mai important în dezvoltarea spirituală.

Dintr-o dată, începem să înţelegem că gândurile pentru prieteni sunt mai importante pentru noi decât toate gândurile supărătoare despre noi înşine. Pe baza acestor gânduri, putem analiza şi măsura cât este de important scopul spiritual, adică să le dăruieşti celorlalţi, să te gândeşti la prieteni şi să-ţi faci griji pentru întreaga umanitate. În contrast cu gândurile care ne tulbură, asta vine ca o ocazie de a evalua dacă suntem în stare să ne menţinem deasupra lor şi să ne facem griji în legătură cu binele celorlalaţi şi cu Creatorul.

Înţelegem că acest proces este esenţial pentru a înţelege în cele din urmă importanţa dezvoltării noastre spirituale, a scopului spiritual. Până la urmă, spiritualitatea nu are o formă, o reprezentare, o imagine; noi înşine formăm lumea spirituală, ca un ambalaj care este făcut din intenţia „cu scopul de a dărui deasupra vieţii corporale”. Este ca şi cum dacă am schimba lumea cu o lume opusă şi astfel am construi lumea spirituală.

Este ca şi cum dacă lumea spirituală nu ar exista înainte să o construim în funcţie de persoana care o dobândeşte. Se dovedeşte că, de fapt, deasupra supărătoarelor gânduri egoiste despre noi înşine şi deasupra luptei cu problemele, avem şansa să construim forma spirituală care este împlinită în noi. De aceea se spune „proprii tăi ochi vor vedea, şi nu ochii unui străin”. Numai atunci, cei care pot face faţă tuturor obstacolelor şi le depăşesc – şi prin ele învaţă cum să construiască învelişul dăruirii peste întreaga noastră realitate corporală – se îndreaptă spre spiritualitatea noastră pentru a-L vedea pe Creator.

Atunci, vedem că viaţa nu are niciun sens prin ea însăşi. Această lume este doar o iluzie care a fost creată intenţionat pentru ca noi să fim capabili să construim peste ea adevărata lume spirituală eternă.

Din pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala, 17.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrul principal este de a nu ne mişca din acest punct: ”Astăzi ne-am adunat aici.” Astăzi, este momentul în care trebuie să muncim pentru a nu pierde ceea ce am realizat înainte, dar numai prin amplificare. Este exact situaţia care s-a creat acum, după congres. Trebuie să fim preocupaţi să continuăm şi să adăugăm la câştigurile noastre, în loc să aşteptăm să fim aruncaţi din nou în jos, şi cine ştie când vom fi în măsură să ne ridicăm.

Grupul nostru mondial Bnei Baruch trebuie să se menţină cel puţin la acelaşi nivel. Dorim să păstrăm ceea ce am realizat şi, dacă nu sunteţi în măsură să rămâneţi la acelaşi nivel, atunci nu sunteţi în dorinţa de dăruire, chiar şi în cea mai mică măsură.

Prin toate mijloacele, trebuie să rămânem în starea atinsă şi să nu cădem. O coborâre ar trebui să fie în realizarea faptului că este necesar să se adauge la ascensiunea precedentă – nu este suficient pentru noi! Trebuie să ne ridicăm la o nouă ascensiune. Şi, dacă ne coborâm, nu vom urca niciodată în palatul regelui.

Este necesar să distingem fiecare ascensiune care este o mare dăruire, care este adăugată, picătură cu picătură: de fiecare dată un pic mai multă dăruire, conexiune şi un sentiment de unitate. Şi după ce ajungem la acest plus în dăruire, obţinem o coborâre bazată pe sentimentul oportunităţii de a ne ridica mai mult. Cu alte cuvinte, ne trezim dimineaţa şi astfel, avansăm.

Toate coborârile pe care le-am primit până acum ne-au aruncat în jos, în raport cu nivelul atins, determinându-ne să cădem. Ele au fost incorecte, coborâri non-spirituale. Coborârea spirituală ar trebui să fie în raport cu valorile precedente. Dacă, în trecut, ne-am imaginat dăruirea, acum, vedem că dăruirea este mult mai mult. Deci, starea pe care am atins-o pare a fi o coborâre.

Desigur, acest lucru este posibil numai cu sprijinul grupului. Să spunem, am câştigat 1000 $ şi sunt foarte fericit. Apoi, brusc, eu văd că altcineva a câştigat 2000 $ şi nu mă mai simt în ascensiune, ci în coborâre. La fel, trebuie să tratăm ceea ce am realizat.

Toată lumea ar trebui să vadă în mediul său, că este posibil să realizeze mai mult, o şi mai mare dăruire! Nu ar trebui să existe nicio coborâre, există, mereu, posibilitatea de a adăuga.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să avansăm spiritual când întâmpinăm constant presiuni materiale şi presiunea societăţii de consum?

Răspuns: Cine vă dă toate astea? Este forţa superioară, forţa unificată a naturii care controlează totul şi umple toate meandrele şi schimbările din destinul nostru comun.

Sunt momente când uităm asta şi încercăm să blamăm pe cineva, în loc să îl blamăm pe Creator. Societatea nu este cea care trebuie blamată. El este singurul care este de blamat. Totuşi, cum Îl putem blama pe El? Cum poate forţa superioară, care este într-o stare de iubire şi dăruire absolută, să fie rea? Problema este că o percepi aşa pentru că intenţia ta egoistă o inversează. Deci, percepi tot ce te înconjoară ca rău

De fapt, întreaga lume din jurul nostru este infinit de bună şi iubitoare. Schimbă-ţi intenţia şi nu va mai fi nicio problemă.

Pe de altă parte, trebuie să mulţumim pentru aceste probleme pe care le avem, pentru că ele ne arată exact ceea ce trebuie să schimbăm.

Din Congresul din St. Petersburg 7/11/13, “Lecţia pregătitoare”

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un “sclav” este o dorinţă pe care am asimilat-o în interiorul meu şi este, deci, sub controlul meu complet. În acelaşi timp, l-am dominat până într-un punct în care nu mai este considerat ego-ul meu, ci un partener cu drepturi depline.

Eu pot să-l folosesc foarte bine, nu prin presiune  aşa cum o faceam atunci când îl foloseam prin forţă, ci într-un mod raţional şi logic. Aceasta înseamnă că este deja total de acord cu mine.

Noi vorbim doar despre intenţii şi dorinţe, deoarece nu este nimic altceva decât ceea ce este într-o persoană. O persoană este o lume mică, deci tot ceea ce vedem, imaginea lumii cu toată lumea în interior, este totul o reflectare a atributelor mele interne şi nimic altceva. Dacă există ceva în lumea din interiorul meu, este un semn că acesta este modul de a vedea propria mea reflexie.

Aceste este modul în care trebuie să organizez totul în capul meu, citind sursele, până ce, efectiv, îmi dau seama. Puţin câte puţin, mintea voastră şi vederea vor fi axate pe asta şi veţi înţelege că este, cu adevărat, aşa. Chiar şi fizicienii cuantici şi psihologii au început să vorbească despre asta.

Din “Secretele Cărţii eterne”, kab.tv, 29.04.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există două lucruri care menţine o persoană pe drumul spiritual: un cadru pe care l-a stabilit pentru sine şi mediul corect. Ar trebui să extindă, în mod constant, acest cadru?

Răspuns: Nu neapărat. Când eram alături de Rabash, nu l-am văzut schimbând cadrul vieţii sale, în niciun fel. El a învăţat în acelaşi moment al nopţii, apoi avea plimbări lungi pe plajă, în parc, în pădure, la saună şi după-amiaza el se odihnea înainte de a studia, din nou, în cursul serii. El a păstrat această schemă cotidiană ani de zile, fără nicio schimbare, chiar şi hrana pe care o mânca.

De ce ar trebui să facem schimbări în corporal? Toate schimbările trebuie să fie interioare şi nu exterioare. Ştim că un măgar nu aspiră la noi delicii, ci preferă boabele cu care este obişnuit. Un elefant preferă iarba. Un animal preferă ceea ce are nevoie, în funcţie de natura sa. Fast-food-urile moderne nu sunt bune, deoarece corpul noastre nu s-a schimbat. Nu facem decât să ne intoxicăm. Corpul nostru are nevoie de hrană simplă, naturală, aşa cum se recomandă.

Este foarte bine dacă un corp este obişnuit cu un anumit orar cotidian. Este chiar recomandat a lua medicamente la aceeaşi oră, în fiecare zi. O maşină care execută o acţiune repetitivă se degradează mai rar, chiar şi un motor obişnuit care funcţionează permanent şi nu este pornit şi oprit tot timpul, lucrează mai mult.

Nu este nimic mai rău pentru un animal decât schimbările în tot ceea ce are de-a face cu natura sa. Dar, în partea care nu aparţine naturii, care este deasupra şi aparţine lumii spirituale, toată viaţa este făcută din schimbări. Cantitatea de schimbări este un indicator al sănătăţii spirituale, al puterii spirituale.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Este clar că nu putem progresa decât deasupra dorinţei egoiste corupte care este revelată din ce în ce mai mult, zi după zi. Doar depăşind-o şi numai dorind obiectivul spiritual cu înclinaţia corectă, avansăm progresiv spre finalul corecţiei.

Lucrul principal este de a porni de la zero în fiecare zi, adică în fiecare moment. Trebuie să simţiţi noile dorinţe egoiste, gândurile, îndoielile şi dezacordurile cu obiectivul şi să acceleraţi trezirea în voi, de la un moment la altul. Voi criticaţi calea spirituală, mediul, profesorul, cărţile şi sursele şi sunteţi atraşi de alte obiective.

Este la fel de important de a vedea cât sunteţi de adânciţi în analize interioare, căci ele vă pot îngropa sub sarcina lor grea. Nu trebuie să petreceţi asupra lor mai mult decât este necesar, ci numai să simţiţi unde sunteţi şi să ajungeţi imediat la ieşirea din întuneric. Avem nevoie de atitudinea corectă pentru a începe.

Dacă înţelegeţi că progresul este bazat doar pe clarificări negative, atunci ar trebui să fiţi recunoscători şi să avansaţi. Nu ar trebui să vă fie teamă să descoperiţi clarificări din ce în ce mai neplăcute, în fiecare minut. Dimpotrivă, cu cât aveţi mai multe “intrări” şi “ieşiri” în raport cu scopul, cu atributele spirituale, dăruirea, dragostea şi conexiunea, cu atât veţi fi mai fericiţi că viaţa voastră este plină de corecţii.

Chiar dacă vă pregătiţi în avans şi ajungeţi la un mare eveniment, la un mare congres şi trăiţi serioase clarificări interioare, a doua zi ar trebui să fiţi fericiţi să începeţi din nou, aceleaşi corecţii şi aceleaşi probleme pe care, aparent, le-aţi avut deja.

Nimic nu se repetă, chiar dacă poate părea aşa. Totuşi, o persoană trebuie să se obişnuiască să reînceapă de fiecare dată, până ce clarificările ating o măsură completă şi oferă un nou nivel pentru a munci. Acolo, de asemenea, munca reîncepe în fiecare zi, chiar dacă este un nou tip de muncă.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 07.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→