Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 19, “Ce înseamnă că, Creatorul urăşte corpul în muncă”: Trebuie să ştim că, “Dumnezeu l-a făcut pe unul precum pe celălalt”. Asta înseamnă că, există atât de multă dezvăluire în Kedusha, ca şi în măsura în care Sitra Achra (cealaltă parte) se trezeşte. Cu alte cuvinte, atunci când pretinde “totul este al meu”, înseamnă că întreg corpul aparţine Kedusha, Sitra Achra, de asemenea, susţine contrariul, că întreg corpul trebuie să servească Sitra Achra…

Trebuie să ştim că este semnul că această muncă atinge ţinta. Întreaga natură, toate nivelurile de jos în sus, mineral, vegetal, animal şi vorbitor şi, de asemenea, toate nivelurile de amploare ale înţelepciunii, fiecare celulă, fiecare specie, sunt toate bazate pe conexiunea între contrarii. O diferenţă înseamnă opoziţie, un plus şi un minus. Totul, de la cele mai mici particule la marile structuri se conectează, deoarece ele sunt în opoziţie unele cu altele şi pot astfel, să adauge sau să completeze.

Deci, nimic nu poate fi stabil dacă nu este compus din două părţi opuse. Numai când două contrarii se pot îmbogăţi reciproc, în ciuda opoziţiei lor, ele pot exista. Este singurul mod în care conexiunea dintre ele poate exista şi este singurul mod în care pot exista. Acest principiu decurge din conceptul iniţial al Luminii, adică “ceva din ceva”, care a creat problema dorinţei de primire ca “ceva din nimic”. Noi putem descoperi Lumina doar în dorinţă şi dorinţa nu poate exista decât dacă Lumina o susţine şi o reînvie.

Deci, în întreaga creaţie, fiecare discernământ în fiecare gând, în toată dorinţa, întreaga acţiune implică mereu două părţi opuse, care sunt în echilibru relativ. Deci, dacă există bine, trebuie, de asemenea, să existe rău în interior care echilibrează bunătatea. Datorită răului o persoană poate descoperi bunătatea şi invers. Nu pot exista unul fără celălalt, aşa cum noi nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior, ci avem nevoie, mereu, de două picioare. Este clar că noi ne dezvoltăm prin aceste două forţe opuse şi, de fiecare dată, depăşim cealaltă alternativă, piciorul drept este aşezat înainte, apoi piciorul stâng şi astfel, avansăm.

Deci, atunci când nu suntem prea dezvoltaţi, credem că totul trebuie să fie ideal şi acest ideal înseamnă un lucru pentru noi. Dar, atunci când creştem, înţelegem din experienţa noastră şi prin extinderea percepţiei noastre că, stările trebuie să fie complexe şi că mereu, trebuie să includă două forţe, două atribute opuse. Numai atunci ele pot exista, aşa cum este spus:” şi a fost seară şi a fost dimineaţă, o zi”, doar în funcţie de acest principiu.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “A vorbi în cuvinte ascunse”: …secretele Torei sunt revelate doar celor care se tem de Numele Lui, care păstrează slava Lui cu inimile şi sufletele lor…”

Chiar dacă avem tendinţa să simţim “respect”, trebuie să realizăm că această nelinişte este legea despre care vorbim aici. Cartea Zohar scrie că teama de Domnul este prima condiţie, prima corecţie care precede etapa următoare, iubirea. Dacă încă nu simţim nelinişte sau dacă încă nu am dobândit Kli-ul de dăruire, nivelul Bina, nu putem ajunge la Creator.

De aceea este spus că secretele Tora nu sunt revelate decât celor care se tem de El. Kelim trebuie să fie corectate pentru ca Lumina să poată să le îmbrace în funcţie de echivalenţa proprietăţilor lor. Noi nu vorbim despre învăţăturile etice aici, ci de o acţiune conform legii. Un “mister” este ceva care se dezvăluie celor care se tem de Creator, adică celor care se ridică în auto-corectare la nivelul Bina. Ei pot dezvălui lucrurile care le erau, înainte, ascunse.

Este spus în Midrash Rabbah: “Toţi cei care se tem de Mine şi urmează instrucţiunile Torei au întreaga Tora şi întreaga înţelepciune în inima lor.” O condiţie simplă se aplică aici: similitudinea proprietăţilor între Kli şi Lumină.

Întrebare: Acest fragment vorbeşte despre cei care “se tem de Numele Lui, care păstrează Gloria Lui cu inimile lor şi sufletele lor…”. Este acelaşi lucru ?

Răspuns: Nu, “teamă” înseamnă că există un ecran şi Lumina Reflectată la nivel de Bina, în timp ce “a păstra Gloria Lui” este la nivelul superior. Tora conţine cuvintele lui Moshe (Shemot, 33:18):” Arată-mi Slava Ta “. Este vorba despre un nivel de Hochma, o credinţă perfectă, Kelim care primesc de dragul de a dărui.

Pe de altă parte, dăruim prin Kelim/dorinţe care tremură în faţa Creatorului, deci noi iniţiem „relaţia noastră cu Creatorul”, într-un mod încă pasiv – este acelaşi lucru în această lume în care trăim, fără să ştim mare lucru cu excepţia celui care ne furnizează hrană. În spiritualitate, este similar, o situaţie asemănătoare precede etapa următoare – revelarea Creatorului care ne permite să intrăm în legile Sale, natura Sa. Cum facem asta? Pentru acest lucru, noi trebuie să primim Lumina de Hochma, devine posibil dacă păstrăm şi dezvăluim Gloria Lui. Gloria Lui este, de fapt, Lumina de Hochma.

De aceea este spus: „ Arată-mi Slava Ta „ . Este vorba de a vedea şi de a cunoaşte.

Întrebare: Ce înseamnă „teama de Creator”? De ce ne temem?

Răspuns: Cel care experimentează neliniştea în faţa Creatorului se teme a nu fi capabil să Îi aducă Lui plăcere cât mai mult. Nu ar trebui să ne facem griji de noi înşine, de familiile noastre sau de această lume, ci numai de El. Dacă păstrăm Gloria Lui, este dezvăluirea Luminii de Hochma, este chiar mai bine. Totuşi, pentru asta, noi trebuie să folosim nu numai Kelim de dăruire, ci şi cele de primire.

În ce priveşte neliniştea, să spunem că vă place şi respectaţi pe cineva foarte mult. Asta înseamnă că vă gândiţi constant la ceea ce puteţi face pentru acela pe care-l iubiţi şi cum să-i aduceţi plăcere.

Întrebare: Ce îi aduce plăcere Creatorului ?

Răspuns: Dacă vă gândiţi constant la acest lucru, veţi găsi răspunsul. Dacă sunteţi cu adevărat neliniştiţi să ştiţi ce Îi place Lui, pentru că doriţi să-I aduceţi plăcere, este deja Lumina Reflectată. Creatorul se va revela şi vă va arăta ce ar trebui să faceţi, cu o condiţie: să vă placă să aveţi grijă de El şi să fiţi fericiţi că aveţi oportunitatea de a-I aduce Lui plăcere.

În acest caz, El interacţionează cu voi şi vă dăruieşte plăcere. Făcând asta, veţi resimţi iubirea.

Întrebare: Cui vrem să aducem plăcere? Cine este Creatorul?

Răspuns: Trebuie să fiţi prudenţi şi să nu materializaţi niciodată această noţiune. „Creatorul”, (Bo-Re) este proprietatea dăruirii care se relevă în noi conform principiului „Vino şi vezi” (Bo-Re). Noi „jucăm” şi noi „ne amuzăm” cu El şi Lui Îi place „compania” noastră. Nu ar trebui să tratăm această proprietate ca personalitate, mai degrabă ca Rădăcina Superioară.

Întrebare: Ce trebuie să-mi imaginez înainte ca asta să se dezvăluie în mine?

Răspuns: Există anumite detalii ale percepţiei care sunt integrate în noi şi ne permit să vedem realitatea superioară. Puţin câte puţin, trecem de la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator. Acest nivel este format şi construit în noi în mod progresiv.

Răspunsurile la întrebările fundamentale sunt ascunse: De ce această etapă apare deasupra naturii noastre actuale? De ce afectează dorinţele noastre egoiste? De ce creaţiile sunt construite în acest mod? De ce acest lucru este hotărât în căutarea Creatorului de către creaţie, care trebuie să fie “deasupra raţiunii” şi să meargă împotriva dorinţelor sale?

În orice caz, acum, nu avem nici o idee cine este Creatorul, nu ar trebui “să-L schiţăm” sub o formă sau alta.

Întrebare: Cum trebuie să mă relaţionez eu la forţa superioară în acest moment?

Răspuns: Trebuie să te relaţionezi la aceasta prin prietenii voştri şi învăţătorul vostru. În acest caz, nu veţi putea face erori.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există doar o forţă care mă trage către la realitate, împreună cu toţi oamenii şi cu această lume. Am nevoie să ating starea în care voi vedea singura forţă care activează realitatea. Deşi această lume va rămâne în percepţia mea, voi vedea, totuşi, o singură forţă care o îmbracă şi o activează.

Aşadar, de ce mă înconjoară atât de mulţi oameni, animale şi acest enorm univers? Pentru ce lumea se împarte într-o asemenea cantitate enormă de părţi, în loc de a fi un material, o dorinţă? Dar, chiar acolo se află caracterul unic al acestei lumi, care pare a fi separată de lumea spirituală. Această imagine, mai ales pentru că ea este imaginară şi nu există în mediul Creatorului, poate fi văzută în noi, chiar şi când vom atinge Gmar Tikkun (finalul corecţiei). Este o formă foarte specială a realităţii.

Astfel, ne ridicăm pe scara spirituală şi vedem cum Creatorul este îmbrăcat în întreaga lume, care este la acelaşi nivel ca noi. Creatorul potriveşte toate atributele lumilor superioare, dar această lume rămâne. Această formă corporală rămâne, aparent în afara spaţiului spiritual. Eu pot simţi nivelurile spirituale care sunt foarte diferite, care diferă mult unele de altele, dar forma lumii corporale rămâne intactă în cele cinci simţuri ale mele. Este minunea care ne permite să muncim asupra percepţiei forţei superioare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Shamati 15, “Ce sunt alţi Dumnezei în muncă ?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate schimbările apar în dorinţa de a primi, în timp ce Lumina Superioară este în repaus absolut. În acelaşi timp, ştim că totul vine de Sus şi că nu este nimeni în afară de El, de Creator, şi că El singur decide şi acţionează. Atunci cum se poate ca odată să spunem că totul este determinat de Lumină şi altădată să spunem că totul depinde de vas, de eforturile noastre, de dorinţă, de munca noastră?

Putem vedea asta în două feluri: din perspectiva Luminii sau din perspectiva dorinţei. Dar este clar că toate atributele şi programul care sunt părţi ale Luminii, operează într-o manieră ascunsă asupra dorinţei şi o activează. Asta se numeşte „forţa operatorului asupra celui operat”.

Putem estima Lumina care operează asupra dorinţei, funcţie de acţiunea ei asupra dorinţei. Asta înseamnă că toate revelaţiile noastre încep de la vas, de la dorinţă. Nu descopăr Creatorul care operează asupra mea ci descopăr fenomenul în vasele mele, fenomen prin care ghicesc că El operează înăuntrul meu.

Lumina este întotdeauna acolo, iar eu descopăr numai influenţa Ei. Atunci, se pare că dorinţele mele sunt pline şi că încep să lumineze ca nişte scântei de Lumină, dar ele doar revelează Lumina care este deja în ele. Aşadar este mai bine să privim vasele din altă parte, deoarece ne ajută să ne concentrăm în mod corect la muncă şi să nu aşteptăm ca ceva să vină de Sus de la Lumină.

Lumina Superioară nu îşi încetează niciun moment iluminarea asupra celor de jos. Asta înseamnă că influenţa ei nu se schimbă, pentru că este bună şi benevolentă cu toată lumea. Forţa nu se schimbă, doar vasele o fac, sub influenţa acestei forţe. Trebuie să o spun pentru că mă obligă să am grijă de vasele mele, să mă gândesc la conexiunea cu prietenii şi să absorb deficienţe spirituale suplimentare de la ei.

Mulţumită acestei deficienţe suplimentare pe care o primesc de la conexiune, printr-o mai mare importanţa a scopului, eu cer Lumina! Nu îi cer să mă ilumineze mai mult ci să îmi deschidă dorinţa, iar apoi Lumina mă poate influenţa mai mult.

Dorinţa se deschide iar Lumina rămâne la fel. Aceasta este o diferenţă semnificativă de abordare. Doar ne rugăm şi cerem milă sau ştim că totul depinde de munca noastră? Dorinţa noastră este rezultatul muncii noastre şi a conexiunii dintre noi. Aşa se pare că operăm cu Lumina dar, de fapt, noi doar deschidem un canal în dorinţa noastră de primire, canal în care se poate revela Lumina.

Dacă vorbesc din perspectiva vaselor, mă oblig să îmi fac în permanentă griji legate de ele. Nu aştept ca Lumina să se schimbe şi nu vărs o lacrimă atunci când nu operează asupra mea şi nu mă umple, şi nu o blamez pentru ce mi-a făcut mie şi întregii lumi în trecut. Asta înseamnă că nu văd Lumina ca responsabilă pentru tot, aşa cum o văd de regulă oamenii când fac o greşeală. De fapt, nimic nu depinde de Lumină pentru că „El a dat o lege care nu se poate încălcă.” A dat totul omului, ca un sceptru, astfel încât el să fie rege şi să conducă. Aşadar totul depinde numai de mine şi nu mai este nimeni pe care să contez.

De aceea, trebuie să ieşim să disemină şi să sprijinim grupul şi să nu fim materialiştii şi misticii care se sprijină pe o anumită forţă superioară ascunsă. Aceasta este mare diferenţă dintre diferite religii şi Cabala, adică dintre credinţe şi ştiinţă. În Cabala, toate instrumentele sunt în mâinile noastre, deoarece ştim că dorinţa noastră determină totul şi Creatorul nu decide nimic; El ne dă de fapt control total.

Atunci de ce spun Cabaliştii că totul depinde de Creator? Dacă descoperim că totul depinde de noi, vom descoperi că totul depinde într-adevăr de El, conform muncii pe care o facem. De aceea, este spus: „Am depus efort şi am descoperit, crede!” Dar asta este de fapt ceva pe care lumea nu este pregătită să o accepte. Numai prin eforturile noastre nu putem obţine nimic şi altfel putem să stăm în rugăciune pentru totdeauna. În acelaşi timp, spunem: „Dacă ar putea cineva să se roage toată ziua.” Asta înseamnă că ar trebui să atingem în rugăciunea noastră o deficienţă care să fie constant reînnoită, mulţumită muncii noastre asupra conexiunii dintre noi. Acesta este mărul discordiei care distinge înţelepciunea Cabla de toate celelalte credinţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 12/19/13, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea a crezut că există viaţă după moarte timp de secole, dar, de fapt, lumea viitoare este nivelul următor. Pe ansamblu, există cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira şi Assiya. Fiecare dintre ele este divizată în cinci Partzufim şi, în fiecare Partzufim există cinci Sefirot. În total sunt 125 de niveluri şi fiecare este numit, de asemenea, o lume. Este vorba despre un anumit “loc” în dorinţa mea de primire care are anumite atribute.

În final, mă stabilizez, sunt în starea mea actuală şi atunci, eu simt şi înţeleg, văd şi trăiesc conform definiţiilor, valorilor, percepţiilor şi metodei de clarificare care sunt tipice nivelului actual. Acest nivel este lumea mea, “această lume”. Toată lumea este la acest nivel, inclusiv cei mai mari cabalişti, care sunt, de asemenea, pe nivelurile mineral, vegetal şi natura animal ale existenţei lor.

Această stare ne-a fost dată de la început. Nimeni nu m-a întrebat dacă aş dori să fiu născut aici.

Dar, pot adăuga nivelul următor numit lume, alături de starea actuală. Se spune:” Veţi vedea lumea voastră în cursul vieţii voastre ”. Asta înseamnă că, trebuie să ajung la ea aici şi nu după moarte. De aceea, înţelepciunea Cabala este numită “dezvăluirea Creatorului creaturilor în această lume”. Eu pot să descopăr Creatorul la nivelul acestei lumi. Revelarea Creatorului este numită descoperirea unui alt nivel din 125 de niveluri. Astfel ajung la acest lucru, plecând de la cea mai mică măsură, la măsura completă.

Lumea viitoare se va revela dacă formez imaginea forţei de dăruire cu privire la lucrurile pe care le-am pregătit. Apoi, voi dobândi noi senzaţii şi o nouă percepţie a acestei imagini, în noua mea dorinţă de a dărui.

Aceasta va fi viitoarea mea lume, unul din 125 de niveluri.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”: Deoarece, în primul discerământ  fiecare primeşte în mod egal, fără adaos, nici scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Întrebare: Care este diferenţa dintre o coborâre şi un regres?

Răspuns: Noi putem descrie avansarea noastră ca o electrocardiogramă (ECG) cu multe coborâri şi urcări. Nu este grav dacă sunt sus sau jos cât timp avansez.

Coborârile fac parte din drumul nostru, deoarece ele vizează, în mod egal, obiectivul. Inima mea bate şi desenează această linie curbă şi este normal. Este viaţa noastră, o continuitate de urcări şi coborâri, în care unele nu pot exista fără altele. În timp ce eu mă agăţ de intenţia de a progresa, urcările şi coborârile sunt, împreună, într-un flux general care avansează.

Este ca o roată, în care fiecare parte atinge o înălţime maximă, apoi începe să coboare. Mai mult, la un moment dat, pare să se deplaseze înapoi, în loc să avanseze spre scop. În momentul în care o persoană descoperă asta, ea strigă după ajutor. Ea vede că se deplasează înapoi şi că nu avansează şi deci, are nevoie de mai multă susţinere din partea grupului.

În general, mişcarea grupului este înainte şi, prin urmare, eu sunt în partea din spate a cercului şi prietenii mei progresează înainte. Deci, atunci când sunt conectat la ei, în inima mea şi sufletul meu, simt că fac parte din întregul care continuă şi avansează drept înainte.

 Dar, dacă sunt deconectat de prieteni, nu sunt partea inferioară a roţii generale şi nu sunt într-o stare de coborâre, cu sunt, cu adevărat, în exterior, în regresie. Nu mai fac parte din procesul general de avansare înainte.

Asta înseamnă că, lucrul principal este de a adera la prieteni. Atunci, noi avansăm toţi şi înţeleg că şi coborârile sunt benefice şi că ele sunt în scopul de a urca. Atunci când cobor, ceilalţi urcă şi astfel, noi constant vom schimba locurile.

Noi suntem ca o supapă, un piston şi toate aceste mişcări se schimbă alternativ. Nu poate exista o schimbare, dacă nu există două mişcări, înainte şi înapoi, înainte şi înapoi. Nu poate fi doar o mişcare înainte, trebuie să fie un contrast şi este doar o problemă de amplitudine.

De aceea, conexiunea mea cu mediul este atât de importantă. Dacă sunt încorporat în toată lumea, atunci vectorul comun este clar pentru mine.

Întrebare: Este spus că nu există lipsă în spiritualitate şi că nimic nu dispare. Dar, într-o stare de regresie, tot ce ai avut este îndepărtat de la tine…

Răspuns: Nu este adevărat. Starea de regresie se referă la dezvăluirea unui nou nivel de spargere. Noi nu regresăm, ci mai degrabă descoperim un nou vas care nu este corectat pentru moment.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa sa”: În timp ce, în primul discernământ fiecare primeşte în mod egal, fără adaos sau scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Toată lumea poate să vadă aceleaşi lucruri în această lume, aceleaşi fenomene. Totuşi, asta depinde de cel care le vede, fie copil, fie adult sau o persoană în vârstă. Diferenţa este în mintea unei persoane. La urma urmei, simţurile lor au o minte care este în spatele lor, care analizează percepţia lor, asta depinde de nivelul realizării sale.

Se pare că trăim în condiţii minunate, foarte speciale. Nu este nimic mai surprinzător decât această lume: Creatorul a creat-o şi noi putem trăi în ea şi să începem drumul nostru spiritual de la o stare care nu este spirituală. Există o realitate înaintea noastră pe care toată lumea o poate vedea, dar toată lumea o realizează conform înţelegerii sale externe. Să presupunem că iau o fotografie a unui prieten ce munceşte la construcţia noii clădiri: pentru mine, este doar cineva care lucrează şi doar mai târziu aflu că el face muncă benevolă în garanţie reciprocă frăţească cu toţi ceilalţi, dar fotografia în sine rămâne aceeaşi.

Este caracterul unic al acestei lumi: aici, totul depinde de modul în care o persoană atinge “cadrele” care apar înaintea tuturor.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa sa”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vreau să înţeleg, cine este Bnei Baruch?

Răspuns: Bnei Baruch este un grup special de persoane care, pentru prima oară în istorie, este menit să efectueze corectarea întregii realităţi şi să realizeze adeziunea cu Creatorul. Asta se întâmplă pentru prima oară nu pentru că, Creatorul a ales un anumit cabalist, ca în trecut, atunci când a ales un cabalist în fiecare generaţie, care trebuia să continue acest lanţ. Aici este vorba despre o adevărată corectare printr-o masă de oameni care trage întreaga omenire după ea. Este vorba despre primul val care urcă şi este atras de către Divinitate.

Primul grup care este avangarda corectării este grupul Bnei Baruch şi eu îl conduc. Nu este nimic ruşinos. Dimpotrivă, ar trebui să simţim marea responsabilitate pe care o avem şi susţinerea pe care o avem. Nu este nici o teamă. Trebuie să învăţăm cum să ne menţinem între cele două forţe, cu lumea întreagă şi cu marele Faraon.

Este munca noastră. Este imposibil să avansezi într-un alt mod, ci doar între aceste două forţe. Noi suntem la mijloc, conducem bătălia, lupta între noi. Lumea întreagă este împotriva noastră şi în interior, suntem, de asemenea împotriva acestui proces! Totuşi, trebuie să identificăm punctele noastre din inimă şi atunci, vom reuşi, vom învinge.

Lupta va fi mai mare, mai largă, mai profundă, mai periculoasă prin avansare. Pe de o parte, lumea va înţelege că nu are de ales, deoarece primeşte o lovitură după alta şi, pe de altă parte, întotdeauna va rezista. Creatorul va întări tot mai mult inima Faraonului. Este timpul, de fapt, să se oprească rezistenţa, deoarece lumea cade într-un abis. Totuşi, există o astfel de întărire a inimii încât o persoană nu va înţelege şi nu va simţi pericolul.

Am putea să gândim că, după aceste lovituri dure, oamanii ar fi de acord, ar înţelege, ar alerga spre noi, ar cere metoda de răscumpărare, dar contrariul se va produce.

Trebuie să înţelegem acest proces. Este un război care depinde de noi. Creatorul nu poate să lupte singur împotriva Faraonului dacă noi nu folosim forţa Sa. Moise trebuie să se ţină între aceste două mari forţe, Creatorul şi Faraon şi, folosind băţul, trebuie să determine ce trebuie să fie, exact, acest război.

Deci, noi trebuie să creştem şi să ne maturizăm pentru a simţi şi a înţelege mai mult. Nu avem de ce să ne temem, ci, pur şi simplu trebuie să ştim că, este războiul corectării şi ar trebui să profităm de acest proces! Eu nu vreau să spun că ar trebui să profităm de ego-ul nostru, ci ar trebui să fim fericiţi că acest proces a început şi că suntem avangarda în acesta, aducând Malchut de Ein Sof (Infinit) la corectare.

Din  partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, “Exodul”, 26:32-26:35 : “Şi tu îl pui pe patru stâlpi de lemn de salcâm acoperit cu aur, cârligele lor (vor fi din aur), pe patru picioare de argint. Şi tu vei fixa cortina de separare sub cleme. Tu vei aduce de partea interioară a perdelei de separare Chivotul Mărturiei şi perdeaua de separare va separa pentru voi Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Şi vei pune capacul ispăşirii pe Chivotul Mărturiei în Sfânta Sfintelor. Şi vei pune masa pe partea exterioară a perdelei de separare şi Menora în faţa mesei pe partea de sud a Mishkan, şi tu vei aşeza masa pe partea de nord.”

Toate elementele Cortului sunt simbolul ego-ului nostru care este format din patru niveluri. A fi pregătit pentru a fi ars, asta înseamnă să semene cu Lumina în totalitate, ca şi cum aţi plasa o masă, o Menora, într-o anumită direcţie şi o anumită parte.

Putem spune că, Tabernacolul, cortul cu toate caracteristicile sale, seamănă complet cu lumea corectată, dar la o scară mică. Dacă studiem doar asta, este suficient pentru a înţelege ce ar trebui să fie starea corectată a sufletului nostru, în aceeaşi stare, în relaţiile noastre, în tot. Asta înseamnă că, toate elementele Tabernacolului ne învaţă despre finalul corecţiei pe care trebuie să o atingem.

Tora, “Exodul”, 27:1, 27:9 : “Şi tu vei face altarul de lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi, altarul va fi pătrat, şi înălţimea sa (va fi) de trei coţi. Şi tu vei face curtea lui Mishkan în sud (vor fi) draperii de in subţire răsucit, de o sută de coţi lungime pe o parte.”

Este vorba de a descoperi esenţa egoistă completă a sufletului nostru deasupra căreia punem, în final, cortul, adică, noi construim un Masach (ecran) şi intenţia în scopul de a dărui.

Întreaga muncă spirituală începe de la prima poruncă a Torei, care se extinde la toate componentele creaţiei, la masa totală a dorinţei care a fost creată de către Creator.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→