Întrebare: Cum ne putem conecta prin Creator?

Răspuns: Foarte simplu. Datorită neputinţei de a ne uni, ne întoarcem spre Lumina Înconjurătoare, Creatorul şi Îi cerem să ne unim. Aceasta se produce la fiecare grad. După ce am descoperit incapacitatea noastră de a ne uni, ajungem la “poarta lacrimilor”, strigăm şi primim forţa de a ne conecta, de a fuziona împreună.

Dar, cum ne lipeşte Creatorul, dacă noi suntem diferiţi? Devenim legaţi numai în conformitate cu intenţia noastră de a ne conecta Creatorului, dacă vrem să-I dăruim numai Lui. El devine firul de conexiune, obiectivul nostru. Este precum părinţii care se unesc într-un copil. Ei ar putea chiar să se urască, dar se conectează prin el, având grijă de el împreună.

Dar, în acest copil, ei s-au împăcat, chiar dacă se detestă reciproc. Totuşi, ei îl iubesc şi de aceea se conecteză în el, în acest punct. Este uniunea contrariilor. Noi suntem cu toţii opuşi, într-o mie de proprietăţi diferite şi direcţii. Nimeni nu este identic cu altul. Deci, ce putem face cu dorinţa noastră de plăcere? Nu putem să o ucidem, nu putem face nimic cu ea. Noi am primit doar posibilitatea de a efectua acţiuni care conduc la unitate.

Noi trebuie să conectăm două părţi care nu au nimic în comun, cu excepţia bazei animal. De aceea există această lume în care putem să ne conectăm pe plan fizic, pur şi simplu “ţinându-ne de mâini”. Exprimăm sentimentele noastre prin acest gest. Prin urmare, acest grad este separat de toate celelalte grade, de toate stările, deoarece el ne permite să începem să urcăm. În această lume, putem lovi o altă persoană în faţă sau să o îmbrăţisăm şi astfel, afectăm dorinţa sa. Este posibil să îmbrăţişăm la cerere şi dorinţa poate fi modificată în funcţie de dorinţa sa de a îmbrăţişa.

Tocmai am îmbrăţişat pe cineva fără să simt simpatie pentru el, chiar resimţind respingere, dar, în funcţie de aceste acţiuni, dorinţa mea se schimbă progresiv. Este caracteristica unică a acestei lumi în care este posibil să afectez dorinţa cuiva prin acţiuni fizice. Dar, toate acestea se întâmplă la un anumit grad şi doar ca o pregătire. Şi, este motivul pentru care nu este considerată o conexiune spirituală.

Dar, dacă vorbim de dorinţe spirituale, care sunt mai ridicate decât gradul acestei lumi, atunci acolo folosim dorinţele materiale care nu se intersectează în niciun fel cu dorinţele altcuiva. Dacă dorim să ne unim, atunci Creatorul trebuie să fie între noi. Doar prin El, prin rădăcina noastră, noi ne conectăm, aşa cum doi fraţi se conectează prin mama comună. De aceea ei sunt numiţi fraţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Trebuie să ne amintim că spiritualitatea este diferită de materialitate. În materialitate, vrem mereu să vedem rezultatele imediat. Uneori este produsul a ceea ce facem: să presupunem că am făcut pantofi, i-am vândut şi am primit bani pentru ei. Văd pantofii pe care i-am făcut, văd rezultatul eforturilor mele, roadele muncii mele. Eu pot evalua, ameliora, ajusta şi pot face mai bine, dacă o doresc cu adevărat.

Este spus:” este înţelept cel care este experimentat” şi experienţa este câştigată cu propriile mâini. Facem un efort undeva şi vedem rezultatele muncii noastre. Deci, în timp, prin încercări şi erori, mă corectez şi devin un meşteşugar profesionist.

Dar, dificultatea este că în munca spirituală nu putem vedea rezultatele. Imaginaţi-vă un muzician care a lovit clapele pianului şi nu a putut auzi sunetul. Cum ar putea să cânte? Atunci când un copil învaţă să scrie, îi este dat un caiet special pentru a introduce literele strict între linii. Dar în spiritualitate nu am „linii” şi chiar literele pe care le scriu sunt invizibile!

Cum pot să mă adaptez dacă nu pot vedea un răspuns? Investesc eforturi, dar ele dispar ca apa care se strecoară în nisip. Ei bine, să spunem că sunt gata să sacrific toate rezultatele în interesul propriu. Dar trebuie, încă, să plătesc cumva, să caut, să îmbunătăţesc munca mea şi să câştig experienţă. Cum este posibil?

Nu funcţionează în acest fel în spiritualitate. Nu primim niciun  răspuns, ceea ce ne slăbeşte. Nu pot face un efort care nu produce reacţii vizibile. Este ca şi cum vorbesc unui perete. Toată energia mea dispare. Dar, reacţia nu există, doar dacă nu are loc în aceeaşi dorinţă, adică, ea se produce într-un loc diferit. Dacă o mică parte a eforturilor noastre este corectă, adică dacă avem intenţia de a ieşi din noi şi a ne conecta cu ceilalţi, de a ne apropia de Creator şi a-I da Lui ocazia de a se revela pentru noi, de a-I aduce Lui bucurie fără a cere sau anticipa pentru a obţine ceva în schimb, reacţia se acumulează. Se pare că locul muncii noastre şi rezultatele pe care le obţinem sunt complet separate unele de altele.

Ar trebui să cerem să vedem rezultatele muncii noastre? Dacă vedem că am făcut ceva corect, ne va răspunde şi ne va aduce satisfacţie.  Ne poate opri şi poate împiedica avansarea deoarece încep să lucrez pentru recompensă.  Atunci, cum pot să analizez munca pe care o fac şi să verific că nu sunt împins de un interes personal? Cum pot să văd reacţia fără să mă bucur de ea egoist? Cum pot gestiona pentru a accepta numai informaţia, fără senzaţie, fără dorinţa de a primi plăcere? Este ceea ce numim a cere o dorinţă de a dărui. Cu alte cuvinte, nu vreau să ştiu dacă eu dăruiesc Creatorului pentru că, în starea mea actuală, mă bucur inevitabil  şi sunt revigorat.

Vreau doar să fac acţiunile, detaşat de plăcere şi de împlinire, nu pentru a calma dorinţele mele sentimentele mele şi gândurile mele. Este nevoie de muncă.

Rezultatul muncii noastre spirituale se numeşte „o descoperire”. Rezultatele apar exact în momentul nepotrivit şi într-un loc în care nu ne aşteptam. Şi, rezultatul în sine este separat de dorinţă, prin urmare, este total neaşteptat. Ceea ce se întâmplă la toate nivelurile spirituale deoarece, de fiecare dată, este o nouă lume. Senzaţiile noastre deschid un nou nivel, o nouă profunzime şi calitate, o nouă gamă care înainte nu exista. Senzaţiile noastre şi criteriile de evaluare suferă schimbări revoluţionare, ele sunt „aduse la zi”. De aceea este numita „o descoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum simţim Creatorul? Există un sentiment de recunoştinţă că El ne-a creat sau altceva?

Răspuns: Dacă nu aveţi vase spirituale, atunci nu este nici o senzaţie a Creatorului şi este imposibil de explicat acest lucru. Senzaţia de Creator este un sentiment de apartenenţa la adevărul absolut, dincolo de orice îndoială, deasupra problemelor şi vă separă de toate calculele voastre meschine! Voi descoperiţi o perfecţiune “absolută”. Şi, această perfecţiune este dincolo de toate estimările voastre precedente.

Întrebare: Înseamnă că, acest sentiment este detaşat de conexiunea mea la prieteni?

Răspuns: Pe de o parte, este detaşat şi, pe de altă parte, în ciuda acestui lucru, graţie conexiunii cu prietenii, simţiţi o uşoară atingere a senzaţiei de Creator. Cum este spus: Exodul 33.23: “Şi veţi vedea din nou spatele Meu, dar faţa Mea nu se va vedea”. Dar, deja puteţi ghici că este ceva dincolo de Kelim-urile voastre, dincolo de proprietăţile voastre. Deci, întrebarea este: Cum este posibil să se evalueze ceva dincolo de Kelim-urile mele? Dar, este modul în care Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), Achoraim de Elyon este revelat.

Dar, importantă este linia de mijloc, fără ea, fără acest contact momentan cu Creatorul, realizările voastre nu valorează nimic. Chiar dacă am realiza pacea totală şi Grădina Edenului pe Pământ şi totul ar părea minunat, toată această idilă nu ar valora nimic. Deoarece, în final, trebuie să realizăm un anumit nivel de alipire la forţa superioară care este deasupra noastră.

Ca un fir electric necesar doar pentru a dezvălui electricitatea. Electricitatea nu “circulă” în fir, dar trece în jurul firului ca energia unui câmp electromagnetic, adică energia trece alături de fir şi nu în interiorul lui. Şi firul este pentru că energia se poate revela alături de el. Este acelaşi lucru cu prietenii, care sunt materia prin care Creatorul trebuie să se dezvăluie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.11.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cartea Zohar pare să ne vorbească despre o lume virtuală necunoscută. Ieri, priveam un film de ştiinţă cunoscut, “O minte frumoasă; Creierul nostru ne înşeală”. Oamenii de ştiinţă au ajuns să înţeleagă că, creierul nostru primeşte semnale electromagnetice şi descrie o lume care nu există.

În cele din urmă, ei au ajuns la concluzia că suntem toţi într-un anumit joc, nu ştim cine-l controlează şi în ce scop. Aţi putea să continuaţi acest film şi să explicaţi cine joacă cu noi?

Răspuns: În cadrul Cabalei, “Percepţia realităţii”, studiem că întreaga realitate pe care o resimţim este percepută în noi,  creierul nostru “o desenează” sub forma imaginii care se presupune că ne înconjoară. Nu este nimic în afară de noi: nici spaţiu sau orice îl umple. Tot ceea ce percepem este resimţit subiectiv de noi. Totul se întâmplă numai în noi. Noi vorbim despre noi şi lumea care ne înconjoară pare a fi obiectivă, ca şi cum ar exista în afara noastră şi fără noi, dar percepţia noastră nu funcţionează decât în raport cu noi, cu organele noastre de simţ.

Cabaliştii au vorbit despre relativitatea percepţiei noastre de aproape 6000 de ani. Cartea Zohar, scrisă acum 2000 de ani, vorbeşte despre Pământ în forma unei sfere. Ea descrie evoluţia, toate schimbările în natură şi societate, criza timpului nostru şi soluţia ei. Avem nevoie numai de a aplica această cunoaştere şi, cu ajutorul ei, să depăşim criza şi să percepem o nouă viziune asupra lumii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Existăm într-un gând, gândul creaţiei şi facem parte dintr-un mare program care umple tot spaţiul şi intervine în întreaga realitate, superioară şi inferioară.

Realizarea acestui program, a găsi locul vostru în această lume şi capacitatea de a-l realiza independent, nu prin forţă ci, în loc de a fi o mică roată dinţată, să fiţi o parte ce participă în mod activ cu intenţie, realizare, acord, egalitate şi măreţie, acesta poate deveni scopul vieţii pentru fiecare dintre noi.

Atunci când ne conectăm la acest flux şi ne alăturăm fluxului comun al acestui program, care are un foarte mare număr de parametri, experimentăm eternitatea şi perfecţiunea, deoarece acest program este etern pentru toate lumile şi pentru toate realităţile şi conectează toate părţile creaţiei şi toate lumile la un loc. Noi simţim armonia cu care toate părţile acestui program sunt guvernate şi, în acelaşi timp, guvernează. Simţim începutul şi sfârşitul creaţiei, de la început, procesul de dezvoltare şi realizarea sa sunt interconectate şi corespund minunat şi fiecare are libertate de alegere şi dreptul de a pune acest sistem în acţiune, de la început până la sfârşit, în mod independent.

Şi, cel mai surprinzător, este revelarea sistemului integral enorm, comun, care îndeplineşte toate acţiunile, de la început la final, fără să interfereze cu capacitatea noastră de a pune în acţiune şi de a fi stăpâni. Şi, atunci când omul se ridică la nivelul gândului creaţiei, el se conectează la Creator şi devine partenerul său: aceasta este ceea ce înseamnă a se uni cu Creatorul. Noi ne unim cu Creatorul în gândul creaţiei. Este scris: Cei drepţi sunt partenerii Creatorului, El creează şi distruge lumi, în timp ce ei corectează creatura.

Din “Cabala pentru începători”, kab.tv, 21.10.2010

Filed under: Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

 Trebuie să mă ridic deasupra dorinţei mele egoiste pentru a accepta importanţa Creatorului şi creaturilor. Ei sunt la cele două extremităţi ale conductei care voi deveni şi trebuie să le consider ca fiind mai importante decât mine.  Trebuie să formez o conductă care să unească cele două extremităţi. Fac un efort anulându-mă în faţa dorinţei Creatorului şi în faţa dorinţei poporului şi devin un intermediar între cele două.

Natura mea este de a urî pe toată lumea cu excepţia mea. Deci, când mă ridic deasupra ego-ului meu, restricţionându-l, eu devin un punct. Deci, cum pot face o conductă din el?

Formez conducta conform măsurii de disponibilitate a Luminii Hassadim, care determină diametrul conductei mele. Diametrul este determinat de cât de mult m-am conectat la Creator şi la creaturi, deasupra Hassadim şi transform conducta într-o legătură, o linie de conexiune.

Există un întreg sistem de lucru aici. Dacă Creatorul şi creaturile sunt egali, atunci nu va fi nevoie de o conductă. Dar, pe de altă parte, ei trebuie, în cele din urmă, să fie egali şi conectaţi în toate sensurile posibile. Deci, asta înseamnă că, conducta va dispărea ? Conducta nu va dispărea, dar va deveni infinită şi graţie lor, aceasta va fi la mine. Eu iau dorinţa de a dărui de la Creator şi dorinţa de a primi de la creaturi şi le încorporez pe amândouă.

Apoi, încep să înţeleg că, Creatorul şi creaturile există pentru mine, deşi eu fac această muncă pentru ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala, 12.11.2013, Shamati 3, “Referitor la realizarea spirituală”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este gândirea umană?

Răspuns: Este vorba despre programul intern de realizare a dorinţelor. Este acela dorit şi real. Cum pot trece de la starea mea actuală la ceva ce vreau? Aceasta se face graţie puterii gândului.

Întrebare: A bea apă când îmi este sete, fac asta graţie puterii gândului ?

Răspuns: Îţi este sete în starea dată şi îţi imaginezi starea în care vei fi împlinit. Tu dezvolţi programul pentru a atinge starea numărul 2 de la starea numărul 1, acest program se numeşte gând.

Gândul este o consecinţă a dorinţei. Ai nevoie de gând pentru a activa dorinţa şi a realiza ce ai dorit. Dorinţa plus gândul te conduce la realizare: împlinirea.

Din “Cabala pentru începători”, kab.tv, 21.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi locuieşte într-un ocean de Lumina Infinitului, lumina dăruirii şi a iubirii, dar nu percepem aceasta deoarece suntem separaţi unii de alţii. Cum trăim asta? Începeţi să vă uniţi cu toată lumea, la urma urmei, există un motiv pentru care este scris: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine – aceasta este marea lege a Torei” (Tora are aceeaşi rădăcină precum cuvântul „Ohr”, Lumină).

Pentru a face asta, beneficiaţi de un grup. Dacă atingeţi o astfel de legătură cu prietenii, care este similar cu Lumina într-o mică măsură, veţi începe să o percepeţi, să o descoperiţi. Şi asta nu depinde decâtde voi! Nu aşteptaţi ca grupul să facă această muncă pentru voi, grupul este deja acolo. Dacă îl stabiliţi corect, veţi vedea că el este deja în interiorul Luminii.

Este doar asta „oricine judecă se bazează pe propriile defecte”. Şi, dacă nu sunteţi pregătiţi şi nu sunteţi în interior, fiecare dintre ei vă va părea un egoist fără valoare, incapabil de a realiza ceva. Dar, dacă intraţi în grup în mod corect, veţi descoperi că fiecare este unit cu celălalt prin garanţia reciprocă şi este în perfecţiune în interiorul Luminii Superioare. Şi vă conectaţi la această Lumină.

Astfel, unind dorinţele, Kelim (şi noi toţi suntem dorinţe), graţie calităţii acestei unităţi, veţi ajunge la Lumină. În mijlocul acestor dorinţe, veţi descoperi fenomenele considerate Lumină, ca atunci când veţi descoperi că anumite mecanisme sunt gestionate de energia electrică. Lumina care este dezvăluită reprezintă gradul de conectare, măsura dăruirii, între voi toţi.

Şi toate cuvintele Torei, precum „Israelul întreg sunt prietenii”, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, „Nu face altora ce ţie nu-ţi place”, nu sunt simple cuvinte. Sunt legile naturii; observându-le, veţi găsi Lumina care vă umple.

 Din „Cabala pentru începători”, kab.tv, 18.12.2010

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă va ajuta dacă eu cred că totul vine de la forţa binevoitoare, Creatorul, dacă sunt obligat să lupt cu fiecare problemă în mod individual şi să le tratez separat?

Răspuns: Dacă veţi lupta cu fiecare problemă separat, nu veţi obţine ordine în viaţă! Veţi continua să încercaţi să învingeţi aceste forţe străine: şeful la locul de muncă, soţia, vecinul, prietenii şi duşmanii, lumea întreagă şi vă veţi pierde întreaga viaţă pentru a vedea că nu rezolvaţi nimic.

Toată lumea va fi dezamăgită aici şi chiar mai mult, deoarece am depins de mii de motive şi persoane, acţionând pur şi simplu ca nişte roboţi! Sunt părţi ale sufletelor noastre dar, deoarece nu le-am ataşat corect de noi, noi credem că au propria putere.

În momentul în care începi să le uneşti cu tine şi să le iubeşti “ca pe tine însuţi”, vei descoperi că ele sunt, cu adevărat, ca “tine” şi îţi aparţin şi că alături de ele există o singură forţă care funcţionează şi care acţionează toate astea pentru tine. Iar acestea nu există şi nu acţionează independent.

Pentru moment, vă faceţi griji pentru diverse probleme şi nu puteţi dormi, şi asta pentru că nu puteţi să vă imaginaţi ca un copil în braţele Creatorului. Simţiţi cum vă ţine în braţele Sale şi nu aveţi avea de ce să vă temeţi. Singurul lucru care merită să vă îngrijoreze este: Când mă voi percepe pe mine însumi cu adevărat, să dezvălui Creatorul şi experienţa iubirii Sale pentru mine, adică să devin asemenea Lui şi în măsură să primesc toate astea?

Atunci când proprietăţile dăruirii şi iubirii apar în voi, veţi simţi cât de mult vă iubeşte El. Iar  dacă voi nu puteţi iubi, cum veţi simţi iubirea Lui? Dacă detestaţi tot ceea ce vă înconjoară, veţi simţi doar ură, iar suferinţa nu se va opri!

Dar, dacă aţi putea să vă comportaţi faţă de toată lumea cu iubire, veţi simţi singura iubire care umple întreaga lume. Aceasta depinde doar de calităţile voastre, de dorinţe, de Kelim.

Deci, pe de o parte trebuie să vă păstraţi calmul, deoarece totul este în mâinile Creatorului şi “Nu există nimeni în afară de El”, “binele care face bine”. Dar, pe de altă parte, “nimeni nu mă va ajuta, cu excepţia mea”, pentru a realiza practic percepţia “Nu este nimeni în afară de El”.

De fapt, pentru a simţi astfel, am nevoie de atributele mele corectate şi apoi, voi fi capabil să percep ceea ce se întâmplă, cu adevărat, în realitate. Eu sunt înconjurat de Lumina lumii Infinitului, cu excepţia că eu nu o simt! Este singurul lucru de care ar trebui să mă îngrijorez, proprietăţile mele (Kelim), pentru a trăi acest infinit.

Pentru ce altceva să-mi fac griji? Tot restul este o simplă iluzie, manifestată în proprietăţile mele corupte. Şi mă îngrijorez de probleme iluzorii, care sunt pictate prin simţurile mele corupte – îmi este teamă de umbre, ca un copil mic.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Caracterul unic al muncii spirituale constă în faptul că, o persoană trebuie să se obişnuiască să fie în stări opuse. Şi, în ciuda polarităţii lor, ea trebuie să fie capabilă să trăiască în ambele, să discearnă între ele ca “superioritatea luminii asupra întunericului” şi astfel să progreseze.

Este foarte dificil pentru începători să înţeleagă asta. După toate, în lumea corporală, acţionăm bazându-ne  doar pe dorinţa noastră egoistă de a experimenta plăcerea, nu există dorinţa de a dărui aici deci, există un singur adevăr. Şi tot ceea ce se opune, considerăm că este fals.

În spiritualitate este invers, deoarece alăturăm Creatorul pe baza fiinţei create deci, cele două extremităţi ale scării spirituale sunt adevărul.  Şi, cu cât înclinaţia rea este mai mare, ego-ul omului, cu atât el poate să urce mai sus; o dată va fi un odios, altă dată va fi un drept. Şi aceste stări, atât de îndepărtate una de cealaltă, cresc de fiecare dată într-o singură persoană.

Prin urmare, trebuie să considerăm aceste două stări corect, ambele urcări şi coborâri: trebuie să ne ridicăm deasupra lor. Cu alte cuvinte, aici exist eu şi aici există starea mea de a fi. Poate fi o coborâre sau o urcare, dar asta nu are nimic cu “eul” meu, deoarece “eul” meu este locul unde voi obţine o adeziune cu Creatorul. Şi trebuie să percep toate stările succesive ca necesare.

Eu nu “acord atenţie” sentimentelor mele şi nu plonjez în ele ci, mai degrabă evaluez eficacitatea unei stări date, dacă mă ridic deasupra ei în atingerea obiectivului final.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2010, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→