Rabash, „Trei Linii:” Înaintea ca unui om să i se acorde ieşirea din iubirea de sine, şi ca el să facă totul pentru a dărui, ceea ce se numeşte Lişma (de dragul Ei), chiar dacă omul studiază diferite lucruri în felul în care sunt, ele sunt numai nume fără comentarii, deoarece omul nu are nicio realizarea a materialele pe care le studiază, deoarece nu ştie nimic despre rădăcinile superioare care sunt numite cu numele Sfinte, sau Sefirot sau Partzufim.

Şi putem învăţa aceste lucruri superioare, numite înţelepciunea Cabala, numai pe calea meritului, deoarece ele pot aduce omului o dorinţă şi pasiunea de a adera la Creator, deoarece acestea sunt lucruri Sfinte, care se referă la nume Sfinte… iar atunci când omul studiază lucrurile superioare pentru a ajunge mai aproape de Sfinţenie, aduce aproprierea Luminii, pe care o vrea din acest studiu, pentru ca el să ajungă să îşi îndrepte toate acţiunile pentru a dărui, iar asta se numeşte munca în pregătire, adică omul se pregăteşte să intre în palatul Regelui şi să adere la El.

Sunt câteva etape în munca de pregătire. În prima faza a studiului, omul ascultă dar nu aude, deoarece nu ştie despre ce este vorba. Toţi termeni despre care vorbesc cărţile de Cabala sunt ascunşi omului – acesta nu îi simte şi nu îi vede; nu se discerne pe el sau mediul lui. Aşa că îşi imaginează că ceea ce aude sunt dorinţele lui.

Nu lucrează cu aceste concepte şi nu le poate discerne, nu poate răspunde la ele, crede că Faraonul este un om care a condus Egiptul, care este o ţară îndepărtată, crede că Creatorul este foarte departe şi că Israel este cineva născut într-o familie de evrei. Îi lipsesc conceptele spirituale corecte, pentru ca să poate simţi imediat o reacţie interioară atunci când le aude.

Dacă aude de o durere în inimă, cap, braţe sau picioare, şi-o imaginează imediat. Simte o recţia la aceste cuvinte, dar termenii de Cabala nu evocă nicio reacţie în el şi, astfel, între timp, studiază fără să îşi atribuie toate acestea. Dar Lumina Înconjurătoarea operează în el şi îl reformează, iar în măsură în care omul face tot ce îi stă în putere, îl aduce mai aproape de lumea superioară.

Principalul lucru este că, la început, omul nu ştie că singura cale de a avansa este de a se supune grupului, învăţătorului şi cărţilor. De fapt, el este ca un copil care trebuie să adere la cei mari, la nivelul superior. Prin asta el scurtează sau prelungeşte timpul. Pregătirea poate dura câţiva ani, până când ajunge suficient de aproape de Lumină şi începe să simtă cum operează Lumina în el şi începe să discearnă fiecare atribut din el. Asta poate dura 20-30 de ani.

Totul depinde de măsura în care omul se poate micşora înaintea învăţătorului, grupului şi studiului, prin toate mijloacele pe care le are. Este perioada de studiu Yenica (infantilă) când omul trebuie să adere şi să fie devotat nivelului superior, atunci când îşi anulează cât de mult posibil mintea şi tot ceea ce ştie. Apoi urmează un stadiu de o mare realizare, când omul începe deja să discearnă aceste atribute în el şi să experimenteze urcări şi coborâri.

În cea de a treia fază el înţelege deja că cel care evocă în el aceste urcări şi coborâri este Creatorul, deoarece El îi spune, „Vino la Faraon!” Creatorul este întodeauna de partea dreaptă iar Faraonul este pe cea stângă, iar omul este lăsat între aceste două forţe, în mijloc. Dar până când acest lucru este cu adevărat revelat în om, el poate numai să ghicească că aceasta este calea, conform cu propriile reacţii. În cele din urmă el ajunge la disperare, deoarece nu poate ieşi din el însuşi spre liberate, de sub dominaţia Faraonulu; iar apoi i se acordă mântuirea.

După aceea drumul nu devine mai uşor. Omul vede pur şi simplu în mod diferit ceea ce i se întâmplă pe drum. Mântuirea vine ca o oportunitatea de a dărui, de a urca deasupra sa şi de a munci, în ciuda sentimentelor interioare neplăcute.

Astfel avansează, iar avansarea sa este determinată de re-evaluarea valorilor sale.
Din pregătirea pentru  lecţia zilnică de Cabala 11/15/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Uneori, există în cadrul grupului sentimentul ca înțelegem si simtim cu toții un anumit fenomen, dar dintr-o dată ne simțim mințile și gândurile tulburi, simtim un fel de stupoare, și există sentimentul că ne vom dezvolta foarte lent. De ce se intampla aceasta?

Raspuns: De ce uităm în mod constant care este scopul nostru în cadrul grupului, de ce ne conectăm si apoi totul dispare, de ce imaginea lumii ascunde imaginea reală, în care ar trebui să vedem că tot ce se află în jurul nostru este reprezentat de dorința noastră și că noi trebuie să ne conectăm pentru a il descoperi pe Creator în aceasta dorintă? De ce ne desprindem de imaginea reală a lumii și imaginea mirajului imaginar pe care o vedem ascunde de noi spiritualitatea? De ce este lumea noastră mai puternică decât lumea spirituală?

Se intamplă numai pentru că nu te-ai concentrat, împreună cu grupul, pe conexiune.

Dacă faci eforturi de unul singur, nu poți obține nimic prin asta,nu poti avea succes decat atunci când ne ajutam reciproc, si astfel imaginea de conexiune va deveni o imagine spirituală, va dobândi viață, va dobandi în ea Lumină, și va arăta că este singura imagine adevărată a realitătii.

Imaginea exterioara pe care o vedeți acum isi va pierde brusc intensitatea, iar influența acesteia asupra voastră va dispărea treptat. Ati simți că tot ceea ce se intampla aici este ca si un vis. Eu conduc undeva, mă duc la culcare, mă  trezesc, mă duc la muncă, mă duc undeva, si dintr-o dată toate acestea încep să se estompeze. Veti începe brusc să observati că totul provine de la atributele voastre și imaginea încetează să mai fie atât de reală, clară, și devine neclară și încețoșată.

Imaginea axata pe conexiune, imaginata mai inainte, acum devine reală și în ea veți descoperi noi stări. Această imagine devine cea importanta, ceea ce înseamnă că începeți să  simțiți de unde provin  semnalele, Providența, nivelul superior.

Astfel, vă schimbati treptat un atribut cu altul.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să atragi Lumina care Reformează?

Răspuns: Când citesc Zohar, vreau să văd în mine schimbări, ca şi cum intră un izvor de energie în sistemul meu intern, o lumină, puteri, judecăţi noi, calităţi noi. Mă influenţează ceva şi eu vreau să simt ce este acest lucru care mă influenţează şi produce în mine schimbări. Vreau să ştiu asta şi să simt miresmele şi să văd cum au loc în mine aceste schimbări şi unde în mine pot imagina tot despre ceea ce citesc în Zohar, astfel încât să nu fie doar imaginaţie, ci ceva pe care eu îl voi simţi cu adevărat în calităţile mele. Asta este ceea ce aştept, schimbările în dorinţa mea de primire.

Noi trebuie să facem eforturi colective, în ajutor reciproc, şi atunci, Lumina care Reformează va fi mult mai puternică decât atunci când influenţează un singur om. Atunci este mult mai uşor să acumulăm ceva. Dar asta se întâmplă numai dacă omul lucrează împreună cu ceilalţi, în conexiune cu ei. Prin asta, el apropie Lumina, fiindcă fiindcă dorinţele pentru Lumină nu mai sunt egoiste ci asemănătoare ei într-un fel.

Desigur că este încă pentru el însuşi, dar un om încearcă să semene cu Lumina într-un fel şi să devină aparent egal cu ea. Asta se cheamă „joc”. Desigur că eu cer pentru mine, dar într-o anumită măsură este ca o calitate reală şi corectă de dăruire.

În ce fel este similar?Câțiva mii de egoişti vin împreună, toţi vor să dăruiască, totuşi, adânc în sufletul lor, vor pentru sine şi îi desconsideră pe toţi ceilalţi, dar ei fac eforturi comune, ca şi cum se conectează, vor, ca şi cum este pentru Creator, pentru dăruire – acest „ca şi cum” este numit „joc”. Ei îşi fac o „spălare de creier” unul celuilalt, a minţii, ca şi cum ar fi ceva într-adevăr mare şi important. De fapt, aici nu este nimic real, dar asta este ceea ce trebuie făcut pentru a obţine nivelul superior. Asta pentru că este un abis între nivele, şi tu nu poţi fi într-un nivelul superior înainte să urci în el şi, pentru a urca la el tu îl joci (interpretezi).

Astfel, noi trebuie să ne conectăm mai puternic şi să vrem să simţim că Lumina ne schimbă. În acelaşi timp, ea tocmai ne schimbă, dar mai târziu intenţia noastră va fi mai precisă, astfel că ea ne va putea schimba în conexiunea noastră, în unitate, dar asta va veni mai târziu. Acum, cel puţin, noi trebuie să avem ca scop influenţa Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 22/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Văzând defectele unui coleg, văd de fapt defectele mele. Cum pot identifica într-un coleg de grup starea corectă?

Răspuns:Munca cu grupul este diversă şi se desfăşoară până la sfârşitul corecţiei. În plus de asta, viziunea mea despre grup se schimbă constant. Chiar dacă sunt doar câţiva oameni în grup, dacă îi vad ca fiind mari, dacă îi văd ca şi cum nu ar fi nimic altceva pe lume, ca şi cum ei ar fi întreaga mea realitate, grupul devine mare în ochii mei. Totul depinde de ce valoare îi dau eu şi cât de important este el pentru mine. Este ca pentru un copil pentru care tată lui este cel mai bun din lume. Aici, calitatea şi cantitatea sunt amestecate.

Apoi avansez, şi dacă ajung aproape de colegi, văd în ei sistemul superior în care trebuie să fiu incorporat.

La fel ca universul, cu tot în el, grupul include toate lumile spirituale şi noi suflete se alătură în el tot timpul şi, aceasta este de fapt Lumea Infinită (Ein Sof). Toate lumile sunt revelate în ea ca un sistem care ne conectează. Aducându-le mai aproape una de alta, noi le micşorăm şi le adunăm sus, până ele devin Lumea Infinită (Ein Sof).

În consecinţă, încep să văd colegii de grup şi realitatea diferit. Acum încep să văd oportunităţile care mi-au fost date; încep să mă conduc atât pe mine cât şi realitatea agăţându-mă de direcţia aceluiaşi scop. Mă ferec de ea şi tânjesc după o astfel de garantare reciprocă între noi, astfel se crează o dorinţă unică. În ea, în funcţie de asemănarea noastră cu ea, noi vom descoperi o singură forţă.

Astfel avansez, folosindu-mă pe mine, grupul, şi tot ceea ce este între noi, pentru a obţine acest scop. Nu trebuie să părăsesc grupul, în el descopăr totul: cabaşiştii, sufletele, Parţufim (feţele), lumile, totul este conectat şi inclus în el. Asta este ceea ce descoperă omul în prin  avansarea lui.

Întrebare: Asta înseamnă că grupul „transmite” în gama de frecvenţă a dăruirii şi numai eu, fiind acum necorectat, primesc alte frecvenţe egoiste?

Răspuns:Adevărat, noi nu suntem acordaţi încă la frecvenţa dăruirii. Se spune: „Omul judecă în funcţiie de propriile defecte”. Acest lucru se referă la toate senzaţiile mele, ele nu sunt încă reale şi, între timp, dorinţa egoistă acţionează în ele, şi, astfel, în loc de tabloul corect, percep şi simt iluzia înceţoşată din această lume.

Corectându-mi trăirile, voi vedea o realitate diferită, dar din nou va fi percepută şi stabilită prin cele cinci simţuri ale mele. Până la sfârşitul corecţiei, aceasta va fi de asemenea limitată de cadrele spirituale ale celor cinci Sfirot, Parţufim, şi lumi. În lumea spirituală, percepţia este, de asemenea, numai în materie şi în forma îmbrăcată în materie. Acum ni se pare că în momentul în care vom intra în spiritualitate, toate paravanele vor cădea, dar nu este aşa. Acolo, de asemenea, omul obţine totul în vase, în dorinţele lui limitate.

Este adevărat că el obţine conexiunea între diferite fenomene şi asta îl umple, dar umplutura este, de asemnea, relativă. Dar ca să obţină percepţia întregii realităţi adevărate, trebuie ajuns la sfârşitul corecţiei şi noi nu ştim cum este asta.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Cabala 18/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Corp si Suflet”: Restul conceptelor, care combina ratiunea metodelor lor cu alte metode, ne sunt interzise. Cel care le foloseste le incalca, „Le transforma in idoli”.

Daca imi imaginez ceva care este imperceptibil prin organele mele de simt, aceasta se numeste „idolatrie.” De aici, este clar in ce fel de erori se afla intreaga umanitate.

Analiza mea trebuie sa fie exacta la maxim. Trebuie sa se bazeze pe date reale, pe ceea ce este tangibil, nu fantezii si presupuneri. Doar acest gen de perceptie si abordare ma va schimba si voi vedea lumea insa, din nou, in perceptii reale, „in ceva tangibil.” Orice altceva este un joc al imaginatiei.

Doar daca incetez sa fantazez si accept ca nu exista altceva in afara organelor mele de perceptie, trebuie sa ma orientez doar princeea ce vad, voi fi obligat sa imi extind gama perceptiilor si de accea probabil interzicerea fantazarii este necesara pentru schimbarile interioare. Multumita ei, voi revela lumea superioara in organele mele imbunatatite de perceptie.

Intrebare: Si totusi, nimeni nu intelege asta!

Raspuns: Este adevarat, insa exista ceea ce numim recunosaterea raului. Doar in momentul in care persoana ajunge la un maxim, la limita, cand devine de nesuportat, atunci este deschisa la schimbare.

Umanitatea trebuie sa atinga cel mai jos nivel al credintelor si religiilor. De aici vine fanatismul religios modern in toate manifestarile sale. Exista un loc pentru asta. Oamenii trebuie sa ofere o expresie exhaustiva acestor abordari ale vietii. Doar atunci vor fi capabili sa treaca de la o muchie la alta sa reveleze adevarul- simplul, adevarul materialist- bazat exclusiv pe studiu si perceptiile organelor de perceptie.

Asta este stiinta Cabalei. Aici nu exista misticism, himere. In acelasi fel in care un magar sta in fata hranei, fie ca ea exista sau nu. Nu exista alte optiuni.

In final, oamenii vor descoperi ca toate credintele lor nu ii hranesc; nu le dau nimic. Mergi in jos fara putere pentru a trai sau a muri. Nu vi se va ingadui sa va prevedeti existenta in perceptiile voastre si atunci va trebui sa le schimbati.

La inceput, noi ne imaginam aceasta lume prin perceptii si mergem mai departe fata sa le schimbam. Apoi, incepem sa coboram si perceptiile incep sa se ingusteze, contracteze, impinga si sa ne limiteze. Similar cu chinurile nasterii. Lumea coboara in intuneric, in neindestulare, in probleme si pericole si apoi, pentru ca nu are alta varianta, este fortata sa fuga de aceste perceptii, deoarece prin ele experimenteaza moartea. Prin ele nu mai sunt capabil sa functionez. Aici nu mai este un loc pentru a crede in ceva bun „dincolo.” Nu se mai poate supravietui acum. Speranta vietii de dupa moarte nu mai ajuta.

Astazi problemle afecteaza portofelul, dar maine, sufletele, sursa puterii de viata. Impreuna cu stiinta Cabalei, oamenii din intreaga lume vor ajunge sa inteleaga ca, este necesar sa isi schimbe perceptiile.

Cel mai important lucru este dorinta de a primi si oamenii vor trebui sa o schimbe cu cea de a darui, fara a mai crede in ceva ce nu vad cu proprii lor ochi, si nu experimenteaza ei insisi. Fanteziile nu ne vor mai fi de ajutor. Oamenii se vor dezvolta atat de mult incat vor simti ca sigura varianta este sa isi schimbe perceptiile.

Aceasta este realizarea raului, a inclinatiei rele, a faptului ca, Creatorul impreuna cu Tora,adica cu metodologia corectiei cu forta corectoare a Luminii ne ajuta sa ajungem la un nou inceput. Ca cele trei cai, cele trei stadii ale caii.

Din partea a 4 a  Lectiei Zilnice de Cabala 31/08/2012, Articolul “Corp si Suflet”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

În spiritualitate  există un vas care este format din două părți: GE şi AHP. Toate cǎrţile cabaliste descriu cu precizie aceste rădăcini spirituale. Rezultatele sunt în lumea noastrǎ: „ramurile.” Cu alte cuvinte, acțiunea rădăcinilor din lumea Atzilut creeazǎ replica lor aici.

O putem compara cu grafice computerizate care sunt reflectate pe un ecran, astfel încât acestea să poată fi ușor de vizualizat. Văd figuri de oameni pe ecran: Unele dintre ele sunt o proiecție din GE, iar unele sunt din AHP. În spiritualitate, există o forță numită ” Abraham „, care clarifică vasele, dorințele, în două tipuri și ca urmare, există două grupuri în lumea noastrǎ: Israel, ceea ce înseamnă direct la Creator (Yashar Kel-) și națiunile lumii.

Totul provine din rădăcini, care, în „calculatorul” spiritual sunt prelucrate de un „adaos” special, până la sfârșitul programului. Noi urmăm procesul pe „ecran”, care este lumea noastră. Acum în funcție de relațiile dintre aceste două grupuri, putem învăța despre rădăcinile lor, sau ne putem ridica la rădăcini și să învǎțǎm despre ramuri.

Dar există o diferență (Δ) între proiecția pe ecran și sursa „computerizatǎ” și asta este împlinirea rolului nostru. În interiorul computerului controlul absolut şi cel care este responsabil cu ecranul are liberul arbitru (alegerea) în îndeplinirea obiectivului. Această opțiune este ascunsǎ în grupul numit „Israel”.

Douǎ acţiuni corecte referitoare la acest element problematic provin din asta, pe partea naţiunilor lumii şi pe partea Creatorului care se aflǎ în spatele „surselor”. Acesta este Israelul, care ar trebui să aducă lumea la corecție și sǎ arate tuturor ceea ce este bine și ce este rău și trebuie să explice planul creaţiei; pe scurt, el este dator lumii întregi..

Israelul poate fi mândru de această obligație și această muncǎ specialǎ, lucrarea Creatorului, sau o poate abandona ca fiind „lipsită de relevanță”.  În orice caz, după cum vedem din istorie, totul se învârte în jurul acestor oameni, din fericire sau din păcate pentru ei, în funcție de cum privim acest lucru.

Din partea a 4 a Lecţiei zilnice de cabala 8/30/12  “Servitoarea care este Moştenitoarea Stǎpânei Sale

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand un Cabalist reveleaza metoda corectiei, sunt suficiente cartile sale sau ar trebui sa fie cineva care sa le utilizeze in mod corect?

Raspuns: In generatia sa, ARI a sustinut metoda vorbita si trei generatii care i-au urmat au scris. Apoi a venit Baal Shem Tov care a inceput sa implementeze metoda in mod practic. Discipolii sai care au fost mari Cabalisti au continuat mostenirea sa si au scris in detaliu intelepciunea Cabala.

In plus, au existat multe figuri in istorie cum ar fi Spinoza, Marx, si Einstein care si-au exprimat atitudinea fata de societate, de stiinta si de perceptia realitatii in diferite forme non-religioase si astfel s-a extins abordarea fata de aceste metode in lume.

Marx, de exemplu, indiferent de ceea ce stim despre el, a inceput cu adevarat sa vorbeasca despre realizarea intelepciunii Cabala in lume. Ce este socialismul daca inlaturam improvizatia sovietica? Este metoda conexiunii reciproce intr-o societate egala in care ne conducem propria viata. De fapt este vorba despre principiile Cabaliste. Inseamna deci ca Marx este unul dintre „ingeri” in mainile Creatorului.

Ce a facut Spinoza? A luat Evreul din cadrul exterior al Iudaismului si l-a „scuturat” pentru a-l indrepta pe o cale alternativa si o noua perspectiva a spiritualitatii care nu este limitata de performanta poruncilor exterioare, dar care include un alt element.

Nu conteaza cat de exacta a fost directia; Creatorul a adus aceasta dezvoltare, care a fost suficienta acele zile.

Apoi Einstein a facut acelasi lucru in domeniul stiintei cand a descoperit conceptul relativitatii si limitele naturale si viteza luminii. El a studiat relatiile reciproce dintre materie si o dimensiune necunoscuta pana atunci, in termeni de schimbare si distanta, intr-o realitate schimbatoare, in care totul este relativ.

Astfel, in mod treptat, toate metodele au dus la o imagine a noii lumi care si-a pierdut stabilitatea anterioara si a devenit schimbatoare in perceptia persoanei.

Intelepciunea Cabalei vorbeste depsre acelasi lucru: Totul se schimba in functie  de atributele noastre. Chiar si acum, noi ne putem deja schimba lumea si tot ce vedem daca ne ridicam la nivelul unor dorinte sublime. Atunci o alta lume va deschide pentru noi, o noua perspectiva a diferitelor forte reciproce si relatii; in loc de oameni, vom vedea suflete total diferite.

Noi ne apropiem de fapt perceptia prin diferite faze intermediare, printr-o lume virtuala. Multi oameni au fost pe aceasta cale in afara de cei trei mentionatimai sus.In mare chiar si cel mai mic detaliu din istorie duce catre acest punct de corectie. Totul este eventual concentrat in el.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 03/09/2012, “O Slujnica este Mostenitoarea Stapanei Ei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constau eforturile mele, dacă tot ceea ce trebuie să fac este să-i cer Creatorului să facă totul?

Răspuns: Iată în ce constau eforturile voastre: să revelaţi că “nu există nimic altceva în afara Lui”, că El se manifestă în toate, că El este primul și că El este ultimul, că lumea este plină de El și că doar noi, din întreaga lume, nu simțim această forță deoarece suntem ascunși.  

Exiști în mijlocul a ceva care lucrează, acționează, funcționează, dirijează totul, iar tu nu observi nimic din toate astea. Nu realizezi nimic și, în jurul tău, există doar întuneric și liniște. 

Așadar, ce ți-a mai rămas de făcut? În primul rând, să realizezi în ce sistem fascinant, perfect, trăiești, cum ești conectat la el și de faptul că poți participa, de pe acum, la conducerea lui, pentru ca, mai târziu, să participi din ce în ce mai mult, într-o asemenea măsură încât să te implici în lansarea acestui sistem integral. Dar, pentru moment, ești total detașat de ceea ce se petrece în el. Acest sistem te influențează, încet, încet, doar în scopul de a-ți susține existența.

Încearcă să-ți imaginezi acest tablou. Privește cu ce începi și ceea ce vei realiza. Astăzi, ești ca o muscă somnoroasă care plutește într-un colț întunecos din uriașul castel al regelui, fără să știe nimic despre el. Apoi ești trezit, treptat, până când te scoli, crești și înțelegi. Iar atunci Lumina se aprinde dintr-o dată și vei începe să vezi ce se petrece în jurul tău, așa cum se petrece în filme sau în basme.     

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 8/1/12, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În scopul de a înţelege imaginea corectă a realității, trebuie să fim familiarizaţi cu cele două puncte de vedere care sunt: unul care este perspectiva Creatorului şi unul care este perspectiva ființei create şi să înţelegem relaţia dintre ele . Pe baza acestor două stări putem determina atitudinea noastră faţă de dorinţă, astfel încât, în cele din urmă, toate aceste puncte să determine relaţia dintre Creator şi ființa creată în funcţie de opozitia și de similitudinea lor unul cu altul şi să ne ofere o nouă percepţie a realităţii .

Acesta nu va mai fi aceeaşi imagine falsă pe care o vedem acum, numită „lumea imaginară” care este unilaterală şi limitată numai la ceea ce trece prin noi, prin filtrul egoist, oferindu-ne astfel sentimentul acestei lumi. Cu realitatea largă şi infinită din afara noastră, dincolo de limitele percepţiei noastre, atunci când trece prin ego-ul nostru şi ajunge la sentimentele noastre, aceasta este limitată la dimensiunea unei imagini corporale din această lume pe care o simţim în cele din urmă. Dar, în scopul de a ajunge la o percepţie nelimitată, avem nevoie de noi puncte de vedere.

Realitatea noastră limitată şi egoistă este numită „animal” deoarece aceasta este percepută de către corpul nostru animal. În scopul de a simţi adevărata realitate, avem nevoie de cele două puncte de vedere: un punct, care este opus fața de Creator şi un alt punct, care este similar cu Creatorul. Între aceste două puncte, din diferite tipuri de conexiuni între ele, cum ar fi pentru şi contra, similare şi opuse, vom construi noua imagine a lumii noastre. Toate atributele opuse şi toate cele similare vor fi componente ale percepţiei noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 13/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?

Răspuns: Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.

Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?

Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.

Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.

Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?

Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.

Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?

Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.

În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.

Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.

Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.

Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.

Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/9/12, “Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→