Cabala explica cum la inceput a fost creata doar dorinta, a fost umpluta cu placere, cu Lumina. Apoi, pentru a face baza pentru viitorul om, aceasta dorinta a fost sparta in bucati. A ramas aceeasi dorinta dar sparta in numeroase bucati care nu seamana intre ele. Aceste parti sunt complet diferite si nu se percep intre ele ca fiind impreuna, nu se simt una pe cealalta. Ceea ce doreste una este de neinteles pentru cealalta.

Prima stare este numita “lumea infinitului” (∞), iar a doua “spargerea veselor”. Ca rezultat avem sapte miliarde de bucati sparte, imprastiate. Ca imagine par apropiate, dar in realitate sunt separate intern, separate de niste ziduri care nu le permit sa se tolereze unele pe celelalte. Fiecare se simte pe sine, si nimeni nu-si mai aminteste ca mai demult a existat o singura dorinta. Suntem noi in lumea noastra, in diviziunea la care am fost adusi intentionat.

Vasele care odata erau un intreg sunt complet instrainate unele de altele; nici macar nu se ating unele pe altele in senzatiile lor. Unul din vase sunt eu, celalalt esti tu. Si daca dorim sa formam un suflet intre noi (este contruit exact intre noi), trebuie sa creem rezistenta (R) in mijloc.

De ce este nevoie? Deoarece toti doresc sa se bucure pe ei insisi, nimeni nu se gandeste la ceilalti, iar respingerea stapaneste intre noi. Dar daca incepem sa extindem firele unitatii intre noi, daca cel putin nu ne-am dori raul unii altora, atunci ne-am ridica de la gradul nostru egoist la cel de Bina, unde nu imi mai doresc sa te ranesc. Aceasta este neutralizarea egoismului. Daca imi doresc de asemenea sa iti fac bine conform egoului tau, atunci incep sa lucrez la egoul tau pentru a-l umple. Acesta este gradul Keter, gradul iubirii.

Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem, sa ne ridicam de la prima treapta a egoismului la gradul Bina, pentru a nu ne mai face rau unii altora, iar mai apoi la gradul de iubire.

From Lesson 1, Convention in Spain, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cea mai rea şi cea mai dureroasă stare trăită de Malhut este starea de umplere totală cu Lumină în Lumea Infinitului fiindcă nu are încă cu ce să se acopere pe sine. Toate acestea forţează Malhut să se supună la transformări multiple, pe care noi le numim mişcări, acţiuni.

Acest lanţ de reacţii pe care Malhut trebuie să le treacă sunt considerate din partea sa ca mişcare. Dar este vorba de senzaţii interioare, de înţelepciune interioară, de mişcare interioară, şi despre faptul că totul este făcut numai de dorinţă şi de intenţia care o însoţeşte. Nimic nu este real în afară de asta!

Lumea pe care o observăm în jurul nostru este imaginară. Totul are loc în interiorul lui Malhut al Lumii de Infinit, până când se completează pe sine şi începe să primească pentru a dărui, adică, abandonează sentimentul de primire pentru binele propriu pe care îl avea înainte de Prima Restricţie. Este aşa, chiar dacă aceste prime senzaţii nu sunt calificate ca egoiste, deoarece Malhut nu a făcut asta conştient şi nu a ştiut ce stare intra.

De aceea, mişcarea spirituală nu este măsurată şi evaluată printr-un număr de acţiuni corporale, ci numai prin stările interioare prin care trece omul. De aceea este atât de dificil de măsurat. Toată lumea continuă să întrebe: cum pot să ştiu cât de mult am avansat? De fapt, aceasta se poate măsura numai când ai intrat în Lumea Spirituală şi poţi să numeri cu precizie câte acţiuni spirituale ai executat.

Privind un copil mic, vedem că el nu are nicio idee unde este şi ce face. Numai dacă el continuă să crească îşi perfecţionează calităţile minţii lui şi începe să socotească ce s-a întâmplat ieri, azi, şi ce se va întâmpla mâine. El învaţă să simtă timpul şi mai târziu, mişcarea. El se gândeşte să facă una sau alta. Cu alte cuvinte, el începe să obţină lucruri concrete şi să le conecteze între ele. El învaţă cum să treacă de la o stare la alta conştient, ascultă şi urmează ce îi pot recomanda cei mari.

Este la fel şi în Lumea Spirituală, şi noi începem să executăm acţiuni spirituale. Dar toate au loc numai în interiorul omului. În afară nu se petrece nimic, şi nimic nu depinde de acţiunile externe. Dar totuşi, ceea ce facem în exterior poate influenţa starea interioară fiindcă are de-a face cu psihologia omului.

Devenim implicaţi în societatea înconjurătoare prin modul participării noastre personale, prin acţiunile corporale concrete şi datorită lor, ne unim cu ele în interior. Această legătură internă ne impulsionează şi începe să fie socotită ca munca noastră spirituală.

Deci, totul depinde de cât conştientizăm răul – de aceea studiem şi facem muncă spirituală. În momentul în care omul îşi simte egoismul, este gata să facă acţiuni spirituale, adică să se schimbe în interior, pentru a scăpa de acest rău. Şi atunci întrebarea este, ce fel de rău este? Cât este de mare în calitate şi cantitate în ceea ce priveşte dăruirea sau primirea?

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 6/6/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai dat multe exemple din ştiinţă atunci când ai vorbit despre Cabala. A fost un inventator celebru în Italia, numit Guglielmo Markoni care a perfecţionat primul receptor radio, îmbunătăţindu-i sensibilitatea intr-o asemenea măsura, astfel încât aceasta a permis conexiunea la o distanţă mare. Deci, avem nevoie sa îmbunătăţim sensibilitatea sufletului nostru in acelasi fel pentru a dezvolta o legătură cu ceilalţi? Este credinţa acelasi fel de antenă care asigură legătura noastră cu Creatorul?

Raspuns: Guglielmo Markoni a fost un mare om de ştiinţă şi a avut multe secrete. El ne-a dezvăluit doar o mică parte din descoperirile sale. El a descoperit unde despre care nu ştim încă, care cu usurinta invaluiesc globul nostru şi chiar il pătrund complet. El a fost un geniu unic.

Când iesim „afara” din noi înşine, începem să percepem campul energetic general, care umple întregul spaţiu dintre noi. Acest câmp este Dumnezeu, Creatorul. Sa-l percepem înseamnă sa-L atingem pe Creator, forţa superioară care conectează toate sufletele. Apoi, noi, împreună, şi El, această forţă superioară, gândul numit „Gandul Creatiei,” devin ca un întreg. De aceea omul este numit Adam, de la cuvantul Dome (similar cu Creatorul).

Ajungem la o stare în care ne unim pur şi simplu cu El, în sensul ca existăm în El, fiind conştienţi de asta şi înţelegand. Această forţă careia ne alăturăm se numeşte puterea credinţei.

Credinţa este Sefira Bina (de la cuvântul „Havana” sau înţelegere). Cu alte cuvinte, „a crede” nu înseamnă sa închizi ochii şi sa te deplasezi ca un orb, bazându-te pe ceva ce a spus cineva. Absolut deloc! Credinţa se bazează pe forţa de a darui. Când sunt capabil sa schimb canalul „receptorului meu radio”  interior, ma adaptez la aceiaşi unda, iar informaţiile pe care le primesc de la ea se numesc credinţă.
Din Prelegerea de la Roma 5/20/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In intelepciunea Cabala vorbesti despre egoul omului, despre unitate si despre nevoia noastra de a fi in echilibru cu natura. Dar ce legatura are asta cu conectarea cu Dumnezeu (Elohim)?

Raspuns: In intelepciunea Cabala vorbim despre natura. Conform Gematriei (valoarea numerica a literelor), “natura” si “Elohim” sunt acelasi lucru.Daca vorbim despre forta superioara a naturii, Dumnezeu sau Creator, oricum vrei sa Ii spui, totul in jurul nostru este doar o manifestare a acelei forte.

Daca vorbim despre forta superioara, atunci care este diferenta cand Il numim “Elohim” sau “natura”? Este o forta superioara (chiar cea mai superioara!) care da nastere si conduce peste tot, iar noi dorim sa stim cum sa ne conectam cu ea, cum sa o revelam, sa o intelegem.

Astfel, daca ies din mine, din egoul meu, si incep sa inteleg realitatea din afara mea, peste acest ego,asta se numeste intelegere, realizare, revelarea Creatorului. Evident toate se intampla in interiorul meu si au legatura doar cu mine.

Treptat imi organizez dorinta, structura mea spirituala, insemnand proprietatea de a darui si de iubire pentru ceilalti: Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod, Malchut. Conform acestei structuri, stiu conectarea dintre ele si astfel il revelez pe Creator.

Elohim se mai numeste si “Creator” (Boreh), de la ebraicul cuvant “vino” (Bo) si “vezi” (Reh) pentru ca trebuie sa Il “vezi” ca sa Il poti intelege, sa Il poti vedea pentru prima data. Suntem creati de El cu acest scop.
From the Lecture in Rome 5/20/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: O dată ce o persoană se ridică deasupra tuturor intereselor materiale, şi se conectează cu forţa superioară, Creatorul, moartea fizică nu mai are semnificaţie pentru el; nu-i aşa?

Răspuns: Este adevărat. Când l-am întrebat pe profesorul meu despre asta la începutul drumului, a spus că o persoană ce studiază Cabala trebuie sa ajungă la o stare când începe să trateze viaţa corpului său material ca pe o cămaşă: este ca şi cum s-ar dezbrăca de o cămaşă murdară de pe timpul zilei ar arunca-o la murdare şi mâine va lua una nouă. Corpul nostru este exact aşa.

Acestea sunt lucruri adevărate. Ele reies din studiul “Sinelui,” atunci când ies din percepţia vieţii prin dorinţele corpului. Chiar acum, trăim pentru corpul nostru material! Dar dacă ies din această senzaţie şi mă conectez cu realitatea superioară de deasupra ei, imediat încep să simt fluxul etern de viaţă.

Din Lecţiile de la Roma 5/20/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În câteva zile vom sărbători Shavuot, marea zi a acordării Torei. Toate celelalte de Cabala sunt în esență comentarii ale Torei, în timp ce toate filosofiile, religiile şi ințelepciunile derivă, de asemenea din aceasta. Cum vede Cabala Tora: ca pe o carte sau metoda de corectare?

Răspuns: Tora este lumina care reformează, care îl aduce pe cineva înapoi la Creator. Nu este o carte ci lumina, forța de dăruire ce se extinde de la Creator, sursa dăruirii şi reformează o persoană astfel încât şi ea să trăiască pentru a dărui. Atunci o persoană devine pate din Tora şi este umplută cu lumina Hassadim (Milă) iluminată de lumina Hochma (Înţelepciune). Aceasta este considerată revelația Torei, revelația luminii în om.

Trebuie să aliniem tot ce auzim despre asta cu două noţiuni: Lumina şi dorinţa, şi măsura echivalentei dintre acestea, care este denumit ecran. Nu este nimic altceva în întreaga realitate. În studiul celor 10 Sefirot, în locul Creatorului este Lumina, dorința este în locul creaturii şi ecranul în locul corectării creației. Nu este nimic altceva. Toate confuziile încep atunci când oamenii nu pot lega acestea trei la un loc.

Dacă te împotmolești în aceste trei definiții, întoarce-te la stadiile luminii directe. Numai lumină şi dorință sunt acolo, începe cu asta. Toate proprietăţile, percepțiile, sentimentele, gândurile, toate aceste noțiuni încurcate, lumile viitoare şi percepția realității trebuie mereu aduse într-un singur punct: Lumina şi dorința deoarece nu mai este nimici altceva nicăieri în toate lumile.

Şi acum, trăind în această realitate şi experimentând această lume mare, fie înspăimântătoare, bună sau rea, o experimentezi pe toată în dorința care este într-o anume stare.

Întrebare: Dar în starea mea curentă, încă văd o carte pe care a scris-o cineva.

Răspuns: Cabaliștii au descris pentru tine acțiunile Luminii, munca sa asupra dorinței şi le-au exprimat prin felurite simboluri așa încât să te conectezi cu ele într-un fel, determinând astfel Lumina să lucreze asupra dorințelor tale.

Această carte este numită “Tora” (de la cuvintele “Oraa” sau manual de instrucțiune şi “Ohr”, lumină) din moment ce descrie secvențele acțiunilor luminii asupra dorinței, cum lumina mișca dorințele. Cartea nu oferă nimic altceva în afară de asta. În definitiv, în întreaga realitate, nu este decât Lumină şi dorinţă.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, din 5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Exista o singura dorinta de a primi, dar se manifesta in diferite forme, inclusiv in forma prezenta, finala, pe care o simtim astazi. Toate senzatiile noastre nu sunt altceva decat dorinta de a ne bucura, care are diferite fatete. Vad o lume plina de oameni, eu in ea, si multe alte lucruri, actiuni, cauze si consecinte. Totul, conform aceleasi dorinte care exista in lumea spirituala.

Doar ca in acest caz capata o forma „materiala” pe care o numim corp. Forma cea mai inalta este ceea ce numim suflet, dar totusi vorbim doar despre dorinta de a darui.

Toate gradele sunt indentice in forma lor (dorinta) si implinirea (Lumina). Doar ultimul, cel mai de jos grad se deosebeste prin aceea ca ii da omului sentimentul de separare de toate celelalte grade sau il lasa fara acest sentiment de intreg in realitatea acestei lumi. Acest grad isi are propriile detalii ale perceptiei, dar chiar si ele sunt percepute in relatie cu dorinta de a primi si Lumina care exista in cel mai jos stadiu.

Din parte a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, “Prefata la Intelepciunea Kabbalah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Inainte de a citi Cartea Zohar, trebuie să ne pregătim, astfel încât această lectură să ne aduca beneficii. Zoharul vorbeşte despre corectarea sufletului, care este corectarea legăturii dintre noi. Astfel, in lectura Zoharului, trebuie să ne străduim să realizăm în noi starile corectate descrise în text. Aceasta înseamnă că dorim să dezvăluim despre ceea ce vorbeşte Zoharul.

Revelatia nu este înţelegere în minte. Cum pot să înţeleg ceea ce n-am văzut niciodata? Este posibil sa vad numai cu condiţia ca noi modele de senzaţie sa se formeze în mine, deoarece viziunea este o senzatie in dorintele noastre, vasele de primire. O senzaţie poate apărea doar atunci când starea mea specifica interna se potriveşte cu cea descrisă în Zohar.

Acest lucru poate fi atins doar dacă mă voi ridica la gradul de daruitor pe care il cere Zoharul. Cum este posibil acest lucru? Este posibil, dacă ma conectez cu mediul, în legătură cu care îmi pot exprima masura daruirii mele. Astfel, chiar înainte de a deschide Cartea Zohar, trebuie să ne străduim să ne unim într-o astfel de stare, la un astfel de nivel, cu o asemenea forţă, care este adecvata pentru descoperirea Zoharului în conexiunea dintre noi.

In măsura în care cineva se anulează pe el insusi şi ne conectam împreună în daruire si garantie reciproca, în aceiaşi măsură putem atinge starea în care vom simţi despre ce vorbeşte Zoharul, cel puţin la cel mai mic grad. Tot acest lucru depinde de forţa de unitate dintre noi, care trebuie să fie la nivelul primului grad spiritual. Apoi, vom simţi ceea ce ne spune Zoharul.

Baal HaSulam scrie despre aceasta în „Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” punctul 155: O persoană, străduindu-se să ştie că ceea ce studiaza, atrage asupra sa Lumina care reformeaza. În esenţă, toata munca noastra este de a aspira să fim în această stare, s-o simtim. Astfel, ni se cere doar sa avem dorinţa de a simţi nevoia pentru revelaţie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că omul nu este altceva decât o senzaţie şi o minte, în timp ce tot ceea ce se întâmplă în jurul lui este peste controlul lui, şi el vede pur şi simplu rezultatul. Dacă e aşa, ce înseamnă să te uiţi la ceea ce Zohar-ul descrie în interior?

Răspuns: Chiar acum eu citesc sau aud Zohar. Aşa ca şi cum am merge împreună şi mi-aş imagina tot felul de imagini în mintea mea, îngeri, oameni şi peisaje.

De ce percep asta ca pe o imagine externă în loc să răspund la ea în sentimentele şi gândurile mele, schimbând imediat ca să văd totul în interiorul meu? Pentru că sunt necorectat şi dorinţa mea de asimţi plăcere , egoul meu, împarte percepţia mea într-una internă şi una externă. Îmi arată această imagine eronată, ca şi cum tot ceea ce descrie Zohar-ul se întâmplă aparent în exteriorul nu în interiorul meu.

Dar în afară nu este absolut nimic. Toată realitatea este în interiorul meu. De ce atunci am impresia că sunt exterioare? Pentru că nu pot uni încă toată realitatea cu mine însumi. Nu o văd ca pe o parte vitală a mea. De ce e aşa? Pentru că mă raportez la ea egoist, divizând toate părţile ei în unele interne, care îmi sunt mai importante, şi în unele externe, care îmi sunt mai puţin importante, total de neînţeles sau ignorate de mine. Aşa este forma mea eronată şi egoistă de percepţie. Ce fac atunci?

Iată ce trebuie să-mi spun mie însumi:

1.Zohar-ul vorbeşte despre stările şi proprietăţile mele interioare, şi cu excepţia la ce se întâmplă în interiorul meu chiar acum, nu există nimic altceva. Omul este o lume mică şi totul este în ea.

2.Tot ceea ce văd că se află în afara mea este determinat exclusiv de percepţia mea eronată. Dacă mă corectez pe mine însumi, voi vedea în schimb, totul în interiorul meu.

Cu alte cuvinte, discrepanţa dintre ceea ce îmi imaginez în timp ce citesc Zohar ca pe ceva ce se întâmplă în afara mea şi ceea ce trebuie să fiu capabil să percep ca apărând în interiorul meu demonstrează percepţia mea eronată. Deci, eu trebuie să mă străduiesc să caut forma corectă a percepţiei înăuntru, să mă rog şi să insist ca acest lucru să se ridice în mine.

Aceasta numim noi să pătrunzi conţinutul. După cum este scris în „Introducerea în studiul celor zece Sfirot” capitolul 155 de către Baal HaSulam „chiar dacă ei nu înţeleg ceea ce învaţă, prin ardoare şi o mare dorinţă de a înţelege ce învaţă, ei trezesc peste ei înşişi Lumina care le înconjoară sufletele”. Aspir să văd această imagine în forma autentică şi treptat să o atrag mai aproape.

Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala ne învaţă că Creatorul este bun şi face bine, dar cum se împaca acest lucru cu viaţa plină de probleme şi durere?

Răspuns: Creatorul este bun şi face bine, dar cineva trebuie să ajunga la acest lucru prin atingerea asemanarii in proprietăţile sale cu El. Totuşi, dacă eu sunt un copil rau, obraznic şi nu vreau să ascult ceea ce mama mea îmi spune, ea striga la început şi apoi mă pedepseşte. Şi eu spun că mama mea este furioasa, asa cum un copil certat ar crede de obicei.

Certurile si chelfanelile ei au avut un scop, deoarece ea a vrut ca eu să fac bine. Cum pot să văd că în spatele a tot ce mi se întâmplă, există o atitudine bună faţă de mine, chiar dacă am perceput-o ca rea, la fel ca nu copil? Cum pot să înţeleg că anume acolo, unde ma simt rau, am nevoie sa ma completez şi si sa completez atitudinea mea faţă de natură, omenire, grup: sa corectez ego-ul meu, în scopul de a simţi că a fost bine?

Cel care se străduieşte s-o realizeze cât mai curând posibil şi este gata să localizeze locul din el insusi care are nevoie de corecţie, începe sa vada că lumea este de fapt creata buna, iar Creatorul este bun. Exact în acelaşi loc unde găsim acum această lume, vom începe să simtim forţele naturii care patrund totul şi conecteaza toate părţile creaţiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Vom începe brusc sa vedem lumea spirituală în loc de aceasta! Începem să ne dezvăluim din ce in ce mai multe forţe: forţele eterne care conduc existenţa noastră. Apoi, această lume pare să dispară, ea devine transparenta, şubredă. Este „virtuala” chiar acum si există în mintea mea, şi doar imi apare că o văd in afară. Acesta este modul în care ne corectam percepţia.

Se pare că toate problemele şi necazurile tale sunt o indicaţie a defectelor tale, ele indica locul defect, spunând: „Corecteaza aici! Şi acolo, de asemenea! ” Daca o faci repede, cu siguranţă vei corecta imperfecţiunea.

Dacă nu ştii cui să te adresezi, intoarce-te catre grup. Dacă te conectezi cu ei şi esti gata să le dai ceea ce au nevoie pentru unitate, gata sa fii influenţat de ei, niciodată nu vei face o greşeală.
Din prima lecţie a Convenţiei de la Roma din 5/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→