Intrebare:  Cand observ din nou si din nou egoismul meu abject, cum pot face sa nu disper si sa nu ma scufund total in el, gandindu-ma ca niciodata nu se va termina?

Raspuns: O persoana trebuie sa treaca prin asemenea stari. De fiecare data atingem un nou grad spiritual, aceste stari revin din nou si din nou si este absolut necesar sa ajungem in final disperare totala. Dar este necesar doar atat cat sa clarificam toate aceste stari si sa trecem prin ele. Fiecare stare o construieste pe urmatoarea care ii urmeaza.

O persoana trebuie sa isi piarda credinta in putere personala! Si, de asemenea, trebuie sa isi piarda speranta de a primi ajutor de Sus. Omul trebuie sa treaca prin toate acestea:  La fiecare nou grad, retraieste intreaga viata iarasi, adica reia toate starile.

Cheia este sa pregatesti toate instrumentele de care ai nevoie pentru lucru, studii, pentru participare la diseminare si la viata grupului. Daca o persoana ajusteaza acest intreg mecanism astfel incat sa functioneze ca ceasul, el nu va decadea. Trebuie sa-mi construiesc un cadru care sa ma sustin cat mai mult posibil.

Trebuie sa ma simt rusinat daca distrug acest cadru. Cel mai puternic instrument este rusinea: acasa, in fata sotiei si copilului. Cum adica sa nu ma duc la lectie sau sa nu particip la un anumit proiect? Voi lasa mandria sa ma impiedice sa actionez astfel.

Cand experimentam o decadere, cadem la cel mai jos, nivelul animal al “ magarului “ nostru (Hamor sau magar provine din cuvantul Homer sau materie, dorinta). Si trebuie sa-mi pregatesc o sistem defensiv, astfel incat sa simt jena si la nivelul cel mai de jos, unde probabil nu ar trebui sa simt nici un fel de rusine sau grija pentru nimic, orice ar fi. Dar ar trebui totusi sa ma simt rusinat chiar si la acest grad.

Cel mai profund sentiment pe care o persoana il poate avea este rusinea fata de copii ei. Ei stiu ca parintii intotdeauna ii voi ierta si ii vor accepta exact asa cum sunt, si chiar sotia. Dar cand copii sunt ingrijorati, ei sunt aceia care ne fac sa ne simtim cel mai mult rusinati – la urma urmei, ei sunt gradul nostru superior.

Deci, trebuie sa ne straduim sa ne pregatim conditiile care ne previn de la a abandona aceasta cale, orice ar fi  si sa nu imi permit sa justific revendicarea egoismului meu, oricat de mult as incerca…

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/5/2011, Shamati Nr. 56

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este bucuria in munca?

Raspuns: Experimentez in mod constant anumite obstacole, dureri si ganduri care imi sunt trimise si sunt inca fericit sa le primesc! La urma urmei, ma studiez constant pe mine insumi  cu acest ajutor de la Creator, Lumina,  care evoca aceste senzatii in mine. Se pare ca ma impunge intr-un punct aici, alt punct dincolo, cu un gand, o dorinta, o atitudine si imi demonstreaza ce este gresit in mine.

Intrebare: Dar cum aducem “ caminul ce va sa vina castigat cu greu,” la sursa noastra de existenta, daca nu stim unde se presupune ca ar trebui sa mergem? Un vapor poate naviga pe mare dupa stele, o masina dupa semnele de pe drum, dar in spiritualitate, nu sunt semne deloc. Atunci, cum gasim drumul nostru catre ea?

Raspuns: In clipa in care pregatesti dorinta corecta in interiorul tau, subit vei simti ca esti deja in locul potrivit! Instantaneu vei simti ca nu trebuie sa mergi nicaieri. Gaseste doar dorinta potrivita si vei vedea ca esti deja acasa.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/6/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul a creat totul perfect de la început, de ce trebuie să corectăm ceva?

Răspuns: Da, dar nu suntem încă în starea pe care a creat-o El. Suntem în exteriorul ei, înapoia diferitelor voaluri, ascunderi.

Creatorul a creat numai o singură stare considerată lumea infinitului. Totuşi, pentru a simţi că suntem de fapt în acest Infinit, trebuie să acumulăm tot felul de experienţe.

Să presupunem că cineva vrea să-mi servească un fel de mâncare exotic, dar, pentru ca eu să îi apreciez cu adevărat gustul trebuie să am o dorinţă pentru asta. Trebuie să am o idee despre ceea ce este şi cum se mănâncă. Altfel, nu o voi primi, asemenea fermierului din Cartea Zohar ce a trăit toată viaţa sa la fermă, a cultivat grâu, şi până ce a vizitat o dată oraşul, nici măcar nu a bănuit câte lucruri delicioase se pot face din acesta.

Astfel, fiind în Lumina Infinitului, simţim numai ce simte măgarul, mestecând grâul brut. În afară de grâu simplu şi apă, nu vrem nimic altceva. Nu simţim în Lumina infinitului toate deliciile pe care Creatorul ni le-a pregătit.

Pentru a construi o dorinţă de a mirosi cea mai dulce plăcintă în locul grâului, pentru a simţi Infinitul în locul minimei Lumini Nefesh de Nefesh, fiind în aceeaşi stare şi în aceeaşi Lumină, trebuie să ne cultivăm dorinţele. Dorinţele sunt crescute prin ascundere, când mi se arată o mică parte de Lumină şi apoi îmi este ascunsă din nou, expusă şi apoi ascunsă. Aceasta este considerat „flirt,” joacă.

Acesta este un joc foarte serios deoarece ascunderea face ca dorinţele să crească. Astfel, Lumina se joacă cu noi, expunându-se şi ascunzându-se. De aceea ne-am retras din Lumea Infinitului şi devenim separaţi faţă de ea prin numeroase separări, până ce ajungem în această lume, în separare totală.

Tot ce ne trebuie este dorinţa. În momentul în care o primesc, primesc preţioasa plăcintă. Curând apoi după ce creşte mai mult voi primi o bucurie şi mai mare. Cu fiecare pas trebuie să-mi măresc dorinţa şi Lumina Superioară începe să mă lumineze cu forţă întreagă. Dorinţa mă deschide către conexiunea cu El şi îi permite Lui să intre în mine.

Creatorul a creat toate aceste stări de la început, dar din întregul Infinit, acum poţi simţi numai minima lumină Nefesh. Asta deoarece nu ai o dorinţă propie, să doreşti specific aceasta şi să simţi durere pentru că îţi lipseşte.

Această dorinţă trebuie să fie în totalitate nouă, spre deosebire de dorinţa instinctivă. O primeşti forţându-te pe tine însuţi, depăşindu-te şi luptându-te cu întreaga ta natură. Când începi să doreşti Lumina atât de mult va fi o dorinţă autentică. Cu alte cuvinte trebuie să-ţi doreşti să dăruieşti!

În prezent, pare să fie ceva complet prostesc, ceva straniu: dăruire şi iubire. Totuşi, acestea sunt cuvinte familiare simple, ce înseamnă un nou tip de dorinţă, care încă nu există în noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cabala este o stiinta despre realitate. Omul este o creatura care aspira sa inteleaga de ce si pentru ce scop exista si cum poate ajunge la adevar. El tanjeste sa dezvaluie intelesul unor notiuni precum: “ adevar,” “ fapte,” “scop,” sau “ atingerea scopului.” Este construit sa ceara acest fel de satisfactie.

Nevoia cea mai mare a omului este sa stie cine este, asa cum este spus: “ Din carnea mea IL voi vedea pe Creator.” Intr-adevar, ca sa invat cine sunt, trebuie sa stiu cine este Creatorul. Aceasta necesitate ma obliga sa caut.

Intreaga intelepciune a Cabala este dedicata studiului omului deoarece in afara de el nu exista nimic. Intreaga realitate este in interiorul omului, si totul se petrece doar in el. Nu vad nimic in lumea asta cu exceptia mea. Tot ce se petrece in jurul meu sunt eu, imagini din interiorul meu. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce se petrece in afara mea.

Asta inseamna ca Cabala este studiul sinelui, auto-atingerii, auto-constientei. Toate celelalte carti descriu un fel de iluzii, de parca ar fi o realitate externa in jurul nostru. De aceea, totul in afara de aceste carti sacre, este o minciuna totala inventata de om; sunt fructul imaginatiei sale.

Noi nu realizam cat de unice sunt aceste carti; pe deasupra, in ceea ce priveste adevarul, nu avem nimic de care sa ne tinem. Fara aceste carti, noi am fi existat in lumea aceasta ca niste mici insecte care traiesc doar atat cat timpul alocat lor le permite. Doar cu ajutorul acestor carti ne putem noi dezvolta gradual si sa incepem sa examinam, masuram si invatam “ cine si ce suntem.”

De aceea noi aflam ca noi continem toate lumile, Partufim, Sefirot, si numeroase parti care par straine noua, care in final se dovedesc sa fie parti ale propriului tau suflet. Aceasta este dorinta ta, impartita intre nemiscat, vegetativ, natura animata si oameni la fel de bine. Si la sfarsit, la al patrulea grad, noi trebuie sa colectam toate aceste parti impreuna pentru a ajunge la intentia “ sa daruiesti” care este obligatorie pentru acest  final, al patrulea stadiu al creatiei.

Cand dobandesc aceasta intentie sa daruiesc pentru toate partile creatiei, in final voi afla cine sunt; ma voi cunoaste pe mine. Si nu este altceva de studiat in realitate.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întreaga noastră problemă constă în faptul că nu auzim indiciile Creatorului. În tăcere, Creatorul ne direcţionează în mod constant, dar noi nu simţim asta. O persoană trebuie să simtă faptul că Creatorul îi şopteşte tot timpul la ureche.

Nu este o problemă psihologică şi nu este o voce externă, sau un gând compulsiv. Este sentimentul nostru interior că trebuie să devenim din ce în ce mai sensibil pentru a percepe vocea Creatorului.

Trebuie să simt această voce interioară în mine: Vine de la El sau de la mine?. Dacă încep să percep aceste indicii, ele mă vor ajuta foarte mult. Omul trebuie să simtă în interior cum El îi vorbeşte în mod constant şi îi dă indicii.

Asta nu va fi plăcut. Trebuie să mă restrâng şi să mă îndepărtez de multe slăbiciuni pe care le am şi, câteodată, să fac opusul. Ce puteţi face în legătura cu asta? Treubie să găsiţi o cale de a vă relaxa. Sunt momente ca acestea, de asemenea, pentru că o persoană este umană.

Totuşi, în principiu, această sensibilitatea la vocea interioară, aşa cum este scris: Am auzit o voce, este foarte importantă. Nu este shizofrenie. Este cu adevărat o realizarea serioasă, similară cum un instrument muzical este acordat pentru ca sunetele sale să se potrivească partiturii. În acest fel trebuie să se simtă cineva: Pe ce frecvenţă îl pot găsi pe Creator?

Întrebare: Cum putem învăţa cum să decelăm vocea Creatorului faţă de multe altele?

Răspuns: Numai prin dorinţa voastră. Nu este nicio altă cale. Nimeni şi nimic nu vă va ajuta. La începutul secolului trecut, Cabalistul Hazon Ish a scris următoarelele în cartea sa, Credinţă şi Confidenţă: Calitatea dăruirii este o mişcare fină a unui suflet sensibil. În acest fel începe cartea sa. Avem nevoie exact de această acordare fină la frecvenţa pe care emite Creatorul.

Întrebare: Care este forţa care ne ajută să stăm acordaţi în mod constant şi să decelăm unde şi în ce stare suntem? Sau contează dacă mă simt bine sau rău?

Răspuns: Ce ne ajută să ne acordăm la această fineţe a sufletului? Numai mişcarea către ceilalţi, atunci când mă conectez cu ceilalţi în ciuda tuturor problemelor necazurilor, împotriva mea şi încerc să mă acordez eu însumi.

Toate aceste schimbări şi probleme îmi sunt date îm mod deliberat. Ele îmi arată că sunt încă dezacordat. Îmi arată deviaţia faţă de frecvenţa corectă. Toate problemele, necazurile şi lucrurile negative sunt expresia a cât de mult sunt dezacordat, a faptului că încă nu am găsit rezonanţa corectă.

Dacă o persoană percepe totul în acest fel, în ciuda a tot ceea ce i se întâmplă, dacă nu pierde gândul: Nu există nimeni în afară de El şi, de asemenea se acordează ea însăşi către: Dacă nu o fac pentru mine, cine o va face pentru mine?. Atunci asta este tot de ceea ce are nevoie.

Întrebare: Dar unde simte această voce interioară?

Răspuns: În mişcarea către exterior. Instrumentul în care Creatorul este simţit este o regiune nouă în tine care rezonează şi începe să rezoneze în relaţie cu ceilalţi.

Instrumentul este ceea ce noi trebuie să creăm. Se numeşte suflet.

Din lecţia din 4/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cand intram in spatiul spiritual, adoptam alte suflete. Altfel, pur si simplu nu pot intra in lumea spirituala intrucat nu este un spatiu ingradit in care as putea intra deschizand o poarta.

Doar daca ma unesc cu ceilalti intr-un sistem si simt realitatea nu doar personal, individual, dar ca intreaga viata a sistemului unde suntem conectati intre noi, eu si cu prietenii, devenind un om cu o singura inima, incep sa percep mai multe detalii in asta, organele suplimentare de perceptie in afara de ale mele. Mai important, simt prin dorinta noastra comuna, vasul spiritual comun pe care il construim impreuna si care ne include pe toti.

Nu este doar  simpla suma a dorintelor, ci mai degraba o proprietate noua care este privita ca proprietate de a darui. Aceasta este proprietatea prin care incep sa simt o alta dimensiune, una superioara, spirituala.

Nu sunt doar anumite detalii suplimentare si particularitati pe care fiecare dintre noi le putem simti diferit, nici o schimbare a impresiilor noastre personale. Este o singura impresie, dar deriva din daruire, din senzatia de actiune a  Creatorului. Noi facem acte de daruire, ceea ce repeta actiunile Creatorului!

Incepi sa simti cum este sa fii asemenea Creatorului, si din acest motiv spiritual realizarea nu este una materiala. Cu toate ca sistemul pe care l-ai construit nu este „divin” ci se compune din sufletele noastre, are inca un design special, integrarea sufletelor in iubire, garantia reciproca si garantia peste egoul initial, natura raului, ura si repulsia. Si diferenta intre prima si a doua calitate este ceea ce creaza spatem sa experimentam actiuni vazute ca „daruire”.

Cu alte cuvinte, ai construit interiorul, inauntrul dorintelor si calitatilor tale, un model al Creatorului care te ajuta sa intelegi ce Este. Mai inainte, ai vazut doar aceasta lume si ai vazut creatiile fara sa ai cea mai mica idee ce inseamna. Dar acum ca ti-ai apropiat-o, il gasesti pe Creator in creatie intrucat tu asamblezi imaginea Sa chiar din tine, din toate sufletele.

La sfarsit descoperi un numar mare de detalii pe care le descoperi in aceasta lume, ceea ce mai inainte a fost ascuns. Vezi ca actiunile Creatorului au fost ascunse in ea.

Cauti mai departe, in masura in care poti adauga mai multe parti (suflete) sistemului tau si sa le unesti, pana cand toate sufletele individuale, impreuna cu punctul de vedere personal asupra lumii, unite ca un singur suflet, o singura dorinta privita ca Malchut a lumii Infinitului. Acolo, in conectarea cu ceilalti, in cele mai mici detalii, sufletele colective ajung la un sentiment si realizare pesonala care se potriveste perfect cu forta superioara, radacina realizarii colective din care am pornit pe calea noastra.

Vedem cu un numar mare de detalii se conecteaza, mergi mai departe la realizarea colectiva care este extrem de detaliata si vasta. Prin fiecare suflet si prin toate, odata ce te-ai unit cu ceilalti, ai ajuns la Creator, la lumea spirituala. Si tu esti cel care Il construieste, deoarece nu exista Creator fara fiinta creata! De aceea este numit „Creator” (Bo-Reh), „vino si vezi”.

Intr-adevar, cheia aici este munca sistemului. Din „materia” data, noi construim „caramizile” sufletelor pe care fiecare dintre noi le pune intr-un sistem comun, in timp ce ne ridicam deasupra urii personale, egoismului, repulsiei, si in acelasi timp conservam toate caracteristicile noastre unice. Astfel, creem un sistem puternic al realizarii personale.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi ne aflam intr-o senzatie a vietii privita ca „lumea aceasta”. Este cea mai mica, cea mai de jos, si cea mai rea dintre lumi, totusi este un fel de viatasi in general o cam intelegem. Dar cum intelegem particularitatile , insemnatatea lumilor superioare si cum sa incepem sa urcam spre ele?

Putem face asta doar daca dorim sa urcam treptele acestor lumi pentru a-L preamari si glorifica pe Creator. Avem nevoie de toate aceste lumi pentru un singur scop: ca prin ele sa ne putem realiza daruirea, dragostea pentru ceilalti. In acest caz, in locul privirii superficiale cu care in general experimentam aceasta lume, ni se va permite sa observam toate detaliile si astfel sa urcam cele 125 trepte ale realizarii spirituale.

Fiecare curiozitate pe care vrei sa o experimentezi, sa o realizezi si sa o vezi in aceste lumi spirituale, cer ca efortul tau sa aibe dorinta corecta iar revelatia pe care o vei avea la un moment dat este doar pentru beneficiul celorlalti sau a Creatorului (ceea ce este acealsi lucru). Altfel, de ce ar trebui sa sapi dupa toate aceste detalii, pentru beneficiul tau personal? este imposibil, pentru ca placerea spirituala este placerea de a darui mai mult decat de a primi pentru sine!

De aceea, sa treci de la realizarea generala la cea particulara implica o mare aspiratie si o sansa de a ne implini chiar mai mult, sa vedem ceva interesant nu din afara ci prin angajamentul personal si participarea la un anumit proces. In mod clar este o mare diferenta intre a fi un observator din exterior sau a fi in mijlocul evenimentelor ceea ce aduce o mai mare multumire.

In acelasi fel, in ceea ce priveste realizarea personala, de asemenea ai sansa unei mai mari daruri; in masura in care esti gata pentru asta, aceasta realizare personala iti va fi dezvaluita. Asadar, o persoana care doreste sa vada nu doar imaginea de ansamblu, „aceasta lume”, ci si particularitatile, cele mai mici detalii ale creaturii si actiunile Creatorului, trebuie sa se echipeze de la inceput cu intentia de a „darui”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, scrisoarea 19: “În aceeaşi femeie…” “…graţia este înşelătoare şi frumuseţea sterilă; dar o femeie cu frica Domnului trebuie preţuită.” Asta înseamnă că în timpul pregătirii, frumuseţea şi graţia apar ca fiind esenţa perfecţiunii după care cineva tânjeşte şi se chinuie. Totuşi, în momentul corecţiei, „când pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului,” atunci, „voi vedea o lume opusă,” deoarece numai frica şi năzuinţa sunt esenţa perfecţiunii dorite. Atunci cineva vede că în timpul pregătirii se minţea pe sine.

Întrebare: De ce se spune că în timpul pregătirii ne minţim pe noi înşine?

Răspuns: Deoarece tânjeam după ceva ce era o minciună. Şi în timp ce sufeream, nu realizam că această suferinţă era cu adevărat împlinire. Înseamnă că imediat ce îmi schimb atitudinea, către dorinţă, descopăr că sunt în lumea infinitului. Este în legătură cu „vei mânca ce este vechi.” Descopăr o infinită împlinire în starea mea prezentă.

Este descris că înainte te minţeai singur, crezând că nu ai împlinirea dorită şi că trebuie să o realizezi. Dar nu trebuie să realizezi nimic altceva decât corecţia dorinţeor tale. Eşti deja în acea condiţie perfectă dar nu o poţi vedea deoarece îţi lipseşte propietatea  percepţiei de corectare a dorinţelor.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Creatorul este de neschimbat, de ce fiecare dintre noi Il percepem diferit?

Raspuns: Fiecare dintre noi Il percepem pe Creator diferit in masura dezvoltarii sufletului sau, conform dorintei sale si calitatilor sale. Asta pentru ca Creatorul insusi nu poate fi perceput. Niciodata nu Il simt; ma percep pe mine in relatie cu „simpla Lumina superioara”. Si in relatie cu aceasta simpla Lumina superioara, ma descopar pe mine.

Deci, unde ma aflu? Tu esti lumea intreaga. O simti? Da. Existi impreuna cu tot in jurul tau? da. Deci, tu esti intreaga aceasta lume. Este dorinta ta in care percepi totul.

Simti ca s-ar intampla in exterior? Gresesti. Totul este in interiorul tau. Intreaga lume este in interiorul tau. Pur si simplu percepi realitatea in felul acesta, de la Lumina superioara. Nu percepi aceasta Lumina superioara, dar ea exista, si de asemenea nu in exterior ci in interiorul tau.

Tot ce ti-ai inchipuit vreodata este in interiorul tau, la fel ca si Lumina superioara. Dar ce este Lumina superioara” Poti vorbi despre ea doar pe baza experientei tale. Unde este? Inauntrul dorintelor tale. Totul este in interiorul omului.

Si asta pana cand vom revela forta superioara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrega diferenta intre Cabalisti (oameni cu punctul in inima care urmeaza calea dezvoltarii spirituale) si masele religioase este in atitudinea lor fata de Creator. Cabalistii spun: „Totul depinde de mine. Trebuie sa ma schimb, in timp ce Creatorul ramane de neschimbat.”

Singurii care se pot schimba sunt cei care pot fi mai buni sau mai rai, dar Creatorul este doar „bun si face bine”. Cum as putea sa-I cer sa se schimbe si sa se imbunanteasca? Nu L-ar face asta ca acum sa fie „rau”?

Cabalistul crede ca este singurul care trebuie sa schimbe,si nimeni altcineva nu este subiect de corectie: nici lumea, nici prietenii, nici grupul, nici macar o singura persoana. Chiar acum, eu exist in bun si face bine, Creatorul, singura forta a naturii pentru ca „nu exista nimeni in afara de El”. Cum Il percep eu, depinde de calitatile mele.

Cand lucrez cu grupul, eu sunt cel care lucreaza; eu sunt cel care se schimba. De aceea mi se pare ca grupul este cel care trece prin diferite stari, dar in realitate lucrez cu umbra mea, cu calitatile mele.

Este la fel in ceea ce Il priveste pe Creator. Mi se pare ca El ma trateaza in diferite feluri. Cateodata vine mai aproape de mine si cateodata se distanteaza Singur, dar sunt eu cel care lucreaza cu mine impotriva absolutului, cel bun care face bine, si nu exista nimeni in afara de El. Sunt parte din El.

Asadar, „fiecare judeca conform propriilor defecte”. Imi vad umbra fata de Creator. Asta sunt eu vazut din afara, reflectia propriilor mele calitati.

In acest fel, intreaga lume, cu exceptia Cabalistilor Ii cer Creatorului sa se schimbe, si ei sunt gata sa faca orice daca Creatorul este bun cu ei. Ei nu se gandesc ca trebuie sa isi schimbe interiorul, sa isi corecteze „inclinatia spre rau”, egoul lor, ci ii cer Creatorului sa fie bun cu ei asa cum sunt.

Cabalistii spun dimpotriva: Creatorul este „bun si face bine”, si „nu exista nimeni in afara de El”, este universal, singura forta din natura. Nu exista nimic altceva in afara de Creator. In afara de El, exista doar un punct al dorintei de a primi placere, „existenta din absenta”. Diferite actiuni au loc in interiorul acestui punct, si acestea sunt schimbari in constienta sa, in existenta sa in Lumina superioara.

Dintr-o data acest punct simte cum se extinde la scara lui Malchut al Infinitului, lumile se formeaza si ceva schimbari apar. Astfel, acelasi punct experimenteaza toate acestea. Nimic nu s-a schimbat. Toate schimbarile se intampla doar in senzatiile sale.

Acestea se intampla pana cand atinge o stare constanta, o senzatie care este asemenea punctului negru care exista in „bun si face bine”, singurul care exista. Intreg circuitul prin care trecem ca si creatie pana la completa sa corectie (Gmar Tikkun), este destinat pentru a determina locul nostru actual, reveland Creatorul.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→