Întrebare: Cum poate cineva primi de la mediu importanţa intenţiei de a dărui?

Răspuns: Imaginaţi-vă faptul că în afară de mediu nu mai este nimic. Nu este niciun Creator, nicio proprietate de dăruire, nu este nimic altceva decât mediul.

Credem că mai este altceva şi asta ne calmează: Este mediul, dar mai este şi Creatorul, relaţia mea cu El. De fapt, nu este aşa, este numai mediul. Fie te percepi pe tine în tine însuţi, ori te percepi pe tine înăuntrul mediului. Vei fi tot tu, dar un tu perfect care încorporează toate piesele pierdute.

În afară de aceste două componente nu este nimic. Fie eşti scufundat în sinele tău curent, fie eşti conectat cu mediul pe care acum ţi-l imaginezi în afara ta: cu grupul, cu dorinţa comună. Dar acesta eşti tu!

În realitate, percepţia curentă a sinelui meu este condiţionată de faptul că egoismul meu mă îndepărtează de adevăratul meu eu şi cred că exist în afara lui. Ascunderea acţionează asupra mea şi eu îl consider străin. Ulterior, el îmi va deveni revelat – pe cine am furat, pe cine am înşelat sau rănit. Am fost eu însămi, oamenii apropiaţi şi dragi mie!

Continuare întrebării: În ce condiţie pot primi importanţa dăruirii de la mediu?

Răspuns: Prin credinţă deasupra raţiunii! Tu cauţi o confirmare raţională, o anume logică care ar explica faptul că tu apelezi la grup şi primeşti sprijin de la el. O asemenea logică nu există. Într-adevăr, dacă ai fi capabil să susţii asta în mod logic, ar fi în avantajul tău să fi în această echipă, din punct de vedere egoist, de exemplu ca într-o echipă de fotbal. Aici, totuşi, nu ai niciun sprijin raţional!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să cerem ajutorul Creatorului şi să ne dorim doar dăruire, fără a primi nimic pentru noi?

Răspuns: Asta este exact ceea ce cerem. Îi cer Creatorului să îmi dea oportunitatea să dăruiesc, unde să dăruiesc Creatorului înseamnă să dăruiesc grupului, pentru că este scris, Locuiesc printre oamenii mei. Este acelaşi lucru.

Nu este un alt Creator. Locuiesc printre oamenii mei înseamnă că El devine revelat în grup. Forţa comună a grupului este numită Creator. A dărui grupului ca întreg înseamnă a dărui Creatorului.

Ne gândim la asta din punct de vedere corporal şi de asta ne întrebăm, Ce este aşa de special la grup? Ce pot să îi dăruiesc? Ce prostie! Dar dacă chiar ai ieşi din tine şi ai dărui celorlalţi, vei descoperi realitatea superioară în loc de această lume. Doar că noi nu am obţinut asta.

Apare o întrebare: Dar multe tehnici filozofice susţin, de asemenea, dăruirea către societate şi consideră vocea poporului ca vocea lui Dumnezeu? Totuşi, asta este incorect, pentru că ei nu folosesc Lumina care corectează, forţa interioară care este prezentă în societate.

La sfărşitul zilei, ce spune ştiinta Cabala? Nu ai nimic în afară de dorinţă. Înăuntrul acestei dorinţe este o forţă specială numită Creatorul, care este ascunsă acolo de la început. Poţi trezi această forţă înăuntrul grupului dacă vrei cu adevărat să avansezi, să dărui grupului. Atunci vei ajunge faţa în faţă cu rezultatele finale – cu tine însuţi, cu grupul şi cu Creatorul. Totul este înăuntrul grupului, în dăruirea pe care o obţii în afara ta.

Şi nu este nicio diferenţă dacă dărui grupului sau Creatorului. Dăruirea în grup înseamnă dăruirea către Kelim-urile sau dorinţele celorlalţi, în timp ce dăruirea către Creator înseamnă că devi mai inclus în forţa comună a dăruirii care se află înăuntrul acestor dorinţe.

Trebuie să ne detaşăm de noţiunile religioase, de credinţa noastră inerentă într-un anumit tip de Creator, care guvernează de undeva din cer şi ne influenţează de acolo. Uitaţi-va la câtă putere are încă acest stereotip asupra noastră! Dar de fapt, nu este nicio forţă superioară în afara noastră! Această forţă este în interiorul grupului, în conexiunea dintre noi. Şi ne există nimic în afară de această realitate, pe are o descoperiţi. Nu este nimic în afara acestei realităţi.

Adâncindu-vă din ce în ce mai adânc în aceste noţiuni, veţi începe să înţelegeţi că este o abordare foarte materialistă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala3/21/11, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Pe parcursul lectiei noi lucram cu Lumina care ne corecteaza. Dar cu ce lucram in timpul congresului?

Raspuns: La congres aceasta se intampla chiar mai intens ! Noi nu avem alte mijloace sa influentam ce ni se intampla, in afara de Lumina care corecteaza. Este singurul lucru pe care putem sa il trezim.

Noi trezim starile noastre viitoare care nu au fost inca revelate in noi dar care sunt pe cale sa fie descoperite. Acestea sunt stari de daruire exterioara, unde fiecare persoana daruieste in afara  catre aproapele ei. Aceasta este exact calitatea pe care noi dorim sa o revelam – fiecare persoana in interiorul ei si noi toti precum un intreg.

Cand revelam aceasta calitate a daruirii, inseamna ca L-am dezvaluit pe Creator. Precum cabalistii ne spun, aceasta calitate este cea care ne-a dat nastere noua, ne-a format, si ne-a dispersat departe unul de celalalt astfel incat unindu-ne fiecare cu celalalt, o vom revela inca o data.

Intre timp, Creatorul este in exil. Ce inseamna asta? Putem spune de asemenea ca El Insusi  S-a dezintegrat in mici parti si exista in interiorul tuturor acestor parti sparte care sunt departe unele de celelalte. Cu cat mai curand incepi sa le conectezi, incepi sa-L recreezi sau sa-L refaci,  este acea forta comuna a daruirii.

Trebuie sa construim o imagine pentru noi insine care este cat mai aproape de adevar. Altfel traim in fantezii religioase, imaginandu-ne irealul, sau picturi non-materiale.

Trebuie de semenea sa intelegem ca diferenta dintre credinte sau religii si stiinta Cabala este ca sistemele de credinte sau religiile vor ca sa ne imaginam spiritualitatea in dorintele materiale, care  observa totul “ in interior” si de aceea construiesc notiunile raportat la realitatea pamanteasca, cu Creatia fiind dedesubt iar Creatorul situandu-se deasupra, de parca ar fi separate de distanta mai degraba decat de calitati. Ele nu vorbesc despre corectia individului.

Contrar, stiinta Cabala afirma ca totul este in interiorul omului. De aceea, realitatea sau dimensiunea superioara  se descopera in schimbarile si corectiile interioare ale unei persoane. De aceea, cel mai important lucru pentru noi este corectia omului. Corectand calitatile noastre, individul simte ca, Creatorul este revelat in interiorul lui.

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/21/11, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm în interiorul unui ecran pe care sunt descrise calităţile noastre. Dacă ele sunt egoiste, atunci, aşa cum au fost descrise înainte, dorinţele noastre de plăcere sunt la nivelele de mineral, vegetal, animal şi uman (0, 1, 2, 3, şi 4). De aceea, le vedem ca fiind lumea care ne înconjoară. Asta înseamnă că realitatea pe care o văd şi o simt, şi în care trăiesc, este o amprentă sau o reflecţie a dorinţelor şi gândurilor care sunt în interiorul meu.

Dacă, în completare la natura mea generală, adică cea a calităţilor de recepţie, adaug şi a doua natură, cea a calităţii de dăruire, atunci , la fel ca pe ecranul computerului descopăr încă o fereastră pe care văd Lumea Superioară – forţa sufletului meu. Acum recunosc că ceea ce am văzut în prima fereastră este o proiecţie a forţei mele de primire, în timp ce în a doua fereastră descopăr forma unificării mele cu alţi oameni din motivul dăruirii.

La gradul când sunt capabil să mă unesc, măcar la nivelul de a „nu face altuia ce ţie nu-ţi place”, sunt în măsură să pot recunoaşte Lumea Spirituală. Iar acum, totul depinde de calculul pe care îl fac despre felul în care să ţin în mine permanent treaz transferul realităţii din lumea materială către Lumea Spirituală.

Starea perfectă spirituală este Purim-ul (vine de la cuvântul Pur – sorti). În această stare, dorinţele mele sunt corectate iar eu sunt unit cu toate sufletele ceea ce îmi umple sufletul cu Lumină Superioară datorită Legii Echivalenţei Formei.

Purim este aniversarea corecţiei finale. Când aniversăm această sarbătoare, atragem forţă de la starea corectată care să ne corecteze şi să ne unească şi pe noi.

Obiceiul de a ne masca şi a purta costume în această zi ne vine din faptul că: Haman (dorinţa egoistă) s-a costumat în hainele lui Mordehai (dorinţa altruistă) ceea ce înseamnă că noi putem  primi Lumină în dorinţele mari de Haman prin calităţile de Mordehai.

De aceea şi obiceiul în această sărbătoare de Purim de a mânca prăjiturele în formă de triunghi numite „buzunarele lui Haman”. Buzunarul simbolizează dorinţa de primire. Noi trebuie să primim aceste dorinţe de la Haman şi apoi, cu ajutorul lui Mordehai, însemnând Lumina de Hasadim, calitatea altruistă, să le corectăm intenţionându-le de dragul dăruirii. Apoi vom fi în stare să primim Lumina de Hohma, revelarea Creatorului, însemnând corectarea finală.

Din conferinţa din 3/15/11 Purim

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Când am început să-mi reformez relaţiile mele cu întreaga lume, cu toate celelalte suflete, şi cu prietenii din grupul care studiază cu mine, descopăr dintr-o dată că este numai Creatorul şi cu mine şi nimeni altcineva. Cu alte cuvinte, prietenii mei, lumea, natura minerală, vegetală şi animală, oamenii şi sufletele şi tot ceea ce mai este, sunt în esenţă, manifestări ale Creatorului care îmi aparţin mie.

De fapt, Creatorul nu mi se poate arăta El însuşi ca Lumină fără vas (Kli) deoarece nu aş avea nimic cu care să-L percep. De aceea, Creatorul a împărţit creatura în doua părţi: creatura însăşi, sufletul ei, şi celelalte dorinţe, în afară de această creatură şi care sunt proprietăţi ale Creatorului.

„Creatorul” (Bore) provine, în ivrit, din cuvintele „vino” şi „vezi” (Bo şi Re). Cu alte cuvinte, dacă fiinţa creată se conectează cu Kli-ul, care este aparent în afara ei, astfel exprimându-şi atitudinea faţă de Creator, atunci în acest vas apare Lumina. Toate acestea îi dau creaturii oportunitatea perceperii Forţei Superioare (raportata la sine).

Apoi, creatura începe să-l înţelegă „limbajul” Creatorului, conversaţia pe care Creatorul o are cu ea. Uneori, creaturii i se pare că acest Kli „exterior” este deasupra, alteori, că acesta este sub ea. Din când în când creatura vede lumea ca pe un gol, un vid fără nimic. Dar, dacă creatura realizează că este Creatorul acela care a făcut acest spaţiu gol pentru ca ea însăşi să-l umple cu dorinţa de dăruire (influenţă), atunci ea a primit un loc pentru muncă.

În acest gol există o lipsă a Luminii de credinţă, Lumina dăruirii, Hasadim (Milă). Dacă creatura este capabilă să umple acest spaţiu în mod consecvent cu Lumina de Hasadim, ea se alătură Creatorului şi poate găsi acolo şi Lumina de Hohma (Înţelepciune)

Atunci când Creatorul permite creaturii sa se simtă împlinită ea însăşi sunt stari contradictorii. Întâi simţi că stai în faţa unei Lumini enorme care deocamdată este în afara ta. Această senzaţie ne este dată de primele nouă Sfirot (Tet Reşimot). Trebuie să faci restricţie la asta, să ridici graniţele interioare astfel încât să poţi primi Lumina (în Nikvei Enaim) şi să lucrezi în trei linii pentru a putea măsura cu ecranul tău împlinirea aflată în faţa ta, sau să discerni cât anume poţi primi pentru a putea dărui.

Astfel avansăm, trecând prin diverse stări, nu totdeauna fiind conştienţi de ele. Dar ele se desfăşoară numai când noi nu uităm că este o singură Lumină şi un singur vas care este despărţit în mai multe părţi de dragul nostru şi pe care noi trebuie să le înglobăm in mod treptat în noi înşine cu intenţia de a dărui.

Pe această cale sunt două faze pentru noi. Prima este treapta de Bina (Hefeţ Hesed), unde o persoană nu se poate conecta într-adevăr cu ceilalţi şi deocamdată doar învaţă să reziste la egoismul lui sau al ei, să se ridice peste dorinţa lui, peste „înclinaţia rea” care a fost revelată în el şi să obţină Kelim de GE (Galgalta Enaim).

Mai târziu, persoana începe să lucreze cu „unirea proprietăţilor de Hasadim (Milă) şi Kli” când până şi dorinţele lui de primire, care sunt incluse în el, sunt folosite numai pentru dăruire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala. 3/15/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare din Japonia: Care sunt motivele dezastrului care ni se întâmplă? Conform prognozelor, ne mai aşteaptă multe cutremure. Putem noi toţi să prevenim aceste evenimente aici şi în restul lumii?

Răspuns: Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem unde suntem. Suntem într-o lume rotundă. Asta ne explică ştiinţa Cabala în secţiunea percepţia realităţii.

Să nu aşteptăm în lumea noastră să apară dovezi dureroase a acestui lucru. Prin metoda exerienţelor dureroase descoperim că suntem cu toţii interconectaţi, că lumea este globală şi integrală, că există efectul de fluture, etc. Haideţi să nu învăţăm lecţiile din dezastrele care se vor întâmpla în mod constant pentru a ne convinge de asta. Haideţi mai degrabă să învăţăm din ştiinţa Cabala.

Până când începe să lucreze experienţa noastră de viaţă, s-ar putea să fie prea târziu. Câte tsunami, cutremure şi alte dezastre trebuie să se mai întâmple pentru ca noi să devenim mai deştepţi? Mai bine să ne îndreptăm către ştiinţă şi înţelepciune. Este scris, Cel care învaţă este înţelept. Deci, ce învaţă această persoană înţeleaptă?

Ştim de la ştiinţa Cabala că toată realitatea este simţită în noi, pentru că este înăuntrul nostru. Percepţia mea se împarte în cinci nivele. Trei nivele sunt senzaţiile mele interioare: rădăcină, suflet şi corp. Ele mă îmbracă din interior. În afară de acestea, sunt detalii externe pe care le percep în afară în afara mea: îmbrăcăminte şi palate. Asta este întreaga lume din afara mea. Îmbrăcămintea reprezintă totul din jurul corpului sau ce pot atinge cu simţurile mele iar palatele sunt departe, lucruri de neatins sau, în alte cuvinte, lucruri care nu fac obiectul controlului meu.

În acest fel este împărţită lumea mea. Partea interioară este numită Galgalta ve Eynaim, iar partea exterioară AHP. Această împărţire a fost produsă de distrugerea spirituală, care este motivul pentru care noi abia simţim Galgalta ve Eynaim în interiorul nostru şi nu avem nicio senzaţia a AHP, care este tot parte din noi. În acest fel împărţim noi realitatea până la sfărşitul coreţiei, atunci când Galgalta ve Eynaim se va uni cu AHP în întregul celor zece Sefirot.

De aici trebuie să tragem două concluzii: Simţim totul în interiorul Kelim-urilor noastre. Poate fi un tsunami, pământul sau universul cu toate stelele şi galaxiile. Totul este în interiorul meu, în dorinţa mea egoistă. În acest fel este construită dorinţa mea, astfel încât în ea percep realitatea divizată în două: eu şi în afara mea. Eu este Galgalta ve Eynaim, rădăcina, sufletul şi corpul, în timp ce în afara mea este AHP, îmbrăcămintea şi palatele, cele două categorii exterioare ale percepţiei.

În Kelim-urile interioare şi exterioare au loc schimbări variate. Uitându-ne la dezastrele naturale, este foarte greu să înţelegem de ce au loc aceste evenimente mai degrabă în Kelim-urile exterioare decât în cele interioare. De ce influenţează aceste schimbări astăzi o parte specifică a sufletului meu, numită poporul Japonez? De ce catastrofa se întâmplă tuturor oamenilor?

Sufletul meu include, de asemenea, alte părţi pe care eu le percep ca prietenii mei. În realitate, ei nu există ei însăşi ci ca părţi ale mele în ochii mei. Va fi aşa până când voi completa percepţia mea şi apoi totul se va uni într-un întreg, într-o singură dorinţă, îndreptată în întregime către dăruire. Aceasta este forma corectată.

Fără a vedea realitatea din aceste poziţii, nu vom fi în stare niciodată să percepem în mod corect ce se întâmplă, inclusiv războaiele, catastrofele, corupţia sau orice altceva. Nu vom fi niciodată în stare să îl justificăm pe Creator sau să înţelegem cum se îndreaptă totul în direcţia corecţiei.

Totuşi, nu vom fi în stare să ne descurcăm fără să avem o perspectivă corectă a lucrurilor, fără a avea o imagine a lumii rotunde care este înăuntrul unuei persoane şi care depinde de corecţie sa. Nu este nimic în afara mea. Totul este în mine. Este pământul meu, cutremurul meu, Japonia mea, Libia mea, Israelul meu, planeta mea, universul meu. Şi toate acestea reflectă calităţile mele, care nu sunt încă corectate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Cand autorii Cartii Zohar, Rabbi Shimon şi discipolii săi, au studiat împreună în peşteră şi mai târziu, când erau grupuri mici cabalistice, acestia erau foarte conştienţi de faptul că depindeau unul de altul, în gânduri, dorinţe, şi intenţii. Au fost singurii din lume. Dar astăzi studiem împreună cu sute de persoane pe care le vedem pe ecranele computerelor şi alte mii de persoane de care nu ştim deloc…

Răspuns: Eu percep întreaga lume ca parti ale sufletului meu. Evident, nu văd lumea în acest fel, dar eu ar trebui să vizualizez acest lucru şi sa-l tratez în consecinţă. Şi în ciuda faptului că lumea este plină de rivali, duşmani, iar ce ai tu, totul din ea sunt proprietăţile mele interne. Dacă ele ar fi reformate, as vedea o lume perfectă înaintea mea, lumea Infinitului.

Prin urmare, trebuie sa tratez totul în jurul meu ca fiind trimis la mine pentru a corecta percepţia mea asupra realitatii şi în cele din urmă sa ma experimentez în dorinţa perfecta umpluta cu Lumina infinită. Pentru a face acest lucru, eu sunt asigurat cu mediul, un grup relativ mic. Şi, deşi poate conţine câteva milioane de oameni din întreaga lume, eu încă mai trebuie să depun eforturi pentru a simti toate acestea, deoarece acestea sunt dorintele mele, parti ale sufletului meu, care se trezesc la spiritualitate.

Eu le pot colecta, să le unesc într-o singură forţă, şi cu ajutorul lor, sa reformez alte părţi ale sufletului meu. Pana la urma, întreaga lume este singurul meu suflet. Acesta este modul în care ar trebui să vad realitatea.
Prin urmare, un discipol al rabinului Shimon, studentii lui Ari şi noi percepem realitatea într-un mod relativ similar. Lumea este în continuare aceiaşi, aşa cum sunt atitudinea şi metoda. Există diferenţe în ceea ce priveşte tehnologia, o conexiune mai dezvoltata între noi  şi în abordarea globală la sursele primare şi trezirea din lume. Dar munca personala şi atitudinea rămân la fel.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Doar două elemente există în realitate: Creatorul si creatura. În cele din urmă, creatura simte abundenta pe care Creatorul i-o da. Şi dacă se schimbă creatura, se întâmplă deoarece Creatorul o schimbă, fie in mai bine sau mai rău, în toate formele diferite, în funcţie de senzaţii subiective.

Dăm nume diferite influentei Creatorului asupra creaturii: „judecata” şi „milă”, „bun” şi „rău”, în conformitate cu ceea ce este revelat pentru noi. Intr-un fel sau altul, toate aceste definiţii nu merg dincolo de bine şi de rău, deoarece acestea sunt condiţionate de dorinţa noastră de a primi placere.

Sunt pur şi simplu multe forme de bine şi rău, deoarece dorinţa de plăcere constă din diferite niveluri. Lumina s-a imprimat in diferite forme cu influenţa ei. Acesta este motivul pentru care am împărţit influenţa Creatorului în trei tipuri:

• Lumina care dezvăluie vasele;
• Lumina care corectează vasele;
• Lumina care împlineste vasele.

Aceasta este ordinea: revelarea, corectarea, împlinirea. Acest proces constă în mai multe etape inerente pentru fiecare dorinţă şi grupuri de dorinte care sunt incluse unul în altul. Acestea toate se disting în funcţie de nivelul lor de Aviut (asprime), în profunzime şi putere, şi amestecul lor evocă mii şi mii de răspunsuri în noi.

De exemplu, o parte din dorinta mea este în stadiul de revelaţie, o altă parte se întâmplă prin corecţie, şi a treia parte deja poate fi împlinita. Corelatii de dorinte sunt atât de diverse şi se schimba atât de mult, încât experimentam o sumă de nenumărate reacţii şi senzaţii. Ele formează imaginea lumii în care existăm.

În final, noi percepem doar manifestarea forţei dorintei, rupta în multe bucăţi în percepţia noastră. Desigur, nu putem controla dorinţele, grupurile lor şi combinaţiile, şi, în special, etapele pe care le experimentam. Acesta este motivul pentru care in avansarea noastra trebuie doar să depunem eforturi mai mari faţă de apropierea de Creator, proprietatea dragostei si daruirii, spre unitate.

Evocam Lumina, puterea ei şi manifestarea sa, prin această aspiraţie. Cand ne apropie, trecem prin etapele de revelaţie, de corecţie şi de împlinire în dorintele noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/1/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce insemna sa te gandesti la unificarea lumii? Este unificarea dorintelor spirituale, « punctelor din inima », sau oamenilor in general ?

Raspuns: “O persoana este o mica lume”. Lumea, tot ceea ce vad si simt, este o singura realitate legata impreuna. Stadiile mineral, vegetativ, animat si uman pe care le vad, toate acestea sunt dorintele mele interne si calitatile pe care le observ in interiorul meu.

Incearca sa intri putin mai adanc si incepi sa vezi cum lucreaza in interiorul tau. De fapt, acesta este sistemul tau intern. Este ca si cand ma uit la monitorul unui calculator si vad o demonstratie, o reflectie, o mica manifestare a ceea ce se intampla in interior. La fel este construit si omul.

Deci, trebuie sa iesim “din aceasta lume” sa ne rupem de acest super TV de o marime incredibila, cu  ecran 3D/stereo, si sa mergem in interiorul propriului nostru sistem : in interiorul « memoriei » si « procesorului », in interiorul programelor noastre, tot ceea ce avem in interior. Si apoi, vei ajunge la lumea spirituala, lumea superioara, de unde vine totul.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/27/2011, “Introducere la Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

În timp ce citeşti Zoharul, nu trebuie să uiţi că el vorbeşte de legăturile dintre noi. Cei răi şi cei drepţi, o seară de sâmbătă şi zile ale săptămânii, zi şi noapte, nemişcatul, vegetalul, şi natura animală, omul, Templul, un câmp şi un copac, toate aceste cuvinte descriu numai tipurile de conexiune dintre suflete, conexiunile lor la nivelul nemişcat, vegetal, animat şi vorbitor.

Ei nu vorbesc despre nimic altceva, pentru că nimic altceva nu există. În interiorul acestei conexiuni, în funcţie de tipul ei, noi experimentăm lumea. Combinaţii de forţe, legând sufletele împreună ne desenează imaginea lumii pe un ecran pentru noi. Astfel percepem noi realitatea.

Cărţile cabaliste descriu numai conexiunea dintre noi, deoarece nu există nimic altceva despre care să scrii. Nu este nimic altceva şi lumile sunt descrieri ale nivelelor de conexiune între suflete.

Există o dorinţă de a simţi plăcere, fără formă, şi ce este descris, sunt stagiile transformării ei pentru a se conecta cu alţii. Unindu-se cu alţii, făcând eforturi, şi atrăgând Lumina Reformatoare, discernăminte şi împliniri, creatura descoperă pânza de conexiune dintre toate părţile ale unui suflet întreg, Malchut a Infinitului. Despre asta citim noi.

Cabaliştii nu percep nimic mai mult. Creatura percepe realitatea detaşată de conexiunea cu ceilalţi şi o denumeşte lumea asta, sau se simte legată de ceilalţi prin forţa de a dărui ce îi dă viaţă, şi în cazul ăsta, lumea superioară îi este revelată.

Lumea superioară este relaţionarea cu ceilalţi şi tot ce găsesc în ei. Ce găsesc? Este proprietatea de a dărui. La aceasta se face referire prin “a dărui pentru a dărui”. Relaţiile de acest fel sunt descrise prin “nu fă altora ce urăşti să ţi se facă.” Mai târziu relaţiile devin mai puternice, şi simţim dragostea în ele, şi sunt descise prin “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”

Relaţiile de dăruire conduse de principiul “Nu face celorlalţi ce urăşti să ţi se facă” sunt considerate ca fiind al doilea templu, nivelul Bina, Mochin de Neshama. Relaţiile de tipul “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” sunt considerate ca fiind primul Templu, nivelul Mochin de Haya.

Totul vorbeşte doar de legăturile dintre omanei. Toate cuvintele pe care le putem folosi, întreaga realitate pe care o putem revela, totul nu este nimic mai mult decât conexiunea dintre oameni.

Lipsa de conexiune în care trăim ne apare sub forma acestei lumi. Vederea mea, percepţia mea în reţeaua egoistă dintre toţi, la nivelul minim, este văzută ca fiind această lume. În consecinţă, eu descopăr legătura puternică, reală, egoistă dintre noi, ca fiind linia stângă, o klipa (carapace, forţă impură).

Totuşi, nu avem o altă percepţie sau înţelegere, o altă realitate sau existenţă, cu excepţia conexiunii dintre noi, fie ea bună sau rea. Cartea Zohar vorbeşte numai despre aces tip de conexiune.

Despre ce altceva mai pot Cabaliştii să scrie? Nu este nimic altceva în realitate tot ce îmi pare mie ca fiind nivelele nemişcat, vegetal, animal sau uman, diferite obiecte, acţiuni, gânduri, decizii, construcţii, mobilă şi vehicule, toate acestea, dacă ne putem imagina, sunt relaţii interumane în formele lor corecte şi incorecte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabalan 2/27/2011, “Introducere la cartea Zohar”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→