Trebuie sa intelege, ca suntem in fata Creatorului, forta care este buna si face bine, si ca nu exista altceva in afara de El. Ce I-ai cere? El te trateaza 100% bine si asta nu se schimba. Ce i-ai putea cere in asa fel incat sa te trateze bine 101%?

Cererea noastra fata de Creator este cu privire la dezvoltarea organelor noastre de simt. Apoi, aranjandu-ne dorinta constant, modeland-o intr-o forma corecta, ajungem la o stare in care trebuie sa Il cunoastem pe Creator in totalitate, in forma Sa autentica. Si asta este privita ca o rugaciune, dupa care incepem sa il cunoastem pe Creator.

Nu mai cerem nici un fel de actiuni de la Creator. Pentru ca, este El este „unul, unic si unit” si „nu exista altcineva in afara de El”. Se poate spune ca actioneaza constant sau deloc, in timp ce apartinem de El. El nu se schimba. Totul depinde de cum il vedem pe Creator.

In ebraica a te ruga inseamna a „te judeca”. Ne judecam sau ne schimbam, si in timpul acestor transformari interne, simtim o noua realitate. De aceea, intotdeauna vorbim in interesul dorintei noastre (Kelim), care este Lumina, sau Creatorul.

O ruga adresata Creatorului reflecta doar in ce masura m-am corectat pe mine si am obtinut noi organe de perceptie, in care obtin revelarea a „nu exista nimeni in afara de El, cel bun care face bine.”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar dacă lumea noastră este o realitate imaginară, Cabaliştii o tratează foarte serios. De ce este aşa?

Răspuns: Pentru că noi crştem şi acţionăm în timp ce suntem în aceasta. Chiar dacă această realitate este cu siguranţă imaginară, trebuie să o iei în serios şi să aranjezi lucrurile în ea ca şi cum ar exista cu adevărat.

Imaginează-ţi că ai intrat într-un grup de copii şi te joci cu ei cât se poate de serios, făcând jocul real aşa cum fac ei. Cei mici fug de jur împrejur, încercând să construiască ceva impreună şi se ceartă pentru jucării, dar pentru ei, asta este viaţă. Şi tu participi la viaţa lor, ajuntându-i să asambleze părţile astfel încât să crească repede şi corect în această “cutie cu nisip”.

Aceasta necesită o atitudine serioasă. Este nevoie de eforturi mari să creşti un copil în această lume, şi o persoană trebuie să se reporteze la sine în acelaşi fel. Aşa trebuie să se comporte cu copilul spiritual ce creşte în el. Nu poţi face nici un compromis în această privinţă: am grijă de mine, de familia mea, de copii şi părinţi, şi de toate nevoile materiale. Şi deşi toate acestea sunt evident o iluzie, aceasta nu contează.

Imaginile lumii materiale sunt descrise în creierul meu de către dorinţa egoistă şi nu pot corecta această dorinţă pentru că este la nivelul nemişcat. Chiar şi marele cabalist Rabi Shimon trebuia să mănânce, să bea, să-şi câştige existenţa şi să aibă grijă de studenţii săi. Chiar credeţi că pluteau printre nori, neavând grijă de familiile lor, să le pună o pâine pe masă?

Această lume este parte a dezvoltării mele, “incluzând durerile de dinţi,” aşa cum Rabash spunea. Singura diferenţă este că trebuie să aspir în sus din nou şi din nou, către dăruire, către lumea spirituală. Cabaliştii au o altp problemă: cum să rămână serioşi în această cutie cu nisip pentru copii. Şi ei sunt obligaţi să facă asta. De aceea au o atitudine atât de responsabilă pentru educaţie şi alte domenii ale acestei lumi materiale. O persoană trebuie să se ocupe de toate nevoile sale vitale.

Lumea corporală dispare din senzaţiile noastre numai la corectarea finală unde nu mai este nevoie de acest joc al imaginaţiei.

Din partea a 4-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/12/11, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Cabalistii încep prin a ne spune despre creatie, astfel „înainte ca creaturile sa fie create, Lumina simpla superioară a umplut întreaga existenţă” (cuvintele de început din cartea lui Ari, Pomul Vieţii). Cu alte cuvinte, realitatea exista deja, care este dorinţa creaturii de a simti placere, fiind umpluta cu Lumina.

Planul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi acest dar pe care Creatorul doreşte să-l dăruiască poate fi acceptat numai fiind îndeplinite două condiţii: creatura trebuie să devină asemenea Creatorului şi în acelaşi timp să fie independenta de El.

Cea mai bună stare de existenţă este simtirea prezenţei Creatorului. Este cea mai mare plăcere şi trebuie să fie simţita, indiferent de oricine altcineva. Fiinţă creată trebuie să fie complet autonoma şi egala Creatorului.

Prin urmare, forţa superioară este ascunsa. In acest moment suntem inconjurati de unde radio diferite, dar singura persoană constienta de ele este cea care posedă un aparat de radio capabil de a primi ceva care poate fi recreat în interior, în proprietăţile cuiva. Suntem înconjuraţi de lumină albă, dar noi o percepem ca albastra, rosie si toate celelalte culori. În timp ce lumina în sine nu are nici o culoare, culoarea este creata de felul cum cineva o primeste, absorbind numai anumite valuri prin propria prisma.

Prin urmare, lumina ni se pare ca galbena, albastra si rosie. De fapt, motivul pentru aceasta este sticla care opreşte şi reflectă aceste valuri care astfel par ca si culori. Dar nu există nuanţe în lumina în sine.

Şi în acelaşi mod noi il percepem pe Creator. În măsura în care ne putem egaliza cu El, cu proprietatea Lui de a darui, în fiecare din cele 613 dorinţe, în acea dorinţă foarte inalta şi grad, il vom percepe pe Creator. Deci, vom ajunge treptat să-L cunoaştem în porţii mici.

La om, există întotdeauna 613 dorinţe care acţionează, care stau la baza percepţiei noastre. Cu toate acestea, putem întări puterea acestui vas spiritual, crescand pe cei 125 de pasi ai echivalenţei cu Creatorul, până când toate cele 613 dorinţele ale noastre au devenit complet identice cu El. Astfel, vom obtine Creatorul, şi acest lucru este considerat ca fiind „cunoscandu-L prin acţiunile Sale.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi nu putem spune nimic despre Creator asa cum este, dar cabalistii care L-au atins spun ca “ Nu exista nimeni in afara de EL, care este bun ce face bine “  si de aceea nu este nici o schimbare in atitudinea Lui fata de noi. Cu alte cuvinte ei au ajuns la atingerea fortei superioare care contine totul.

De aceea, intreaga noastra cale este la fel. Iar astazi, noi nu simtim nimic decat lumea noastra, noi avem nevoie sa intelegem ca acum ne-a fost dat  un instrument pentru a-L atinge. Chiar si acum il simtim pe Creator dar, numai in raport cu actualele noastre organe de perceptie!

Perceptia noastra actuala este opusa  celei autentice din moment ce noi nu il percepem pe Creator asa cum este EL, in proprietatile Sale, chiar si in cel mai mic grad, ci este perceput in coruptie,cu  organe stricate de perceptie.Dar oricum cand ne corectam dorintele, organele de perceptie, atunci descoperim foarta superioara, Creatorul, din ce in ce mai mult, pana cand IL dezvaluim complet in forma Sa reala.

In afara de gradul “ acestei lumi “  adica ceea ce simtim in starea initiala, noi nu suntem capabili sa atingem nimic fara sa obtinem echivalenta de forma cu Creatorul, fara sa ne egalizam proprietatile. Vasul rupt trebuie sa se corecteze pe sine dobandind forma Creatorului si aducandu-se cat mai aproape de EL.

Proprietatea Creatorului este daruire si iubire. De aceea, ne este data o sansa de Sus sa lucram in grup, si in relatiile noastre dobandim echivalenta cu Creatorul. Grupul trebuie sa fie perceput de fiecare precum Creatorul in relatie cu sine insusi.

Atitudinea indreptata spre prieteni ar trebui sa fie tratata ca atitudine fata de Creator. Si atunci desi Creatorul este ascuns, noi vom fi capabili sa IL atingem prin actiunile Sale si sa continuam sa ne apropiem de EL, mediul corect realizandu-se in fata noastra, unde cineva aspira/tanjeste pentru Creator in locul lui.

Sa stii ca inselandu-ti prietenul,il inseli pe Creator, tratandu-ti prietenul rau, tu il tratezi  pe Creator in acelasi mod! Aceasta este ordinea muncii noastre. De aceea cand in interiorul grupului raul si ura se dezvaluie, aceasta este revelarea stari stricate, si noi intelegem ca noi suntem stricati si opusi Creatorului.

O asemenea stare stricata, ura/repulsia, este privita ca “ lumea aceasta.” Si anterior acesteia  este doar existenta animala. Gradul uman incepe cu revelatia urii.

Daca o persoana realizeaza aceea ca trebuie sa se corecteze pe sine, dorintele in care respectivul incepe perceperea Creatorului, aceasta este o oportunitate sa o faca in grup, sa atinga Creatorul prin actiunile sale: sa inceapa sa IL cunoasca chiar si mai mult, sa IL simta in gradul de a fi reformat/indreptat.

Noi trebuie sa mergem constant de-a lungul acestei linii unde Israel ( o persoana care tinteste direct la Creator ), Torah ( Lumina care Reformeaza), si Creatorul se unifica intr-un singur intreg. O persoana se calibreaza pe sine grupului  iar in el il reveleaza pe Creator.

Grupul devine un vas spiritual pentru revelarea Creatorului. Daca o persoana se raporteaza la prieteni cu daruire, el va descoperi forta daruirii care completeaza relatiile lui, care sunt privite precum Creatorul. Din acest motiv Creatorul este numit Boreh, “ vino si vezi “ ( Bo si Reh ), deoarece EL este atins prin actiunile Sale.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/8/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Sunt multe poveşti în cartea Zohar ce sunt scrise în limbajul alegoric (Midrash). Par că descriu oameni şi îngeri (forţele naturii), animale şi plante; asta este pentru că autorii Cărţii au dorit să ne explice toate nivelurile creaţiei: inanimat, vegetativ, animat şi vorbitor.

Baal HaSulam a pregătit patru introduceri la Cartea Zohar:

1. “Prefaţa înţelepciunii cabala (Pticha)”: Este o prefaţă ştiinţifică unde explică structura lumilor, Partzufim, Sefirot, şi interacţiunile dintre lumină şi dorinţe (vase, Kelim).

2. “Introducere la comentariul Sulam”: Este legată de prefaţa mai sus menţionată. Aici explică de asemenea cum se lucrează pe 3 linii, cu Lumină şi dorinţă, dar numai intr-o formă particulară, mai apropiată de sufletul fiecăruia.

3. “Prefaţa Cărţii Zohar”: În această introducere, Baal HaSulam explică percepţia realităţii. El descrie cum ne schimbăm percepţia de la una corporală la una spirituală, când începem să percepem realitatea spirituală prin această lume, ce devine transparentă, şi vedem forţele ce acţionează în ea, în locul imaginii exterioare a lumii.

Asemănător, când privim ecranul calculatorului, vedem o imagine anume. Dar există numai pentru noi deoarece noi am creat acest monitor şi acest mod de proiecţie intenţionat. În realitate, este numai o manifestare exterioară a unor date stocate în interiorul computerului pe unitatea hard. Dacă am putea citi informaţii direct de pe disc, nu am avea nevoie să o primim pe ecran şi să citim de pe el.

Înţelepciunea Cabala este instrumentul ce ne permite să intrăm în partea internă, ascunsă a realităţii şi să nu vedem forma exterioară ce ne este prezentată în acest moment, ci dinpotrivă,  activitatea interioară: forţa ce lucrează în spatele percepţiei imaginilor familiare din acestor lume.

În această introducere, Baal HaSulam ne-a explicat de asemenea că percepţia realităţii noastre este împărţită în patru componente: esenţa, forma abstractă, forma îmbrăcată în materie şi materia însăşi. Până la sfârşitul corecţiei, (Gmar Tikkun), obţinem numai materia noastră (dorinţa) şi din asta, această dorinţă îşi asumă: fie una egoistă, fie una altruistă. Nu putem cunoaşte forma abstractă şi cu atât mai puţin esenţa. Totuşi avansăm spre corecţia finală.

Aşadar înţelepciunea Cabala ne dă un foarte serios avertizment să nu ne lăsăm în voia fanteziilor, ci dimpotrivă, să fim realişti şi să folosim o metodă ştiinţifică, în timp ce ne vom strădui să descoperim lumea spirituală într-o formă cu conţinut tangibil.

4. “Introducere la Cartea Zohar”: Aici, Baal HaSulam explică diferite probleme pe care o persoană le întâmpină în întrebările lui, ei, despre cine suntem, ce este esanţa şi rolul nostru în lume, de ce Creatorul ne-a creat atât de imperfecţi, josnici, şi de dispreţuit, de ce trebuie să mergem întreaga cale, lungă, şi să ajungem în echilibru cu El, s. a. m. d.. La începutul introducerii, Baal HaSulam, a prezentat aceste întrebări şi le-a răspuns pe parcurs.

Şi la sfârşitul introducerii, este o parte foarte cunoscută, şoptită, în care vorbeşte despre corecţia din zilele noastre. Acolo ne explică cum că lumea este împărţită în părţi interioare şi exterioare. Oamenii care simt că aparţin dobândirii spirituale sunt consideraţi partea interioară a lumii. Ei sunt cei ce trebuie să se unifice între ei şi să utilizeze Cartea Zohar, să atragă lumina ce reformează către ei.

Făcând asta, ei vor deveni centrul şi sursa spirituală a întregii lumi. Având forţa spirituală, ei vor separa înţelepciunea Cabala şi întreaga lume va simţi că au ceva solemn: cunoaştere, înţelepciune, şi o interpretare de bun simţ faţă de ceea ce se întâmplă în lume, şi răspunsul la întrebările despre asta.

Lumea va începe să înţeleagă că aceşti oameni aparţin unui nivel mai ridicat decât oamenii de ştiinţă şi decât aşa numiţii mari lideri ai acestei lumi, din moment ce ei deţin cunoaşterea forţelor ce acţionează şi ne transformă lumea într-un mod atât de inpredictibil.

Apoi, după rezistenţă şi confruntare, lumea va fi în continuare atrasă către aceşti oameni şi va recunoaşte în ei forţa superioară, înţelepciunea superioară. Şi astfel într-un final întreaga lume va ajunge la corecţie. Corecţia este efectuată de indivizi ce aparţin părţii interioare a lumii, cei cu punctul din inimă, în timp ce restul lumii va intra şi se va alătura lor, lafel cum azi masele îşi trăiesc vieţile zilnice, în timp ce lumea este condusă de alţii câţiva.

Şi astfel, Baal HaSulam a explicat la sfârşitul “Introducerii la Cartea Zohar” întreaga Umanitate va continua să se dezvolte până când lumea se va uni laolaltă, totul devine ca un întreg, mulţumită Cărţii Zohar, şi va ajunge la aceiaşi primi zece Sefirot despre care Rabbi Shimon şi cei 10 discipoli ai săi au scris.

Din  Lecţia 4, Convenţia WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Haide să îţi spun un secret, dar este numai între tine şi mine. Ascultă: Trăim într-o lume minunată, fantastică. Totul este minunat; există numai bine, pace şi conciliere peste tot pe unde te uiţi. Dar tu nu simţi nimic din asta. Eşti nemişcat, zăcând inconştient, fără nicio senzaţie.

De ce? Pentru că realitatea ta este cu o singură faţă. Fără să te conectezi la opusul ei nu simţi nimic. Şi asta pentru că tu eşti creat şi creaţia nu discerne lumina fără întuneric.

Impasibil şi nemişcat, tu exişti în Creator. Atunci cum poate El să îţi reveleze această minunată lume – sau în alte cuvinte, să se reveleze El însuşi? Cum poate Creatorul să ţi se reveleze?

Există doar un singur mijloc: să îţi perturbe somnul cu o picătură de rău, astfel încât atunci când guşti, te vei trezi şi te vei găsi într-un bine infinit. Şi asta face El acum.

Altfel, ai rămâne pentru totdeauna fără a putea simţii. Nu ai fi în stare să realizezi starea ta, să o măsori sau să înţelegi unde şi cine eşti. Nu ai avea niciun pământ sub picioare.

Prin vis auzi şi speri că este posibil să faci o conexiune către fundaţia eternă în care exişti, să te plasezi într-o dependenţă constantă faţă de ea şi, orice s-ar întâmpla, să îţi măsori şi să îţi verifici senzaţiilor numai prin ea.

Atunci când faci asta, totul se rezolvă în afara ta şi nu există niciun rău în lumea ta. Şi asta pentru că tot ceea ce îţi devine revelat, tot opusul, contururile întunecate, sunt menite numai pentru a-ţi arăta şi sublinia binele şi lumina.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Filosofia ca şi majoritatea oamenilor în general, cred că lumea materială s-a născut în afara celei spirituale. Într-adevăr, Cabala afirmă la fel: După ruperea lumilor şi a sufletului colectiv, dorinţele şi-au pierdut ecranele, au devenit egoiste şi au coborât din ce în ce mai jos până au căzut în „această lume”. Asta defineşte existenţa noastră în această lume şi toate simţurile, organele noastre de percepţie.

Rezultă că noi „am venit” aici din Lumea Spirituală şi nu din altă parte. Într-un fel sau altul, corporalul este consecinţa spiritualităţii. Singura întrebare este dacă lumea corporală s-a separat complet de Lumea Spiritualăsau mai are încă ceva conexiuni indirecte cu ea?

Nici filosofia şi nici ştiinţele naturii acestei lumi nu sunt capabile să examineze forţa dăruirii, fiind numai în interiorul dorinţei egoiste. Pentru acest motiv, ele nu au niciun contact cu Lumea Spirituală şi pot doar sa aibă fantezii despre ea.

Există experimente „ştiinţifice” despre ceea ce s-ar considera a fi „suflet” sau o presupusă conexiune cu el care poate fi surprinsă şi care se bazează pe definiţia incorectă a Lumii Spirituale. Acestea sunt de asemenea argumente filosofice ale unor oameni care nu dispun de instrumente de cercetare şi de conexiuni reale cu Lumea Spirituală, adică de o abordare ştiinţifică, şi atunci îşi asumă pur şi simplu aceste lucruri.

Oamenii îşi pot imagina orice. Nu există limite la fantezia umană. De exemplu, există observaţii ale schimbării greutăţii corpului cântărit înainte şi după moarte, presupunându-se ca diferenţa de greutate reprezintă sufletul. Aşa cântăresc ei sufletul. Au înregistrat de asemenea impulsuri electrice în creier în momentul morţii şi au considerat că aceasta trebuie să fie manifestarea sufletului când părăseşte trupul.

Şi ce să spunem despre diferitele halucinaţii ale creierului în momentele morţii clinice, şi a căror natură este similară visurilor. Acestea au fost considerate a fi simţirea Lumii Spirituale unde persoana „se înalţă”, iar când se reîntorc la noi îşi recapătă cunoştinţa.

Toate aceste fabricaţii sunt cauzate de absenţa definiţiei corecte a Lumii Spirituale. De aceea oamenii devin atât de confuji şi cred că au atins Lumea Spirituală şi au verificat-o.

Dar, Lumea Spirituală este o realitate aflată peste dorinţa noastră egoistă, peste materia noastră. Aici este unde apare problema percepţiei realităţii, fiindcă oamenii sunt confuji in ceea ce priveşte materia. O definiţie faimoasă spune ca materia este o realitate obiectivă pe care ne-o dau simţurile noastre. Ceea ce percep eu este dorinţa mea.

Aceasta derutează oamenii. Ei cred că materia este formată din corpuri solide, lichide, etc cele patru fundamente: foc, apă, aer, pământ; sau, mineral, vegetal, animal şi uman. Cabaliştii însă spun că materia este dorinţă iar noi examinăm dorinţa care este, de fapt, sinele nostru.

Aceasta ne derutează complet. Văd în faţa mea o ţeavă de metal pe care sunt absolut incapabil să o mut, şi îmi spun că este a mea şi că există in interiorul meu. Aici oamenii devin complet dezorientaţi şi în acel moment, devine foarte dificil să mai vorbeşti cu ei.

Cu alte cuvinte, este nevoie să depăşeşti multe obstacole până să ajungi la un punct de vedere şi o definiţie a tuturor fenomenelor care să ne permită să vedem realitatea împreună cu oamenii de ştiinţă şi cu filosofii. Până în prezent, fiecare stă în propria lui nişă şi asta duce la o mare confuzie.

Aceeaşi problemă este şi în diferitele definiţii date „spiritualului” şi „corporalului”. Cel mai frecvent, oamenii îşi spun că, cultura şi diferite activităţi umane intră în viaţa spirituală. Astfel, şi dansul este ceva spiritual.

Aceste definiţii incorecte într-adevăr derutează oamenii şi duc la dispute serioase. Din acest motiv, întâi de toate, lumea trebuie să dea definiţiile corecte ale spiritualităţii si corporalului, ale vieţii şi morţii şi a Realităţii Superioare.

În acest fel vom rezolva toate problemele. Definiţiile corecte trebuie să fie ferm înrădăcinate în capul tău şi tu ar trebui să consideri realitatea numai prin intermediul lor. Apoi, sigur nu vei mai face greşeli.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/2011 „Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Există o conexiune antică între Cabala şi filosofie. Filosofia pare a fi fundaţia tuturor ştiinţelor. Cu mii de ani în urmă nu existau ştiinţe separate ca matematica, fizica, chimia, biologia, geografia şi astronomia. Omul de ştiinţă făcea totul şi era şi doctor în acelaşi timp.

Această ştiinţă generală numită filosofie, care în traducere înseamnă cunoasterea „iubirii înţelepciunii”. Johann Reuchlin, un faimos filosof al secolului 16 a scris: „Profesorul meu Pitagora, tatăl filosofiei, şi-a luat învăţătura de la Cabalişti… el a fost primul care a tradus cuvântul Cabala, necunoscut contemporanilor săi, în cuvântul grecesc filosofie.”

Conexiunea dintre Cabala şi filosofie şi toate celelalte ştiinţe în general este foarte adâncă. Într-adevăr, ştiinţa este o parte a revelării Creatorului, a acţiunilor Lui, care nu sunt dezvăluite doar prin senzaţiile corpului ci şi prin mecanismele din noi, numite „om” şi care sunt deja părţi ale gradului uman, chiar dacă, totuşi, persoana aparţine acestei lumi.

Înaintea conexiunii ei cu Cabala, ştiinţa antică a dezvoltat gradul animal. Numai după ce Cabala a fost revelată primului om Adam HaRişon, şi dezvoltată timp de douăzeci de generaţii pâna la Avram şi după, ca dezvăluire a acţiunilor Creatorului, ştiinţele moderne ale acestei lumi ar putea apărea pe această fundaţie.

Noi suntem ca şi cum nu am vedea nicio conexiune între una şi cealaltă. De fapt, ştiinţa obişnuită este construită pe bazele senzaţiilor şi minţii omeneşti, o dorinţă egoistă de a primi plăcere, unde noi descoperim lumea, şi pare a fi deconectată de la Cabala şi de la lumea spirituală. Dar, în realitate, nu e chiar aşa, pentru că analizează aceleaşi acţiuni ale Creatorului, care însă se dezvăluie într-un mod diferit, egoist.

Acestea sunt acţiuni ale Creatorului care conduc la conectarea dintre părţile realităţii. Din acest motiv, chiar şi cea mai naturală şi obişnuită ştiinţă este şi ea un fel de revelare a Creatorului, numai că e la nivelul nostru pământean.

Asta pentru că nimic nu există în univers în afară de Creator şi tot ceea ce descoprim sunt acţiunile Lui. Numai noi Îl putem dezvălui în dorinţele noastre egoiste şi apoi acest lucru este numit ştiinţe naturale. Îl putem dezvălui de asemenea şi în dorinţa de altruism, si atunci acest lucru se numeşte Cabala.

În orice caz este revelarea Creatorului în ambele cazuri. Creatorul este unul, şi El nu se poate divide în doi. Suntem noi, cercetătorii, cei care Îl dividem în acest fel, în funcţie de dorinţa în care Îl percepem.

Din partea Creatorului nu este nicio separare; toate împărţirile se întâmplă în relaţiile noastre. Aceasta este eterna noastră problemă despre cum un lucru se conectează cu un altul şi cum se influenţează unul pe celălalt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/2011 Înţelepciunea Cabalei şi filosofia

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Trebuie să unim Israel, Tora şi Creatorul într-un întreg (persoana care tinde către Creator, Lumina şi Creatorul). Fiecare parte trebuie să se străduie să se uneasca cu cealaltă astfel încât la sfârşit, ar putea dărui Luminii. Este ca la început, Lumina este cea care dăruie, dându-i lui Malchut senzaţia iubirii Sale, determinându-i toate acţiunile care au început cu Prima Restricţie (Tzimtzum Aleph) şi de acolo mai departe.

Dar atunci când după toate aceste corecţii Malchut se întoarce la aceaşi stare de perfecţiune, unicitate, integralitate, în iubirea şi dăruirea ei către Lumina Infinitului, ajungem să vedem că toate sunt doar o singură creatură care a trecut prin tot felul de greutăţi.

Aceste predicţii sunt considerate lumi, de la cuvântul ascunderi din ebraică. Ele sunt ascunderi ale stării Infinitului, pentru a retrage senzaţia de împlinire şi pentru a suferi tot felul de experienţe interioare, impresii, alegeri şi războaie, pentru a construi în interior o relaţie identică cu Lumină în timp ce trece prin stările de separare de lumea Infinitului şi apoi apropiindu-se de aceasta ca în final sa ajungă la o adeziune completă.

În toate aceste procese, sunt infinite detalii, fiecare dintre ele fiind legate de la începutul până la sfârşitul procesului. De fapt, noi participăm de asemenea la toate aceste sentimente pe care Malchut le experimentează, produse de coliziunea dintre Lumină şi vas, plăcere şi dorinţă, forţa Creatorului şi forţa creaturii. Trecem prin aceleaşi stări în mod individual, ca parte din Malchut, astfel încât la sfârşit să ne simţim ca un singur suflet.

De fapt, există numai o singură creatură: Malchut al lumii Infinitului. ŞI fiecare dintre noi trebuie să se unească cu ceilalţi, depâşind acest teribil coşmar şi separarea noastră iluzorie, această ascundere a stării perfecte, eterne. Şi apoi, fiecare va vedea că  este inclus în toţi ceilalţi, în sentimentele lor, gândurile lor, în iubirea şi dăruirea lor.

De aceea, trebuie să facem tot ce putem pentru a accelera trezirea nostră din acest vis. Este scris că Creatorul ne va duce înapoi „din Sion”, adică că există o cale de ieşire (Yetzia) din această realitate, din acest somn. Apoi, vom vedea că suntem într-o stare ca de vis şi ne vom uni într-un singur suflet.

Sper ca următorul congres să ne ajute să facem un pas uriaş înainte astfel încât să ne trezim şi să ne simţim ca un singur suflet.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de  Kabbalah Lesson 3/24/11, Preparation for the WE! Convention

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cand studiem Cartea Zohar, trebuie sa o abordam cu intentia de a gasi adevarul. Intr-adevar, nu putem vedea nimic din lumea spirituala si suntem blocati de tot de la proprietatea spirituala.

Lumina trebuie sa vina si sa ne ilumineze, ca si un fascicol de proiector, acolo unde ne aflam exact acum: in proprietatile, senzatiile si dimensiunea careia ii apartinem. Intr-adevar, suntem in singurul loc ce exista, in dorinta care este, in acelasi timp, egoista si altruista, totul intr-una, ca si cum ar fi stivuite una peste alta. Insa nu o vedem deoarece ramane in  lumea spirituala, nu in proprietatile noastre.

Noi existam in acelasi spatiu, insa, cu proprietatile nostre, percepem doar partea materiala a relitatii. Trebuie sa vina o raza de Lumina, sub un anumit „unghi”, similar luminii polarizate si, atunci, in alt vector al sau, suprafata, vom descoperi, dintr-o data, intreaga lume care exista si aici, de fapt.

De aceea avem nevoie de Lumina superioara atat de mult: ea trebuie sa ilumineze si sa ne dezvaluie lumea in care locuim aici, acum.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala din 25.03.2011, Cartea Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→