Baal ha Sulam, „Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”:… adevărul este că forţa în sine este considerată o materie originală, ca şi orice materie corporală în lumea concretă…”

Noi spunem că spiritualitatea este o „forţă”. Asta înseamnă că această lume este esenţa? Nu, nu este. O forţă în sine este o esenţă. Nu este nimic decât forţa. Fizica contemporană a ajuns la aceleaşi concluzii: în spatele atomilor, particolelor, fotonilor nu detectăm materia. Chiar şi când folosim metode tradiţionale de explorare ale universului şi când mergem la bază descoperim că fundația materiei dispare și ea lucrează de fapt ca și o forță. Noi suntem obișnuiți să desenăm o poză materială a lumii, dar în fapt aceasta există doar în percepția noastră, în fapt materia este doar o forță, nimic mai mult decât atât.

Această forță este împărțită în două categorii (două dorințe): dăruire și recepție. Dincolo de asta, multiplicitatea de forțe izolate crează o realitate pe care cabalistii o numesc imaginară, iluzorie. Este realistică, dar efemeră, ca şi un desen tridimensional desenat în aer de o rază de lumină. Şi noi trăim în el, şi cu adevărat „venim din această rază”. Fiecare dintre noi suntem pictaţi în spaţiu şi în fapt esenţa noastră este de asemenea o forţă, două dorinţe şi un ecran care le balansează.

Aceste forţe primesc şi dau dorinţe care trebuie să se încorporeze şi integreze una cu alta. Dar atât de mult una dintre ele o domină pe cealaltă, astfel încât că dorinţa rezultată are „acces la putere” şi cooperare, participare, înţelegere, împărţirea senzaţiilor comune până la dragoste, când toată lumea este gata să ofere un parteneriat, să fie în cooperare mutuală şi înţelegere, să împartă senzaţii comune inclusiv dragoste şi fiind gata să renunţe la tot ceea ce au de dragul unui faţă de celălalt şi în acelaşi timp să acepte totul de la celălalţi.

Forţa de primire trebuie să atingă aceeaşi putere ca şi putere dăruirii, să o simtă şi să se dezvolte în concordanţă să obţină calităţi similare cu Creatorul. Şi pentru asta trebuie să treacă prin stări speciale care îi permit să simtă că este în viaţă şi împuternicită să ia decizii, să planifice şi să implementeze planuri în realitate. În acest punct este imposibil să rămână fără această poză imaginară. Aici este iluzia numită „lumea noastră” în care dorinţele de primire prevalează.

Baal HaSulam oferă exemplul unui antrenor care obişnuia să locuiască cu soţia şi copii săi, câştigând destui bani să-şi întreţină bine casa şi care era destul de fericit până când necazurile au început: Calul lui i-a murit, casa a fost mistuită într-un incendiu şi soţia şi copii au murit de o epidemie. Ca şi rezultat, antrenorul a fost plătit să vină în faţa Curţii Supreme pentru care să devină sfătuitor din moment ce el a suferit atât de mult.

Ce i s-a dat? El a primit un cal, o căruţă, o soţie, copii şi o casă; acelaşi sentiment, care pentru el era fericirea. În această „poză”, viaţa lui este din nou minunată: el munceşte, aduce bani în familie, şi se bucură împreună cu ei. Totul este minunat! Dorinţa lui este mică, dar pentru el este un adevărat paradis unde toate sunt bune şi nimic mai mult nu este necesar. O iluzie perfectă.

Câteodată avem vise. Cum diferă ele de realitate? Dacă în câteva minute alarma ceasului sună şi te trezeşte şi realizezi că ce ai văzut era într-un vis? În fapt, acesta este modul în care este. Deci care este diferenţa dintre un vis şi realitate? Cum facem diferenţa între unul şi altul?

Este important să înţelegem că realitatea noastră este „desenată” de o forţă şi este destinată pentru noi, pentru a face ca dorinţa noastră de primire să se simtă independentă, puternică, competentă şi detaşată de cel care o operează. Acesta este singurul mod de a atinge echivalenţa de formă cu Creatorul. Altfel, ce fel de similaritate ar fi dacă am fi complet sub controlul ei?

În fapt, detaşarea noastră faţă de Creator este iluzorie, şi de aceea această lume este numită imaginară. Pe de altă parte spiritualitatea nu este imaginară, pentru că acolo noi suntem conştienţi de această iluzie, suntem de acord cu ea şi ne ridicăm deasupra raţiunii. Acolo noi lucrăm deasupra înţelegerii noastre proprii, ştiind că Nu Este Nimeni în Afară de El, fiind de acord cu acest lucru din ce în ce mai adânc. Noi deja lucrăm cu o forţă adevărată, în ciuda faptului că noi înşine de asemenea suntem o forţă, şi există numai forţă.

Întrebare: Dacă întreaga ta viaţă este doar un lung şi unic vis, ce concluzii practice putem trage din asta?

Răspuns: Se spune în Psalmi: „Am fost ca şi visătorii.” Practic trebuie să iau această viaţă serios. Îmi este dat să mă ridic deasupra ei, nu să o neglijez. Nimic nu trebuie neglijat. „Poza” curentă este desenată pentru mine de către forţa superioară şi până când îmi completez perioada de pregătire, nu pot să scap de ea. Trebuie să continui să simt această lume până la finalul corectării; de fiecare dată să mă întorc pentru noi corectări. Chiar dacă mă ridic până la treapta 124 din cele 125 de trepte, tot trebuie să mă reîntorc.

Nu este altă alegere. „Infrastructura de bază” este extrem de importantă, din moment ce doar bazându-ne pe ea putem face alegerea. Mulţumită ei, la fiecare pas, ni se pare că acţionăm independent şi că suntem egali cu Creatorul şi poate că suntem mai puternici ca şi El. Nu ar fi nici cea mai mică schimbare de a intra în adeziune cu El dacă nu ar fi aceast simt de independenţă. Altfel, nu există un „eu”, un eu care să fie capabil să se contopească cu El.

Acesta este modul în care noi muncim în această lume. Lasă să fie imaginară, noi suntem conştienţi de acest lucru, şi atunci noi o acceptăm. Începem să ne jucăm conştienţi cu „independenţa” noastră, şi la acest punct faptul că noi începem să fim guvernaţi de El nu mai este un secret pentru noi.

Din partea a 4-a a Lecţiilor Zilnice de Kabbalah 18/12/2012 „Înţelepciunea Kabbalah şi Filosofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

BaalHaSulam, Introducere la Studiul celor 10 Sefirot, punctul 98: Acum puteţi vedea că întrebarea pe care traducătorii au pus-o în legătură cu Mitzva de iubire, spunând că această Mitzva nu este în mâinile noatre, deoarece dragostea nu vine din forţă şi constrângere, nu este deloc o întrebare. Acest lucru se datorează faptului că este, în totalitate, în mâinile noastre. Oricine poate lucra în Tora până găseşte realizarea deplină a Providenţei Sale, aşa cum este scris: Am lucrat şi am găsit, eu cred.

Când se ajunge la deplina Providenţă, dragostea soseşte în om prin el însuşi, prin mijloace naturale. Şi acela care nu crede că se poate realiza prin eforturile sale, din orice motiv, este neîncredere în cuvintele Înţelepţilor. În schimb, el îşi imaginează că munca nu este suficientă pentru fiecare om, ceea ce este opusul acestui verset: Am lucrat şi nu am găsit, nu cred. Este, de asemenea, împotriva cuvintelor Cei care Mă caută, Mă găsesc, mai precis, cei care *caută*, oricine ar fi ei, mari sau mici. Cu toate acestea, el are nevoie de efort.

Aceasta deoarece efortul este *vasul*. Nu este singura condiţie necesară, ca în lumea noastră, ca să împrumut de la bancă sau să fur, dacă nu am bani pentru a cumpăra ceva. În atingerea spiritualităţii, nu am de ales, banii trebuie să fie ai mei. Aceasta este *acoperirea* mea (Kisufa, din aceeaşi rădăcină ebraică, bani), pe dorinţa de a primi, Masach, ecranul. Trebuie să fie a mea, altfel nu voi fi capabil să simt umplutura.

Noi putem să *mprumutăm* de la Creator, apoi să-I rambursăm prin efortul nostru, aşa cum este spus: *Magazinul este deschis şi mâna scrie*.

Dar nu pot împrumuta ca un ajutor pentru dezvoltarea mea şi nu pentru revelaţie. În scopul de a atinge revelaţia, trebuie să am propriul meu vas.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 20.12.2012, *Introducere în studiul celor 10 Sefirot*

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum sunt determinate cantitatea şi calitatea efortului ?

Răspuns: Acum eforturile noastre trebuie să fie investite în încercarea de a vedea că totul este realizat şi revelat în conexiunea dintre noi, în centrul grupului. O persoană trebuie să simtă centrul conexiunii generale ca o realitate efectivă. La urma urmei, este primul nostru nivel spiritual. Ar trebui să încercăm să ne imaginăm aceasta ca pe o sferă roşie sau ca un fel de placă colectivă, ca o legătură unde toate speranţele noastre şi toate aşteptările noastre trebuie să fie îndeplinite.

Ar trebui să devină locul cel mai important şi mai valoros din toată realitatea. Mai târziu, vom descoperi că este locul cel mai important iar restul reprezintă rezultate fără importanţă de ceea ce vom descoperi în centrul conexiunii noastre. Ce se va întâmpla în centru, la un moment dat, va avea un efect ce se va răspândi în toate direcţiile şi va influenţa lumea întreagă.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2012, Introducere la studiul celor 10 Sefirot

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem să facem schimbări în grup astfel încât să putem avansa ?

Răspuns: Ne-am angajat să ridicăm gradul de conştientizare a măreţiei Creatorului în prieteni, pe tot parcursul zilei, ca rugul aprins care este pe foc dar nu arde. În acest sens, toată lumea trebuie să se gândească şi să se neliniştească. Chiar dacă reuşeşti să pastrezi această preocupare mai mult decât în ziua precedentă, este deja semnificativ. Nu subestima micile eforturi, mărunţişul care se adaugă unui cont mare. Acestea sunt adăugiri care contează.

Să presupunem că acum, când sunteţi impresionaţi, decideţi din toată inima să avansaţi la măreţia Creatorului, chiar dacă gândurile voastre în timpul zilei asupra a ceea ce este important, depind de Creator şi grup, prin aceasta aţi obligat deja prietenii să vă încurajeze: Vă rog, aduceţi-mi aminte cât de mult puteţi, fără încetare, astfel încât deficitul de măreţie a Creatorului va creşte în mine.

Voi ar trebui să cereţi acelaşi lucru de la El. Numai prin intermediul grupului puteţi să vă treziţi. Stabiliţi această cerere interioară in timpul cursului şi aceasta crează un deficit în voi. Prietenii vă vor ajuta numai atunci când vă veţi întoarce spre ei dar, de fapt, cererea voastră este un deficit în contrast cu Lumina.

Orice altceva a fost creat ca o iluzie. Creatorul este ascuns în grup şi se revelează acolo, dar, de fapt, este tot dorinţa voastră de a munci permanent.

Grupul este în interiorul vostru, chiar dacă poate părea că este extern.  Voi evocaţi prietenii pentru a aduce iluzia exterioară mai aproape de tine, devenind un vas în care Creatorul este revelat.

Întrebare: Deci, cine sunt eu pentru a cere ajutor ?

Răspuns: Grupul, deoarece nu puteţi spune că sunteţi voi, încă. Dar, imaginaţi-vă că grupul sunt vasele, dorinţele mele, cântecele mele, separate de mine. Va veni un timp când veţi solicita Creatorului să vi le dea, din nou, precum este spus: Sunt fraţii mei, pe care-i caut.

Deci, trebuie să facem eforturi zi de zi, care ar trebui să fie simţite mai puternic şi mai clar. Voi nu ştiţi ce etape vor urma, dar veţi avansa până ce veţi simţi că vasul întreg este al vostru, că dorinţele prietenilor sunt esenţa voastră, că totul este intern. Când veţi înceta să vedeţi prietenul în exteriorul vostru, veţi începe să-l simţiţi în interiorul vostru, ca o mama ce-şi simte bebeluşul, chiar dacă el a crescut.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.12.2012, Înţelepciunea Cabalei şi Filozofie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Întelepciunea Cabalei şi Filozofia : Nu numai că este un loc greşit pentru a discuta  cu ei presupunerile lor fabricate, timpul partizanilor acestor puncte de vedere a trecut deja şi autoritatea lora fost revocată. Noi trebue să mulţumim experţilor în psihologie materialistă pentru asta, au construit baza lor pe ruine antice, câştigând favoarea publicului.  Acum, toată lumea admite nulitatea filozofiei, deoarece nu a fost construită pe fundamente concrete. Prin urmare suntem recunoscători psihologiei materialiste pentru că ne-a predat lovitura mortală.

Acesta este un subiect sensibil. În acel timp, filozofia a încercat să domine poporul evreu şi să ia locul Înţelepciunii Cabalei. Psihologia părea să păstreze locul Întelepciunii Cabalei, în timp ce filozofia îşi atingea scopul. Dar în cursul secolului 20, psihologia s-a uzat complet.

Pentru a sări pe masă este necesară o săritură mai înaltă decât masa. Prin urmare, nu putem investiga omul, fără a ne ridica deasupra lui. Cât timp psihologii au studiat tendinţele naturale de animal ale omului, au reuşit. Ei chiar au reuşit să identifice şi să organizeze piramida dorinţelor descrisă de Abraham Maslow.

Acestea sunt mici revelaţii. În prezent, totuși, când psihologii încearcă să pătrundă puţin mai profund, întâlnesc o mare confuzie. Problema aici este că, spre deosebire de ştiinţele exacte care studiază legi fixe care nu se schimbă, psihologia se ocupă cu evoluţia legilor. Aceasta deoarece o persoană este în continuă schimbare, mai ales în vremurile noastre. Deci, rezultatul studiilor devin rapid depăşite. După mai mulţi ani, cercetătorii şi subiecţii lor se schimbă şi nu mai sunt cine erau iniţial.

Astfel, psihologia nu are un fundament concret. Nu este o ştiinţă exactă, ci o combinaţie de diverse studii mici, înguste, limitate, individuale. Deci, în final astăzi, atunci când filozofia a devenit un cuvânt murdar, psihologia este, de asemenea, epuizată. Suntem, acum, pe linia de sosire.

Partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 20.12.2012, Înţelepciunea Cabalei şi Filozofia

Filed under: Filosofie, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Noi trebuie să ne conectăm într-o formă interioară, în dorințele noastre. Dar cum să mă apropii de dorințele unui prieten?

Răspuns: Pentru tine, înclinația ta către Creator este de ajuns. Doar cu această înclinație, fără a încerca să sapi mai adânc, tu te conectezi. Voi doi nu înțelegeți această dorință pe care Creatorul a plantat-o în fiecare dintre voi. Dar precis această dorință din prieten și doar ea, este importantă pentru tine. Aceasta este o înclinație subtilă pentru rafinarea sufletului. Iubești scânteia spirituală din prieten, înclinația lui către Creator. Caracterul lui și obiceiurile lui nu sunt importante pentru tine, doar Creatorul vă conectează, pentru că „în El inima ta se va delecta”. Este în El. Vrei să-l întâlneşti în Creator.

Celelalte dorinţe sunt conectate în moduri diferite; ele rămân în tine şi pur şi simplu cautaţi împlinire împreună. Dar practic aceasta nu este o unitate cu celălalt, este doar a profita de celălalt.

Şi noi, pe de altă parte, nu ne conectăm numai între noi. Lumina vine către noi şi ne dăruieşte deasupra dorinţelor noastre, ne conectează şi sălăşluieşte în conectarea noastră. Şi atunci noi toţi împreună suntem bucuroşi că i-am dat Creatorului posibilitatea de a fi revelat.

Atunci, pentru tine, este de ajuns să ai înclinaţia către adevăr, către Creator, către scop. Tu însuţi nu ştiu unde mergi, dar aspiraţia există deja şi tu trebuie permanent să te ridici şi să ţii la asta. Cum? Prin conectarea cu prietenii. Ca şi rezultat al acestui lucru, va apărea o aspiraţie suficientă în tine astfel încât lumina te va corecta, te va conecta într-o mare şi singură dorinţă în care vei revela pe Creator şi te vei delecta în asta.

Din zi în zi îţi va fi mai clar cum să foloseşti tot felul de motive pentru a te pregăti către noul stadiu. Nu vei reuşi să înţelegi în avans şi nu trebuie să ceri să înţelegi, ci să ceri forţa dăruirii „deasupra raţiunii”. Doar din această aspiraţie pentru dăruire deasupra raţiunii, înţelepciunea se va revela către tine şi tu o să ştii atunci.

Din partea întâi din Lecţiile zilnice de Kabbalah, 12/12/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Noi trebuie să fim direcționați de ce vedem; noi trebuie să folosim simțurile noastre, cunoașterea și rațiunea. Și pe de altă parte este principul „deasupra raţiunii”, şi prin acesta, înţelepciunea Cabala extinde cercetările în modul în care cineva trebuie să treacă în mod corect de la înţelegerea proprie la ridicarea deasupra raţiunii.

Răspuns: Întreaga lume superioară există deasupta cunoaşterii noastre obişnuite, înseamnănd, deasupra egoului. În această manieră, „deasupra raţiunii” simbolizează nu pentru ego.

Prin asta, noi acoperim spaţiul dintre nivele.  Prin revelarea noii reţele de conectare dintre noi toţi, vedem asta ca fundaţia tuturor legilor naturii. E ca şi cum natura este aşezată pe acestă reţea şi noi începem să vedem părţi în diferite câmpuri, mecanisme, care activează oamenii. Noi penetrăm prin aceste nivele şi în comparaţie cu ele nivelul atomic este ceva inferior. Intenţiile sunt revelate înaintea noastră. Forţele care preced natura, carfe activează atomii, undele şi undele luminii.

În percepţia noastră noi păşim îndeaproape către început şi vedem totul prntr-o nouă intenţie, în Ohr Hozer, în Ohr Hassadim, deasupra înţelegerii noastre curente.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Kabbalah, 14/12/2012, „Pacea”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În cursul istoriei au existat o mulțime de încercări de a crea comune. De ce natura nu a răspuns și nu i-a ajutat?

Răspuns: Acest lucru se datorează faptului că în timp ce faci asta nu educi oamenii. Totul a fost construit exclusiv de entuziaști. Poate că aceste încercări au avut succes pentru ceva timp, dar în cele din urmă au căzut pentru că nu ne-am implicat în educația integrală a oamenilor.

Ar fi trebuit să dezvoltăm o persoană arătându-i unde se află libertatea sa de voință. Această libertate este în atingerea homeostaziei cu natura, echilibrul cu alții și cu natura, pentru ca ea să se fi potrivit cu cea mai generală lege a naturii, cu legea echilibrului.

Toată natura este îndreptată spre împlinirea acestei legi. Vedem că are loc în toate părțile naturii. Toate acțiunile naturii urmăresc un singur scop: de a atinge echilibrul si pacea. Chiar și cataclismele enorme, exploziile și diversele activități care au loc sunt străduința naturii spre pace și echilibru. La urma urmei, pacea și echilibrul într-o societate umană este o lege a asemănării cu natura, a integrării cu ea.

De aceea, cel mai important lucru este educația corect și nimic nu se poate face fără ea. Oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru.

Comentariu: Dar pentru o anumită perioadă de timp a existat entuziasm.

Răspuns: Aceasta a fost entuziasm gol, construit pe impulsul simplu al motivației față de acest lucru și nimic mai mult. Între timp, oamenii trebuie să fie educați și învățați să se unească! Aceasta este o întreagă știință.

Din acest motiv, o persoană primește calități de la natură, care îi permit să se educe și să meargă înainte. Natura va răspunde la dorința noastră de a crește în același mod în care se dezvoltă un copil mic. Este exact același sistem. Ne vom învăța treptat pe noi înșine și mama-natură ne va încuraja.

Din emisiunea KabTV ” Lumea integrală” 26/11/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem descrie termenul cabalistic „Lev ha Even” (inima de piatră), în ceea ce privește integralitatea?

Răspuns: „Lev ha even” este partea primordială a egoismului, pe care nu o putem corecta în nici un fel și pe care întregul nostru egoism se bazează. Este punctul de creare al dorinței. Și tot ceea ce a fost construit peste el este adus de Lumina care acționează asupra acestui punct.

Întrebare: Este posibil să ne dai un exemplu de „Lev ha Even” astfel încât să putem simți?

Răspuns: „Lev ha Even” este o astfel de respingere, o astfel de ură față de legătura cu alții, pe care eu nu o pot depăși. Pur și simplu trebuie s-o pun deoparte, s-o camuflez într-un fel, s-o ascund, în scopul de a lucra cu restul dorințelor egoiste mai ușoare, în legătură cu alții.

După ce-mi corectez  toate dorințele mele egoiste, care obișnuiau să fie împotriva legăturii cu alții, această parte este corectată automat, deoarece se presupune că nu poate fi corectată de mine. Această parte a apărut în mine ca o picătură seminală din care am fost creat; nu este corectată de către mine, ci mai degrabă prin combinația de forțe corecte pe care le-am creat.

Din emisiunea KabTV „Discuții cu Michael Laitman” 3/11/12

Filed under: Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

Din articolul lui Baal Ha Sulam „Introducere la studiul celor 10 Sfirot”… este partea din Tora, adică partea de pregătire extinsă pe care cineva trebuie să o facă, purificarea corpului înainte să fie recompensat cu ţinerea Torei şi Mitzvot.

Asta vorbeşte despre aşa-zisul „timp de pregătire”. O persoană vine să studieze Cabala, dar încă nu înţelege unde este. Ea începe cu câteva lecţii introductive, devine obişnuită cu un grup; participă la ateliere şi la munca în comun. Dacă se alătură unui grup, âdeprinde noi valori şi atitudini de la grup indiferent dacă vrea sau nu. Aşa începe pregătirea unei persoane, durează până când o persoană atinge o stare numită „Lisma” însemnând că Lumina care Reformează are impact asupra ei într-un mod în care dorinţele sale sunt schimbate

„Completând Calea Torei” ţine loc de „a cere miracole” adică a te bucura de proceul de a dărui. O persoană trebuie să dorească să se ridice pe sine deasupra interesului propriu. Oricum trebuie să aspire la această condiţie, nu pentru că vrea să scape de suferinţe, dar pentru a deveni capabil să dăruiască. Dăruirea trebuie să devină singura plăcere. Când o persoană se ridică deasupra orinţelor sale egoiste, el este preocupat cu diferite probleme, dar vor fi pentru preocuparea de a ţine la alţii. El ţine doar la acest mod de comportament ca fiind „viaţă”.

Odată în timp ce făceam saună cu Rabash, l-am întreabat despre modul în care să-mi verific gradul de „Lishma”. Mi-a explicat în modul următor: „Un prieten de-al tău îţi înapoiază o sumă de bani pe care ţi-o datora. Sunt 1.000 de dolari într-o sacoşă. Numari banii şi vezi că sunt 999 de dolari. Te gândeşti că nu este mare lucru şi te decizi că cel mai probabil prietenul tău a calculat greşit şi că a crezut că e mai mult cu 1 dolar. Te gândeşti că nici măcar nu merită să-i menţionezi acest lucru. Deci închei şacoşa şi închei afacerea”.

Asta se numeşte a „acţiona în raţiune”. Dacă numeri bani sau dacă te conduci după orice calcul, înseamnă că eşti condus de mintea ta. Dacă numari banii şi totuşi accepţi aproximarea prietenului (este evident pentru tine că el a dorit să-ţi returneze toată suma de 1.000 de dolari) atunci accepţi sacoşa fără nicio ezitare chiar dacă nu conţine întreaga sumă pe care ţi-o datora şi pe care ai presupus că o vei primi înapoi. Asta înseamnă că mergi deasupra opiniei tale şi deasupra minţii tale.

Nu contează cât de mult prietenul tău ţi-a returnat. Tu accepţi orice sumă de la el ca şi cum ar fi 1.000 de dolari; nu există un minim pe care să-l accepţi. Nu pui niciun fel de condiţii, nici nu te gândeşti la posibilul lui calcul greşit. Este pur şi simplu imposibil! Prin acceptarea sumei de 999 de dolari, mergi „deasupra raţiunii” în cuantum de 1 dolar.

Dacă deschizi sacoşa şi vezi doar un singur dolar, prin a accepta acest lucru ca fiind de fapt 1.000 de dolari, mergi „deasupra raţiunii” în cuantum de 999 dolari. Este ceva semnificativ…

Este genul de credinţă care nu te lasă să primeşti nimic în schimb. Iei judecata Creatorului sau estimarea prietenului de bună; şi tu simţi că ai primi toată suma de ani înapoi. Tu simţi „ca şi cum” prietenul tău ţi-a returnat toată suma de 1.000 de dolari, 100%. Această situaţie te împlineşte şi îţi dă putere să te ridici de la „Lo Lisma” la „Lishma”.

Din prima parte a lecţiei zilnice de kabbalah, Lecţia din 11/12/2012 „Introducere la studiul celor 10 Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→