Întrebare: Oamenii care au pregătit Convenția de la Novosibirsk nu se pot întâlnii împreună într-un grup fizic bine organizat. Ei comunică virtual, se uită la lecţii în fiecare zi, fiecare de la el de acasă. Aşa se întâmplă de aproximativ 5-7 ani.. cum putem să-i ajutăm să se unifice într-un grup?

Răspuns: Dacă ei vor cu adevărat să se mişte înainte, au nevoie de obstacole serioase. Pentru aceasta,  trebuie să se adune împreună. Doar prin depăşirea obstacolelor, unificându-se deasupra lor, vor începe să se mişte împreună; altfel, toate studiile lor vor fi doar teoretice. Dacă au o oportunitate de a se întruni împreună şi nu vor să facă asta din motive personale, atunci ei se își pun singuri piedici.

Pot fi copii drăguţi, organizând totul perfect, dar pentru fiecare dintre ei să stea în locul lui este imposibil.

Dacă sunt separaţi de o distanţă lungă, de exemplu, sute de mile, asta este o altă problemă. Dar dacă trăiesc în acelaşi oraş trebuie să se întâlnească. Pur şi simplu trebuie!

Probabil, îşi preţuiesc egoismul şi se tem să nu-l piardă. Creatorul îi împinge îndinadins şi le dă o asemenea muncă frumoasă cum ar fi o convenţie.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă iubirea faţă de prieteni (colegii de grup) înseamnă să prefer dorinţa lui mai mult decât pe a mea, despre ce dorinţe este vorba?

Răspuns: După cum a scris Baal HaSulam în articolul „Ultima generaţie”, acesta are nevoie să fie preocupat ca fiecare om din lume să aibă îndeplinit necesarul pentru o existenţă materială normală. Şi dacă prietenul însuşi se va raporta astfel la acest lucru, nu va avea nicio nevoie de ceva în plus.

Iar tot restul trebuie să fie direcţionat pentru susţinerea colegului pe calea spirituală. Deci ce înseamnă că-mi iubesc colegul? Cum pot eu să-i îndeplinesc dorinţele? Dacă eu am grijă de mâcarea lui şi de tot ceea ce el are nevoie pentru existenţă, în alte lucruri, îl susţin spiritual arătându-i trezirea mea, şi transferându-i sentimentul de măreţie al Creatorului şi importanţa căii spirituale care mă trezeşte şi mă umple cu forţă. Eu mă comport faţă de el, ca faţă de copilul meu, pe care vreau să-l atrag la o acţiune benefică, şi, prin urmare, îi arăt interesul meu, dorinţa, aprecierea mea. Exact la fel trebuie să-i arăt un exemplu şi prietenului. Înseamnă că îi asigur hrana spirituală pe lângă hrana trupească, înseamnă că îl iubesc.

Exact această atitudine trebuie să o dezvoltăm în grupul nostru. A da colegului sentimentul de măreţie a scopului şi exemplul meu personal de loialitate faţă de scop, asta se numeşte iubire pentru prieten. Şi, prin asta, eu prefer dorinţa lui peste dorinţa mea. Iau în consideraţie nevoile lui, mijloacele corporale necesare, şi tot restul este îndreptat spre dezvoltarea lui spirituală. Toate acestea trebuie să i le furnizez.

Trebuie să am grijă ca el să aibă o formă normală de viaţă, să-l ajut să-şi găsească un servici, etc. Şi pentru aspectul spiritual, trebuie să-l încurajez cu măreţia scopului. Şi prin asta, prefer dorinţa lui peste dorinţa mea, mă îngrijorez de dezvoltarea lui, şi nu de a mea. Dacă sunt îngrijorat pentru un prieten, acesta este lucrul cel mai bun pentru dezvoltarea mea. Dar toate astea le fac pentru a obţine iubirea Creatorului.

Omul trebuie să se conecteze la un întreg: Israel, Oraita, Kadoş Baruhu (Israel, Tora şi Creatorul). În caz contrar, se dovedeşte că eu doar îmi iubesc colegul în mod natural, cu iubirea egoistă ca cea pentru copilul meu.

Exact această formă de muncă este numită „munca pentru Dumnezeu”. Dacă mă raportez la coleg în acest fel, prin el, mă direcţionez către Creator. Iubirea pentru ceilalţi este necesară numai pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Prin asta omul revelează ascunderea care a fost făcută de Creator, astfel vom exersa iubirea pentru ceilalţi şi vom obţine iubirea de Dumnezeu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Dacă vreau să mă concentrez asupra Creatorului, trebuie să simt căldură faţă de prieten, o călduă ca o „sferă purpurie”, o atitudine prin care să-mi pese de conexiunea cu acesta, de conexiunea cu Creatorul. Până la urmă, eu îmi iubesc prietenul tocmai fiindcă în el este Creatorul.

Creatorul îmi arată cine sunt printre fiinţele create în această lume, în felul în care El este ascuns în ea. Dacă eu pot simţi iubire pentru această lume, înseamnă că voi simţi iubire pentru Creator, pentru Acela care a creat această lume şi este ascuns în ea.

Întrebarea este: „De ce s-a ascuns Creatorul în lume şi nu în Tora?”. Fiindcă această lume este ascunderea Lui, şi dacă eu folosesc Lumina Torei, întâi deschid ceea ce Creatorul ascunde în lume şi apoi Îl decopăr pe El.

Fazele prin care noi avansăm către prietensunt fazele prin care avansăm către Creator şi nu este nimic în afară de asta. Totul este numit calea iubirii în funcţie de scopul final şi în funcţie de ceea ce obţinem pe parcursul drumului. Chiar şi la cel mai de jos nivel, descoperim ura şi apoi, în contrast cu ea, iubirea, şi aşa se întâmplă de fiecare dată, la fiecare nivel – ură şi iubire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/ 2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Responsabilitatea grupului este să ia în considerare constant măreţia Creatorului şi importanţa scopului. Din practică, noi vedem că atunci când experimentăm o ascensiune generală, de exemplu, pregătirea pentru o convenţie, atunci această muncă este făcută cu entuziasm; toată lumea este pregătită, toată lumea este de acord şi totul este bine. Dar imediat ce egoismul creşte, toată lumea vine cu scuze, lucruri importante, doar cum să nu se angajeze în muncă. Cum putem depăşi asta?

Răspuns: Fiecare lecţie ar trebui să fie următorul pas. Dacă nu aș simţii lucrul acesta, nu aş aveat puterea să vin la lecţie în fiecare zi.

În fiecare zi ar trebui să văd oameni reînnoiţi, asta înseamnă aceleaşi feţe, dar un conţinut diferit; ei ar putea să fie în cădere, în ascensiune, dar diferiţi.

Acestea nu sunt numai feţe, ci o mare masă de oameni. Oricum, nu îmi aduc aminte de faţa nimănui, nu îmi aduc aminte de nume pentru că simt doar calităţile lor care se schimbă. Îi simt pe cei care sunt pe ecrane şi cei care sunt în afara lor, cei care sunt prezenţi, împreună cu noi la lecţie: Sunt sute de mii de oameni.

Recent, am făcut un recensământ în Israel cu cei care ne urmăresc canalul nostru tv. Am obţinut rezultate incredibile. S-a dovedit că sute de mii de oameni ne urmăresc. Şi simt întreaga această masă de oameni. Dar trebuie să se schimbe, iar asta îmi aduce mie o stare de pregătire.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum este posibil ca după Convenţie să continuăm să simţim că nu avem nicio abilitate individuală, ci numai abilităţile grupului?

Răspuns: Nici înainte nu ai avut abilităţi individuale şi ai fost o parte a grupului, dar acum este clar şi, în funcţie de asta, se cere mai mult de la tine. Cu cât ţi se revelează mai mult, cu atât ţi se cere mai mult să participi mental, emoţional şi activ pentru depăşire.

Este foarte clar că prin eforturi foarte mici, noi am descoperit deja că în interiorul vasului nostru colectiv apare o iluminare. Problema este că noi am obţinut-o prin conexiunea fizică între noi şi nu prin conexiunea spirituală. Deocamdată, aceasta este o mare deficienţă.

În plus, asta se întâmplă mulţumită faptului că sunt încorporat în grup şi folosesc forţa de conectare cu ei. Asta înseamnă că este încă multă muncă care trebuie făcută din partea grupului, pentru a obţine o adevărată conexiune interioară între prieteni. Atunci va veni Lumina, care este egală cu această conexiune.

Deocamdată ea lipseşte în interiorul grupului şi între grupuri. Noi trebuie să ne conectăm mai puternic unii cu alţii. Cred că această Convenţie a arătat tuturor că suntem mai apropiaţi unii de alţii decât am crezut. Toate grupurile s-au simţit apropiate şi oamenii au înţeles că nu avem  nicio alegere în afară de a înainta spre o conexiune şi mai mare sau a pleca.

Vom vedea curând cum se întâmplă asta: Vor fi oameni care vor veni bucuroşi şi vor fi unii care vor pleca blestemând. În acest fel se face clarificarea.

Noi acum trebuie să îndeplinim ceea ce am simţit la Convenţie. Pentru a îndeplini asta, omul are nevoie de un autocontrol constant în ceea ce priveşte atitudinea lui faţă de lumea condusă de Creator. Sunt conştient de faptul că sunt într-o lume condusă de Creator? Percep lumea ca pe un loc în care, prin concentrarea asupra faptului că totul este făcut de Creator, voi găsi în cele din urmă Creatorul în această lume?

Lume (Olam – înseamnă în ebraică şi ascundere) este pe de o parte ascundere şi pe de altă parte revelarea Creatorului. Lumea este ascundere fiindcă nu îl revelez pe Creator. Dar fiindcă vreau să-L revelez, să mă identific cu el şi să primesc tot ce se întâmplă ca bine absolut şi bunăvoinţă şi că nu este nimic altceva în afară de El, atunci, prin asta, accept această ascundere, iar atunci ascunderea lumii devine revelaţie.

Asta este tot ce am de spus despre asta. Nu aşteptaţi nimic peste asta şi să nu credeţi că dacă vom avansa eu o să am alte cuvinte. Dar aceste cuvinte vor fi pentru voi mai clare. Dacă altcineva începe să citească, nu vor însemna nimic pentru el, ca şi oamenii care citesc Tora şi o înţeleg literal. Acestea sunt cuvinte obişnuite, fiindcă în spiritualitate nu sunt cuvinte. În plus, este interzis să se dezvăluie mai mult decăt este permis. Noi trebuie să înţelegem că profesorul este un educator care are de făcut treaba lui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri legate de Novosibirk”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum găsesc această putere?

Răspuns: Caută mijloacele care să te ajute să ajungi la dăruire.

Când un om îşi începe munca, judecând acţiunea Creatorului asupra sa, el rămâne continuu în starea de căutare şi de neputinţă. „Cum să-L găsesc pe Creator? Cum să-L trag mai aproape de mine? Cum să mişc şi să incit afecţiunea mea, cum să-mi folosesc mintea ca să-L înţeleg? Unde să revelez acţiunea Lui? Ce văl ascunde asta? Cum să „mă întorc” pe mine însumi în scopul de a evidenţia legătura Lui – chiar dacă este negativă, numai să se manifeste?”

Un om începe să-şi schimbe faţetele şi proprietăţile dorind astfel să-L dezvăluie pe Creator. Asta este natura muncii noastre. Nu e simplă, cere energie enormă, arde tone de „calorii” şi cere efort mare şi neobosit „goana după Şhina (Divinitate)”. Treptat omul câştigă experienţă pe această cale şi învaţă să se anuleze pe sine. Asta este cheia.

Şi Creatorul, bazându-se pe anii anteriori de viaţă în grup ai acestuia, îi pregăteşte tot felul de surprize. Erorile personale ale omului încep să iasă la suprafaţă, sau îl supără cineva, sau se simte insultat şi simte nevoia să-i pună la locul lor pe ofensatori sub căldura momentului şi, deodată, se opreşte şi se gândeşte: „Nu se presupune că eu muncesc după principiul ‘Nu e nimic în afară de El’? Dar cum? Acum sunt pe picior de război şi se aşteaptă să-mi amintesc de El?”

Întrebare: Rabaş spune că omul trebuie să găsească grup acolo unde fiecare „tânjeşte după forţa de dăruire”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: În grup noi nu primim stimulente normale: bani sau respect. Până la urmă, colegii sunt obţinuţi fiind împinşi de forţa superioară şi, treptat, ei îşi asumă calea spirituală. Atunci această forţă începe să-i îndepărteze, astfel ca ei să poată trage ei înşişi energie din spiritualitate, fără lovituri de la spate.

Întrebare: Cum să trag forţă din spiritualitate astfel ca să avansez, nu de dragul onoarei sau a altor recompense egoiste?

Răspuns: Tu poţi să atragi forţa numai prin unitate, altfel, nu va fi creştere spirituală. Lupt să mă leg şi să mă scufund în grup, ca să pot fi impresionat de colegi. Nu adun forţă pentru mine, ci o fac pentru a fi impresionat şi a putea să răspund la darul lor, la iubirea şi spiritul lor. Văzându-i prima dată, îmi pare rău că m-am uitat, până la urmă, acum voi suferi fiindcă nu particip la ceea ce fac ei. Aş vrea ca în ei să nu se trezească dragostea frăţească – mi-ar fi mult mai uşor, m-aş simţi mai bine, mai mulţumit. Dar apoi îmi spun, „Stai o clipă, dar exact prin asta poţi să câştigi putere, impresionare, asta mă poate scutura şi aprinde! Şi astfel, în locul la toate acestea, lasă să fie exaltaţi în ochii mei şi să mă inspire să-i urmez!”

La final, grupul, învățătorul, Creatorul şi cărţile de Cabala – aceştia sunt singurii factori pozitivi pentru a avansa. Şi toţi prietenii trebuie să se lege împreună ca unul, niciunul nu se presupune că este mai jos decât ceilalţi. Numai ca egali vom putea înainta către scop.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce, potrivit cu întreg procesul istoric, salvarea vine ca rezultat a unei mari presiuni, la cel mai dificil moment, după un lung timp în care ne-am „protejat” să nu auzim nimic? Ce rost au toate aceste dificultăţi?

De ce este necesar să-l revelăm pe Creator, conexiunea dintre noi, în aceste tensiuni în care ne vedem pe noi înşine la un capăt de drum şi doar în acest moment, dintr-o dată răspunsul este revelat? De ce nu începem să ne îndeletnicim cu educaţia integrală, în înțelepciunea Cabala şi să păşim confortabil către scop având o astfel de soluţie în mâini?

Răspuns: Te cunoşti pe tine şi că egoul lucrează ca şi „ajutor împotriva ta”. Şi doar sub presiuni foarte mari suntem de acord să ne separăm de el. Şi, de asemenea, asta nu se produce imediat, ci doar după multe lovituri – cele zece plagi din Egipt, în întuneric, sub tensiuni teribile şi în ură – suntem finalmente decişi să scăpăm de el. Altfel, nu.

Şi asta e aşa nu pentru că noi suntem atât de slabi, dar pentru că egoul este foarte puternic. Acest ego ne ajută mai târziu să revelăm întreaga lume spirituală. Odată ce ne conectăm,începem  imediat să-l revelăm şi să-l simţim. Chiar aici în această viaţă noi revelăm lumea superioară; despre aceasta este spus: „Lumea ta pe care o vei vedea este viaţa ta”. Sper că că vom atinge asta.

Dacă noi vom percepe toată această presiune ca forţă care ne este dată special ca să ne ajute, atunci vom vedea că munceşte de partea noastră. O persoană are nevoie numai să înţeleagă acest lucru şi va reuşi.

Din Porţiunea Săptămânală de Tora, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: După Convenţia din Novosibirsk, am simţit o responsabilitate foarte puternică. Este ca şi cum între noi s-a născut un sistem nou de relaţii, în care întreaga noastră viaţă ar trebui să fie în garantarea mutuală unul faţă de altul. Cum vom începe din nou această muncă, cu o minte curăţată, cum vom face primul pas pe această platformă nouă?

Răspuns: Într-adevăr, s-a născut o nouă senzaţie. Dar conexiunea în sine nu este nouă, ea deja există şi doar ni se revelează din ce în ce mai mult. Văd că simţiţi noua fază şi aţi descoperit o nouă experienţă. Şi, respectiv, mintea voastră care munceşte în sincronizare cu sentimentele, a fost reînoită. Acum, întrebarea este, cum vom accepta asta ca factor care ne leagă şi mai mult – pe toţi împreună şi, de asemenea, pe mine împreună cu voi. Aceasta a fost schimbarea calitativă – sunt mult mai angajat în grup deoarece voi aţi ajuns la o stare mai avansată. Şi, avansarea noastră următoare este în faptul că fiecare din noi va trebui să păstreze unitatea pe care am obţinut-o.

Noi va trebui cel puţin, să încercăm să menţinem acelaşi sentiment care a apărut la convenţie în timpul unirii noastre. Aceasta este în ciuda faptului că vor veni stări total opuse: vor spăla peste el sentimente şi calcule diametral opuse. Şi ele nici măcar nu vor contrazice vechea unitate, ci doar vă vor distrage şi vă vor împinge spre margine, forţându-vă să luptaţi pentru valorile filistine, pe care le-aţi avut în trecut. Şi aici va trebui voi să încercaţi să vă vedeţi condiţia prin ochii Creatorului..Asta înseamnă să vă uitaţi la ea nu numai „de jos în sus”, ci, de asemenea, şi de „sus în jos”. Cu alte cuvinte, va trebui să vă vedeţi pe voi înşine ca pe un copil care îşi imaginează că e mare.

El nu doar se uită în sus, la adult, de la locul lui, ci se imaginează ca fiind mare şi ce ar face în acest caz, cum şi-ar aranja el însuşi viaţa. Asta este, va trebui să vizualizăm cum vom aplica în vieţile noastre starea spirituală de „adult”, dacă am fi fost deja în ea.

A fi adult înseamnă a fi precum Creatorul. Am nevoie să vizualizez că sunt lângă Creator şi că vasul meu spiritual crează o conexiune completă a tuturor dorinţelor, mulţumită autoanulării şi a incluziunii reciproce infinite a fiecăruia în toţi ceilalţi, astfel încât fiecare din noi simte toată dorinţa comună şi pe Creator revelat în ea. Asta nu poate fi descris în vorbe, fiindcă toate cuvintele derivă din lumea spartă şi nu din unicitate.

Cu aceşti ochi vom putea privi peste viaţă, colegi, profesor, şi peste toată munca noastră, şi să le considerăm în mod corespunzător. În viaţa normală, „în afara pereţilor templului”, acţionăm ca toţi ceilalţi, nu separaţi de ei. Dar în interiorul grupului, voi trebuie să vedeţi starea corectată. Fiecare va trebui să vadă grupul şi viaţa lui (ei) în acest fel. Atunci omul se poate încadra în această imagine corectată. La fel, în timpul studiului, cu profesorul şi grupul, omul poate acţiona în sincronizare cu starea superioară, aceasta fiind vizualizată. Până la urmă, cine este Creatorul? Este starea superioară. Şi asta este tot ceea ce avem nevoie.

În fiecare moment, cel mai important este să stai în „Nu e nimic în afară de El, binele care face bine”. Vizualizez Creatorul care locuieşte în interiorul meu şi ceea ce El pretinde în acest caz. Ce mi s-ar cere dacă aş fi într-o asemenea stare? Cum aş vedea totul dacă aş fi tocmai acela în afară de care nu mai este nimeni altcineva, cineva bun care face bine?

Trebuie să văd toate acţiunile mele ca fiind venite de la Creator, şi atitudinea mea faţă de colegi, şi faţă de lume – şi totul este bine, şi toate numai în beneficiul lor. Toată lumea va simţi în cele din urmă în acest fel şi, treptat, noi începem să simţim asta. Acest lucru este descris ca „bănuţ cu bănuţ adună o sumă mare”. Noi am depus eforturi care s-au acumulat şi rezultatul final este un salt: omul străbate nivelele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi în final face saltul. Şi apoi iar fazele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi un nou salt. Acesta este modul în care vom ajunge, în cele din urmă, la prima noastră stare spirituală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri referitoare la Convenţia de la Novosibirk

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce trebuie să facă un om dacă este într-o stare de prea multă bucurie?

Răspuns: Nu poate fi „prea multă” fiindcă trebuie să fie Ein Sof (infinită) în această stare. Nu poate fi vorba de timp fiindcă totul dispare, şi timpul şi distanţa.

Întrebare: Ce putem face că să nu rămânem doar în această stare, ci să tragem cel mai bun folos din ea? Înţeleg că trebuie să mă întorc spre Creator, dar durează atât de mult ca să primesc un răspuns!

Răspuns: Adevărul este că mulţi au această plângere: „dar nu este niciun răspuns!”.Lumea spirituală este pe de o parte, integrală, analogă, şi, pe de altă parte, este în impulsuri. Asta înseamnă că există un fel de dualism . Este un electron o particulă sau o undă? Este Lumina particulă, sau undă, sau amndouă? Noi nu înţelegem deocamdată asta. Fizicienii spun acest lucru, dar nu-l simt, ci doar le vine din studiile experimentale.

Pe de o parte, simţurile noastre sunt aparent constante, curg într-un curent şi nu în impulsuri. Pe de altă parte, ele pulsează, asta este, în cele zece Sfirot-uri, sau în cele cinci faze. Dacă tu ajungi un milimetru înainte de prima fază, simţi ca şi când nici nu ai fi început să munceşti şi încă nu ai avea niciun contact cu asta.

Dacă trebuie să fie 1000 de volţi, atunci sunt 1000 de volţi. Să presupunem că ai 1000 de euro. Plăteşti şi treci graniţa, ca atunci când te urci în avion. Dar, dacă lipseşte un penny, nu contează ce spui, nu vei fi în stare să treci.

Acestea sunt calităţile Lumii Superioare. Trebuie să ai un anume potenţial de dorinţă la întrebarea ta, aşa încât să fii răsplătit cu un răspuns. Dar, în acelaşi timp, nu ţi se dezvăluie. Eşti în marea de Lumină, dar, dacă vasul tău nu poate conţine Lumina (ceea ce înseamnă că nu-l poţi obţine prin suferinţele tale, nici în calitate nici în cantitate, pe măsura intensităţii întrebării, până când nu obţii un anume volum), atunci nu vei simţi răspunsul, fiindcă întrebarea ta nu s-a copt încă, şi tu o vezi din starea ta necoaptă.

Spui „Sunt deja undeva în Lumină, deci, ce urmează?”. Dacă ai ajuns la ultima trăire completă a stării tale curente, atunci, după asta, tu vei simţi nivelul următor sub forma unei noi dorinţe. Deci, continuă să simţi, dar încearcă să înţelegi mai mult cum şi pentru ce. Lipseşte clarificarea acestei stări.

Din Lecţia 3 de la Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Articolul „Nu este nimic în afară de El” vorbeşte de nevoia de a face propriile noastre eforturi în munca spirituală, dar toate stările vin de la Creator. Când putem deveni independenţi?

Răspuns: Independenţa noastră este exprimată prin devenirea asemănători Creatorului din interiorul egoismului nostru, incluzând astfel în noi două forţe opuse. Dacă dai deoparte forţa egoului nu-ţi va mai fi lăsat nimic. Vei exista în El ca în punctul de început, când El a creat ceva din nimic şi, nu vei avea nicio senzaţie proprie despre nimic.

Iniţial, întrebarea Creatorului a fost cum să creeze o creatură independentă care să fie similară şi egală Lui. Asta este ce face El în toată creaţia. Noi suntem angajaţi în încercarea permanentă de a obţine o stare de alipire completă la El, cu sentimentele şi mintea pe care El le cheamă în noi.

Alipirea la El înseamnă că amândouă, şi sentimentele şi mintea mea, vin de la El, aşa că, prin ele, eu voi urca peste egoul meu şi voi începe efectiv să simt în mine dăruirea Lui.

Este greu de exprimat. Nu sunt astfel de cuvinte în limbajul nostru.Pe ansamblu, trebuie să tânjim după conexiunea cu această singură rădăcină, cu această sursă – în fiecare moment, în fiecare parametru şi în fiecare secţiune, în inimă şi în minte, în dorinţele şi în gândurile noastre.

Apoi, o nouă inimă şi minte vor fi create în noi, care muncesc în scopul dăruirii într-un alt sistem de coordonate, într-o altă dimensiune.

Numai atunci vom începe să înţelegem din ce spaţiu operează această forţă. Noi vom intra deja în acest spaţiu, dar numai munca sistematică asupra sinelui nostru aduce recunoaşterea faptului că totul în mine şi în jurul meu, totul, vine de la El, în fiecare secundă, în fiecare moment.

Din Lecţia 3 de la Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→