Dragi prieteni, va rog sa puneti intrebari referitoare la aceste pasaje din marii Cabalisti. Comentariile din paranteza sunt ale mele.

Ce este rugaciunea?

Sunt trei conditii in rugaciune:

1. Sa creada ca El il poate salva, cu toate ca are cele mai rele conditii dintre toti contemporanii sai, oricum, “Este mana Domnului prea scurta” ca sa-l salveze? Daca nu, atunci “Preaputernicul nu-si poate salva vasele Lui”.
2. El nu mai are niciun sfat fiindca el deja a facut tot ce a putut dar a vazut ca nu exista niciun leac pentru suferinta Lui.
3. Daca El nu il ajuta, ar fi mai bine sa moara decat sa traiasca. Rugaciunea este pierduta in inima. Cu cat este mai pierduta, pe atat este si masura rugaciunii lui. Clar, unul care inchide bogatii nu este ca unul care a fost condamnat la moarte, si numai executia mai lipseste, iar el e deja legat cu lanturi de fier si sta si se roaga pentru viata lui. El sigur nici nu se odihneste, nici nu adoarme, si nici nu este distras nici macar un moment de la rugaciunea pentru viata lui.

Baal HaSulam “Shamati” articolul 209 “Trei conditii in rugaciune”

Filed under: Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

Cand ascultam stirile despre mediu la Tv sau la radio trebuie sa intelegem ca oamenii confunda cauza si efectul si nu pot vedea scopul. Obiectivul lor este sa echilibreze totul pentru a putea reintoarce starea de comfort. Dar, din perspectiva Cabalei, totul se vede diferit.

Cand noi vorbim despre reintoarcerea lumii la o stare buna, noi nu urmarim aceleasi obiective ca restul lumii. Noi intelegem ca Fortele externe ale Naturii au creat in mod specific aceasta situatie in conformitate cu un anume program. Cabalistii au prezis asta si ne-au dat intervale de timp foarte precise, chiar au prevazut evenimentele din acesti ani. Zohar-ul mentioneaza aceste evenimente cu 1800 de ani inainte de petrecerea lor.

Problema nu este contaminarea mediului nostru. Cum au putut Cabalistii sa aiba cunostinte atat de specifice despre asta? Scopul programului Naturii pentru noi nu este ca sa contaminam sau sa curatam ceva. De aceea nu vor ajuta investitiile financiare in masuri de antipoluare. Este acelasi lucru cu facerea de noi legi impotriva furtului si a consumului de droguri. Noi stim deja ca asta nu ajuta. Prin incarcerarea oamenilor, ii separi de societate, dar nu-i poti educa prin asta.

De aceea, noi nu privim evenimentele naturale ca pe avertismente morale, ci ca pe motive pentru noi ca sa ne schimbam in interior in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti. Nu vom fi capabili sa facem ceva bine pentru noi sau pentru Natura prin oprirea poluarii. De al inceput, totul a fost facut in acest fel cu scopul de a ne inalta in lumea urmatoare, in locul transformarii noastre in egoisti buni in aceasta lume.

Este o diferenta serioasa intre atitudinea noastra fata de aceste evenimente si atitudinea restului lumii. Chiar si cand lumea realizeaza apropierea catastrofei, ea vrea numai sa se intoarca, sa “stearga murdaria” Naturii. Noi insa, percepem toate acestea ca pe un motiv, un mesaj pentru corectarea noastra proprie, pentru ridicarea deasupra si crearea unui nou echilibru intre noi, pe nivelul uman, si nu crearea unui echilibru cu mediul.

Pentru asta este nevoie de putin timp pentru a intelege despre ce vorbeste Cabala. Noi nu vom fi capabili sa explicam asta oamenilor repede si intr-un mod simplu.

Din Lectia a doua in Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

În activitatea noastră, ar trebui să existe o separare clară a categoriilor:

1. Relaţiile dintre prietenii din grupul în sine.

2. Relaţiile dintre grupuri. Noi suntem conectati fizic în cadrul grupului nostru şi virtual cu alte grupuri. Această diferenţă există acum Eanu va dispărea până când nu vom găsi legătura interioara dintre noi, nu cea virtuala, nu prin Internet si nu prin alte canale.

3. Conexiunea unei persoane cu familia şi cu lumea înconjurătoare.

Mai întâi de toate, noi ar trebui să acordam atenţie interconectarii noastre în grup. În cazul în care grupul nu atinge interconectarea corecta, orice altceva esueaza.

Mai mult, suntem oameni cu familii. În cadrul grupului, ar trebui să practicăm politica următoare: Este de dorit ca fiecare dintre prieteni sa se ingrijeasca de ceilalti, astfel încât toti sa aiba o existenţă normală, confortabila. Cu alte cuvinte, eu trebuie să ma asigur că prietenii mei au relaţii decente de familie, atat cât este posibil. La urma urmei, trăim într-o perioadă de tranziţie şi un soţ şi o soţie pot sa nu împărtăşeasca interese reciproce.

Dacă o persoană cade, trebuie s-o sprijinim. Dar noi ar trebui s-o sprijinim pur şi simplu, în timp ce ea trebuie să aibă grijă de ea însasi. Dacă ea nu o face, ci mai degrabă se lasa in mâinile prietenilor ei: „Fa cu mine ce doresti” (ca să zicem aşa), atunci aceasta nu este un adevărat membru al grupului.

În plus, trebuie să ne asiguram de participarea disciplinata la lecţii. Dacă cineva are o oportunitate, il sfătuiesc sa ne viziteze intr-o săptămână, pentru a vedea cum se face. Cu o oră şi jumătate înainte de lecţie, studenţii de serviciu incep sa-i sune pe toţi ceilalţi pentru a-i scula din pat.
Unii trebuie sa fie personal adusi la lecţie. Unora le poate fi foarte dificil să se trezeasca, aproape imposibil. În timpul cand am fost student al profesorului meu, am avut câţiva studenţi care, inainte de culcare, au legat o frânghie de piciorul lor şi au aruncat celălalt capăt peste balcon, aşa incat sa putem trage pe ea pana cand persoana se trezeste.

Acest tip de reciprocitate este pur şi simplu necesar! Şi numai dacă o persoană este de neclintit, în cazul în care ea scrie o declaraţie refuzand să se conformeze, atunci puteti să-l lasati singur pentru un timp. Cu toate acestea, mai târziu, încă amintindu-ti de ea, adu-o inapoi, invita-o la o cina, şi aşa mai departe.

Noi ar trebui să înţelegem natura umană. O persoană este ca si cum a fost făcuta de către Creator. Prin urmare, noi ar trebui să acţionam în consecinţă.

Lecţia a 2 a de la Moscova 1/16/10, „O rugăciune a multora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Pe ce se concentreaza Cabala si ce-i poate da unei persoane?

Răspuns: Când se termină copilăria, ochii unei persoane încep treptat să se deschidă şi ea se află într-o lume speciala. Este posibil să trăiască în ea, fără sa-i dea prea multa credinta; sa trăiasca pur şi simplu „ca toţi ceilalţi”, privindu-i pe alţii. Dar eventual, o persoană poate doreşte să înţeleagă un pic mai mult în viaţă. Totul depinde de nevoia interna a unei persoane, care-l impinge.

O persoană vrea să descopere realitatea din jurul ei: camera ei în timpul copilăriei sale, apoi curtea ei, oraşul, ţara, lumea, intreaga planeta, iar apoi ea merge mai departe în spaţiul cosmic. Dar în cele din urmă, incepe să înţeleaga că toate aceste încercări nu-i dau satisfacţie.

Astăzi, umanitatea a pierdut chiar şi interesul pentru explorarea spaţiului. Singurul lucru ramas   este utilizarea mercantila de operare a telefoanelor mobile prin intermediul sateliţilor sau pentru spionaj. Nu mai suntem inspirati de călătorii în spaţiu catre îndepărtatele galaxii. Dorinţa internă a omului s-a schimbat şi nu aspiră la departare, distantele cosmice , ci dimpotrivă,  aspira la aproape.

Deci, întrebarea este: unde a venit aceasta si pentru ce? Pentru prima dată în istoria omenirii, noi nu incercam pur si simplu sa facem „mai mult”, ci mai întâi vrem să înţelegem: De ce ar trebui să  facem? Aceasta este o întrebare despre radacina noastra: De unde vine totul?  Si unde ma duce ?

An după an, devine mai greu pentru oameni să vândă ceva nou, şi asta deoarece sunt deja saturati cu de toate. Aceasta nu înseamnă că ei nu au dorinte, ci că pur şi simplu nu le poti oferi ceea ce isi doresc! Acesta este motivul pentru care pleaca nemultumiti, deziluzionati, şi  încep sa ia medicamente pentru a uita de toate.

Ei au nevoie de un răspuns despre sensul vieţii, şi nu doar cum să aranjeze o bunastare, o existenţa confortabila  pentru ei înşişi care este plăcut pentru organismul animal.

Acest lucru poate fi văzut chiar şi în modă, prin cât de simpla şi libera a devenit. Acest lucru indică faptul că omul  a devenit liber de valorile materiale ca el nu-si mai vede sensul sau împlinirea în ele. El pur si simplu vrea sa se simta confortabil si sa nu simta lipsa de ceva material, fără a se concentra excesiv sa aiba grija de asta.

Acest lucru face toata diferenţa. Am nevoie de o maşină, o casă, şi o mie de lucruri diferite pentru a trăi confortabil. Dar ele nu sunt interesante pentru mine de la sine. Eu le vreau doar pentru a-mi oferi un confort , dar eu de fapt nu am nevoie de nimic. Ele fac mai uşoară viaţa mea, şi asta e minunat, dar toate acestea nu sunt un scop în sine. Vreau sa descopar altceva, ceva mai mare.

Asta în cazul în care o întrebare interioara apare despre esenţa sau sensul vieţii. O persoană nu mai poate găsi ajutor în dezvoltarea tehnologiei, ştiinţei, filozofiei, psihologiei sau; nimic nu va fi capabil să-i răspundă la această întrebare. Şi asta pentru că este o întrebare despre rădăcina lui: De unde vin eu ? Nu am un scop mai înalt în afară de această viaţă animata?

Am epuizat deja această viaţă, dar ce altceva pot să primesc? Inca o super-jucărie la modă sau un televizor? Poti visa la orice divertisment posibil, dar toate acestea vin de la un nivel de care nu mai esti interesat. Şi nu sunt de invinuit! În mine sunt trezite întrebări care aparţin unui alt nivel.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/24/11, „Esenţa Înţelepciunii Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În cazul în care mediul nu ma convinge ca daruirea este buna şi plăcuta, nu o voi atinge niciodata. Cu toate acestea, dacă nu caut să practic daruirea, mediul nu o va dori. Cum putem scăpa din acest cerc vicios?

Răspuns: Noi ar trebui să fim de acord să jucam un joc cu toti ceilalti. Rabash scrie despre aceasta în articolele sale despre grup şi scopul său. Nimeni nu a ajuns aici cu o dorinta gata formată de se uni cu alţii, dar am decis că am dorit să acţionăm în acest fel.

V-ati plans că este imposibil să avansati fara dorinta, dar daca ati fi avut-o, ati fi avansat egoist, în această lume materială. Cu toate acestea, cum avansezi, traversand această dorinţă egoista? Ai nevoie să te ridici deasupra ei şi de aceea facem un pact cu mediul nostru, că pretuim daruirea mai presus de recepţie.

Intelegem cum functioneaza în teorie, dar în realitate noi nu simtim. Prin urmare, avem nevoie sa jucam  jocul de a darui, care este descris ca fiind, „am muncit şi am găsit.” Noi pretindem că scopul este extrem de important pentru noi, chiar dacă într-adevăr nu vedem nici o importanţă în el.  Nu ne înşelăm. Recunoastem aceasta, dar spunem că nu ne deranjează.

Sunt cufundat în egoismul meu în această lume, dar cu scopul de a mă ridica la următoarea treaptă, pentru a urca în lumea de sus,  joc acest joc cu prietenii ca si cum este extrem de important pentru noi, pentru a ajunge la această lume viitoare, gradul de Bina, dragoste şi daruire. Daca toata lumea dinaintea mea pretinde că este important, voi accepta ca este adevarul. Altfel, vom rămâne în ego-ul nostru pentru totdeauna. Dacă nu fixez valorile in mine, ca sunt mai solemne decat cele de azi şi nu le accept mai presus de ratiune, eu nu le voi realiza.

În cazul în care mediul joaca constant in felul acesta pentru mine, acest joc va deveni în cele din urmă a doua mea natura. Cu toate acestea, nu vrei să-l joci. În schimb, doresti să rămâi „onest”, fără coruperea inimii tale? Deoarece nu există nimic altceva în inimă, cu excepţia egoismului, aici te vei bloca!

Da,  recunosc că nu există decât egoism în inima mea, dar mă prefac cu scopul de a fi deasupra ei. Nu pot ordona inimii mele să simtă altfel, dar doresc să primesc o inimă nouă, diferita. Acum, actionez ca si cum nu am aceasta inima egoista, ca şi cum am ieşit din ea şi am început să tratez  totul numai cu daruire.

Ma ridic mai sus tot ce am inauntru. Există un sălbatic care locuieste în interiorul meu, cu care nu mai doresc sa am de-a face cu el. Il las să sufere acolo in mine, dar eu insumi, ma misc într-un alt sistem, un alt organism. Mediul  mă va influenta  şi aşa va face si Lumina superioara. Cu toate acestea, trebuie să mă presez, aşa incat aceasta sa vina! Nu vreau să aud nici un argument, nu las astfel de oameni nici macar sa se apropie de mine.

Trebuie să fim de acord că noi toţi împreună suntem intr-un fel de joc, lucrand, unul pentru altul. Dacă nu-mi fac datoria, slabesc pe toată lumea, şi prejudiciul care se intoarce la mine creşte multiplu. Prin urmare, eu nu trebuie să ma tem să îndeplinesc condiţiile de garanţie reciprocă, altfel, voi suferi enorm. Arvut (garanţia reciprocă) este o armă oribila, o sabie cu două tăişuri.

Lecţia zilnica de Cabala  12/10/10, Baal HaSulam, Scrisoarea nr 13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există două principii: „credinţa deasupra raţiunii” şi „judecă numai în funcţie de ceea ce vezi.”  Nu se contrazic una pe alta?

Răspuns: O persoană are nevoie să judece numai în funcţie de ceea ce vede. Aceasta înseamnă că  trebuie să verific totul în conformitate cu criteriile care fac obiectul verificării şi  analizei.

Credinta mai presus de cunoastere este un grad de daruire, pe care l-am măsurat exact peste dorintele mele de primire. A crede mai presus de ratiune nu înseamnă a avea capul în nori. Noi măsurăm şi organizam calitatea de credinţă în conformitate cu proprietatea de primire ce este dezvăluita. În efortul meu de a ma ridica mai presus de aceasta, fac măsurători precise, acesta este singurul meu test clar. Şi apoi, dobândesc credinţa mai presus de ratiune, ca extindere a succesului meu de a transforma primirea in daruire.

Să presupunem că am verificat şi calculat că eu sunt capabil de a transforma 20% din Kli-ul meu (vas, dorinţă) de primire, în daruire. Efectuez o restricţie asupra întregului de 100% a Kli-ul meu, şi eu sunt in posibilitatea de a transforma 20% din primire în răsplată.  Astfel, verific exact şi calculez această acţiune.

Cunoştinţele ajută la construirea credinţei mai presus de ratiune. Si acesta este motivul pentru care nu poate fi nimic nemăsurat în el, nimic nevazut de mine, care mă împiedică să fac o judecata exacta.

Noi pur şi simplu nu înţelegem că proprietatea de a darui poate apărea doar din opuse. Vasele care primesc se transforma in daruire prin munca foarte sarguincioasa şi meticulos reglementata, eforturi specifice. În plus, măsurările aici sunt chiar mai precise decât în vasele actuale. Acest lucru se datorează faptului că măsor şi testez rezistenţa lor, care mă costă o mulţime de efort.

Când fac acest lucru, eforturile mele sunt de 620 de ori mai precise decât atunci când primesc. Când primesc, eu pur şi simplu „imi deschid gura „, dar în scopul de a darui, am nevoie sa verific dorinţa mea şi dorinţa altuia, sa compar toate datele, şi sa efectuez multe acţiuni diferite.
Acesta este exact motivul pentru care proprietatea de a darui reprezinta limita de precizie, în timp ce proprietatea de recepţie există fără nici un control în noi şi este lăsată dispozitivelor sale proprii.

Din partea a două Lecţia Daily Cabala 1/20/2011, „problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există o limita a răbdarii atunci când calea spirituală începe sa cauzeze suparare?

Răspuns: „Răbdarea” nu înseamnă că stau şi las să crească iarba sub picioarele mele. Este scris: „Un prost sta pe mâinile lui şi isi mănâncă inima.” „Rabdare” înseamnă că în mod constant, non-stop, încercam să atingem unitatea.

Continui descoperirea clipa de clipa, numai ca sunt foarte departe de ea, iar eu continui sa incerc. Cad din nou, şi încă o dată revin la cale; Continui sa urc pe munte, chiar daca am fost împins în jos, din nou si din nou. Cu cat obtin mai mult, cu atat mai nemilosi devin „gardienii”, dar eu încă nu renunt.

Am doar grija de perseverenţa mea: cu persistenta efectuez o evaluare corectă a acţiunilor mele;  mă agat  persistent de obiectiv în fiecare secundă; eu sunt de neclintit în decizia mea de a-l atinge. Nu am nimic în viaţă, decat acest lucru.

Şi ca o consecinţă a perseverentei mele, înţelegerea mea despre rău şi bine, înţelegerea mea despre scopul creatiei,  în mod constant se schimbă. Continui sa obtin inspiratie, aşa cum as continua sa descopar ceva nou in ea. Indiferent de ceea ce am văzut ieri ca daruire, Creatorul, si astăzi răul dobândeste noi, complet diferite forme. În acest fel, perseverenta reînnoieşte constant definiţiile mele interioare, conexiunea mea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/20/2011, „Problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Înclinaţia cu adevărat rea se corelează cu înclinaţia buna, care ne este dezvaluita de Sus. Este scris că scopul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi pentru a face acest lucru avem nevoie sa devenim asemenea Creatorului, sa daruim ca si El. Odată ce vom dobândi posibilitatea de a darui, vom descoperi că acest lucru este bunăvoinţa Lui.

Nu există nici un dar mai bun decât posibilitatea de a darui. Din ea, ne vom bucura asa cum Creatorul se bucură atunci când daruieste creaturilor  Sale.

Acest lucru înseamnă că trebuie să vin la starea exacta atunci când va fi bunătate pentru mine: sa ma bucur de daruirea pentru aproapele meu. Si „aproapele” este  cineva pe care îl urăsc extrem. Când ii daruiesc lui şi ma bucur grozav de acest lucru, înseamnă că am realizat  principiul de a iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. În acest caz, plăcerea mea este similara cu cea a Creatorului, şi între noi există adeziune, corespondenţă  şi similaritate.

Aceasta trebuie să fie criteriul de bunătate pentru mine. Dar dacă eu sunt incapabil sa-l vad la acest nivel, atunci il scad. Să spunem că bunătatea este o ridicare  mai sus de egoismul meu curent. Indiferent de ceea ce vreau, verific aceasta dorinta în funcţie de apropierea mea fata de scopul creatiei, daruire si spiritualitate, în loc de împlinirea Kelim-ului meu (vase, dorinţe). Şi dacă este necunoscut pentru mine, atunci lucrul cel mai potrivit  sa fac este de a verifica modul în care această dorinţă ma aduce mai aproape de cărţi, profesor şi prietenii mei.

Problema noastră veşnică este de a măsura corect. Ne abatem mereu pe alaturi. O amagire (mita) a egoismul nostru ne orbeste. Noi spunem: „Ce putem face,” sa ne iertam pe noi , şi continuam sa măsuram incorect. Iar acesta este motivul pentru care nu reuşim să dezvăluim răul. Dar cum putem noi sa corectam răul, dacă nu reuşim să-l dezvăluim? Această eroare rămâne mereu cu noi.

Este necesar sa combinam trei lucruri: cărţile, profesorul  şi  grupul. Dacă o persoană este capabila să le conecteze şi începe să se testeze în raport cu ele, atunci are o şansă să dezvăluie răul. Aceşti trei factori pot ajuta o persoană care incepe sa formeze un punct de unitate cu Israel, Tora si Creatorul, astfel încât cărţile, profesorul, şi grupul o vor indruma spre proprietatea de a darui, Creatorul.

Şi cand o persoană trece mai departe în direcţia corectă, va vedea că atât mijloacele cat şi rezultatul, copacul şi fructele, sunt cu adevarat una.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Când Zoharul vorbeşte despre om, se referă la dorinte ?

Răspuns:  Conform Zoharului,  „om” este o proprietate similara cu Creatorul. În mod evident, acest lucru se referă numai la dorinte . Acest lucru se datorează faptului că imaginea omului stând în picioare în faţa noastră nu există în realitate. Acesta este un truc al imaginaţiei.

Să spunem că vei vedea o imagine pe ecranul computerului.  Există în realitate? Ceva există în memoria calculatorului, şi toate acţiunile se întâmpla acolo. Dar, pentru a vedea ce se întâmplă în memorie (care este acolo doar pentru cunoştinţele tale şi pentru conexiunea cu tine), există un ecran în care vezi o anumita demonstratie a ceva care există în memorie. Insa imaginea actuala originala este acolo, în interior, sub formă de semnale electrice, forţe care există în diferite combinaţii cu toate celelalte.

Vezi simbolurile externe ale acestor combinatii care sunt foarte limitate şi strict specifice, deoarece esti în imposibilitatea de a le percepe altfel. La urma urmei, nu poţi trăi în memoria unui computer, să înţelegi  şi vezi ce exista acolo.
Este acelaşi lucru cu Zoharul. Autorii sai ne transmit o impresie spirituala anume, pe care în acest moment suntem capabili să o auzim numai extern, imaginându-o cumva în perceptia noastra necorectata, limitata. Dar această viziune nu are nimic de-a face cu imaginea spirituala reala, ascunsa în interior, în spatele formelor exterioare ale literelor, cuvintelor  şi imaginilor, care apar în imaginaţia ta. Autorii Zoharului au ceva complet diferit în minte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/20/2011, „Introducere la Cartea Zohar,” articolul „Driver Donkey”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Ce este atat de special la Congresul din Berlin? Ce trebuie sa facem acolo? Ce trebuie fiecare din noi si toti impreuna sa facem, la fel ca si impreuna cu grupul?

Raspuns: Chiar acum, fie ca vrei fie ca nu, esti sub impresia a ceea ce spun. Este ca si cand esti usor suprimat si inclus mie intr-o singura dorinta, un gand unificat. Si asta este ceea ce ne uneste. Rezultatul este ca lucreaza asupra noastra, dandu-ne un impuls puternic, progresiv.

Dar avem o „mica problema.” Se pare ca avem un mic egoism si trebuie doar sa il depasim, sa il schimbam o bucatica, sa apasam niste butoare si prin asta am terminat treaba. Nu intelegem ca este un excelent sistem care lucreaza acolo. Nu este doar un „maneta” pe care cineva de la varf vrea sa o actioneze sau nu. Suntem in sistemul a doua forte diferite: daruirea si receptia. Si pana cand acest sistem nu va lucra prin dialectica sa, prin miscarea sa inainte, prin legea unitatii partilor, asta nu se va intampla.

Noi doar acceleram timpul prin efortul nostru, dar niciodata nu vom putea face saritura. Asta este imposibil prin natura lucrurilor. Totul se face gradual, secvential si strict determinat de miscare, pas cu pas. Si prin acest pas cu pas ne miscam inainte, venim constant mai aproape de succes, de momentul cand va „tasni.” Tranzitia va avea loc! Si va fi dintr-o data.

Congresele noastre accelereaza mult miscarea si de aceea sunt foarte importante. In decursul catorva zile in care suntem impreuna, iar in jurul nostru se afla de asemenea multi oameni de pe tot cuprinsul lumii, in acest timp un proces foarte serios are loc, in gradul dezvoltarii noastre interioare.

Intr-un fel sau altul, un milion de stari trec peste noi. Trebuie sa trecem de ele. Si la fiecare conventie se intampla diferit, avand noi forme, aspecte si sentimente.

De aceea, Congresul din Berlin este special pentru ca va fi o intalnire a oamenilor care sunt strabatuti de dorinta si calitatea mediului in care locuiesc. Acest mediu este foarte rau; Europa este un continent problematic, sursa tuturor problemelor si razboaielor, si avand un egoism atat de mare, cu toate ca aproape a disparut acum, impreuna cu o intreaga civilizatie a trecutului. Si totusi este o nuca greu de spart. De aceea acest congres nu este simplu deloc, ci de fapt cel mai greu.

Cea mai usoara Conventie este cea din America Latina. Acolo oamenii sunt inflacarati, deschisi,  si sinceri. Nicaieri nu am intalnit astfel de oameni. Dupa aceea urmeaza Rusia. Dar in Europa lucrurile sunt mult mai dificile si, cu cat sunt mai dificile, cu atat mai interesante, cu atat este mai spectaculos rezultatul si munca mai eficienta.

De aceea sper sa am sprijinul vostru, fizic si virtual, astfel incat sa lucram „asupra” Europei impreuna.

Din lectia din Mocova 1/16/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→