După distrugerea lumii Nekudim, și ulterior, corectarea acesteia în lumea Aţilut, nu a mai rămas nimic care să necesite corectare, cu excepția Lev HaEven (inima de piatră), a cărei corectare va avea loc la corectarea finală (Gmar Tikun).

Apoi a apărut Adam HaRişon  și toate părțile sale au suferit distrugeri suplimentare până când au căzut în cel mai de jos loc cunoscut sub numele de „această lume”, unde nevoia de corectare nu este percepută. Numai atunci când punctul din inimă se trezește în noi, avem ceva de corectat.

Într-un om care lucrează asupra sa din punctul din inimă, vasele de dăruire încep treptat să funcționeze mai puternic și ajunge să vadă că este alcătuit din două părți opuse care se luptă constant în interiorul lui și îi determină gândurile și acțiunile. Pe măsură ce vasele de dăruire devin mai puternice în cadrul amestecului de vase de primire, omul începe să înțeleagă că natura primirii este inferioară naturii dăruirii.

Apoi vede că nu posedă nicio natură a dăruirii, ci doar primire. Drept urmare, el începe să urască natura primirii și să iubească natura dăruirii. El simte că tot ce este bun se află dincolo de Machsom și este atras de acesta atât de puternic încât este gata să renunțe cu bucurie la tot ce are. Prin urmare, atunci când sosește forța de Sus, o acceptă cu bucurie.

Toate aceste etape pe care le parcurge omul, nu îi sunt revelate instantaneu sau clar, și prin urmare, el nu poate ști exact prin ce etapă trece la un moment dat. Totul se acumulează treptat. O parte a căii este parcursă într-un fel, așa cum este scris: „Noe a umblat cu Creatorul”, iar o parte este parcursă în vase similare cu cele ale lui Avraam.

Schimbarea numelui Avram în Avraam semnifică o schimbare a stării și locului său, care a fost adusă prin traversarea Machsom. Titlul de Ivri (ebraic) i-a fost dat lui Avraam pentru că el a Avar (a trecut peste) granița dintre cele două lumi. Din această rădăcină provin termenii Ivrit (limba ebraică) și Ivri (ebraic, evreu).

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În lumea materială, atunci când două forțe încep să opereze în interiorul omului, dorința de a dărui (care apare din „punctul din inimă” și este doar începutul și nu încă dorința propriu-zisă de a dărui) și dorința de a primi duc literalmente omul la punctul de explozie.

Cu toate acestea, strict vorbind, la nivel spiritual nu există așa ceva ca dorința de a dărui! Folosim acest termen pentru a ne referi fie la o dorință de a primi corectată, fie la lumina care intră, lumina Creatorului, a cărei calitate inerentă este dorința de a dărui.

Dacă însă, vorbim despre o dorință de a dărui în interiorul ființei create, aceasta este fie dorința de a primi corectată pentru a dărui de dragul dăruirii sau chiar pentru a primi de dragul dăruirii, fie vorbim despre lumina care apare în Kli și îi aduce corectare. În acest caz, această lumină, această forță, pe care o primește vasul, se numește dorința de a dărui.

Devenim confuzi din cauza limbajului laconic. Este esențial să înțelegem ce vrea să spună Baal HaSulam atunci când vorbește despre două forțe dintr-un om, numite Kelim de primire și Kelim de dăruire.

Conceptul de Kelim  de dăruire este destul de particular. Un Kli este definit ca o Hisaron (o nevoie, o lipsă, o dorință neîmplinită).

Dorința se numește loc. Începem să înțelegem că Kelim de dăruire sunt Kelim egoiste care au primit corectarea de dragul dăruirii și că ele se umplu doar cu ceea ce dăruiesc. Cum? Prin umplerea lor. Dacă ele nu se umplu, nu vor putea dărui.

Prin urmare, utilizarea unui loc, a vasului de dragul dăruirii, se numesc Kelim de dăruire. Abia atunci vorbim despre ființa creată.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Există o tehnică specifică pentru urcarea pe scara spirituală, un proces de trecere de la o treaptă inferioară la una superioară, iar și iar, unde fiecare treaptă succesivă este opusă celei anterioare. Pe fiecare treaptă, există o opoziție între Kli și lumină, între natura omului și împlinirea interioară.

Treptat, omul ajunge la o stare în care își adună în sine toată natura opusă Creatorului, precum și toate calitățile Creatorului. Din atingerea acestor două opuse, se naște în interiorul lui un Kli, un vas care poate primi „de dragul dăruirii” și astfel îndeplinește scopul creației: „să încânte creațiile Sale”.

În paralel, vedem cum întreaga umanitate trece prin acest proces într-o formă „animalică”. În timp ce acum câteva milenii motivele pentru a te simți bine sau rău erau simple, astăzi totul a devenit mult mai complicat; viața a devenit extrem de contradictorie, plină de stări opuse și sentimente conflictuale.

Acest lucru va continua până când omul integrează toate impresiile, înțelege și simte scopul creației și devine pregătit să perceapă eternitatea și perfecțiunea.

Kli-ul necesar pentru a percepe eternitatea și perfecțiunea trebuie să fie diametral opus acestora, caracterizat prin absența perfecțiunii, a eternității și o simțire totală de gol sau lipsă de împlinire. Nu este posibil să dăruiești pur și simplu acest Kli unui om, deoarece l-ar anula complet, iar asta este mai rău decât moartea.

Este necesar să oferim aceste Kelim (vase) într-un mod care să permită omului să știe cum să lucreze în interiorul lor. Prin urmare, omula este învățat treptat cum să lucreze cu cele mai teribile Kelim și cum să treacă prin cele mai dificile stări pentru a ajunge la cele pozitive.

Calea noastră constă în două căi opuse: linia dreaptă și linia stângă. Se pot obține beneficii din fiecare stare și se poate avansa doar prin intermediul instrumentului cunoscut sub numele de „deasupra rațiunii”, adică dorind ca forța superioară să mă ridice de la nivelul meu actual la unul superior.

Acolo voi experimenta o viață diferită, o rațiune diferită, o simțire diferită și o împlinire diferită, deoarece urc la fiecare nivel cu „cutia mea goală” și primesc acolo împlinire. Aceasta este ceea ce se înțelege prin „în fiecare zi, omul este ca nou”. Trebuie să obținem un singur lucru din studiile, eforturile și munca noastră: ca forța superioară să ne ridice într-o stare superioară, unde vom primi o împlinire diferită, nouă și mai bună. Baal HaSulam scrie despre aceasta ca despre forța „potopului”, forța depășirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/05/26, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Vă voi spune că vine și altceva: un moment în care iubirea pentru lumea noastră va dispărea, când nu va mai exista reciprocitate și nicio atracție. Acest lucru se întâmplă deja! Putem deja vedea cum se dezvoltă asta în noua generație. Și atunci vom realiza că nu mai avem nimic pentru care să trăim, nimic cu care să ne umplem!

Întrebare: Vom cere un alt fel de iubire?

Răspuns: Da, vom cere împlinire. Omul nu trăiește doar cu pâine. Și atunci vom simți că avem nevoie de adevărata sursă a tuturor împlinirilor.

Acesta va fi un moment de profundă deziluzie, dar și o revelație profundă cu privire la o nouă sursă. Și atunci un strigăt de implorare se va ridica din întreaga umanitate: „Cum vom putea să ne umplem?! Cum vom putea exista?! Unde este această sursă?!”

Întrebare: Deci acum putem vedea cum suntem separați de toate sursele de plăcere? Se construiește pentru noi un pasaj, un tunel care duce la adevărata sursă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Va fi Creatorul acea sursă?

Răspuns: Nu există nicio altă sursă.

Întrebare: Dar va spune omul cu adevărat: „Acesta este Creatorul”?

Răspuns: Da, acesta este Creatorul vieții mele, al tuturor aspirațiilor mele; El este tot ceea ce îmi doresc. Îl vreau doar pe El.

De fapt, El este Cel către care tindem tot timpul, cu egoism, dar nu contează; este întotdeauna doar către El.

Să așteptăm.

Comentariu: Să așteptăm, să sperăm și să credem.

Răspunsul meu: Da, se va întâmpla curând.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 19/05/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă să nu lucrezi la conștientizarea măreției Creatorului în timpul unei ascensiuni?

Răspuns: Rabaş scrie că o acțiune prin care omul provoacă o rupere a contactului cu Creatorul se numește transgresiune. Chiar dacă se referă la cea mai mică stare, cel mai mic grad al contactului cu Creatorul, dacă această stare dispare, spunem că dispare din cauza unei transgresiuni.

Pe de altă parte, acest lucru este necesar, deoarece fără o coborâre nu poate exista o nouă ascensiune la un grad superior. Nu există ascensiuni fără coborâri. Așa cum spunem că Adam HaRişon a comis un păcat și a cauzat o transgresiune, așa este și aici.

Motivul unei coborâri este întotdeauna că în timpul unei ascensiuni, la un moment dat omul încetează să se bucure de adeziuneea cu Creatorul și începe să se bucure de ceea ce primește ca urmare a acelei adeziuni: un sentiment de perfecțiune, eternitate și apartenență la spiritualitate.

Cu alte cuvinte, omul se bucură deja de ceea ce simte în Kelim, mai degrabă decât de simțirea Creatorului cauzată de adeziunea cu El. Momentul în care încetează să experimenteze această stare de conexiune a sa cu Creatorul și o întoarce spre sine se numește… transgresiune.

Deși se bucură de spiritualitate, de sentimentul de apartenență la eternitate și de dăruire Creatorului, aceste plăceri ar trebui să fie de dragul Creatorului și nu de dragul său. Prin urmare, acest lucru duce la pierderea gradului; lumina dispare, ca și cum omul s-ar fi întors din nou la dorința sa de a primi. Lumina, simțind o dorință de a primi în fața ei, se retrage ca urmare a restricției care a existat de la prima restricție (Țimţum Alef).

Prin urmare, se induce o stare de uitare în așa fel încât nu se pierde întregul grad, ci doar lumina de pe acel grad. Gradul în sine rămâne și dispare doar lumina de Mohin. Omul devine plictisit și continuă să plutească inconștient, ca și cum capul său ar fi coborât la nivelul corpului, ca un animal.

Poate continua să respecte Tora, să studieze și să participe la activitățile grupului, dar fără niciun scop, ca un animal. Prin urmare, numim viața fără scop a oamenilor ale căror capete nu sunt mai înalte decât corpurile lor la nivelul animal; mințile lor servesc doar corpului. Aceasta înseamnă că forța responsabilă pentru guvernarea uitării nu acționează cu omul în modul intenționat. La urma urmei, Creatorul dorește ca omul să finalizeze un grad într-o astfel de stare încât coborârea sa să fie imediat conectată la simţirea unei noi Hisaron și la o nouă ascensiune.

Se poate face altfel? În realitate, nu. Vorbim despre Adam HaRişon ca fiind un om care a comis o greșeală, un păcătos care a păcătuit. Totuși, așa cum acest lucru a fost în afara controlului său, este și dincolo de al nostru. În etapa finală a realizării unei Reşimo (înregistrare spirituală), în punctul său cel mai înalt, ne oprim să ne gândim la noi înșine chiar pentru o singură clipă; este o stare obligatorie. Apoi cădem, și aceasta este și ea o stare obligatorie.

Cu toate acestea, adevărata întrebare nu este despre omul în sine și nu despre faptul că a încetat să se mai gândească la Creator și a început să se gândească la sine, și prin urmare pierde conștientizarea măreției Creatorului. Problema este că îi lipsește o fundație pregătitoare crucială: fundația mediului.

Dacă omul are mediul adecvat, el simte imediat că nu poate continua să relaționeze cu grupul într-un mod obișnuit, așa cum relaționează cu familia sa, cu lumea în general, sau cum ar face un om religios.. Dacă omul a pregătit mediul potrivit (un grup care lucrează pentru Creator), el percepe instantaneu că coborârea sa reprezintă o schimbare de la direcția către Creator la direcția spre sine. Aceasta în esență, este ceea ce se numește păcat.

Astfel, păcatul nu constă în căderea omului, ci în eșecul de a se pregăti și incapacitatea de a se ridica imediat după coborâre.

După cum scrie Baal HaSulam, Creatorul pune mâna unui om pe o soartă bună: El îl aduce într-un grup, în starea corectă, și spune: „Ia asta pentru tine”.

„Ia” înseamnă: „Acum alege un grup mai puternic”, astfel încât să fii înconjurat de un mediu care te va obliga să dezvolți constant o intenție de dăruire și să te străduiești pentru adeziune cu Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Un om obișnuit, chiar și atunci când suferă, nu se poate ridica la un nivel spiritual până când nu este „lovit în cap”.

Răspunsul meu: Chiar și atunci când omul suferă, el tot nu ne aude. Dacă iei un băț și lovești un animal, acesta fuge. Nu înțelege ce vrei de la el. În mod similar, când necazurile lovesc omul simplu, acesta nu înțelege ce i se cere. „Spune-mi doar ce să fac și o voi face!”

Și le spui: „Nu! trebuie să te gândești la sensul vieţii.” Ei sunt complet nedumeriți. Nu înțeleg ce vrei de la ei. Un instinct intervine imediat pentru a-i împiedica să înnebunească și nu te mai aud pentru că limbajul tău le sună ca cel al unui străin.

Eu înțeleg foarte bine acest lucru și nu mă adresez lor direct. Nu am nicio plângere față de ei. De aceea, spun întotdeauna să explici întregii lumi într-un limbaj foarte simplu, că există o astfel de metodă. „Dacă ai vreodată nevoie de ea, iată adresa. Nu trebuie să fugi nicăieri sau să cauți nimic.”

Și cei în care s-a aprins ceva sunt bineveniți. Pentru ei există contact real, ajutor și comunicare cu noi. Nu există altă cale.

Există și o a treia abordare pe care îmi doresc foarte mult să o aduc la viață: educaţia copiilor. Prin aceasta, pot arăta lumii că nu are viitor. Dacă nu există viitor pentru copiii voștri în forma pe care le-o oferiți, atunci nu există viitor nici pentru voi, nici pentru civilizația voastră, nici pentru familia voastră, nici pentru căsnicia voastră.

Adică, voi – mame, tați, bunici – sunteți nefericiți pentru că atunci când vă uitați la generația tânără, vedeți cum „se îndreaptă spre pământ”. Faptul că vedeți că acest lucru se întâmplă cu propriii voștri copii face ca viața să nu pară deloc demnă de trăit. Este incredibil de greu pentru orice om să vadă copii consumând droguri, prostituându-se, făcând tot felul de lucruri, estompând genurile – toate doar pentru a supraviețui și totul este gol.

Când vedem că generația tânără nu ne acordă atenție și începem să simțim aproape la fel față de ei, apare ceva de genul respingerii sau aversiunii și apare întrebarea: „Ce ar trebui să facem?” „Și apoi le arăți: «Uite, poate fi complet diferit» pentru că este în mâinile noastre. Când se naște un copil, acesta zace în brațele noastre; este în întregime al nostru. Și cât timp este cu noi, îl putem modela astfel încât să nu se îndepărteze; va rămâne conectat la noi și nimeni nu-l va putea lua.

Prin urmare, vom continua să ne dezvoltăm împreună – copii, părinți și bunici – ca o singură familie. Copiii nu se vor distanța de părinții lor, nu din cauza nesiguranței sau a dificultății de a explora viața, ci pentru că vor vedea posibilități complet diferite, care vin din conexiunea reciprocă cu noi.

Vă puteți imagina ce este fericirea? O fericire simplă, pământească, pentru un om obișnuit – asta trebuie să le arătăm. Toată intelectualizarea și dovezile nesfârșite, nimic din toate acestea nu este necesar. Nimeni nu este interesat de asta.

Oferim ceea ce nimeni altcineva nu are sau nu va avea, pentru că doar lumina pe care o oferi unui copil în timpul creșterii sale îl modelează într-o ființă umană oarecum similară Creatorului. Copilul nici măcar nu înțelege asta, dar deja este în ei și se dezvoltă.

Acești copii vor deveni lumina umanității.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru copii”, 12.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

O Hisaron (deficiență, lipsă) corectă este o aspirație intenționată de a dobândi puterea dăruirii.

Să presupunem că am o dorință sănătoasă de a primi tot felul de plăceri ale acestei lumi și, în plus, am primit un punct în inimă, adică o dorință de a mă bucura de lumea viitoare. Nu știu ce este lumea viitoare, dar simt nevoia de plăceri suplimentare, am nevoie de mai mult decât ceea ce poate oferi această lume. Atunci apare o întrebare: cum pot da acestei dorințe pentru lumea viitoare forma corectă?

Dacă pur și simplu cresc această dorință, atunci ceea ce apare este un egoism „Faraon”, extins: „Vreau spiritualitate!!!” Cum poate o astfel de aspirație egoistă să dea naștere unei dorințe de Lişma, adică unei dorințe îndreptate către Creator?

Starea de Lo Lişma implică faptul că în mine există simultan două dorințe: vreau spiritualitate, vreau să dobândesc puterea de a dărui Creatorului și, în același timp, vreau să primesc pentru mine însumi. Cu alte cuvinte, în starea de Lo Lişma, constau din două dorințe – una către Creator și una către mine însumi.

De unde, lucrând cu punctul meu din inimă, dobândesc dorința de a dărui Creatorului? Dorința de a dărui apare în mine chiar înainte de Machsom; ea începe să se manifeste și să crească în mine.

Dar de unde vine această dorință? Cum se naște în mine? Aceasta este întrebarea.

Îmi încep dezvoltarea spirituală din punctul din inimă, și treptat, două dorințe se dezvoltă din această stare inițială: 1) O dorință îndreptată către mine însumi; adică, îmi lărgesc punctul din inimă și îmi doresc spiritualitate de dragul meu. 2) O dorință îndreptată către Creator.

Cum se întâmplă acest lucru? Motivul este că dezvoltarea punctului din inimă are loc sub influența luminii înconjurătoare (Or Makif), care ne aduce „farmecul sfințeniei” (Chen de Kduşa).

Fără influența luminii înconjurătoare, punctul din inimă ar crește pur și simplu în dimensiune, rămânând la nivelul dorinței de a absorbi întreaga lume spirituală:

„Vreau lumea superioară! Dă-mi-o și asta este tot!” Și dezvoltarea sa s-ar opri în acest punct. Cum apare o aspirație către Creator în cadrul acestei dorințe egoiste de spiritualitate?

Este rezultatul influenței luminii înconjurătoare. Dar în ce condiții mă influențează lumina înconjurătoare? Numai dacă eu caut modalități de a mă întoarce la sursă, la rădăcina dăruirii. Și aspirația de a mă întoarce la sursă apare în mine ca urmare a lucrului în grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 145/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Acțiunile unui om în munca spirituală se numesc: „Cere și vei primi răsplată”.

Este aşa, pentru că omul nu participă activ la corectarea în sine; el nu corectează nimic de unul singur. Mai degrabă, el doar aduce o stare în care Reşimo [înregistrare spirituală] care este simțită în el ca și cum tocmai s-ar fi născut și lumina care este menită să corecteze această Reşimo (înregistrare spirituală) își pot îndeplini munca prin el, astfel încât el să devină cel care trezeşte și inițiază corectarea.

A „cere” înseamnă a te strădui să ajungi la corectare, astfel încât lumina să prevaleze asupra Reşimo și să corecteze omul către o intenție de dragul dăruirii. Iar a „primi răsplată” înseamnă că omul aspiră doar la această stare. Ceea ce îl ajută desigur, nu este acțiunea în sine, ci exclusiv intenția sa.

Astfel, tot ceea ce facem are ca scop atingerea primirii Torei într-o stare de micime (Katnut), care se numește numărătoarea de Omer, în starea animalică, atunci când mâncăm „orz”, până când ajungem la „hrana omului”. „Hrana omului” este „pâinea”, credința, gradul de Şavuot. „Și ei au mers amândoi împreună” se referă la Bina și Malchut.

Prin urmare, munca noastră are loc chiar înainte de starea de „a cere și a primi răsplată”. Este o muncă deasupra rațiunii, o muncă de atragere a luminii, care îndeplinește în noi minunata calitate a corectării.

Aceasta este o muncă împotriva „ministrului uitării”, care ca o forță eficientă, ne ajută să uităm starea anterioară și să trezim o deficiență (Hisaron) pentru următoarea.

Acestea sunt acțiunile de pregătire pentru primirea Torei, pentru sărbătoarea de Şavuot.

Din Lectia zilnica de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În Studiul Celor Zece Sfirot, studiem modul în care are loc dezvoltarea treptelor de sus în jos, de la Creator către această lume. Vedem că fiecare treaptă dă naștere uneia inferioare prin inversarea ei și prin încetarea completă de a mai fi ceea ce este.

Este ca o sămânță plantată în pământ care trebuie să se descompună complet și să putrezească pentru ca să poată crește din ea un copac, ceva nou. Prin urmare, trecerea de la o treaptă la alta este ca traversarea unui abis, ca săritul peste ceva care nu are o tranziție lină de la o stare la alta.

Mijlocul de a face această tranziție se numește „deasupra rațiunii”; este atunci când ceea ce văd, știu și la care mă gândesc acum pe treapta mea actuală, trebuie ca să spun așa, să calc în picioare, să tai și să vreau să primesc o împlinire superioară. Cum este posibil acest lucru?

Mijlocul de a dobândi rațiunea superioară se numește Bina, calitatea de Hafeţ Hesed, unde omul încetează complet să mai fie un primitor și încetează să se simtă și să se măsoare în cadrul Kelim [vaselor] de primire. Aceasta înseamnă că el nu își folosește natura și aderă la cel superior ca un embrion (Ubar), adică își neutralizează Kelim de primire și dorește pur și simplu să fie conectat cu cel superior.

Acestea sunt salturi de la rațiunea celui de jos la calitatea de Bina și apoi la rațiunea celui superior, unde omul lucrează cu Kelim de primire de un grad superior și primește împlinire în consecință. În esență, acestea sunt etapele avansării.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/05/26, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Unificarea oamenilor este întotdeauna o forță spirituală, chiar și la nivel material. Dacă vorbim despre un astfel de grup, fie că este vorba de o echipă sportivă, membri ai unui kibuţ sau oricine altcineva, aceștia folosesc și o forță spirituală unindu-se pentru un anumit scop.

Acest lucru ridică o problemă. Dacă ei folosesc această forță de dragul Creatorului, atunci câștigă, avansează, prosperă și totul se termină minunat. Dacă însă, iau această forță și o folosesc pentru satisfacție personală, așa cum doreau să facă în Rusia Sovietică sau în kibuţ, atunci ei obțin exact ceea ce au obținut în cele din urmă.

De ce? Pentru că, așa cum explică Baal HaSulam în articolul „Arvut [Garanţie reciprocă]”, ei folosesc unificarea sufletelor, care se presupune a fi un Kli [vas] pentru Creator, pentru lumină, îl folosesc ca un Kli pentru atingerea unor obiective animalice. Dacă unești mai mulți oameni și vrei să iasă ceva din asta, atunci din unificarea lor trebuie să decurgă o intenție de dragul dăruirii către Creator și nu de dragul dăruirii către sine. Dăruirea „de dragul omului” aduce întuneric, suferință și nenorociri.

Să presupunem că oamenii se unesc pentru a lansa o întreprindere, pentru a se îmbogăți, pentru a realiza ceva în această lume. Vedem că toate acestea se fac tocmai prin intermediul unificării. Acest lucru se referă și la era dezvoltării industriale care a început din vremea lui Ari până în perioada ulterioară de iluminare. Aceasta este natura dezvoltării.

Dar toți acești pași în dezvoltare nu au fost făcuți în esență din dorința de a se apropia de Creator, ci prin crearea de grupuri de oameni în care unul îi ajută pe altul. Și toate aceste grupuri, societăți sau întreprinderi, oricare ar fi ele, au dus în cele din urmă la suferință. Prin aceasta, ajungem mai repede la recunoașterea răului.

Ce înseamnă industria modernă pentru noi, acum când întreaga lume a devenit ca un singur sat? În cele din urmă, prin căutarea noastră de bani, onoare și plăceri josnice, dezvăluim natura defectuoasă a conexiunii noastre unii cu alții.

Suntem tentați de lucruri banale precum banii și onorurile, chipurile o viață mai bună, dar, în esență, fără ca noi să ne dăm seama, o forță superioară intenționează să ne arate că, unindu-se din alte motive decât de dragul Creatorului, omenirea suferă o pierdere catastrofală. Această realizare ne apare foarte repede.

Rabaş dă ca exemplu omul căruia i se dă dorința de a primi bani și care deschide un restaurant pentru a obține profit; totuși, în realitate, această situație îl obligă să dea altora. Banii servesc doar ca o momeală. În esență, Creatorul folosește acest lucru pentru a facilita dăruirea în lume, îndemnând pe toată lumea să înceapă să dea altora mai devreme. În consecință, Reşimot (înregistrările spirituale) se înmulțesc și se combină în diverse moduri, ceea ce provoacă o accelerare a dezvoltării noastre spre corectare.

În același mod, umanității i se dă dorința de a primi bani și diverse realizări, iar grupuri de oameni se unesc între ei pentru a dezvălui latura negativă a acestora. Tot ceea ce vedem în exterior sunt ispitele care ne sunt date, astfel încât, din dorința noastră de a primi, să efectuăm diverse acțiuni incorecte și apoi să ajungem la recunoașterea răului și, după ce am însumat corect rezultatele, să ne îndreptăm pe calea cea dreaptă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Fara categorie | Add Comment/Ask Question→