Pe calea spirituală, clarific constant unde mă aflu, nu cu intelectul meu, ci printr-un simț interior: pe câmpul de luptă, confruntându-mă cu pericolul, unde viața mea atârnă de un fir de ață, sau sunt liber să plutesc prin viață, să-mi pierd timpul și să mă gândesc: „Nu e mare lucru; nu sunt singurul; totul se va rezolva de la sine”?

Dar iar și iar, totul se reduce la un singur punct: importanţa scopului. Numai prin creșterea semnificației sale ne putem salva de obstacolele care ne încurcă și care ne aduc sentimente de oboseală. În realitate, nu există oboseală; totul depinde de necesitate.

În cele din urmă, toate sentimentele noastre sunt determinate de dorința de a primi. Nu vorbim despre chestiuni fizice, ci despre cele spirituale. Știm din propria noastră experiență că, dacă corpul, chiar și unul foarte obosit, ar simți că există un scop valoros care justifică efortul, s-ar apuca imediat de sarcină.

Prin urmare, totul depinde de cât de mult creștem importanța a ceea ce putem atinge în propriii noștri ochi. Munca noastră constă exclusiv în întărirea importanței scopului. Conștientizarea importanței sale se opune fiecărei perturbări de pe cale și o anulează.

Niciun obstacol nu poate rezista presiunii importanței scopului. Ele pur și simplu dispar; nu le mai simțim. Apoi vedem că ne-au stat în cale doar pentru a ne deruta. Creștem importanța scopului, iar lucrurile care odinioară păreau semnificative – „Oh, asta nu funcționează și aia nu funcționează!” – dispar instantaneu.

Acest lucru se întâmplă deoarece toate aceste perturbări sunt artificiale, nu sunt reale. Ele există doar ca o contrapondere la importanța scopului. Dar de îndată ce dobândesc conștientizarea importanței spiritualității, nevoia acestor perturbări dispare. Ele pur și simplu dispar și sunt anulate.

Acesta este singurul lucru la care trebuie să lucrăm: să creștem constant conștientizarea importanței Creatorului și importanța atingerii Lui. În aceasta se află soluția pentru fiecare problemă care apare pe calea noastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În prezent, punctul din inimă din națiunile mai dezvoltate dezvăluie un sentiment de gol, incapacitatea de a-și împlini viața prin cele cinci simţuri. În disperarea și confuzia lor, ei apelează la droguri și alte mijloace de evadare, căutând doar să fugă de realitate.

Vom vedea cum Europa coboară treptat într-o stare în care chiar și dezvoltarea însăși se oprește, pentru că nu va mai exista niciun stimul, nicio dorință care să o împingă înainte. Același lucru va deveni evident și în rândul americanilor care vorbesc cu atâta pasiune despre progres, muncă și bani. Treptat, vom vedea o întreagă societate care nu mai dorește să facă nimic, iar acest lucru face și el parte din procesul de dezvoltare.

De ce atunci, ei nu vin la Cabala? Pentru că timpul lor nu a sosit încă. Deocamdată, ei abia încep să descopere inutilitatea căutării împlinirii în această lume. Semnele sunt peste tot: cultura nu mai este importantă, literatura nu mai este importantă și chiar progresul în sine nu mai pare important.

Dacă nu ar fi teama de supraviețuirea fizică, lumea ar fi încetat cu totul, de mult, să se dezvolte,. Aceasta este calea atât a individului, cât și a umanității în ansamblu. Omul începe să simtă că nu se poate împlini pe el însuşi. Nu are putere și nicio dorință de a face nimic. Nu știe pentru ce muncește. Este confuz, incapabil să găsească o direcție, incapabil să înțeleagă pentru ce merită să lupte sau să caute. Abandonează totul, și în mod firesc, își pierde orice dorință de a munci.

Treptat, acest proces va cuprinde întreaga lume până când omenirea va descoperi inutilitatea întregii sale dezvoltări. Suntem cu adevărat mai fericiți astăzi decât cei care trăiau odinioară în peșteri? În ce fel? Pentru că avem o sută de canale de televiziune? Cine le urmărește? Omul va ajunge să simtă, în fiecare aspect al vieții, că nimic nu-l împlinește cu adevărat.

Toate acestea au loc înainte ca punctul din inimă să fie dezvăluit într-o formă deschisă și tangibilă. Totuși, chiar și aceste stări sunt benefice; sunt etape de avansare. Sunt etape foarte distincte. Uitați-vă doar la cum a progresat omenirea în ultimii o sută de ani în înțelegerea realității în care trăiește!

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26 Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Comentariu: Am vorbit despre ideea de a te strădui să lucrezi de dragul dăruirii și de a te concentra asupra acesteia doar în raport cu grupul.

Răspunsul meu: Nu spun că ar trebui să te străduiești să lucrezi de dragul dăruirii în afara grupului. Nu! Ar trebui să faci acest lucru în cadrul grupului. Cu toate acestea, structura sufletului tău cuprinde un spectru mult mai larg. Nu trebuie să uiți că misiunea care ți-a fost încredințată nu este doar de a „dărui grupului”, ci de a conduce la corectarea universală.

Nu este vorba de a lucra de dragul dăruirii pentru întreaga umanitate, căci tu nu ai nimic de oferit! Cu toate acestea, trebuie să realizezi că porți responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă cu umanitatea și cu poporul tău.

Cauți ceva de cerut, ceva la care să te gândești. Citește sfârșitul articolului „Introducere la Cartea Zohar” și vei vedea că toate necazurile provin de la tine și atunci vei avea ceva de cerut. Am auzit că nu știi cu ce cerere să te adresezi Creatorului! Dacă lucrurile sunt atât de bune pentru tine, uită-te la ce se întâmplă în exterior.

„De unul singur, poți fi drept și să te afli într-o stare de Hafeţ Hesed (să nu-ți dorești nimic pentru tine), dar să știi că porți vina pentru orice nenorocire care se întâmplă în lume! Este vina ta, pentru că ai primit cheia rezolvării problemelor, iar alți oameni nu știu nimic despre asta, nu au primit așa ceva.

Prin urmare, în loc să crezi că ești drept și că ai dreptul la o recompensă, poți ajunge la o realizare mai adevărată: că ești rău și că meriți aceeași suferință pe care o experimentează întreaga umanitate. Căci, în cele din urmă, din moment ce ai primit această cunoaștere, responsabilitatea îţi revine ție. Aşa după cum scrie Baal HaSulam, nu ne putem salva singuri de judecată.”

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În înțelepciunea Cabala, vorbim despre două tipuri de natură: natura Creatorului și natura ființei create. Noi nu ne putem schimba natura, dar prin intenția de a dărui, o putem face similară cu natura Creatorului.

În Creator, nu există nicio separare între acțiune și intenție. Există doar acțiune cu intenția de dragul dăruirii. Totuși, dacă nu ar exista nimic opus, ar fi imposibil chiar şi să spunem că este de dragul dăruirii. Este pur și simplu o acțiune îndreptată către ființa creată fără nicio intenție de a primi ceva în schimb.

Nu ne putem imagina cu adevărat o asemenea stare. Totuși, dacă ființa creată își folosește dorința de a primi pentru a deveni asemănătoare cu Creatorul – pentru a se asemăna cu El în acțiune, sau mai precis, în rezultatul final al acțiunii – atunci în interiorul ființei create vor exista atât acțiune, cât și intenție.

La început, în ființa creată nu a fost creată nicio intenție. Ea posedă doar acțiunea de a primi, de a se bucura, care se numește acțiune animalică. Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii efectuează această acțiune fără nicio conștientizare a intenției.

Nivelul vorbitor (ființa umană) începe să simtă cât de străină este această acțiune. Prin urmare, în el se dezvoltă invidia, pofta și onoarea, împreună cu toate celelalte forme de dezvoltare a dorinței de a primi.

Cel mai important, el dezvoltă o simțire de dăruitor. În măsura în care omul simte că dăruiește, intenția se dezvoltă în interiorul său. Dacă nu am simți pe cel care dăruie, intenția noastră ar fi pur și simplu să ne bucurăm de noi înșine, ca toți ceilalți din această lume. Ar fi doar dorința de a ne bucura, nimic mai mult.

Numim aceasta, primire de dragul de a primi. Dar într-adevăr, nici măcar nu este o intenție autentică de a primi. Mai degrabă, aparține tărâmului Klipot, forțe care știu ce este dăruirea, dar totuși doresc doar să primească.

O intenție de a dărui sau o intenție de a primi poate exista doar atunci când există o simțire a celui care dăruie, o simțire a gazdei. Atunci devine clar pentru om ceea ce își dorește cu adevărat: să primească sau să dăruiască. Abia atunci omul are posibilitatea de a-și folosi dorința de a primi într-un fel sau altul.

Din lecția zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este cu adevărat posibil să trecem de la ură la love? Într-o clipă urăști, în mod clar urăști și, brusc, după ce trece ceva timp, să zicem anul viitor, trecem la iubire. Se poate întâmpla asta, sau este fantezie?

Răspuns: Putem face asta. Ne aflăm în stări atât de extreme, stări care sunt opuse acestui sentiment, încât suntem capabili să o facem.

Comentariu: Este foarte ciudat. Aţi spus că din moment ce suntem în stări opuse, putem face asta.

Răspunsul meu: Da, pentru că vedem unde ajungem, unde toate eforturile și realizările noastre dispar, totul ne alunecă printre degete și nu putem realiza nimic. Suntem ca niște cățeluși orbi și proști. Așa trăim. Este groaznic! Nu am cuvinte pentru asta!

Dar dacă cerem naturii să ne schimbe, vom experimenta o transformare a forțelor, simţirlor și calităților dincolo de orice ne-am putea aștepta. Pentru că Creatorul este iubire.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care este diferența dintre credință și realizare?

Răspuns: Diferența dintre credință și realizare este că credința este lumina de Hasadim (Milostivirea) și atingerea este lumina de Hochma (Înțelepciunea). Nu ajungem prin credință.

Noi putem atinge doar Creatorul, lumina. Nu pierde din vedere aceste două lucruri: lumină și Kli. S-ar putea să nu avansezi mult pe această cale, dar cu siguranță îți vei forma o concepție corectă și vei evita confuzia.

Ce obții? În măsura în care ești ca El, vezi calitățile tale corectate și numești asta Creatorul. Nu vei simți niciodată mai mult decât calitățile tale corectate; în conformitate cu aceasta, vă veți forma o imagine a Creatorului. După cum se spune, „Yud-hey-vav-hey” (HaVaYaH), plin de lumină, este numit „Numele Creatorului”.

Cine este Creatorul? Acesta este sufletul meu, Yud-hey-vav-hey, umplut cu lumina superioară datorită corectărilor sale. Luminile, împreună cu Kelim corectate, care îmi oferă întregul set de simțiri pe care îl numesc Creator, sunt eu.

Cu alte cuvinte, sufletul tău este Creatorul, pentru că în starea corectată, fuzionaţi: „El și Numele Lui sunt Unul”, „Israel, Tora, Creatorul sunt Unul”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum aflu ce îmi rezervă natura și încotro mă conduce?

Răspuns: Natura te face să realizezi posibilitățile pe care le ai de a schimba viitorul și de a-l atinge. Aceasta depinde de participarea fiecărui om în acel viitor.

Întrebare: Ce posibilități am? Nu cred că am unele speciale. Dar spuneţi-mi, care sunt?

Răspuns: Da!

Întrebare: Ce?

Răspuns: Desigur, nu am un astfel de site unde să intri, să plătești și să primești o garanție.

Întrebare: Da, dar în principiu ce trebuie să fac?

Răspuns: Trebuie să vrei să afli despre influența ta asupra viitorului tău. Trebuie să-l construiești, să-l creezi. Este ceea ce faci din asta. Îți spun legile naturii și din ele, ca dintr-un set de construcții, trebuie să-ți aduni viitorul.

Întrebare: Care este legea principală a naturii?

Răspuns: Legea principală a naturii este corespondența omului cu legea naturii. Nu trebuie să complicăm lucrurile. Legea naturii este legea dăruirii și a iubirii universale, a unificării universale, a complementării reciproce universale până când imaginea ideală a sistemului lumii este dezvăluită înaintea noastră.

Întrebare: Doar spre aceasta trebuie să merg eu ca persoană?

Răspuns: Da. Și nimic mai mult.

Întrebare: Adică nu ar trebui să mă lupt cu nimic?

Răspuns: Luptă-te doar cu scopul de a îndeplini această lege.

Întrebare: Cu cine are loc această luptă?

Răspuns: Lupta este cu sine, desigur. Doar atât. Deci nu da vina pe oglindţ. Așa trebuie să lucrăm și atunci ceea ce facem este ceea ce vom primi.

Întrebare: Adică, dacă fiecare se îndreaptă către sine însuși – fiecare, dar spre sine, nu către altul – atunci vom întoarce această imagine a viitorului cu susul în jos?

Răspuns: Pe cât ne dorim asta. Oricât ne dorim, atât vom face.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Putem spune că noua generație se îndepărtează și mai mult de studierea surselor Studiul celor Zece Sfirot, Cartea Zohar și a surselor autentice de Cabala?

Răspuns: Nu, nu este o distanță mai mare. Oamenii pur și simplu nu pot exista pe aceleași înălțimi spirituale precum indivizii excepționali, cum ar fi  Baal HaSulam sau ARI.

Vedem același lucru cum se întâmplă în lumea noastră. Omul folosește un număr enorm de realizări științifice și tehnologice fără a înțelege nimic despre ele. El știe pur și simplu cum să conecteze ceva la o priză și să apese un buton pentru ca dispozitivul să funcționeze. Ce știe de fapt, în afară de două butoane la un aparat de aer condiționat, douăzeci de butoane la un computer și așa mai departe? Habar nu are ce se întâmplă cu adevărat înăuntru!

Când folosește un telefon mobil, el poate fi familiarizat cu doar două sau trei funcții, deși nu are nicio idee despre celelalte două sute de funcții pe care le conține.

Același lucru se aplică și în spiritualitate: există oameni care se angajează ușor și numai în beneficiul lor, într-un mod personal limitat, în timp ce alții doresc să atingă conexiunile interioare dintre obiecte, dimensiuni și forțe – să cunoască totul. Aceasta depinde de natura sufletului, de calitățile sale interioare și de rădăcina lui. Dacă o persoană are o astfel de nevoie, atunci o va împlini.

Întrebare: Deci faptul că ne îndepărtăm de sursele autentice nu înseamnă neapărat că mergem spre mai rău?

Răspuns: Nu ne îndepărtăm de surse. Pur și simplu nu le studiem la profunzimea pe care o fac savanții cabaliști excepționali, ci mai degrabă, în măsura potrivită pentru mase, oamenii obișnuiți care reprezintă 99% din populația lumii.

Întrebare: Dar asta nu ar necesita o metodă complet diferită de a interacționa cu lumina?

Răspuns: Nu, pentru că studiem Cabala doar pentru a primi forțe de la ea. Și după ce am primit acele forțe, trebuie să percepem lumea spirituală. Și o vom percepe în măsura destinată sufletului nostru.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Calităţile generaţiei noastre” 30.09.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În articolul „Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă?”, Rabaş oferă exemple de dorințe care apar din stări opuse sfințeniei, menite să ne conducă la cea mai înaltă sfințenie. Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși de stări extreme care apar în noi.

Omul se ridică din ce în ce mai sus, apoi cade brusc într-un abis. Încă o dată, răul pare să coboare asupra lui din toate părțile. Se întâmplă lucruri neașteptate care par complet deplasate. „Lucrez pentru Creator, deci cum se poate întâmpla asta?” Totuși, apare peste tot – acasă, la serviciu, în țară, peste tot.

Trebuie să acceptăm toate aceste stări ca fiind cele mai potrivite condiții pentru avansare. Mai ales acum, pe măsură ce începem să lucrăm cu înțelegerea a ceea ce este adevăratul efort, vor apărea întrebări și îndoieli și mai dificile. Ele vin pentru a putea clarifica ce este intenția autentică, cum să cerem lumina care reformează și ce înseamnă să fii în echivalență de formă cu Creatorul.

Toate aceste concepte sunt dobândite treptat. Omul le purifică și le șlefuiește până când extrage o perlă dintr-o grămadă enormă de deșeuri, pentru că la început nu poate distinge un lucru de altul. Prin urmare, nu este nevoie să ne temem. Cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât lucruri mai teribile și mai josnice sunt dezvăluite în noi.

Desigur, este imposibil să nu ne temem. Fiecare nou grad este superior celui precedent, iar „ursul” apare și mai mare, în timp ce omul se simte ca un copil și mai mic stând în fața ursului.

Dar apoi gradul trece treptat. Omul crește la măsura acelui grad, începe să dreseze ursul și îl transformă într-un „pui de urs”, o forță utilă și eficientă. Și așa se întâmplă de fiecare dată.

Baal HaSulam scrie în „Dăruirea Torei” că, cu cât omul devine mai mare, cu atât îi pasă mai mult de lucrurile care sunt îndepărtate de propriul său corp. La început, îi pasă doar de sine. Apoi începe să-i pese de lucrurile din afara sa: copiii săi, familia sa, prietenii săi, societatea, orașul său, țara sa, lumea și în cele din urmă, întreaga realitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există vreo diferență între conceptul general de credință și credinţa mai presus de raţiune?

Răspuns: Este foarte dificil să explici conceptul de „mai presus de rațiune” înainte de Machsom. Dar în perioada de pregătire, acesta poate fi explicat astfel: omul nu este doar prezent în grup, ci trebuie să depună eforturi, să se anuleze în fața prietenilor și să accepte ceea ce există în grup mai presus de rațiune.

Aceasta înseamnă că el vrea să fie sub influența prietenilor. Cu alte cuvinte, începe să se convingă că ceea ce aude de la ei este corect. Aceasta este cu adevărat „spălare a creierului”. Rabaş scrie că obiceiul devine o a doua natură.

Eu o voi spune altfel. Suntem într-un grup în care există ceva revelat și ascuns. Forțele ascunse, necunoscute nouă, sunt ceea ce suntem cu adevărat; aceasta este deja o forță spirituală. Iar forța care ne este revelată este ceea ce vedem ca fiind imperfecțiunea în care suntem încă.

Pentru un om care se află într-un grup și care se micşorează pe sine în fața acestuia, nu contează la ce nivel sunt prietenii săi. Convingându-se că este „mic”, el primește influența forței ascunse prezente în grup. Întregul grup poate să nu se afle la un nivel înalt de spiritualitate, dar prin intermediul acestuia, omul primește forțe din rădăcina sa spirituală pe care ei înșiși nu le-au primit încă.

Se dovedește că un grup poate fi format din douăzeci de persoane, dintre care niciuna nu este deosebit de specială. Dar, dintr-o dată, unul dintre ei decide că vrea să fie 100% sub influența sa. Atunci este influențat de forța spirituală interioară a grupului și chiar de astfel de lucruri a căror existență ceilalți nici măcar nu o bănuiesc și nici nu știu de unde provin.

Cu alte cuvinte, nu credeți că, dacă cineva se coboară în fața grupului, va primi ceea ce au toți ceilalți sau va fi corectat în aceeași măsură ca toți ceilalți. Nu, va fi mult mai mult decât atât.

El poate atinge spiritualitatea folosind forța grupului, chiar dacă întregul grup este încă în corporalitate. Un lucru este în esență nelegat de celălalt, deoarece ceea ce li se cuvine vine conform muncii lor personale, în timp ce ceea ce i se cuvine lui este conform muncii sale personale. Prin urmare, să spunem că pentru avansarea mea personală nu este important ce se întâmplă cu tine. După cum spune zicala, „Am învățat de la toți studenții mei”. Studenții pot fi mici, totuși prin intermediul lor este posibil să dobândești o înțelepciune imensă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→