Întrebare: Ce ar trebui să faci în relație cu grupul pentru a te menține constant pregătit pentru războiul intern, lupta interioară și pentru a nu te preda în el?

Răspuns: A nu te preda înseamnă a nu uita. Doar grupul poate insufla omului o astfel de conștientizare a acestei importanțe. A realiza acest lucru singur l-ar costa multă suferință. Ar trebui să fie practic gravat în carnea sa. Mai mult, ar dura mulți ani.

Cu toate acestea, grupul poate ridica această importanță într-un asemenea grad încât omul va rămâne constant sensibil la ea, se va teme de o rupere a conexiunii, și așa cum scrie Baal HaSulam, deconectarea de la Creator pentru o singură clipă va deveni cea mai mare pedeapsă din lume pentru el.

Cum pot fi constant pregătit să-mi mențin conexiunea cu Creatorul? Dacă El este important pentru mine, atunci voi menține o conexiune cu El. Grupul trebuie să „picure” constant această conștientizare în mine, atât grupul, cât și cu mine, împreună.

Întrebare: Cum pot stabili o relație între mine și grup, o conexiune care nu va fi niciodată ruptă? La urma urmei, scopul final este ca eu să rămân constant sensibil în atitudinea mea față de Creator.

Răspuns: Nu este vorba atât de atitudinea ta față de Creator, cât de a nu te deconecta de El. Trebuie să cauți mijloacele de a rămâne cât mai aproape de acel punct de conexiune.

Mijloacele de a realiza acest lucru sunt conștientizarea importanței acestei stări: a fi unit cu Creatorul. De unde vine conștientizarea importanței? Experimentează; sunt implicați o mie și unu de factori. Poate ar trebui să citești cărți despre asta, să asculți muzică, să participi la prelegeri și așa mai departe.

Se spune că societatea exercită cea mai mare influență asupra unui om. La urma urmei, cărțile fac parte din societate. Orice lucru care trezeşte o reacție în mine, orice lucru care nu provine din interiorul meu, ci din exterior, este definit ca societate. Dar ceea ce influențează cel mai mult omul este opinia oamenilor care îl înconjoară în imediata apropiere. Grupul trebuie să fie suficient de mare, semnificativ și puternic pentru a insufla cu adevărat această conștientizare adânc în om.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți, în starea noastră actuală?

Răspuns: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți în fața grupului, în starea noastră actuală? Autoanulare înseamnă că nu faci calcule în favoarea ta. În măsura în care ești capabil să faci asta, fă-o. Aceasta se numește „în starea ta”.

A nu face calcule în favoarea ta înseamnă că beneficiul nu va veni direct la tine.

Comentariu: Făcând asta, mă înșel pe mine însumi.

Răspunsul meu: A te înșela pe tine însuți nu este problema. Nu intenționezi să te minți pe tine însuți; încerci pe cât posibil să faci calculul corect.

Întrebare: Care ar fi un exemplu în care eu nu fac un calcul în propriul meu beneficiu?

Răspuns: Acționez de dragul grupului. Fără îndoială, un beneficiu pentru mine însumi este ascuns înăuntru, dar…

Baal HaSulam  scrie că oamenii care nu se dedică grupului, care nu își investesc întreaga inimă în el și care nu lucrează cu sacrificiu de sine complet de dragul grupului, sunt o povară pentru acesta. Aceasta ridică întrebarea: unde este grupul și unde este povara?

Există acum oameni care cu greu pot fi numiți parte a grupului. Există un nucleu în cadrul acestuia care avansează; este format din cei care vor cu adevărat să fie în grup. Restul vin să studieze, să participe cu jumătate sau un sfert din forța lor, în orice măsură. Și acest lucru este binevenit și tratat cu o considerație specială. Câți astfel de oameni există în lume?

Fiecare om trebuie să facă un calcul: dorește cu adevărat să aparțină grupului care avansează? Omul  trebuie să evalueze cât de mult investește în grup, deoarece aceasta în esență, este însăși avansarea lor.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este recunoașterea răului la nivelul întregului grup?

Răspuns: Dacă discutăm acest lucru și studiem împreună, atunci în mod natural, ajungem la recunoașterea răului chiar și fără cuvinte.

În general, nu ar trebui să vorbiți despre lucruri negative unii cu alții. În niciun caz, omul nu ar trebui să se concentreze asupra propriei recunoașteri a răului personal. Suntem obligați să vorbim doar despre aspectele pozitive, fără a împărtăși nimic rău cu un prieten, ci doar binele.

Nu contează cât de rea este starea ta; ești obligat să radiezi binele către celălalt. Altfel, nimic bun nu se va întoarce de la el. Acesta este singurul mod în care lucrezi pentru el și pentru tine însuți. Prin urmare, recunoașterea comună a răului se transmite unul de la celălalt fără cuvinte, prin canale spirituale.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Creatorul nu a creat nimic altceva decât corectarea finală. Suntem în ea chiar și acum. Totul depinde doar de dezvoltarea noastră interioară – asta este tot! Adoptând o atitudine diferită față de realitate, voi vedea o realitate diferită. Nu este vorba că o voi vedea doar puțin mai plăcută, puțin mai apetisantă, sau poate mai rău, nu. O voi percepe fundamental ca fiind altceva prin toate organele mele senzoriale.

Atitudinea noastră față de realitate se numește „intenţie”. Adică, transcendem percepția realității ca ceva existând independent până la înțelegerea faptului că ea nu există prin sine, ci mai degrabă este rezultatul atitudinii mele față de ea. Aceasta semnifică trecerea din această lume în lumea spirituală.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm deasupra materiei, deasupra presupunerii că „asta există și asta e”. Asta nu există! Eu sunt cel care prin atitudinea și intenția mea, determin ce există cu adevărat. Aceasta este cunoscută ca trecerea de la exterior la interior, angajarea în interior. Interioritatea este definită ca intenții.

Avem tendința să luăm intențiile de bune. Ce înseamnă „a lucra cu intenții”? „Mă voi raporta diferit la asta și apoi mă voi simți mai bine.” Asta spun psihologii. Prin urmare, oamenii se sfătuiesc adesea unii pe alții: „Ia-o mai calm, acceptă-o ca pe un fapt.”

În realitate, vorbim despre ceva complet diferit, ceva distinct de atitudinea umană convențională. Dacă mă raportez la realitatea în care mă aflu de la nivelul corectării finale, nu înseamnă pur și simplu că mă raportez la ea mai calm sau o accept pasiv, așa cum m-ar sfătui medicii și vecinii. Mai degrabă, mă raportez la ea diferit, în esența sa: realitatea în care mă aflu funcționează conform unor legi diferite, nu legilor primirii, ci legilor dăruirii.

În consecință, încep să o percep într-o formă complet diferită, discern conexiuni complet diferite între părțile sale. Văd că întreaga lume, toți oamenii, îşi dăruiesc unii altora doar în asemănare absolută cu Creatorul, iar Creatorul este îmbrăcat în fiecare dintre ei și îi umple; toți sunt absolut drepți și se află în corectarea finală.

Totul depinde de modul în care percep eu imaginea stării, fie că privesc prin prisma legilor dăruirii, fie prin prisma legilor primirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Deși nu merge, răsplata lui este că ar trebui să fie mulțumit, deoarece Creatorul i-a dat dorința și tânjirea de a respecta Tora și Mițvot. El nu vede niciun merit în sine în comparație cu alți oameni cărora Creatorul nu le-a dat această dorință și tânjire, în timp ce el a primit de la Creator această dorință. El crede că totul se întâmplă prin Providență privată. (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Omul simte că dincolo de aceasta este incapabil de nimic mai mult; nu poate adăuga nimic. Totuși, Creatorul îi dă ceva de făcut, de exemplu pur și simplu să vină aici și să stea. El vede că nu are nicio intenţie, că este incapabil de sacrificiu de sine, nu poate investi nimic mai mult, dar cel puțin îndeplinește aceste acțiuni, ca un papagal.

La urma urmei, există oameni cărora nici măcar acest lucru nu le este dat. Omul vine, se așează și ascultă și este incapabil de nimic mai mult decât atât. Dar în aceasta, el vede un dar de Sus pe care Creatorul i-l dă. Aceasta se numește „răsplata pentru acțiune este în mâinile sale”. El este recunoscător Creatorului pentru aceasta. Cât despre intenții, le măsoară și vede că nu are niciuna.

Toate acestea sunt stări intermediare prin care toată lumea trece, uneori într-o stare, alteori în alta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Pe calea spirituală există trei stări: ascensiunea, coborârea și o stare constantă. Într-o stare de ascensiune, primesc o trezire de Sus; fie că vreau, fie că nu, mă „trezesc” și încep să lucrez. Sunt trezit într-un fel sau altul: mi se dă o dorință și mi se arată că există un scop care poate fi atins și savurat, că este măreț și plăcut.

Apoi mă întind spre el, lucrez și depun eforturi, iar ca rezultat ating ceva. Văd ceva, simt ceva și sunt în contact cu ceva superior. Aceasta se numește ascensiune.

Odată ce conexiunea a fost stabilită, apare o stare similară cu a mânca. Omul poate fi foarte flămând, dar odată ce începe să mănânce, asta este tot, pofta de mâncare scade treptat și în consecință, plăcerea dispare. Ce se întâmplă în continuare? Omul trebuie să adauge Kelim, adică pofta de mâncare, o senzație de lipsă de plăcere.

Când încep să primesc noi Kelim, până când merg mai departe și le umplu, senzația pe care o experimentez se numește coborâre. În general, este o adăugare a poftei de mâncare, o adăugare de Kelim goale. Acum mergi și umple-le! Dar, în urma plăcerilor pe care le-am experimentat, mă simt gol.

Dacă sunt în Hisaron [simtirea unei lipse] a mea și nu în înțelegerea faptului că acum am noi Kelim pe care le pot umple, atunci definesc această stare ca o coborâre. Dar în esență, ea nu este o coborâre.

Odată am stat la o stațiune balneară. Acolo ne hrăneau de cinci ori pe zi. Oamenii mergeau în mod deliberat la plimbări sau se angajau în alte activități fizice înainte de mese, special pentru a induce foamea, și veneau în sala de mese cu o poftă de mâncare copioasă, astfel încât să poată savura fiecare nuanță a aromei mâncării, să mănânce mai mult și să se bucure de masă. Nu considerau acea plimbare pentru a crește pofta de mâncare, ca o coborâre.

Dacă știi că plăcerea te așteaptă și întreprinzi o acțiune special pentru a crea un Kli pentru ea, atunci Kli-ul în sine face parte din plăcere. Ești bucuros că ți-e foame acum: „Sunt pe cale să primesc astfel de încântări rafinate!”

Cu alte cuvinte, totul depinde de modul în care se raportează omul la urcări și coborâri, de ce anume  înseamnă acele stări pentru el. Toate acestea sunt extrem de relative și trebuie evaluate în raport cu scopul.

Dacă scopul meu este să obțin plăcerea și știu că este imposibil să-l ating fără premisele foamei și ale poftei de mâncare, atunci foamea și pofta de mâncare devin o sursă de bucurie pentru mine. Ele nu sunt o coborâre, ci mai degrabă o parte integrantă a ascensiunii, chiar Kli-ul care permite acea ascensiune. Prin urmare, sarcina noastră este să vedem procesul ca un întreg, să ne retragem și să-l observăm obiectiv, să-i înțelegem pe deplin natura și să atribuim o semnificație profundă fiecărei stări din acest proces, recunoscând fiecare dintre ele drept cauza necesară care duce la următoarea stare, și mai fină și mai exaltată.

Dacă adopt această perspectivă, nu voi experimenta niciodată coborâri. Voi fi întotdeauna capabil să discern între cele două faze: acesta este momentul în care îmi cultiv în mod activ pofta de mâncare și acesta este momentul în care îmi satisfac pofta de mâncare, umplându-mă de plăceri. Asta este tot.

Cât despre starea constantă, aceasta este foarte rea! Omul nu poate rămâne mult timp într-o astfel de stare, deoarece în ea nu primesc nici plăceri, nici Kelim pentru plăceri. Este o stare moartă. Trebuie să rămânem în ea cât mai puțin posibil. Ce înseamnă asta?

Dacă mă detașez de intenție, de scop, dacă urmez dorințele corpului și nu sunt în acțiuni care vizează atingerea scopului, înseamnă că sunt într-o stare moartă. Trebuie să încercăm pe cât posibil să fim în stările cele mai extreme, doar acestea sunt utile.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.04.2026, Rabash, „Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt fapte bune, în lucrare”

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ați spus că, dacă nu există ascensiuni și coborâri, este o stare moartă și că pe cât posibil, ar trebui să încercăm să fim în stările cele mai extreme. Depinde asta de noi sau noi nu decidem nimic aici?

Răspuns: Întreg acest proces este predeterminat, semnat și impregnat în sufletul meu. Nu pot schimba nimic. Când voi cădea și când mă voi ridica, ce se va întâmpla cu mine în fiecare stare, toate acestea sunt în interiorul calităților mele. Cu ele, trebuie să ating o anumită stare.

Adică, întreaga cale este clară; toate stările sunt cunoscute dinainte. În simțirea mea, pot doar să trec prin ele, simțind bucurie în loc de foame și suferință, pentru că acum pregătesc Kli-ul pentru plăcere. Ați putea spune că aceasta este o diferență psihologică, dar este foarte semnificativă și depinde de gradul de apropiere de Creator, dacă în toate stările știu că sunt într-un proces de dezvoltare, ascensiune constantă și avansare spre adeziunea cu Creatorul.

Dacă, pe lângă stările prin care trec, am conexiune cu scopul, atunci niciuna dintre ele nu poate fi rea pentru mine. Dimpotrivă, văd fiecare stare ca fiind benefică, deoarece nimic nu este creat „așa, pur și simplu”, nu de dragul atingerii scopului.

Nu putem schimba procesul dezvoltării noastre, ci schimbându-ne atitudinea față de el, conștientizarea lui și valoarea lui, ne schimbăm impresia, simţirea și reprezentarea stării noastre. În acest fel, percep diferit realitatea din jurul meu, ca fiind diametral opusă.

Viața, care părea mai rea decât moartea și plină de suferințe enorme, va arăta diferit; voi începe să simt o plăcere neîncetată, de nedescris. Sunt deja conectat cu scopul și acesta strălucește pentru mine. Mă bucur deja ca și cum aș fi acolo.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă mă aflu într-o stare în care nu pot face nimic, ar putea interacțiunile cu mine să le dăuneze prietenilor mei?

Răspuns: Dacă starea ta provine cu adevărat din strădania de a atinge un scop, nu există nimic în tine care să le poată dăuna prietenilor tăi. Întotdeauna adaugi la ceilalți, deoarece stările noastre nu depind de noi. În stările rele, putem împărtăși cu ceilalți și putem adăuga la ei.

Nu vreau să spun că ar trebui să fii mândru că treci printr-o perioadă proastă chiar acum, dar dacă ești conectat cu un prieten în acest moment, el nu va prelua starea ta proastă, deoarece există diferite tipuri de interconexiune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Cel care vrea să meargă pe calea Kdușa este numit sfânt.

O persoană este numită în funcție de ceea ce aspiră să fie. De ce? Poate că nu va atinge niciodată scopul? Nu. Dacă aspiră, cu siguranță îl va atinge, deoarece Creatorul acționează conform aspirației unei persoane. Acțiunea propriu-zisă nu este niciodată în mâinile noastre, ci dorința de a atinge scopul este în puterea noastră. Realizarea vine de sus.

„Sfânt” înseamnă așa cum este scris: „Vei fi sfânt”, ceea ce înseamnă că el se retrage din primirea pentru sine. Din acest motiv el este sfânt. Acesta este sensul cuvintelor: „Israel este sfânt; există cel care vrea, dar nu are”. Și există, de asemenea, cei care au, dar nu vor. Aceasta înseamnă că el are Mițvot și fapte bune, dar nu vrea să meargă pe calea care duce la „pentru a dărui”. În schimb, el se mulțumește cu Lo Lișma [nu de dragul Ei]. El este numit de asemenea„sfânt”, deoarece actul este bun și el nu are nimic de adăugat în acțiuni. (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Mai târziu, odată cu acțiunile, vor veni și  intenţiile. Ce înseamnă asta? Să presupunem că îmi folosesc grupul, dar nu am încă intenția corectă în inimă. Totuși, folosesc grupul, cărțile, studiul, tot ce este posibil, astfel încât acestea să mă aducă la intenția corectă. Sunt numit sfânt atunci? Sunt numit „Israel” sau nu?

Să presupunem că tocmai m-am alăturat unui grup. Pur și simplu am dorința de a atinge un anumit scop. Scopul meu nu este să fiu eliberat de dorința de a primi și să ajung la dăruire. Cu siguranță nu. Scopul meu este să ating ceva, să primesc ceva mai mult, să dobândesc ceva. Mi se spune că acest lucru aduce eternitate și perfecțiune. Sunt dispus, dă-mi asta!.

Sunt numit sfânt acum, conform gândurilor și dorințelor mele? Nu. Cel care este numit sfânt este cel puțin cel care își dorește sfințenia, iar eu nici măcar nu îmi doresc asta.

Totuși, încep cu dorința pe care o am și folosesc grupul. Mi se spune că trebuie să te smerești în fața prietenilor, să faci ceva pentru ei, să „îți cumperi un prieten” și eu investesc în ei. Astfel, întregul grup începe să investească în mine și să mă influențeze pozitiv. Și făcând ceva practic, fără nicio intenție, fără idei nobile, încep să acționez.

Ce înseamnă să acționezi? Știu că ei au ceva ce eu nu am. În orice caz, nu vreau doar să-i servesc și să le aduc o ceașcă de cafea, ci prin acea ceașcă de cafea vreau să primesc ceva de la ei. Există ceva în ei care este puțin mai elevat. Apoi, în loc de dorința și intenția mea imediată, ceva mai înalt vine la mine de la ei. Astfel, aspirând la acest scop sfânt, sunt deja numit „Israel” și „sfânt”.

Adică, conform acțiunii mele inițiale, chiar și atunci când nu aveam încă gândul sau intenția pentru aceasta, sunt totuși numit „sfânt”. De ce? Pentru că cel puțin prin acțiunile pe care le săvârșesc, avansez.

Nu putem judeca omul după ceea ce are în fiecare stare, deoarece tot ceea ce are îi este dat de Sus, conform aspirației sale. Dacă am aspirat să ating scopul, dar în schimb am primit o coborâre, atunci eu nu pot fi judecat pentru asta. Mi-a fost dat de Sus; poate că a trebuit să cad. Nu cunosc calculele superioare cu privire la mine.

Prin urmare, omul nu este niciodată judecat după acțiuni, adică după starea actuală, ci doar după direcția, aspirația lui, deoarece fiecare stare este aranjată pentru el de sus.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă „să auzi natura”?

Răspuns: A auzi natura înseamnă a fi aproape de ea.

Întrebare: Aproape de natură, ce este asta?

Răspuns: Omul apropiat de natură este cel care percepe tot ce-l înconjoară ca fiind atitudinea Creatorului față de el. Prin urmare, nu vede nimic rău în el, până la propria moarte. De asemenea, nu vede nimic rău în aceasta: când vine, vine și eu plec.

Întrebare: Este posibil să trăiești așa, în căldură și calm?

Răspuns: Da, de ce nu? Desigur. Este o voce interioară din tine care pur și simplu trebuie dezvăluită.

Comentariu: Dar am fost lipsiți de acest simţ, de a auzi natura.

Răspunsul meu: Egoismul nostru ne închide în noi înșine, și nu ne lasă să ne întoarcem către nimic.

Întrebare: Deci, este mai bine pentru egoism, să nu auzim natura?

Răspuns: Este o forță malefică, acționând în paralel cu forța bună, dar noi dăm preferință acestei forțe malefice.

Întrebare: Și cum putem începe să tânjim după natură, după acest auz?

Răspuns: Încercați să pătrundeți în interiorul naturii; aceasta este o conexiune cu Creatorul. Trebuie să încercăm să ne apropiem de El. Și atunci totul va funcționa pentru noi.

Întrebare: Dar acest lucru necesită clarificare. Pentru om, ce este Creatorul?

Răspuns: Tot ceea ce este în jurul nostru.

Întrebare: Este totul, Creatorul?

Răspuns: Da. Și chiar tot ceea ce este în noi, totul este Creatorul.

A te apropia de El înseamnă să-ți descoperi simțirile, astfel încât să nu existe granițe, bariere între tine și El. Și atunci vei simți că în general, întreaga lume este plină de un cântec subtil. Așa aș spune eu.

Întrebare: Frumos! Nici nu voi încerca să clarific ce este acesta. Să lăsam acest sentiment să rămână. Spuneţi-mi, este el necesar pentru supraviețuirea noastră?

Răspuns: Ideea nu este să supraviețuim în această lume, ci să fim în armonie cu ea. Și în acest fel, vine această armonie.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 16.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→