Calea Torei este de așa natură încât în fiecare stare, ți se oferă o șansă (prin diverse mijloace, cum ar fi  grupul, cărțile și studiul) de a avansa spre recunoașterea răului. Prin studiu, atragi asupra ta „seducția sfințeniei”.

Începi să simți cel puțin puțin, că există așa ceva precum dăruirea. Din aceasta, simți că te scufunzi din ce în ce mai adânc în sclavie, în Egipt. De aceea se spune că, cu cât fiii lui Israel au stat mai mult în Egipt, cu atât se simțeau mai mult înrobiți.

În cele din urmă, ajungi la o stare în care decalajul (tensiunea) dintre acea „atracție a sfințeniei” pe care ai primit-o de Sus și starea ta actuală, calitățile tale reale, devine atât de mare încât simți că trebuie să scapi de această stare cu orice preț. Vrei să fugi de ea, dar nu știi cum.

De ce a aranjat Creatorul acest sentiment de contradicție în tine? Pentru ca, pentru prima dată să te întorci către El și să stabilești o conexiune cu El. Fiii lui Israel nu au vrut o conexiune cu Creatorul. Chiar și la dăruirea Torei, ei nu au aspirat să se adreseze direct Creatorului; în schimb i-au cerut lui Moise să vorbească cu Creatorul și apoi să transmită ceea ce li s-a spus.

Nevoia de conexiune cu Creatorul nu este inerentă naturii umane, deoarece o astfel de conexiune impune omului obligații și el le simte împovărătoare. Ea vine doar prin lumina care coboară asupra omului în timpul studiului.

Această lumină determină următoarea stare, tensiunea, măsura recunoașterii răului. Omul nu își poate părăsi singur starea, dar lumina îi dă puterea de a se adresa Creatorului cu o cerere. Nu există alte mijloace.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce grupul nostru, care depune eforturi extraordinare în studiu și în tot ceea ce este posibil, încă nu este la nivelul care aparent, corespunde eforturilor sale?

Răspuns: Eu privesc lucrurile complet diferit.

Existăm într-un sistem numit sufletul lui Adam HaRişon. Suntem o parte a acestui suflet, uniți în toate țările de un singur scop, acela de a conduce mulți oameni, dacă nu pe toți, înainte. Nu avem dreptul să ne concentrăm exclusiv pe noi înșine.

Dacă ceea ce mi se impune în prezent este să conduc câteva milioane de oameni, atunci până când nu voi avea puterea să fac acest lucru, eu, pentru că sunt conectat cu ei, nu voi putea avansa nici măcar un milimetru. Prin urmare, nu ar trebui să verificăm dacă am avansat. Acel milimetru de progres va veni doar atunci când voi avea puterea de a conduce toți acei milioane de oameni, până la ultima persoană. Atunci voi avansa.

Deocamdată, ar trebui să măsurăm progresul prin câtă forță am câștigat pentru a conduce și mai mulți oameni, și apoi chiar mai mulți. Și deși încă nu am avansat nici măcar un milimetru, acumulez constant forță. Acele milioane încep să se trezească; devin capabile să se miște.

Dacă spui: „Unde este progresul? Uite cât efort am investit!”, abordezi acest lucru cu o măsură greșită. Într-adevăr, nu am avansat, dar ceea ce a fost investit a rămas în mine. Am dobândit deja aceste forțe; ele sunt în mine.

Există un număr vast de suflete gata să mi se alăture și ele se alătură. Acesta este tot rezultatul. Pur și simplu nu vrei să-l vezi; te uiți la faptul că încă nu există un progres vizibil. Corect, nu aș spune că există.

Există, dar este extrem de subtil și bineînțeles, nu corespunde nivelului pe care am fi îndreptățiți să-l atingem dacă am acționa singuri. Dar ce se poate face? Nu calculez cum aș avansa dacă aș fi singur. Nu depinde de mine și nu este funcția mea.

Ar trebui pur și simplu să mă retrag pentru a comunica cu Creatorul și asta e tot? Omul nu alege timpul sau starea în care există sau acțiunile pe care trebuie să le îndeplinească.

Într-adevăr, vedem că exact asta se întâmplă: în fiecare zi, zeci, dacă nu sute de oameni din întreaga lume ni se alătură. Lumea se îndreaptă spre o stare în care vom vedea în curând poziția colectivă pe care oamenii o adoptă și atitudinea față de viață pe care o îmbrățișează; toate acestea vor deveni clare. În câțiva ani, veți vedea cum toată lumea vă înțelege deja, chiar dacă nu ați făcut nimic pentru asta. Desigur, nu este vorba că nu ați făcut nimic; vă investiți eforturile astăzi și cumva, acestea ajung la ei. Acesta este rezultatul tangibil al eforturilor noastre.

Așadar, nu încerc să evaluez progresul nostru examinând un sector izolat și minuscule; este imposibil să măsurăm acest lucru în acest fel. Pe de altă parte trebuie să fim sensibili la el; nu trebuie să cădem în disperare din cauza faptului că aparent, stăm pe loc. Nu stăm pe loc. Faptul că voi continuați să publicați cărți, să produceți filme, să susțineți lecții și prelegeri și să organizați mai multe grupuri – toate acestea au un efect.

Cu toate acestea, nu putem măsura nivelul spiritual care ne este destinat, deoarece până când nu vom fi ghidat un număr specific de oameni din comunitatea globală, până când nu vom fi adunat o anumită masă critică, nu vom putea să ne ridicăm la acel plan superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Încotro va merge evoluția în continuare? Există semne că se inversează și că degradarea se instalează. Unii cred că omul a atins deja limita evoluției sale materiale și va continua să se dezvolte în principal în domeniile cultural și social. Ce fel de viitor ne așteaptă?

Răspuns: Este adevărat; dezvoltarea umană trece la un nou nivel, unul care transcende tărâmurile fiziologice și materiale. Forțele evolutive care ne-au adus la starea noastră actuală ne-au împins constant spre forme din ce în ce mai avansate.

Acum ne aflăm în pragul unei forme noi, avansate, pe care încă nu o putem discerne. Aceasta implică trecerea de la existența definită de simțirea materiei, adică lumea minerală, vegetală, animală și umană în care existăm în prezent, la lumea forțelor.

Aceasta este o lume guvernată de o forță care controlează percepţia noastră asupra realității. În această lume, materia ca atare nu există deloc; există doar o forță care ne prezintă diferitele sale niveluri sub această înfățișare specifică. Ni se pare că observăm materie minerală, plante, animale și oameni, dar toate acestea sunt doar simțirile noastre ale forței universale a naturii care își atrage diversele atribute în noi.

În realitate, nu există nimic în fața noastră în afară de această forță care proiectează un „film” special în interiorul nostru. O percepem prin forme care ne ajută să o înțelegem. În esență, există o singură forță de dăruire care afectează forța generală a creației, forța de primire.

Întreaga dezvoltare umană modernă – tehnologică, culturală, educațională și toată miasma lumii moderne – este concepută tocmai pentru a ne conduce la sentimentul că acționăm într-o lume a forțelor, nu a formelor materiale.

Vom înțelege și vom simți că întreaga lume se construiește în noi. Noi doar captăm un fel de „unde”, la fel cum un computer captează un semnal Wi-Fi și construiește din ele o imagine în care existăm.

Omenirea se află în pragul unei tranziții momentane către o nouă eră. Au existat multe tranziții bruște de la o eră la alta de-a lungul istoriei, dar nu a existat niciodată una atât de revoluționară ca aceasta. Acest salt are loc în percepția noastră, în cadrul unei evoluții prin care trecem prin propria noastră alegere conștientă. Nu mai suntem doar un material în mâinile unui sculptor; participăm activ la propria noastră dezvoltare.

Această nouă evoluție prin care suntem destinați să trecem nu poate fi realizată fără participarea noastră activă. Depinde în întregime de noi când va avea loc această tranziție. Și dacă nu reușim să facem noi înșine acest pas, forțele naturii ne vor obliga să o facem, ca o bășică care s-a maturizat și este sortită să explodeze.

De aceea, simțim în prezent o presiune atât de intensă din partea naturii, care ne obligă să acceptăm această misiune, să înțelegem și să simțim unde ne aflăm și care ar trebui să fie forma noastră viitoare, pe care trebuie să o realizăm singuri.

Din KabTV, emisiunea „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este corect că, pentru a acționa împotriva sfatului dorinței de a primi, trebuie să fim conștienți de importanța depunerii unui efort?

Răspuns: Nu. Importanța depunerii eforturilor este doar un test. Ceea ce este necesar pentru a recunoaște importanța acțiunii împotriva sfatului dorinței de a primi este conștientizarea acestui fapt.

Trebuie să fim conștienți de faptul că dorința de a primi, adică intenția pe care o avem în prezent, împreună cu impulsurile și îndemnurile pe care le experimentăm, își propune întotdeauna să ne detașeze de Creator și trebuie să ne opunem acestui lucru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26,, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care pornesc pe calea căutării sensului vieţii?

Răspuns: Le doresc oamenilor să se bucure de metamorfozele care au loc în ei. Tot ceea ce se întâmplă în ei, tot ceea ce clocotește, aceea este viața! Nu îmbătrâniți înainte de vreme. Nu încercați, cel puțin nu în interior.

S-ar putea să nu mai fiu capabil să urc munți sau să lupt cu valurile unei mări furioase. Nu, dar în adâncul meu toate acestea încă există și toate acestea îmi dau sentimentul că sunt cu adevărat viu.

Întrebare: Deci, asta înțelegeți prin faptul că omul rămâne tânăr, indiferent de vârsta sa?

Răspuns: Desigur!

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Toate formele care au precedat apariția omului sunt ascunse în interiorul nostru. În procesul evoluției, materia a progresat prin etapele de mineral, vegetal, animal și uman.

În fiecare etapă au existat de asemenea, patru etape de dezvoltare: patru în cadrul mineralului, patru în cadrul vegetalului, patru în cadrul animalului și patru în cadrul umanului.

Adică, de la începutul nivelului mineral până la sfârșitul nivelului uman, trebuie să parcurgem șaisprezece etape distincte înainte ca un om să iasă în sfârșit din maimuță. Cu mii de ani în urmă, Cabala a afirmat că omul a apărut ca urmare a dezvoltării evolutive a maimuței.

Natura a evoluat de la mineral la vegetal printr-o formă intermediară, coralii; de la vegetal la animal printr-o formă hibridă vegetal-animal cunoscută sub numele de „Kelev Sade” (câine de câmp); și de la animal la uman prin maimuță.

Noi, la rândul nostru trebuie să continuăm să ne dezvoltăm ca ființe umane până când atingem stadiul de dezvoltare al omului spiritual, cel care începe să se întrebe despre rădăcina și scopul său final.

Cu alte cuvinte, vom trece printr-o profundă dezvoltare interioară, senzorială și intelectuală, astfel încât vom deveni capabili să ne ridicăm deasupra naturii noastre animalice înnăscute și să începem să ne punem întrebări care nu mai aparțin nivelului animal: „Cine suntem noi? Cine ne-a creat?” Oamenii care sunt preocupați de astfel de probleme își încep dezvoltarea spirituală și se îndreaptă către știința Cabala.

Dacă o anumită specie dispare în cursul evoluției, ea nu dispare cu adevărat; mai degrabă pur și simplu își leapădă forma exterioară și se transformă în următoarea. Aceasta implică faptul că suntem aceiași dinozauri, doar că acum sub formă de oameni.

Aceeași formă a continuat să evolueze și să se dezvolte, la fel ca ilustrările clasice ale teoriei evoluției a lui Darwin, unde maimuța este urmată de o figură care ține un băț și se transformă treptat în oamenii moderni.

Aceasta înseamnă că toate tipurile de creaturi care au evoluat în trecut și continuă să evolueze sunt în cele din urmă concepute pentru a duce la apariția unui om care se va întreba „Cine sunt eu? De ce sunt aici?”.

El va dori să-și descopere rădăcina și o va dezvălui folosind metoda Cabala; adică, el va deveni similar Creatorului. Prin urmare, va fi numit „Adam”, nume derivat din cuvântul ebraic „Edomeh”, similar cu Creatorul.” El va deveni atât de similar Creatorului încât vor atinge o stare de fuziune, o corespondență completă între ei, ca două părți ale unui singur întreg.

Întrebare: Înseamnă că toate ființele vii au ceva în comun?

Răspuns: Ceea ce avem cu toții în comun este că toți provenim din aceeași rădăcină, care se numește „Creator”. El este cel care a creat substanța noastră comună, dorința de a ne bucura, sau „creația”. Ulterior, aceste creații încep să se diferențieze în niveluri și specii distinse printr-o multitudine de atribute diverse.

Întrebare: În ultimii două sute de ani, a început un proces rapid de extincție a speciilor. Dacă în secolele trecute doar cincizeci de specii dispăreau în fiecare an, astăzi mii de specii diferite dispar pe an. De ce se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Se pare că aceste specii nu sunt necesare în procesul de evoluție pentru a avansa la etapele următoare. În acest caz, aceste specii nu dispar cu totul, ci iau forme ascunse care nouă ne sunt de neînțeles și contribuie la existența unor forme mai avansate.

Luați în considerare de exemplu, dinozaurul care a încetat să existe sub forma dinozaurilor, totuși continuă să existe în noi într-o formă diferită, ca forțe potențiale latente. Fără acest potențial, nu am fi putut să ne dezvoltăm la nivelul oamenilor.

Acest lucru duce la o concluzie foarte importantă despre atitudinea corectă față de natură. Nu este nevoie să păstrăm speciile pe cale de dispariție prin forță și nici să dezvoltăm cu forța acele specii care ni se par mai utile.

Principalul lucru este să avem grijă de specia umană, fără a distruge nimic din natură. Cu alte cuvinte, nu poți distruge nimic, dar… Nu trebuie să mergeți împotriva naturii și să păstrați artificial specii care dispar în mod natural din ea.

Din conversația de la KabTV „Viată nouă 931 – Evoluţia: Etapa următoare,”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Să presupunem că mă simt bine datorită unui Hisaron, unei lipse, care s-a revelat.

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă că te consumi pe tine însuți. Este imposibil să te simți bine din cauza unei deficiențe.

Întrebare: Dar dacă omul vrea să reamintească grupului ceva ce trebuie corectat?

Răspuns: Aceasta nu se numește dezvăluirea unei lipse. La urma urmei, Kli-ul și lumina vin ca un întreg. Prin urmare, dacă apare o întrebare în cadrul grupului cu privire la ceva ce trebuie corectat acum, este permis. Dar nu sub forma unor generalizări vagi, cum că „suntem pierduți, nu vedem calea, nu știm cum să ieșim din această stare”. Cu alte cuvinte, nu creați obstacole, nu împovărați – treziți-vă.

Atât Kelim, cât și luminile ne sunt date de Sus. De acolo ar trebui să primim atât întrebări dificile, cât și ușoare. Dar omul nu ar trebui să caute lucruri negative dincolo de ceea ce îi este dat de Sus. Dacă nu îmi sunt date, de ce ar trebui să cobor mai jos? La urma urmei, am potențialul de a urca constant!

Dacă, totuși, omul se târăște în jos, aceasta este o Klipa reală, o forță impură, care operează asupra lui. Este o Klipa specifică; omul începe să se bucure de suferință și demonstrează tuturor cum suferă el, săracul, astfel încât toți să vadă ce „erou” este el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Va contribui adeziunea noastră la Creator la diseminarea Cabalei?

Răspuns: Când ieși să răspândești Cabala, ce răspândești? Doar o bucată de hârtie cu ceva tipărit pe ea? Răspândești ceea ce este în inima ta, ceea ce cultivi, exalți și dezvolți în societate. Asta este ceea ce răspândești, la urma urmei.

Desigur, dacă am stabilit că „nu există nimeni în afară de El”, acea adeziune la El, străduința spre El, conectarea cu El în tot ceea ce ni se întâmplă este cel mai important lucru, iar separarea de El este cea mai mare pedeapsă – atunci, indiferent ce faci pe stradă, chiar dacă o prezinți într-o formă diferită, mult mai ușoară, acceptabilă pentru mase, tot răspândești în esență doar ceea ce este în inima ta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Am vorbit despre necesitatea ca întreaga națiune să devină conștientă de starea noastră actuală. Dar ce formă ar trebui să ia această conștientizare printre oameni ca noi, cei care deja s-au îndreptat către cărți și au folosit toate mijloacele? Ce altceva ne lipsește?

Răspuns: La acest nivel, omul nu își poate vedea adevărata stare. Chiar și atunci când a intrat deja în tărâmul spiritual, nu își poate vedea imediat starea clar. Asta nu vine instantaneu. Când intră pentru prima dată în spiritualitate, este ca un bebeluș.

Dacă mă aflu pe primele grade spirituale, anulându-mă în fața Creatorului, această anulare înseamnă că nu lucrez cu Kelim ale mele. Văd ceva, dar nu știu ce este. Reacționez cumva, dar fără o înțelegere conștientă mai mare decât a unui bebeluș în lumea noastră fizică.

Treptat, pe măsură ce omul avansează și dobândește Kelim prin care poate primi de dragul dăruirii, el începe să atingă lumea spirituală pe măsură ce o absoarbe, primește de la ea și se implică în ea atât prin primire, cât și prin dăruire. Dar dacă nu absoarbe spiritualitatea înconjurătoare în propriile Kelim, el va putea distinge foarte puțin în interiorul acestora.

Acest lucru este de înțeles. Nu există nicio modalitate prin care omul să dobândească o astfel de conștientizare, deoarece toată învățarea și realizările noastre provin din absorbția a ceva din exterior. Ceea ce este acel ceva, în sine și prin sine, nu știm; este Aţmuto (esența Lui). În măsura în care suntem capabili să canalizăm această lumină prin Kelim ale noastre de dăruire sau Kelim de primire, construim o imagine interioară în noi înșine a realității din jurul nostru, o imagine a lumii, a Creatorului.

Prin urmare, nu numai noi, ci și cei care au intrat deja în gradul spiritual și se află la primii pași mici ai scării spirituale, suntem cu toții ca niște bebeluși. Desigur, ei au deja un simț al Creatorului, al prezenței Sale și al faptului că El înconjoară și umple omul. Dar pentru a dobândi conștientizare și realizare, trebuie să începem măcar într-o oarecare măsură să lucrăm cu Kelim de primire.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce determină capacitatea creației de a experimenta suferința Şchinei?

Răspuns: Suferința Şchinei înseamnă că omul care dobândește un vas de dăruire simte suferința în el. În măsura în care cineva simte dorința de a dărui Creatorului, percepe că aceste vase sunt exact ceea ce Creatorul dorește să-i dea. Înainte de asta, nu simțim acest lucru.

Când vorbim despre suferința Şchina, o simte cineva cu adevărat? „Şchina în praf…” Avem tendința să credem că „Şchina în praf” este doar o stare în care nu simțim Creatorul. Cu toate acestea, o astfel de stare se numește de fapt ascundere. Atunci când experimentăm suferința din cauza faptului că Creatorul nu este capabil să dăruiască, lucru pe care îl pot simți doar în măsura propriei mele dorințe de a-I dărui, aceasta este ceea ce se numește suferința Şchinei.

Cu alte cuvinte, acest lucru este similar cu doi oameni, dintre care unul nu-l simte pe celălalt. Acesta din urmă strigă, plânge și este nefericit, dar primul nu înțelege ce se întâmplă. „De ce plânge? Ar trebui să mă duc să întreb?” Dacă acest om îmi este absolut străin, atunci încep să-i simt durerea doar dacă am dorința de a mă apropia de el și de a-l iubi. Încep să-i simt suferința conform propriilor mele vase.

Prin urmare, suferința Şchina, pentru că ea nu-mi poate dărui, și suferința mea, pentru că eu nu-i pot dărui ei, creează un singur vas comun. Ne întâlnim în interiorul acestui vas și ne angajăm în dăruire reciprocă unul față de celălalt, acolo existăm în conexiune. Astfel, Şchina este locul de conexiune dintre Creator și creație.

[354595]
Din Lectia zilnica de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→