Discuţii despre Treptele Scării, Partea 186

Care este rădăcina urii?

Rădăcina urii este spargerea ecranului; aici nu există unitate, fiecare simte doar propria sa dorință de a primi, iar noi simțim înstrăinarea față de o dorință de a primi diferită de a noastră. Sunt multe grade. Noi ne iubim pe noi înșine și ne pasă doar de noi înșine, pentru că natura noastră ne obligă să facem acest lucru. După cum scrie RABAŞ într-un articol: un lup care devorează un căprior nu face rău acestuia; natura lupului cere ca acesta să se umple singur, iar Creatorul l-a creat astfel încât căpriorul să fie împlinirea lui. Lupul care mănâncă căpriorul este o corectare atât pentru lup, cât și pentru căprior. Pentru noi, acest lucru ni se pare groaznic, dar nu este aşa. Este natura.

De asemenea, continuă și scrie că există animale care dăunează altor animale, nu pentru că au nevoie, ci dintr-un obicei străvechi care era necesar supraviețuirii în trecut și acum nu mai este necesar. Așadar, chiar dacă nevoia acțiunilor sale nu este înțeleasă, obiceiul străvechi pare să îl scutească de pedeapsă pentru că el nu este de vină că s-a obișnuit în acest fel, întrucât natura l-a obișnuit să acționeze în acest fel. Aici vorbim doar despre gradul animal, gradul de mineral, vegetal și animal. Prin urmare, aceste grade nu au nici fapte bune, nici fărădelegi și nu sunt judecate ca fiind bune sau rele în funcție de comportamentul lor. Ele au doar natura.

Ființelor umane li se cere să se ocupe de relațiile lor. Nu se pune întrebarea de ce avem nevoie pentru supraviețuire și pentru împlinirea nevoilor noastre de bază. De obicei, statul se asigură că fiecare om are o bucată de pământ sigur sub picioare. Cu cât societatea este mai corectată, cu atât îi pasă mai mult de membrii săi. Auto-analiza noastră începe la un grad deasupra supraviețuirii.

Baal HaSulam scrie în articolul „Ultima generație” că la sfârșitul corectării, în ultima generație, va exista o religie universală pentru toate națiunile. Care va fi acea religie? Va fi să nu primești mai mult decât primește de la societate omul cel mai puțin favorizat. El numește aceasta „religie”. Restul națiunilor, spune el, își pot menține religiile, obiceiurile și tradițiile și nu vor interveni. Acest lucru indică atitudinea lui Baal HaSulam față de întregul grad animal. Cu alte cuvinte, fac socoteală a ceea ce este necesar pentru mine în funcție de omul cel mai puțin favorizat, cel care primește cu adevărat mai puțin decât toți ceilalți. Dacă primesc mai mult decât acel om, atunci primesc lux. Aceasta este ceea ce spune Baal HaSulam. Acesta este idealul, religia ultimei generații.

Cu toate acestea, necesitatea are multe grade. Există un grad în care ne raportăm doar la noi înșine și la nevoile noastre și există un grad în care începem deja să ținem cont de ceilalți.

Ce înseamnă „a ține cont de ceilalți”? Avem dorințe animalice pe care și animalele le au: hrană, sex, adăpost, familie, care sunt toate necesități. „Necesar” este ceea ce facem doar pentru nevoile corpului nostru. Când începem deja să privim ce au alții, înseamnă că nu mai luăm în considerare doar ceea ce are nevoie corpul nostru, ci ne gândim la modul în care vom apărea în ochii celorlalți. Dintr-o dată avem nevoie de o casă cu cinci etaje, ceea ce înseamnă că începem să ne calculăm nevoile, nu după corpul nostru, ci după ochii celorlalți.

RABAŞ povestește că în Ierusalim, la începutul secolului al XX-lea, familia lui avea o singură cameră. În colțul camerei erau saltele, iar noaptea fiecare dintre ei întindea câte o saltea și dormea ​​pe ea. Părinții bogați ai norei sale aveau două camere. Întreaga familie locuia într-o cameră, iar a doua cameră a închiriat-o. Era normal și așa trăia toată lumea. Astăzi, necesitatea este ca fiecare om să aibă camera lui, propriul colț personal.

Când începem să ținem cont de societate și să măsurăm ce ar trebui să primim de la ea în funcție de ceea ce vedem în jurul nostru, acest lucru afectează și nevoi esențiale precum hrana și o casă. Ne alegem mancarea si casa in functie de varietatea oferita in supermarket si in functie de casele pe care altii le construiesc. Toate acestea se transformă dintr-o nevoie corporală de bază într-o nevoie de a avea ceea ce au vecinii noștri. Aceasta nu mai este o necesitate, ci o relație cu mediul. Când aceste nevoi sunt comparate cu ceea ce consumă societatea, ele primesc deja un alt caracter și nu mai sunt numite necesități, ci luxuri aparținând dorințelor umane: bani, onoare și cunoștințe. Acestea sunt dorințe influențate de societate, deși par a fi conectate la corp. De fapt, organismul nu are nevoie de ele.

În dorințele umane, dorințe care se raportează doar la societate, există un gând despre cele cu care vrem să contribuim la societate, opus gândului despre ceea ce vrem să primim. Totuși, vrem să primim: vrem ca alții să nu aibă ceea ce avem noi, sau ca ei să aibă și poate împreună, putem face bine pentru toată lumea? În dorințele umane, există un spectru întreg de nuanțe, de la o atitudine bună față de ceilalți la ura față de ceilalți.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →