Ar trebui să înțelegem în ce scop ar trebui să știe omul că se teme de Dumnezeu (Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului).

Ce înseamnă că omul trebuie să treacă un test? Cine îl testează și în ce scop? Și de ce la început, omul ar trebui să spună despre tot ce întâlnește: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine mă va ajuta?” Adică, el trebuie să înceapă acțiunea ca și cum ar avea capacitatea de a o realiza prin propriile sale forțe, fără intervenția vreunei alte forțe, ca și cum el însuși acționează, și nu Creatorul sau mesagerul Său.

Apoi, după ce a terminat munca, fie că a reușit sau nu, dar a făcut tot ce a intenționat să facă, trebuie să spună: „Nu există nimeni în afară de El”.

Ce înseamnă să spui asta înainte de muncă și după ea? În ce fel ajută doar rostirea acestor cuvinte? Aici vorbim despre starea spirituală a unui om înainte de a efectua acțiunea și după finalizarea acesteia.

Știm că lumina construiește Kli-ul [vasul] și efectuează fiecare acțiune în interiorul lui. Kli-ul este rezultatul luminii. El este în întregime sub influența luminii și este incapabil să ia orice decizie independent. Nu are altă opțiune decât să fie de acord sau să nu fie de acord cu ceea ce se întâmplă, în funcție de profunzimea conștientizării sale a ceea ce face lumina cu el.

Fără îndoială, Creatorul realizează totul. Totuși, omul trebuie să ajungă la percepția că tot ceea ce face, tot ceea ce i se întâmplă, este acțiunea Creatorului. Aceasta este esența corectării noastre: să vindecăm orbirea simțurilor noastre, a percepției noastre.

Prin urmare, atunci când omul rostește o binecuvântare sau oferă o rugăciune, nu înseamnă că ceva se va întâmpla după aceea din cauza acesteia. Dimpotrivă, atât binecuvântarea, cât și rugăciunea sunt simțite numai în raport cu rezultatul pe care omul l-a atins deja prin influența luminii asupra sa.

Lumina influențează Kli-ul, iar Kli-ul începe să simtă ce îi face lumina. De la Aviut [grosime] Alef la Aviut Dalet, el primește impresii de la luminile de NRNHY, conform ordinii de Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yehida.

Aceasta continuă până când omul atinge întreaga profunzime a intenției Creatorului față de el și înțelege tot ceea ce Creatorul dorește să realizeze. În consecință, Kli-ul ajunge cu adevărat într-o stare în care împărtășește aceeași acțiune și aceeași conștientizare precum Creatorul. Atunci, în el apare fie o rugăciune autentică, fie o recunoştinţă autentică.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că omul a ajuns cu adevărat într-o stare în care înțelege ce face Creatorul cu el, așa cum este scris: „Din faptele Tale Te cunoaștem”. El știe atunci exact ce acțiuni au trecut peste el, cine le-a făcut, în ce scop și ce au realizat în interiorul lui. În măsura permisă de structura sa spirituală, el și-a încheiat munca: a examinat și a simțit influența Creatorului.

Ca rezultat al simțirii și înțelegerii pe deplin a acțiunii Creatorului asupra lui, omul devine asemănător Creatorului chiar în acea acțiune și o acceptă complet. Aceasta înseamnă că el justifică acțiunea și se aduce în echivalență cu ea, adică devine asemănător Creatorului prin acțiunile Sale. Și prin această conștientizare vine corectarea. Astfel, el parcurge acea etapă.

Apoi, Creatorul acţionează asupra lui încă o dată, şi trebuie să spună din nou: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” Aceasta înseamnă că el trebuie să examineze personal totul și să le ducă la bun sfârșit. În acest fel, el ajunge să cunoască acțiunea Creatorului asupra lui. Apoi, după ce a ajuns într-o stare în care a înțeles totul, el spune: „Nu există nimeni în afară de El”.

El vede și știe cu adevărat că numai Creatorul acționează. Și acum, după ce a înțeles pe deplin fiecare dintre acțiunile Sale, adică a ajuns în starea în care simte în cadrul acelei acțiuni că Creatorul este „Bun și face bine”, el însuși dobândește intenția de a fi bun și de a face bine.

Iată ce se înțelege prin: „Din faptele Tale Te cunoaștem”. Prin acțiunile care dezvăluie ceea ce face Creatorul, omul ajunge să-L cunoască cu propriile simțuri. Pe baza acestor cunoștințe, el își transformă propriile simţiri, astfel încât acestea să devină ca ale Creatorului. Aceasta se numește adeziune, echivalență de calități și intenții. Faptul că la sfârșitul muncii sale mulțumește, înseamnă că omul a absolvit acel grad, l-a examinat, s-a corectat, a devenit asemănător Creatorului și este pregătit pentru următoarea acțiune.

Prin urmare, totul începe cu: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” Aceasta este întreaga muncă a „spionilor”, munca de examinare și control. Omul regretă, este de acord, se luptă și continuă să caute până când înțelege esența acțiunii Creatorului. Când în sfârșit, el o acceptă ca fiind bună, o justifică, se echivalează cu ea și în cele din urmă devine ca acțiunea însăși.

[359241]
Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →