Comentariu: Dorința de a primi cere rezultate, atât în spiritualitate cât și în corporalitate.

Răspunsul meu: Dorința de a primi cere rezultate. Înseamnă că pe lângă combustibil, necesită un scop. Și dacă scopul este important, acesta în sine devine combustibil, deoarece omul știe că în următoarea stare se va simți mai bine decât în ​​cea actuală.

De exemplu, vreau să-mi mișc mâna dintr-un loc în altul. De unde iau puterea pentru asta? Din faptul că va fi mai confortabil pentru mine; altfel, pur și simplu nu-mi pot umple corpul cu energie. Nu pot efectua o acțiune suplimentară doar pentru că am niște energie suplimentară. Cei care nu fac astfel de calcule sunt numiți nebuni.

Egoismul, de la cele mai joase niveluri până la cele mai înalte (chiar și în spiritualitate), folosește scopul ca motivație, ca și combustibil. Nu poate fi situaţia ca scopul și combustibilul să existe separat.

Omul trebuie să știe că în următoarea stare se va simți mai bine, că va câștiga ceva. Și cu cât câștigul este mai mare, cu atât are mai multă putere.

Problema este că atitudinea noastră față de scop nu coincide de obicei cu scopul în sine. Mă aflu să spunem, în starea A și trebuie să ajung la starea B. Așadar, problema mea este să mă conving că în starea B mă voi simți întotdeauna mai bine decât în ​​starea A.

Să presupunem că vreau să devin profesor peste douăzeci de ani. Am devenit deja profesor? Nu. Îmi imaginez pur și simplu, conform înțelegerii mele actuale, ce înseamnă să fii profesor peste douăzeci de ani. Dar când voi deveni cu adevărat profesor, va fi complet diferit de ceea ce mi-am imaginat acum douăzeci de ani.

În acest moment, îmi imaginez că un profesor trebuie să fie măreț și respectat. Dar cum, cu mintea și înțelegerea mea actuală, cu ceea ce am astăzi, îmi pot imagina un nivel superior la care să aspir? Va fi doar ceva imaginar. Iar sistemul de valori pe care îl am în prezent trebuie să-mi dea puterea de a tinde spre el.

[355808]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

„Când Moise s-a dus la cer, l-a găsit pe Creator stând și legând coroane de litere. I-a spus: „Stăpâne al lumii, cine Te ține pe loc?”

El i-a spus: „În câteva generații, va exista un om al cărui nume este Akiva Ben Yosef.”

El I-a spus: „Stăpâne al lumii, ai un astfel de om, totuși dai Tora prin mine?” El a răspuns: „Taci! Acesta a fost gândul Meu” (Rabaş, „Care este diferența dintre lege și judecată în muncă?”).

Întrebare: Se pare că Creatorul i-a dat lui Moise ceva ce acesta nu și-a dorit. Este posibil să ai împlinire fără un Hisaron (lipsă)? Înseamnă că Kliul primește ceva ce nu își dorește?

Răspuns: Discuția este despre Malchut, despre lege și nu despre dorință. Dimpotrivă, Malchut se opune propriei dorințe; este nevoie de muncă în ascundere în respectarea legilor ca „un bou la o jug și un măgar la povară”; abia după aceea devine ca „judecata”.

Moise este calitatea credinței. Adică, munca începe cu credința, cu Malchut, și abia după aceea se transformă în primirea Torei.

Când poporul Israel s-a unit și a ieșit din Egipt, a devenit un Parţuf și apoi a fost răsplătit cu primirea Torei în primele nouă Sfirot.

Întrebare: Înainte de a primi Tora, rezistă Malchut dorinței de a primi pentru sine?

Răspuns: Da, desigur. La început, munca este îndreptată împotriva primirii; inițial, este doar Malchut, respectarea legilor.

Până când nu dobândim ecrane, trebuie să lucrăm în calitatea credinței. Adică, nu trebuie să vedem lumina.

Mai mult, în timp ce ne aflăm în întuneric, trebuie să încercăm constant să ne mobilizăm puterea. Pentru că atunci când imaginea Creatorului apare în fața noastră, ea devine o problemă: există o hrană atât de puternică a Klipot! Lucrul într-o astfel de stare este foarte dificil.

Există o condiție obligatorie: Creatorul este revelat numai după ce ai puterea să-I reziști; altfel, revelația pe care o primești îți va face rău.

Te-ai „vinde” Lui și ai deveni ca un nebun, fixat pe El, nu ți-ai mai dori nimic altceva. Nu ar exista nicio altă forță în tine care să creeze un fel de „barieră de fier”, astfel încât să nu devii un sclav absolut, vândut în robie plăcerii, ci să rămâi independent.

Nu ai avea libertate de acțiune, iar Creatorul te-ar obliga prin întreaga forță a revelației Sale.

Acest lucru este interzis, deoarece dorința Lui este să facă din tine o ființă liberă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce ni s-a dat acest punct de nerăbdare, acest rău?

Răspuns: Pentru a realiza atât de multe în viață, pentru a ridica această dorință din ce în ce mai mult, din ce în ce mai sus, până la nivelul Creatorului.

Întrebare: Care dorință?

Răspuns: Dorința pentru orice.

Întrebare: Vă referiţi la ridicarea acestor dorinţe egoiste către Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și care este cea mai înaltă dorință? În ce vom crește din acest punct de nerăbdare față de ceilalți?

Răspuns: Să-L dorim pe Creator cu cea mai mare pasiune.

Întrebare: Își dorește El asta?

Răspuns: Da, exact asta își dorește El.

Întrebare: Deci El vrea să avem o pasiune pentru El?

Răspuns: Da. „Şuvu, bnei Israel, ad HaŞem Elokha” – „Întoarceți-vă, copii ai lui Israel, la Domnul Dumnezeul vostru.”

[355161]
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este scris că omul nu poate ridica un deget dacă nu duce la plăcere. Cum putem face ceva fără nicio plăcere?

Răspuns: Știm că în niciun fel, indiferent de situație, cineva nu poate face cea mai mică mișcare dacă nu beneficiază de ea. Nici corpul nostru spiritual, adică dorința de a primi, nici corpul nostru animal nu se pot mișca fără hrană, fără combustibil.

Creatorul nu are nevoie de combustibil, deoarece „materia” Lui dacă o putem numi așa, este dorința de a dărui.

Materia noastră este dorința de a primi, care este fundamentul nostru. Această dorință poate fi fie cu intenţia de a primi, fie cu intenția de a dărui. Ambele intenții sunt completări, ca un capac pus deasupra dorinței de a primi, care determină cum funcționează, ce o conduce și ce o motivează.

Pentru a face orice mișcare cu dorința de a primi, trebuie să îi dai puterea de a face această acțiune, adică energie, combustibil, care este motivația, astfel încât următoarea stare să fie mai bună decât cea actuală.

Poți planifica importanța următoarei stări în comparație cu prezentul, iar egoul va fi de acord cu asta. Trebuie doar să-l acordezi la acest program.

Vedem oameni care aleargă de dimineața până seara după ceva ce consideră important. Poate depinde de educație, publicitate, frică sau alți factori; nu contează ce, ideea principală este că omul poate fi programat și antrenat, și poate dobândi un program interior conform căruia va lucra, pentru că acesta i se va părea cel mai important.

Dar dacă nu consideră dorința de a primi importantă, el nu va face nimic, ca o mașină fără combustibil. Astfel, înainte de a începe să lucrăm cu ea fie de dragul de a primi, fie de dragul de a dărui, trebuie să definim sistemul ei de valori: ce este mai mult sau mai puțin important.

Chiar acum de exemplu, este mai important pentru mine să dorm decât să citesc o carte. Chiar dacă eram interesat de carte acum doar o jumătate de oră, am decis că mă simt obosit acum și este mai important pentru mine să mă odihnesc. Dar dintr-o dată, în mijlocul unui vis, în timp ce mă bucur de el, îmi amintesc de ceva mai important și sar din pat.

Omul alege constant ceea ce este preferabil. Doar ceea ce este mai important în acel moment își trage puterea din ego.

Când dorm și mi se spune să mă trezesc pentru lecție, chiar dacă m-am trezit ieri, alaltăieri și în ultimii cinci ani, pur și simplu nu am energia sau combustibilul necesar pentru a mă trezi. Dar dacă efectuez tot felul de „operațiuni” asupra mea și mă conving, atunci dintr-o dată văd că acolo unde nu aveam puterea să mă trezesc, ea apare, și mă trezesc brusc cu ușurință. Adică, am făcut o „spălare a creierului” și mi-am pregătit egoul pentru asta.

[355796]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Din acest motiv, atunci când omul intră într-o coborâre, nu ar trebui să se sperie și să fugă de luptă. Dimpotrivă, acesta este momentul ca omul să facă o rugăciune din inimă (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Întrebare: Ce fel de sfat este acesta? Dacă aș putea oferi o rugăciune  adevărată din adâncul inimii, nu aș numi-o coborâre.

Răspuns: Nu știu cum definiți ascensiunile și coborârile. O coborâre este caracterizată prin distanțarea ta de Creator; o ascensiune este apropierea ta de El.

Deci, ce este o coborâre? Este atunci când îți vezi adevărata stare: Kelim ale tale au devenit mai grosolane, dorințele tale s-au înrăutățit, iar starea ta de spirit corespunde cu aceasta. Dacă tu cântărești toate acestea, te vezi ca atare. Și acesta este momentul pentru rugăciune.

Și când mai poți cere? Te poți întoarce cu adevărat către Creator într-o stare de ascensiune?

Comentariu: Când sunt într-o coborâre, nu-I pot cere nimic.

Răspunsul meu: De ce? Te simți într-o coborâre, dar pe El, Îl simți exaltat și puternic.

Întrebare: Dar se spune că atunci când cad, totul în jurul meu cade odată cu mine?

Răspuns: Și aceasta este un fel de coborâre. Și când poți înălța o rugăciune adevărată?

Comentariu: Când abia încep să cobor, poate că se mai poate face ceva, dar nu când am ajuns deja la fund.

Răspunsul meu: Dacă ești în punctul cel mai de jos, atunci nu se mai poate face nimic. În cea mai de jos coborâre, omul nu are deloc putere. Trebuie să treacă prin acest punct ca prin inerție.

În timpul unei coborâri, când nu te poți ruga, trebuie să încerci să faci ceva, să cauți niște mijloace de a ieși din ea. De exemplu când lucrez la o carte, există perioade în care nu pot scrie. Apoi editez texte existente. Dacă nu pot lucra cu textul, răspund la întrebări, fac o muncă mai simplă. Dacă nu pot face nici măcar asta, mă duc și mă angajez în ceva îndepărtat, fără legătură cu scrierea cărții.

Pentru a găsi o modalitate, trebuie să folosești tot ce este posibil. Orice mijloc prin care dorești să avansezi se numește rugăciune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Omul este alcătuită din două sisteme. Un sistem este natura omului, dorința de a primi în acțiune. Celălalt sistem se referă la punctul din inimă. Dacă poți ieși din dorința ta și acţiona din partea punctului din inimă, te vei vedea într-o lumină adevărată, și descoperind ascunderea, vei începe să o percepi diferit, înțelegând că este benefică pentru tine și nu te împiedică deloc.

Punctul din inimă este dat de Sus, la fel ca dorința ta naturală de a primi – inima însăși.

De Sus ți se dau ambele, atât inima cât și dorința de a primi, și nu ești capabil să le distingi. Uneori, anumite „trucuri” sunt orchestrate pentru tine, în care ești aruncat dintr-o parte în alta, prin care începi să le distingi puțin.

Totuși, pentru a trece cu adevărat de la inimă la „punctul din inimă”, poți face acest lucru doar prin extinderea acestui punct. Îl poți extinde doar primind o oarecare inspirație, o trezire din exterior și prin atragerea luminii în timpul studiului cu ajutorul acestei treziri.

Nu ai de ales; ai nevoie de un învăţător, de Tora (adică de sursele primare) și de un grup, astfel încât, după ce ai primit o impresie de la ea și te-ai inspirat de ea, să poți atrage luminile în timpul studiului către punctul din inimă. Atunci el va crește și vei putea cu adevărat să-i atașezi mai multe Kelim suplimentare.

[355663]
Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dacă în prezent simt o atracție într-o anumită direcție, provocarea mea este să mă asigur că procedând astfel, nu pierd conștientizarea faptului că înclinaţia rea (o forță specială, un mesager) lucrează asupra mea; este o forță care de fapt, vrea să mă îndrume către Creator. Sunt oare în suficientă conexiune cu Creatorul, sau să spunem cu grupul, astfel încât prietenii mei să mă poată ajuta să nu mă abat de la direcția corectă? Restul este o clarificare internă a omului.

Principalul lucru este, dacă este posibil, să nu vă permiteți să vă deconectați de la conexiunea cu Creatorul, în fiecare stare specifică. În acest fel, noi, împreună cu înclinația rea, deja lucrăm în direcția corectă. Ea te trage în toate direcțiile posibile, și pe acest fundal, rămâi conectat cu Creatorul.

Întrebare: Prin „conectare” se subînțelege calculul?

Răspuns: Există o conexiune chiar și atunci când nu suntem capabili să facem un calcul. Este suficient să rămânem în conexiune. Este suficient pentru moment.

Și grupul ar trebui să vă ofere o conștientizare suficientă a importanței de a rămâne în permanență conectați cu Creatorul, astfel încât acest sentiment al importanței, împreună cu teama de a deveni deconectați, să vă ofere cu adevărat puterea de a rămâne conectați, în gând și adeziune, în ciuda tuturor perturbărilor, pe măsură ce vă țineți cu tărie de principiul „nu există nimeni în afară de El”. Acestea nu sunt chestiuni simple; durează ani pentru ca omul să treacă prin ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce un cabalist, care vede realitatea din perspectiva Creatorului și Îl justifică, are o viziune atât de fermă că trebuie să ne apărăm împotriva dușmanilor, atât interni, cât și externi?

Răspuns: În esență, întrebi: „Dacă ești cabalist și te afli de cealaltă parte a lui Machsom, atunci vezi cum toată lumea se raportează unii la alții cu iubire și că dușmanul nu mă ucide. Dimpotrivă, este gata să se sinucidă pentru a se raporta corect la mine. Dar dacă un astfel de dușman vine acum la tine, ce vei face?”

În ce realitate exiști? Este cea pe care o percepi în tărâmul spiritual sau realitatea corpului fizic? Poți combina lumea spirituală cu cea materială sau nu? Nu poți. În lumea materială, trebuie să te comporți conform legilor materiale, legilor corpurilor; iar în lumea spirituală, conform legilor spirituale.

Această confuzie va continua. Lumea nu a atins încă starea de corectare finală, și prin urmare, există o diferență între comportamentul corpului și comportamentul spiritual. De aceea, cabaliștii, în ciuda faptului că se află deja la niveluri spirituale înalte, totuși se îmbolnăvesc și uneori mor îngrozitor. În această lume, ei suferă de asemenea, foarte mult din cauza atacurilor și calomniilor la adresa lor. Unul nu este conectat la celălalt, deoarece lumea însăși nu a atins corectarea finală.

Când întreaga lume, adică conștiința colectivă a întregii umanități, trece de cealaltă parte a imaginii, se aliniază cu Creatorul și se contopește cu El… Ce înseamnă să se contopească? Înseamnă că din propriul tău punct de vedere, te muți în punctul Lui de vedere. Și asta înseamnă că te-ai apropiat de El, te-ai contopit cu El. Ți-ai corectat atitudinea față de realitate și acum ești ca El.

Dacă toată lumea face asta, atunci cele două părți ale unei singure broderii (fața și spatele) se vor contopi. Vor deveni una în ceea ce privește toate sufletele lui Adam HaRişon, în ceea ce privește percepția noastră comună asupra realității.

Și atunci cu toții vom avea o viziune comună cu Creatorul; vom fi împreună cu El, cu alte cuvinte, în starea de corectare finală. Atunci nu va mai exista nicio diferență între spiritual și material, nici în trupuri, nici în suflete.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Pe calea spirituală, avem nevoie atât de urcări, cât și de coborâri. Trebuie să trecem prin toate aceste stări,  și de preferință, cât mai repede posibil. Viteza cu care le trecem depinde de eforturile noastre, de cât investim în muncă și studiu.

Grupul are o rezervă imensă de forță și oricine dorește cu adevărat să i se alăture și să câștige dreptul de a-i folosi puterea ar trebui să încerce să se conecteze cu el cât mai curând posibil prin munca, studiile și intenția corectă. Apoi, realizarea măreției Creatorului, exodul din Egipt, importanța intrării în spiritualitate – întreaga mentalitate spirituală pe care o posedă grupul său va trece asupra lui, și de asemenea, el va câștiga dreptul de a ieși alături de toți ceilalți.

Căci, deși Moise vine la Faraon și se luptă cu el, numai Moise este conectat la Creator. Un singur punct din inimă conectează omul la Creator, în timp ce restul oamenilor nu înțeleg deloc ce se întâmplă, deoarece totul se face în întuneric și în grabă. Moise le spune: „Duceți-vă și luați Kelim de la egipteni, vom scăpa de aici la miezul nopții.” Oamenii pur și simplu ascultă și se supun lui, și procedând astfel, merită să fie eliberați din robie și să iasă din Egipt. Prin urmare, trebuie să înțelegem că nu avem nevoie de întreaga noastră ființă fizică, până la oase, pentru a ne strădui să ajungem la o astfel de stare; acesta nu este încă Gmar Tikun, ci doar începutul căii.

Doar un punct din mine vorbește Creatorului în timpul exodului din Egipt, iar toate celelalte puncte ale mele, precum „poporul lui Israel” în relație cu Moise, doar se supun lui.

În mod similar, omul care face parte dintr-un grup ar trebui să se anuleze față de acesta, astfel încât grupul să îl poată scoate și să îl ajute să se miște odată cu el de la starea actuală la una mai înaltă.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă să ne combinăm minţile într-o singură minte integrală?

Răspuns: Dacă avem un singur scop, atunci creierele noastre vor lucra pentru a-l atinge și a se conecta.

Întrebare: Dar chiar și astăzi, oamenii se conectează pentru un scop comun, o afacere comună, de ce nu au o minte integrală comună?

Răspuns: Deoarece această asociere se bazează pe egoismul lor. Dacă ne construim uniunea pe abolirea egoismului nostru, atunci începem să simțim o dorință comună izvorând între noi. Nu există nicio diferență între dorința unuia și dorința celuilalt, ca și cum genele de la ambii părinți ar fi combinate într-un singur copil.

Adică, un scop comun nu este suficient, important este care este acesta: să ne ridicăm deasupra naturii egoiste a fiecăruia și să creăm ceva cu adevărat comun, ceea ce este posibil doar cu ajutorul unei puteri superioare, care este una pentru toți.

Dacă amândoi vrem să dezlănțuim puterea care a creat și animă întreaga realitate, atunci acest scop ne leagă și începem să trăim într-o dorință comună și o minte comună. Ne conectăm într-o asemenea măsură încât este imposibil să distingem unde este unul și unde este celălalt; ne transformăm într-un al treilea, ceva complet nou. Aceasta se numește „linia de mijloc”.

Întrebare: Înțeleg exemplul unui copil cu genele ambilor părinți, dar unde este mintea pe care o împărtășim, în capul cui?

Răspuns: Acest lucru nu mai este posibil de imaginat în conceptele noastre obișnuite, deterministe. Când ne unim, devenim implicați într-o putere superioară, în rădăcina noastră, în Creator. Mintea noastră comună va fi în Creator, care este forța comună a dăruirii, sursa vieții. Mintea noastră se alătură unei minți superioare în ceea ce este cunoscut sub numele de fuziune. Nu ne putem conecta direct unul cu celălalt, doar prin Creator.

Întrebare: Cine este Creatorul?

Răspuns: Creatorul este dorința de a dărui și de a iubi; este sursa întregii vieți. Dorințele noastre egoiste sunt consecințe. Prin urmare, omul se poate ridica deasupra egoismului său doar alăturându-se Creatorului, „căci inima noastră se va bucura în El”.

Întrebare: Și unde va ajunge omul care nu crede într-o putere superioară în procesul evoluției?

Răspuns: La fel va fi cu el ca și cu toți ceilalți. Nu contează dacă el crede sau nu crede, el este totuși sub controlul unei puteri superioare. Omul nu are nicio libertate de alegere și acțiuni libere, cu excepția faptului de a-și accelera puțin dezvoltarea corectă, adică de a se strădui el însuși spre unificare și adeziune. El poate învăța acest lucru din știința Cabala și îl poate realiza.

El nu trebuie să creadă într-o putere superioară; nu există credință oarbă aici. Trebuie doar să știe cum să se îndrepte spre scop, pe care va fi obligat să-l atingă în orice caz. Dar are oportunitatea de a accelera realizarea acestuia, ceea ce va fi în beneficiul său.

Din KabTV, Conversația „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→