Noul meu articol pe Linkedin “Uciderea liderului ISIS nu va rezolva nimic ”

Joi, 3 februarie, un raid american împotriva terorismului în nord-vestul Siriei a ucis liderul ISIS, Abu Ibrahim al-Hashimi al-Qurayshi. Al-Qurayshi a condus grupul de la moartea fondatorului său, Abu Bakr al-Baghdadi, care a fost ucis într-un alt raid american în 2019. Trebuie să recunosc că am aflat despre asta abia astăzi. În mod normal, știu ce se întâmplă în lume, dar în acest caz uciderea are o diferență atât de mică încât povestea mi-a scăpat complet. De asemenea, nu avem idee cine îl va urma și ce ar putea face, așa că nu sunt deloc sigur că eliminarea lui Al-Qurayshi în acest moment a fost înțeleaptă.

În general grupurile teroriste nu doar apar; în spatele fiecărei organizații teroriste se află țări puternice care le folosesc pentru războaie prin alţii. În trecut, țările s-au luptat între ele și au ucis zeci de mii de oameni. Economiile au fost distruse și devastarea a fost dezastruoasă. Astăzi, țările folosesc armate paramilitare proxy, pe care le numim „organizații teroriste” pentru a lupta pentru ele.

Pe de o parte, este mai bine să lupți cu războaiele proxy decât să pornești un război total. Pe de altă parte, nu putem considera teroarea o evoluție pozitivă. Ar trebui să aspirăm să trăim fără niciuna.

În trecut era greu de imaginat o lume fără războaie. Dar de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, lumea occidentală trăiește de fapt, fără război pe pământul Europei de Vest sau al Americii de Nord, de aproape optzeci de ani. La fel, deși astăzi este foarte greu să ne imaginăm o lume fără terorism, nu este imposibil de realizat. Așa cum Occidentul a hotărât să nu mai lupte niciodată pentru că și-a dat seama ce poate face războiul, lumea va ajunge în cele din urmă într-un punct în care decide să nu mai permită terorismul și din același motiv pentru care Occidentul a abolit războiul.

Vom ajunge acolo când întreaga umanitate se va hotărî să corecteze miezul răului din această lume: natura umană.

Există două moduri prin care putem ajunge acolo: prima este că natura ne va forța să ne recunoaștem unii pe alții, să ne luăm în considerare și, în cele din urmă chiar să ne preocupăm unul pentru celălalt. A doua modalitate este de a dezvolta această sensibilitate unul față de celălalt în mod voluntar. În ambele cazuri, va trebui să ne dezvoltăm grija și preocuparea unul pentru celălalt.

În mod realist, drumul către această stare ideală va consta probabil într-un amestec al celor două posibilități. Probabil că natura ne va forța să ne apropiem puțin unul de celălalt, să devenim puțin mai atenți, prin lovituri naturale sau violență, iar pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt ne vom da seama că această formă de relație este de preferat urii și neîncrederii.

Ulterior, vom cădea din nou în căile noastre rele și natura ne va aminti din nou ȋn mod dureros de interdependența noastră. În cele din urmă, durerea se va fi înrădăcinat suficient de adânc în memoria noastră colectivă, încât să nu ne mai întoarcem la violență și opinii egocentrice.

De asemenea, putem face călătoria mai scurtă și mai puțin dureroasă amintindu-ne unul altuia înainte de a suferi noi lovituri din partea naturii sau a oamenilor, dar asta depinde de dorința noastră de a asculta. Alegerea este a noastră. Societatea umană va avea un final fericit, dar întrebarea este dacă drumul nostru acolo va fi fericit sau dacă vom lăsa suferința să ne conducă la finalul fericit.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Regȃndirea evoluţiei”

Timp de multe decenii am fost învățați că evoluția este aleatorie, că mutațiile pur și simplu au loc, iar cele care contribuie cel mai mult la supraviețuirea speciei rămân, în timp ce celelalte dispar. Dar știința acceptă treptat că evoluția nu este aleatorie, ci direcțională.

Cercetările dintr-un studiu de exemplu, care s-a concentrat pe o buruiană mică, înflorită, numită cresonul thale, au afirmat că „Se pare că mutația este foarte nealeatorie și nu este aleatorie într-un mod care aduce beneficii plantei. Este un mod cu totul nou de a gândi despre mutație” au concluzionat ei.

Un alt studiu, care a examinat mutația hemoglobinei care protejează împotriva malariei, a constatat că aceasta apare mai frecvent la oamenii din Africa, unde malaria este frecventă, decât la oamenii din Europa, unde este rară. „Mutațiile sfidează gândirea tradițională” a spus cercetătorul principal. „Rezultatele sugerează că informațiile complexe care sunt acumulate în genom … influențează mutația și, prin urmare, ratele de origine specifice mutației pot răspunde … la presiuni specifice mediului”.

Dacă privim și mai adânc decât fenomenele aparente, vom constata că și mediul evoluează într-o direcție specifică: spre creșterea integrării. Evoluăm către o stare care există deja, deși nu am perceput-o. Este o stare în care speciile se separă unele de altele, dar în armonie cu toată creația.

Pământul este un sistem echilibrat. Părțile sale sunt într-o armonie perfectă între ele, ceea ce garantează supraviețuirea plantelor și animalelor Pământului. La suprafață nu ar fi trebuit să existe evoluție. Dacă totul este perfect și armonios, nu ar fi trebuit să existe schimbări în specie.

Motivul pentru care evoluția încă are loc, în ciuda echilibrului dintre toate creațiile, este că sub toată creația se află o dorință de îmbunătățire constantă a stării personale. Cu cât o creație este mai evoluată, cu atât dorința ei este mai intensă. În omenire, această dorință se manifestă ca egoism și narcisism, ca o dorință de control, de a fi superior, chiar asemănător lui Dumnezeu. În regnul animal și în plante, se exprimă într-un efort constant de a se întări împotriva dușmanilor naturali, dar nu în dorința de a domina și controla. Prin urmare, pe fiecare nivel, în afară de cel uman, echilibrul rămâne, deși este dinamic și evolutiv.

În umanitate, principala „evoluție” este în percepția noastră, nu în corpurile noastre, deși schimbările fizice au loc și în noi. Pe măsură ce înțelegerea noastră despre lume evoluează, percepția noastră asupra realității se schimbă și devine mai aliniată cu lumea interconectată din jurul nostru.

Deoarece natura este complet integrată și toate părțile ei sunt indisolubil împletite, societatea umană este, de asemenea, din ce în ce mai interconectată și interdependentă. În consecință, așezările au crescut de-a lungul secolelor de la clanuri nomadice la orașe sedentare, la orașe, țări și imperii.

Odată cu creșterea dimensiunii așezărilor, am devenit din ce în ce mai interdependenți din punct de vedere economic, în ceea ce privește furnizarea de provizii alimentare, educație și în fiecare aspect al vieții noastre. Acum, întreaga lume a devenit conectată până la punctul în care chiar și țări întregi, inclusiv superputeri precum China sau Rusia nu se pot întreține singure. Globalizarea a făcut din întreaga lume un sat, dar unul ai cărui locuitori sunt reticenți să-și accepte vecinii și se ciocnesc constant unii cu alții.

Dezvoltarea societății umane către o integrare sporită nu este o coincidență, pentru că trăim într-un univers integrat, unde totul este interconectat și interdependent și noi suntem dezvoltați în aceeași direcție. De aceea, pentru toate eforturile noastre de a-i înlocui pe ceilalți, până la urmă suntem încă dependenți de toți ceilalți și nicio țară nu își poate menține preeminența la infinit. Împotriva voinței noastre, suntem atraşi către cooperare.

Dar evoluția noastră către o societate interdependentă vizează mai mult decât societatea însăși. Este destinat să ne dezvăluie interdependența întregii creații, că totul este armonios și toate piesele creației se completează reciproc. Rezultatul final al evoluției noastre este conștientizarea completă a universului în care existăm, la toate nivelurile sale: fizic, mental și spiritual.

Dacă ne îndreptăm în mod voluntar spre coeziune și cooperare, vom avansa către obiectivul final mai repede și mai puțin dureros. Este ca și cum ai înota în aval, spre deosebire de a încerca să înoți în amonte, ceea ce facem acum. Este fără speranță și dureros.

Malul care ne așteaptă în josul pârâului este senin și liniștit. Dacă înotăm spre el, crescând în mod voluntar cooperarea și considerația reciprocă, vom ajunge rapid, plăcut și ușor la acel mal plăcut. Dacă opunem rezistenţă vom ajunge totuși acolo, deoarece nu putem merge decȃt în sus, dar vom ajunge acolo doar după ce vom fi epuizați, învinși și chinuiți.

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Fără amnistie pentru Israel, până când nu va fi amnistie ȋntre noi ”

Recent, Amnesty International a tras în Israel o tolbă de săgeți otrăvitoare. Cineva se poate întreba, ce este nou? Un nou raport al ONG-ului internațional acuză Israelul că este un stat de apartheid, nu numai în ceea ce privește politicile sale în Cisiordania și Gaza ci și în interiorul granițelor sale. De data aceasta pune sub semnul întrebării însăși natura statului evreiesc și chiar dreptul Israelului de a exista. Există un singur antidot împotriva acestei polemici urâte: unitatea evreiască.

„În cursul înființării Israelului ca stat evreiesc în 1948, Israelul a expulzat sute de mii de palestinieni și a distrus sute de sate palestiniene în ceea ce a echivalat cu o curățare etnică”, se arată în raportul de 278 pagini intitulat Apartheidul Israelului ȋmpotriva palestinienilor: Sistemul Crud Al Dominaţiei Și Crima Împotriva Umanității. Nici mai mult nici mai puțin.

Unde sunt vocile împotriva altor regimuri totalitare și dictatoriale din întreaga lume, în timp ce Israelul este în mod sistematic identificat și acuzat de crime oribile? Fie că ne place sau nu, este un fapt că statul evreu este judecat după un standard complet diferit de restul lumii, iar asta se numește antisemitism. Trebuie să ne întrebăm unde își are rădăcinile acest antisemitism pentru a-l combate.

În realitatea globală complicată în care trăim astăzi, cu cât problemele sunt mai dese și mai intense, cu atât omenirea dă vina pe această mică națiune de evrei pentru problemele sale. Amnesty International și alți adversari par să ne spună că, dacă Israelul ar fi nimicit, problemele lumii s-ar termina.

Ei nici măcar nu își pot explica de ce ne persecută cu insistență și hotărâre, dar prin acest „tratament special” antisemiții ne ridică inconștient statutul de popor cu un rol deosebit în această lume. Rezumat în termeni simpli, mesajul lor este că statul Israel, întemeiat pe Țara lui Israel, este obligat să existe în conformitate cu legile națiunii Israel – să fie „ca un singur om cu o inimă” și să acționeze în conformitate cu regula „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă națiunea nu există în acest fel, în conformitate cu aceste legi, ei cred că evreii nu au dreptul să existe pe pământul lor, așa că trebuie trimiși înapoi în Diaspora până poate, peste câteva sute de ani se vor întoarce și vor reuși să se unească.

Principiul unității ar trebui implementat în primul rând în poporul evreu pentru a da un exemplu altor popoare. Așteptări atât de mari față de Israel au fost exprimate de unii dintre cei mai vocali critici ai noștri de-a lungul istoriei. De exemplu, antisemitul american Henry Ford a recunoscut în cartea sa The International Jew: „Întregul scop profetic cu privire la poporul Israel pare să fie acela de a lumina lumea moral prin intermediul lor”.

La celălalt capăt al spectrului se află iubitorii lui Israel, înțelepții națiunii care au știut să definească sensul și scopul poporului evreu, precum Rav Abraham Isaac HaCohen Kook, care a explicat rolul națiunii evreiești în scrieri: „În Israel se află o sfințenie ascunsă de ridicare a valorii vieții însăși prin Divinitatea care este prezentă în Israel… Cu o deplinătate completă va fi ȋmplinită în casa lui Israel și din ea va radia către pământ și pentru întreaga lume, „pentru un legământ al poporului ca o lumină a națiunilor”. (Rav Abraham Isaac HaCohen Kook, Ein Ayah [Un ochi de șoim])

Cu alte cuvinte, dacă nu reușim să menținem solidaritatea și coeziunea între noi, vom continua să ne confruntăm cu mari probleme. Dar dacă ne bazăm relațiile pe iubire și înțelegere reciprocă, vom fi o sursă de bunătate care se răspândește în întreaga lume, iar ostilitatea față de noi va dispărea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “O altă perspectivă asupra comentariului din „Perspectiva” al lui Whoopi Goldberg ”

La începutul acestei săptămâni, actrița și comediantul Whoopi Goldberg, care găzduieşte ȋn parteneriat emisiunea „Perspectiva”, a spus în cadrul emisiunii: „Holocaustul nu este despre rasă”, ci despre „inumanitatea omului față de om”. Reacția a urmat curând și ABC care produce emisiunea, a suspendat-o pe Goldberg pentru două săptămâni. Holocaustul este cu siguranță despre rasă; singura problemă este că evreii nu sunt o rasă. Dacă ei și lumea ar fi știut ce înseamnă să fii evreu, soarta evreilor și soarta lumii ar fi fost foarte diferite de starea actuală dezastruoasă atât a evreilor, cât și a lumii.

Evreii nu sunt Albi, așa cum a subliniat Goldberg. Nu au o culoare distinctă, deoarece nu au o origine distinctă din care provin. Primii evrei au fost urmașii lui Avraam, care s-a născut în Haran — un oraș important din Mesopotamia, care se află astăzi la granițele Turciei. Avraam nu era evreu; era un închinător la idoli, fiul unui preot care se închina la idoli, de succes şi care avea un magazin de idoli.

Potrivit lui Maimonide (Mishneh Torah), Midrash (Beresheet Rabbah) și alte surse, Avraam era îngrijorat de dușmănia tot mai mare din poporul său. Preocuparea lui l-a făcut să pună întrebări emoționante despre viață și despre modul în care este guvernată, sau după cum a spus Maimonide, „Cine este proprietarul Capitalei?” și cum ar fi putut să-și ajute orășenii care se certau. În cele din urmă, el a descoperit că doar o singură forță guvernează totul și că ceea ce trebuia să facă poporul său pentru a depăși diviziunea era să se unească până când deveneau la fel de uniți ca acea singură forță.

Avraam a început să vorbească despre gândurile sale și să-și facă ideile cunoscute. Ideea de unitate și ideea de ȋntreg a rezonat la unii oameni, dar majoritatea lor au evitat-o, inclusiv regele său Nimrod. Drept urmare, Avraam și urmașii săi au fost alungați din orașul și țara lor și au început să rătăcească spre Canaan.

Pe parcurs, Avraam a continuat să vorbească despre ideile sale și mai mulți oameni s-au alăturat anturajului său. Acești oameni au devenit mai târziu poporul lui Israel, iar motto-ul lor a fost unitatea până la unul, sau așa cum au descris mai târziu acel nivel de unitate: „ca un singur om cu o singură inimă”.

După moartea lui Avraam, Isaac a continuat pe urmele tatălui său, Iacov l-a urmat pe Isaac, la fel și Iosif. În cele din urmă, când Moise a reușit să unească națiunea divizată care s-a rupt după moartea lui Iosif, ei au devenit o națiune cu drepturi depline.

Isprava lor – construirea unei națiuni din oameni complet străini ținându-se de noțiunea de unitate – a rămas fără egal și de neegalat până astăzi. Nicio altă națiune nu fusese construită astfel.

Tocmai datorită fundației lor unice – ansamblul lor eclectic – ei erau exemplul perfect despre cum ar putea fi lumea dacă toți oamenii ar deveni frați. Evreii au devenit o națiune model în bine și în rău. Când au fost uniți, au fost dovada că oamenii din diferite triburi, medii, etnii și credințe se puteau uni mai presus de diferențele lor. Când au fost divizați, ei au arătat toată ura pe care națiunile o simt una față de cealaltă, deoarece evreii sunt descendenții acelor națiuni rivale și certate.

Datorită fondului nostru unic, ni s-a dat un rol unic în lume: să fim un model de unitate mai presus de ură și diferențe. Datorită rolului nostru unic, am fost, suntem și vom fi întotdeauna în centrul atenției lumii. Pentru că se așteaptă să arătăm unitate și să fim o națiune model, am fost, suntem și vom fi întotdeauna judecați după un standard mai strict decât restul lumii. Până când nu ne vom îndeplini cu succes sarcina și nu vom stabili un model permanent de unitate, lumea va continua să ne mustre și să pretindă că suntem bătăuși, belicoşi și hoți și ne va acuza de orice faptă greșită la care se poate gândi lumea.

Prin urmare, deși evreii nu sunt o rasă, Holocaustul a fost cu siguranță foarte specific împotriva evreilor și nu un conflict între grupuri de albi. În același timp, dacă vrem să punem capăt antisemitismului, ar trebui să ne concentrăm nu asupra anulării vocii antisemiților ci pe reducerea la tăcere a criticismului, dispreţului și urii pe care le simțim unul față de celălalt.

Lumea nu ne va îmbrățișa până cȃnd noi nu ne vom îmbrățișa. Dacă ne amintim asta, viitorul nostru este luminos. Dacă ȋl uităm din nou, atunci ne așteaptă mai multe necazuri, pentru noi toți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Este mândria dăunătoare?“

Mândria este o expresie cheie a naturii noastre egoiste, în care vrem să simțim că suntem deasupra altor oameni.

Mândria ne este dată pentru a realiza în ce măsură suntem într-adevăr egoiști, că ne gândim și ne pasă de noi înșine, față de ceilalți. O astfel de revelaree ar trebui să ne aducă la concluzia că, dacă dorim să fim părți benefice ale societății și ale naturii, atunci trebuie să acționăm conform forței de conexiune și altruism a naturii, în afara naturii noastre egoiste.

Mândria este astfel o calitate pozitivă. Ne este dată pentru ca noi să realizăm că suntem nesemnificativi atunci când suntem sub controlul ei și că această realizare a răului mândriei noastre și a naturii noastre egoiste în general, ne-ar permite dorința unui control diferit asupra noastră: controlul neîngrădit al calității altruiste a naturii. Cu alte cuvinte, răul mândriei este pentru a ne conduce la binele absolut.

Ni s-a dat mândrie pentru a ajunge în cele din urmă să o simțim ca pe o forță străină care ne controlează. Ne face să ne supunem să beneficiem doar noi înșine față de ceilalți și, atunci când o simțim ca pe o forță de control străină, ajungem apoi să căutăm putere de la – și o conexiune autentică cu – forța altruistă a naturii.

Bazat pe „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV din 4 noiembrie 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Respectă veninul” 

Multe evenimente toxice s-au petrecut recent în lume: evenimente meteorologice extreme, tensiuni politice intensificate, inflație în creștere, revoluții și lovituri de stat, ca să nu mai vorbim de apariţia de noi tulpini ale virusului din două în două zile. Pe măsură ce țările se destramă și națiunile implodează, relațiile care au stat la baza societății nu mai rezistă de asemenea, deoarece chiar și structura familiei este ștearsă. Se pare că oamenii se tratează unii pe alții cu ciudă și venin.

Cu toate acestea, veninul nu trebuie să fie dăunător. Există un motiv întemeiat pentru care simbolul medicinei prezintă doi șerpi încolăciți în jurul unui toiag. Când este folosit cu înțelepciune, veninul însuși devine remediul, antidotul pentru otravă.

Putem transforma veninul în medicament procesându-l corect. Trebuie să ajustăm cantitatea și să administrăm doar ceea ce corpul poate tolera și ca rezultat, devenim mai puternici.

Prin urmare, atunci când veninul apare între oameni, nu ar trebui să ne alarmăm. Ar trebui să ȋl procesăm corect și să ȋl transformăm într-un remediu. Dacă nu ar fi veninul dintre oameni, nu am ști că societatea noastră este bolnavă și are nevoie de atenția noastră. Acum, că suntem conștienți de asta, putem începe să luăm veninul câte o picătură și să-l folosim pentru a ne vindeca pe noi înșine și societatea noastră.

Fiecare picătură de venin este o picătură de ură pe care o simțim unul pentru celălalt. Când o recunoaștem și recunoaștem toxicitatea sa pentru societate, ne putem ridica deasupra ei prin întărirea conexiunilor de preocupare reciprocă dintre noi. În acest fel, veninul ne face mai puternici decât să ne facă mai bolnavi.

Egoul uman este șarpele din noi. Este în continuă creștere, devenind din ce în ce mai viclean și insidios. Gândurile rele despre ceilalți pe care ni le insuflă sunt veninul pe care trebuie să-l transformăm într-un medicament. Luăm doze mici din el și construim apropiere cu ceilalți, pe lângă aversiunea noastră.

Prin urmare, vedem că scopul veninului este de a construi iubire între noi. Fără ostilitate, nu ar fi nevoie să ne întărim relațiile, să le adâncim și să le adunăm până când vor deveni iubire.

Iubirea unei mame pentru copilul ei este firească, dar noi nu simțim acest lucru față de oamenii care nu fac parte din familie. Prin urmare, modalitatea de a dezvolta acest sentiment este să simțim nevoia de el, să creăm un imbold care să ne facă să lucrăm la construirea apropierii și a afecțiunii. Singurul stimulent care ne va face să lucrăm la dezvoltarea iubirii este revelarea antipatiei noastre reciproce. De aceea veninul este esențial pentru construirea iubirii, iată de ce este remediul.

Într-adevăr, trebuie să respectăm veninul egoismului nostru și al urii față de ceilalți. Dar în timp ce ȋl respectăm, trebuie să ȋl folosim pentru a construi un strat de iubire peste fiecare picătură de ego care apare între noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Concepția greșită a lumii despre evrei și concepția greșită a evreilor despre antisemitism”

Nu cu mult timp în urmă, The Jerusalem Post a publicat un articol de opinie al lui Conrad Myrland, CEO al unui grup pro-Israel din Norvegia. În articol, Myrland a făcut referire la un sondaj realizat de Centrul Norvegian pentru Holocaust și Minorități, care a afirmat că „32% dintre norvegieni cred că este corect sau oarecum corect că Israelul îi tratează pe palestinieni la fel de rău precum au fost tratați evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”. Pentru israelieni, acest lucru sună îngrozitor. Noi, cei care trăim aici, știm cât de departe este această viziune de adevăr. Dar pentru mulți oameni din întreaga lume, nu numai pentru norvegieni, li se pare perfect rezonabil. Nu-i pot învinovăți că au gândit asta. Antisemitismul nu va trece până când nu îl vom depăşi prin îndeplinirea obligației noastre de a aduce unitatea și fraternitatea lumii.

Norvegienii, ca mulți alții din întreaga lume, nu pot simți și cu atât mai puțin simpatiza cu ceea ce naziștii le-au făcut evreilor. Fiind antisemiți, ei exploatează orice ocazie pentru a calomnia Israelul.

Trebuie să înțelegem că antisemitismul este departe de a se termina. Concepțiile greșite insuflate în tineretul Norvegiei de astăzi îi vor crea pe naziștii de mâine, cel puțin în ceea ce privește modul în care aceștia îi vor trata pe evrei.

Lupta împotriva antisemitismului nu se încheie. Trebuie abordat de fiecare generație.

Cu toate acestea, este important să realizăm că combaterea antisemitismului înseamnă mult mai mult decât interzicerea afișărilor antisemite. Cenzura este ca aspirina pentru cancer; poate ameliora durerea pentru o vreme, dar nu o va vindeca. Concentrarea luptei doar pe stoparea afișărilor antisemite este o greșeală strategică și o cauză pierdută, indiferent de bugetele pe care le vom turna în ea.

Singura modalitate prin care putem atenua și chiar dizolva antisemitismul este dacă începem să luăm în serios obligația noastră față de lume. Trebuie să realizăm că singurul motiv pentru care existăm este să fim o societate model.

Am fost creați ca o națiune care este ținută de unitate și a cărei identitate naționalădepinde de nivelul unității sale. Toate celelalte națiuni au apartenență naturală între membrii lor, dar constructorii națiunii noastre au venit din diferite triburi, în momente diferite și singurul lucru care i-a ținut împreună a fost ideea că unitatea și iubirea față de ceilalți ar trebui să transcendă orice diviziune și ură, chiar și între națiuni rivale. Acesta este motivul pentru care am fost însărcinați să fim o națiune model, să arătăm omenirii cum să creeze unitate chiar și în absența afinității naturale, biologice.

În consecință, atunci când ne tratăm rău unii pe alții, lumea ne învinovățește că îi maltratăm pe alții, nu pentru că îi tratăm pe alții așa cum ne-au tratat naziștii pe noi, ci pentru că le negăm exemplul pe care li-l datorăm. Poate fi contraintuitiv, dar când suntem buni unii cu alții, lumea este bună cu noi, iar când suntem cruzi unii cu alții, lumea este crudă cu noi.

Cifrele vorbesc de la sine: dacă te uiți la condamnările pe care Adunarea Generală a Națiunilor Unite (UNGA) le-a emis, este evident că cele mai tiranice regimuri ale lumii scapă cu foarte puține critici, în timp ce Israelul este mustrat constant. Între 2015-2021 de exemplu, AGNU a emis 121 de rezoluții critice împotriva Israelului, comparativ cu 45 de astfel de rezoluții împotriva tuturor celorlalte țări la un loc. În mod clar, norvegienii nu sunt singuri în poziția lor critică față de Israel. Lumea este de acord cu ei.

Dacă suntem serioși să „combatem” antisemitismul, trebuie să combatem diviziunea din interiorul nostru. Dacă nu începem să ne străduim să ne unim mai presus de ura și disprețul pe care le simțim unul față de celălalt, nu va reuși niciun efort de a diminua ura lumii față de noi. Viitorul Israelului nu depinde de politica sa față de alte națiuni sau de eforturile sale de a explica lumii poziția sa. Depinde doar de modul în care se tratează israelienii unii pe alții, pentru că atunci când ne batem joc unii de alţii, lumea ne disprețuiește. Când ne susținem unii pe alții, lumea ne aprobă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este în prezent cea mai mare problemă pentru ființele umane ca specie?“

Însuși fundamentul atitudinii noastre față de viață, natură și orice altceva, este ego-ul nostru, care este o dorință de a ne bucura în detrimentul celorlalți și al naturii.

Prin urmare, cea mai importantă problemă a noastră este dorința noastră de a exploata în beneficiul personal pe care o punem deasupra dezvoltării relațiilor pozitive.

Nu putem continua prin a dori să-i controlăm pe toți, să-i distrugem și apoi să-i aruncăm.

Ne epuizăm planeta printr-o astfel de atitudine și este cauza de bază din spatele tuturor problemelor și crizelor noastre la nivel personal, social, economic, ecologic și global.

În afară de lumea noastră, nu avem nimic altceva. Deci, să nu ne amăgim, gândindu-ne că vom locui pe Lună sau pe Marte sau oriunde altundeva. Nu se va întâmpla asta. Sunt improprii supraviețuirii noastre și, mai mult, chiar dacă am reuși să le populăm oarecum, ce am face acolo? Ne-am distruge pe noi înșine și acele locuri în mod asemănător cu felul în care aducem ruină nouă înșine și planetei noastre.

Astfel, trebuie doar să ne corectăm atitudinea unul față de celălalt și față de natură, să vedem că, urmând dictatele naturii noastre egoiste, ne aducem ruină, și apoi să căutăm cum să ne conectăm pozitiv în societate cu atitudini de considerație reciprocă. Cu cât ne angajăm mai mult în dezvoltarea unor atitudini pozitive unul față de celălalt și față de natură în întreaga societate, cu atât mai mult am activa forțele pozitive care locuiesc în natură pentru a intra în viața noastră, care ar începe să ne lase să gândim și să dorim opus egoismului nostru, în beneficiul altora și al naturii, și atunci vom vedea o tranziție pozitivă majoră către o nouă lume armonioasă și pașnică.

Bazat pe videoclipul „Apropierea unei noi paradigme” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Chaim Ratz. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este semnificația spirituală a culorii alb?“

În primul rând albul nu este o culoare, pentru că nu absoarbe nimic. O culoare absoarbe ceva, dar conceptul de alb este că nu primește nimic din exterior.

Prin urmare, albul este simțit ca inexistent. Albul este aparent transparent. Nu cere nimic și nu atrage atenția asupra sa.

Dacă ne-am ajusta atitudinile unul față de celălalt și față de natură în consecință, adică fără nicio pretenție de a primi ceva pentru noi, ne-am afla trăind într-o lume armonioasă și pașnică, eliberată de problemele pe care le întâlnim astăzi.

Cu alte cuvinte, atunci când nu vrem nimic de la natură, la niciunul dintre nivelurile ei – cel mineral, vegetal, animal și uman – și dorim doar binele tuturor, atunci înseamnă că ne comportăm ca alb.

Ce ne-ar susține într-o astfel de stare? Am constata atunci că primim de la toată lumea și de la natură exact ceea ce avem nevoie pentru a exista. Apoi folosim orice surplus pe care îl primim în beneficiul celorlalți și al naturii.

Apoi ne dezvoltăm în serviciul nostru față de ceilalți, ceea ce este posibil dacă societatea funcționează reciproc în conformitate cu astfel de linii – în care fiecare membru al societății se gândește la cum să servească celorlalți nevoile respective.

Acesta este sensul spiritual al albului. În schimb, semnificația spirituală a negrului este centrarea pe sine, pentru a ne arăta că, acordând prioritate beneficiului de sine față de beneficiul altora, ne distrugem viața.

Este necesar să vedem partea neagră a vieții noastre, pentru că dacă nu am vedea-o, atunci nu am dori să o transformăm în alb, adică nu ne putem ridica deasupra naturii noastre egocentrice într-o nouă realitate altruistă, armonioasă și pașnică. dacă nu simțim că trăim în natura noastră egocentrică ca o problemă majoră care are nevoie de corectare.

Bazat pe videoclipul „Care este sensul spiritual al albului și al negrului?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Este imposibil ca cineva să primească influența societății dacă nu este atașat de societate, adică dacă nu o apreciază. În măsura în care o face, poate primi de la aceasta influență fără nicio muncă, pur și simplu prin adeziunea la societate (Rabash, „Rigoarea de a nu învăța Tora pe închinătoril la idoli”).

Munca noastră nu este deloc grea. Trebuie doar să vă conectați cu grupul și totul va veni prin asocierea noastră. Revelarea Creatorului va veni de sus. Nu ne așteptăm la altceva. Unindu-ne unul cu celălalt vom dezvălui Creatorul și astfel ajungem la scop.

Vedem că Creatorul nu ne lasă în pace; El vrea să ne ridicăm în calitățile noastre mai presus de noi înșine ca egoiști, și măcar să încetăm să apreciem starea de egoism în care existăm în prezent. Sper cu adevărat că vom înțelege acest lucru și vom începe cumva să ieşim din ego.

Și atunci totul depinde doar de noi. Dacă toată lumea se roagă și îi cere Creatorului să ne coboare în raport cu grupul și să ridice grupul, atunci prin grupul care se înalță Îl vom putea vedea pe Creatorul care se află în spatele lui.

Din  Convenţia Internaţională “Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, “Adeziunea cu prietenii” Lecţia 3

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→