Category Archives: Munca interioara

Conform sfatului unui cabalist

Întrebare: Este imposibil să explici metoda Cabala unui om care nu are punctul în inimă? El înțelege numai logica corporală, psihologia grupului, dar nu prin psihologia înaltă.

Răspuns: Cabala nu se ocupă de explicații, fiindcă ea muncește inițial la un nivel unde nu sunt nici gânduri și nici dorințe omenești. Nu are niciun rost să explici ceva. Este ca și cum ai sta în fața unui câine interpretându-i canoane filosofice, el dă din coadă răspunzându-ți cu afecțiune, dar ceea ce-i spui nu contează.

La fel și cu un cabalist. Când încearcă să transmită ceva oamenilor, ei dau din cap cu un zâmbet aprobator, ca și cum ar spune „vezi-ți de bâlbâiala ta”, ei însă neaprofundând nimic.

Timpul trece și, dacă ei continuă să studieze conform sfatului unui cabalist, atunci, treptat, încep să înțeleagă unde duce asta. Simt diverse schimbări în ei înșiși, încep să simtă în conformitate cu termenii spuși, să simtă niște răspunsuri adecvate la acțiuni mai înalte pe care nu le-au simțit înainte. Ei intră într-un câmp în care sunt definiții complet noi și, astfel, continuă să meargă înainte.

Dar asta nu pentru că ei absorb ceva cu mințile lor, ci fiindcă acționează conform directivelor învățătorului lor.

Din KabTv „Ultima generație” 12/04/18

Când este justificat războiul?

Întrebare: În zilele acestea, când conceptele de apărare în sine şi când intervenţiile umanitare şi-au schimbat sensul, cum putem să spunem care este diferenţa dintre un “război sfânt” şi un simplu război?

Răspuns: Eu aş face o asemenea diferenţiere: un război justificat este un război al oamenilor care se luptă pentru existenţa şi pentru teritoriul lor, pentru pământul lor. Dacă cineva vine la ei şi vrea să-i omoare, apoi, aşa cum este scris: “împiedică-l omorându-l”. (Lucrarea Sanhedrin, 72:1, Gemarah)

Pe de altă parte, o ţară nu ar trebui să meargă la război atunci când nu este pe propriul teritoriu, chiar dacă o face sub anumite forme “umanitare”. Ar trebui să folosească doar ajutorul de la puterile internaţionale, atunci când caută pacea şi un anumit dialog, dar nu pentru război şi pentru operaţiuni militare.

Prin urmare, doar un singur lucru este justificat: dacă cineva din afară se ridică împotriva unei persoane sau a unui grup de oameni sau a unei întregi ţări, atunci ca răspuns tu te poţi lupta cu el şi să-l ucizi sau chiar să începi acest război primul. Totuşi, dacă nimeni din afară nu s-a ridicat împotriva ta, nu ar trebui să-l ataci şi să te lupţi cu el sub niciun pretext, chiar şi cel mai incredibil.

Masa rotundă a opiniilor independente, Berlin 9/9/06

Cum se obţine dorinţa de a dărui

Rabash “Iubirea de prieteni -2”: Prin ce substanţă poate fi adus cineva pentru a obţine o nouă calitate că trebuie să dăruiască şi că primirea pentru sine este greşită? Aceasta este împotriva naturii! Deşi uneori omul primeşte un gând şi o dorinţă că trebuie să abandoneze iubirea de sine, care vin la noi auzind despre ele de la prieteni şi din cărţi, totuși este o forţă foarte mică, care nu străluceşte tot timpul pentru noi …

O persoană care face încercări timide de a scăpa de puterea egoului, poate să îşi dorească, să ţipe şi să se roage, însă toate acestea sunt în ego, în interiorul propriei celule. Îmi aduc aminte când am plâns de disperare şi Rabash a râs în faţa mea. Există încercări şi momente variate.

Acestea îi sunt date unei persoane pentru ca, într-un final, să realizeze că nimic nu se rezolvă de către o persoană singură. Totul este rezolvat numai prin venerarea grupului, iar asta este posibil numai cu ajutorul Luminii superioare.

Când intri în grup, faci tot ceea ce grupul are nevoie, îţi realizezi toată puterea şi faci asta pentru a aduna prietenii tăi împreună şi să faci un vas pentru ei pentru revelarea Creatorului.

Întrebare: Rezultă că influenţa cărţilor Cabaliste şi a înţelepţilor sunt insuficiente? Noi avem nevoie de un grup?

Răspuns: Desigur! În forma individuală nu se întâmplă nimic. Influenţa cărţilor asupra fiecăruia dintre noi este necesară doar pentru a trezi o persoană.

Aceasta este informaţia preliminară, presiunea preliminară asupra persoanei care se împinge spre scop. Realizarea vine mai târziu, la o “vârstă matura”, când o persoana se afla deja în grup de câţiva ani, în studii, împreună cu prietenii săi şi obţine anumite concepte şi contacte. Îşi stăpâneşte vocabularul, o anumită literatură, deoarece trebuie să o absoarbă pe toată.

Din programul TV “Ultima generaţie” 4/12/18

Totul coboară din Programul de Sus

Întrebare: Este sursa tuturor reînoirilor în același timp și locul reînoirilor?

Răspuns: Locul reînoirilor este totdeauna determinat de Sus și vine dintr-o singură Sursă. Tot ceea ce există în Lumea Superioară se estompează treptat, coboară și ajunge la noi.

După cum se spune, nu este nimic nou sub soare; totul coboară din Programul de Sus, care a fost setat inițial, de la începutul Creației și până la sfârșitul ei. Noi îndeplinim acest Program fie involuntar, ca toți oamenii sau precum cabaliștii, care deja îl înțeleg, se adaptează la el și apoi îl adaptează la ei înșiși și astfel avansează.

Reînoirile sunt dezvăluite în oameni și nu în lume. Totuși, în concordanță cu schimbările noastre interioare, vedem de fiecare dată o lume diferită. Este ca și cum în fața noastră ar exista un ecran alb și, în funcție de modul în care ne proiectăm gândurile și dorințele noastre, putem vedea pe el orice imagine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 01/07/18

Cabala şi credinţa

Rabash, “Iubirea de prieteni – 2”: Astfel noi trebuie, de asemenea, să folosim credinţa pentru a avea încredere că putem ajunge la scop şi să nu disperăm la jumătatea drumului şi să fugim din campanie. Mai degrabă, noi ar trebui să credem că, Creatorul poate ajuta chiar şi o persoană josnică şi indiferentă ca mine. Înseamnă că, Creatorul mă va aduce aproape de El şi eu voi putea să obţin adeziunea cu El.

Să ajungem la acest scop nu este uşor. Însă, adevărul este că ni s-a dat un grup, un mediu ca să ne ajute. Este necesar să creăm un asemenea mediu în avans, care să te poată sprijini în timpurile unei căderi. Dacă îl creezi, tu garantezi în avans, căci căderea ta va fi una foarte specială, blândă, de înţeles şi că va fi o licărire de Lumină în această cădere.

Întrebare: Ce este conceptul de credinţă în Cabala?

Răspuns: Credinţa este calitatea dăruirii.

Întrebare: Atunci de ce este spus: credinţa în înţelepţii noştrii? Ce este asta?

Răspuns: Credinţa în înţelepţi este o stare atunci când eu deja am înţeles cât de mult înţeleg ei situaţia şi, prin urmare, eu sunt pregătit să îi urmez ca un copilaş. În ciuda faptului că nu înţeleg despre ce vorbesc, însă ei susţin că asta este ceea ce trebuie făcut şi la fel fac şi eu.

Credinţa mea în ei este bazată pe faptul că eu le înţeleg sublimitatea. Mă supun superiorului ca un inferior. Prin urmare, credinţa este sentimentul măreţiei Partzuf-ului superior, a stării superioare, a sufletului superior.

Acest sentiment vine atunci când eu îl merit. Trebuie să lucrez din greu pentru asta.

Întrebare: Nu e faptul că cineva a spus ceva, iar eu trebuie să cred?

Răspuns: Nu. O asemenea abordare nu mă va salva. Persoana începe să creadă fie în stare de disperare, când nu mai are nicio altă alegere sau fie să treacă prin toate analizele şi să fie convins că aceasta este aşa.

Întrebare: Dar atunci care este diferenţa dintre religie şi Cabala?

Răspuns: Religia spune: “Trebuie să închizi ochii şi să crezi în ceea ce ţi se spune.” Iar Cabala spune: “O persoană nu are nimic mai mult decât văd ochii ei”.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 3/22/18

A cui viață este mai importantă?

Întrebare: De ce considerăm viața unor oameni ca fiind mai importantă decât a altora?

Răspuns: Pentru că nu vedem întreaga imagine, mecanismul general, sistemul comun al globalizării noastre. Aparținem unui singur sistem, suntem de fapt cu toții un singur corp.

Fiecare dintre noi este ca o celulă dintr-un corp care trebuie să aibă grijă de binele întregului organism. Dacă vedem faptul că umanitatea, la ultima ei analiză, este o singură persoană cu anumite organe și părți ale corpului, atunci cu siguranță vom înțelege că fiecare om contează.

Chiar și dacă o singură celulă din corp devine canceroasă… Iar asta, în esență, este calitatea specific a egoismului: începe să-i înghită pe toţi. În acest moment noi toţi ne asemănăm celulelor canceroase. Asta ni se dezvăluie acum: noi toţi existăm acum în sistemul universal uman, care este bolnav de un cancer general.

Dacă descoperim aceasta, atunci cu siguranţă vom înţelege că toată lumea trebuie să fie sănătoasă, adică să renunţe le egoul lor, să renunţe să-i mai folosească și să-i înghită pe ceilalţi şi să se schimbe spre a le dărui.

Acum, descoperind aceasta, noi vom vedea ca viaţa constă numai din avansarea tuturor în dezvoltarea și în contribuţia lor pentru societate. Dacă încurajăm societatea să ofere tuturor valori care sunt direcţionate numai spre asta, atunci noi vom vedea, desigur, oamenii care se vor obliga să fie utili societăţii umane. Apoi toţi vor fi egali. De aceea, viaţa cuiva nu poate să fie mai importantă decât viaţa altcuiva.

Masa rotundă de opinii independente. Berlin, 9/9/06

Este viața omului mai importantă?

Întrebare: Avem dreptul să considerăm viața omului mai importantă decât alte forme de viață?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să înțelegem că sistemul general al naturii este construit sub formă de piramidă. Este bazat pe nivelul mineral: întreg universul, toată materia fără viață, stelele și planetele care există în el. Aceasta este baza piramidei.

Apoi urmează nivelul vegetal pe Pământ, iar apoi, nivelul mai înalt, cel animal de pe Pământ, iar vârful piramidei este ocupat de nivelul vorbitor. Oamenii nu sunt parte din nivelul animal, nu vorbim de corpurile noastre, ci de vorbitor, de nivelul uman din noi.

De aceea, desigur că viața omului este cea mai importantă dintre toate formele și nivelurile naturii, nu fiindcă ne dorim asta egoist, ci pentru că noi includem toate celelalte forme ale naturii. Dacă tratăm natura corect, ne vom corecta pe noi înșine, precum și toată natura în general.

Toate dezastrele naturale și toate problemele – tsunami, secetele, răul pe care îl facem naturii, dezastrele ecologice – nu sunt până la urmă nimic mai mult decât un fenomen proiectat asupra naturii de către om. De aceea, cu siguranță, viața umană și rolul ei în natură sunt cele mai importante.

Vom constata că prin atitudinea noastră egoistă față de noi și de natură, cauzăm toate dezastrele și toate nenorocirile atât în societatea umană, cât și la celelalte niveluri ale naturii: animal, vegetal și chiar mineral. Dacă ne schimbăm pe noi înșine, atunci cu siguranță vom schimba și natura în ansamblu.

De aceea, e nevoie să înțelegem că dezastrele de mediu care frământă lumea azi și cele noi care sunt încă înaintea noastră, depind doar de atitudinea omului față de lume. Ele nu vin pentru că natura este deodată în dezechilibru. Noi cauzăm dezechilibrul în natură cu gândurile noastre.

 

Masă rotundă cu opinii independente, Berlin 9/09/06

Totul depinde de scop

Întrebare: „Nu există nimic în afară de El” este o mantră religioasă populară. Dar, care este diferența între eforturile unui om religios fără punct în inimă și eforturile unui cabalist de a revela prin fiecare acțiune a sa Forța Superioară, de a o iubi și de a fi în conexiune cu Ea?

Răspuns: Totul depinde de ce scop ne propunem: dacă este pentru plăcerea ta proprie sau pentru dăruire și iubire pentru Creator, prin ființele create.

Întrebarea este, ce vrei tu prin studiul și înțelegerea Cabalei, fiindcă „a primi pentru tine” nu va funcționa aici. Dacă acesta este scopul tău, atunci practică alte diferite tehnici spirituale, meditații, etc. și învață cum să te simți mai bine. Nu este nimic de acest fel în Cabala.

În timpul studiului Cabalei este necesar să investești mult efort, să transpiri, chiar să suferi până când vei învăța cum să te ghidezi corect, cum să atragi Lumina Înconjurătoare.

 

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 13/05/18

Sufletul – unul pentru toţi şi fiecare îl are pe al lui

Întrebare: Din ce părţi este cuprins un obiect spiritual numit “suflet”? este permanent ori este un subiect al schimbării?

Răspuns: Sufletul este cuprins din zece Sefirot. Se schimbă constant în funcţie de munca unei persoane asupra ei însăşi. Însă există tot timpul zece părţi conectate într-un singur sistem integral şi acesta este totul.

Sufletul este unul pentru toţi sau fiecare îl are pe al lui însuşi, la fel cum lumea noastră este una pentru toţi şi fiecare o are pe a lui. Dar ceea ce percepem în egoismul nostru se numeşte “lumea noastră”, “această lume” şi ceea ce percepem în proprietatea dăruirii şi poate chiar a iubirii, care iese din egoismul nostru, se numeşte “lumea spirituală” sau “sufletul”.

Întrebare: Sufletul şi lumea superioară sunt la fel?

Răspuns: Sentimentul lumii superioare este numit “suflet” sau cele “zece Sefirot”. Cele zece sefirot reprezintă scheletul sufletului.

Cuvântul “Sefira” vine de la cuvântul “luminos” (Sapir). Este un punct care a fost egoist şi care a devenit dăruitor, altruist. Prin urmare acesta străluceşte.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/10/18

Oamenii de ştiinţă care aplică şi cercetătorii

Întrebare: Scopul creaţiei este să încânte fiinţele create, să încânte omul. Acesta este punctul de început al muncii spirituale. De ce este atât de important să ne aducem aminte acest lucru pentru a avansa?

Răspuns: Trebuie să înţelegi că grupul este mai important pentru Creator decât tine, că misiunea ta este să-i împingi, să-i aduci în adeziune cu Creatorul. Ca orice cercetător, tu trebuie să pătrunzi în necunoscut. Să faci munca într-un grup ca fiind scopul tău şi totul va apărea în faţa ochilor tăi.

Pentru o persoană obişnuită totul este în mod aparent clar. Se joacă cu jucăriile ca un copil. În timp ce nouă nimic nu ne este clar, noi constant descoperim adâncuri mai mari, spaţii goale în noi, ca rezultat al analizelor noastre şi astfel încercam să dezvăluim creaţia, esenţa ei, sistemul şi forţele sale. Acesta este cel mai înalt nivel al muncii.

Există două tipuri de oameni de ştiinţă: oamenii de ştiinţă care aplică şi cercetătorii. Oamenii de ştiinţă care aplică ştiu legile şi încearcă să le aplice în diferite zone. Ei fac o muncă mare care este utilă umanităţii, însă ei nu se avântă în necunoscut. Cu toate acestea, exact aici stă cea mai mare muncă a omului, cea mai mare stare în care poate fi un om de ştiinţă.

Marile minţi, precum Einstein şi Newton, cum au făcut descoperirile? Ei nu au ştiut ce era pe cale să descopere până când, aşa cum se spune, “îţi cade un măr în cap”.

Când ajungem într-o asemenea stare prin propriile noastre eforturi, unde primim o “lovitură în cap”, iar apoi totul se deschide.

Din programul TV “Ultima generaţie”, 3/22/18