Intrebare: Mental, fiecare crede ca este gata si ca doreste sa se uneasca cu ceilalti, dar cand vine vremea sa isi indeplineasca dorinta, esueaza.

Raspuns: Esuam doar dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare din noi separat suntem gata pentru asta, dar impreuna nu suntem. Exilul in Egipt este diferit de celelalte. De ce au intrat in Egipt cu ajutorul lui Joseph? A fost Joseph (din cuvantul ebraic „Osef” „a cuprinde”) pentru ca el este suma tuturor fortelor si bazelor.

Raul este imposibil de dezvaluit, chiar daca toata lumea doreste asta. Pentru a obtine asta, trebuie sa fie indeplinita o conditie: trebuie sa exise dorinta de unitate. Fratii lui Joseph au fost virtuosi, si fiecare din ei a dorit sa il serveasca pe Creator, dar nu si-au dorit sa se uneasca. Nu au fost de acord sa se alature lui Joseph care este baza.

Dar cand au fost obligati sa intre in Egipt cu ajutorul lui Joseph, au inceput sa vada cat de mult au urat si respins ideea de unitate. Exilul insusi a fost revelarea urii fata de unitate. Doar cand aceasta ura a ajuns la forta maxima si cineva incepe sa-i  simta puterea asupra lui (insemnand pe de-o parte ca este subordonat Faraonului, dar pe de alta parte, sufera cu adevarat pentru ca nu poate implini nimic), trecerea apare.

Dar toate acestea se intampla datorita efortului de a ne uni, sa ne ridicam dorintei proprii de a face asta. Astfel, exilul este depasit. La fel si noi, stam la granita Egiptului, asteptand. Dorinta de a fi unul se manifesta in grija comuna, cand fiecare se gandeste si isi face griji in legatura cu unificarea interioara.

Ca rezultat, simtim ca este ceva intre noi care ne uneste, si vom deveni o inima. In acest punct, suntem o inima spirituala, o dorinta spirituala, suntem conectati cu Creatorul si avem nevoie de Lumina care ne uneste, astfel incat prin dorinta noastra comuna vom putea face acte de daruire fata de Creator.

 Din Discutii despre Munca spirituala  12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cateodata in timpul lectiei punem intrebari care ne arata slabiciunea, si ca nu avansam si avem succes asa cum ne-am fi asteptat. Vad ca nu respingeti acest gen de intrebari, ci mai degraba incercati sa raspundeti de fiecare data.

Raspuns: Invatam ca cu cat mai mult o persoana avanseaza, cu atat mai mult se simte inutil, lipsit de putere, marunt. Nu te simti rusinat pentru ca noi nu ne masuram cu cocosii din cotet ci cu Creatorul.

Daca sunt o gaina in cotet, atunci cu siguranta ma simt ca un zero. Dar daca Creatorul mi se reveleaza, este normal sa ma supun. Nu este nici o rusine in asta. Nici eu nu judec astfel de lucruri si nu ignor o persoana daca imi spune sa este slaba. Sunt familiarizat cu astfel de stari. Slabiciunea nu este o problema in acest punct. Dimpotriva, slabiciunea este atingerea sinelui in forma sa autentica, pe fundalul Lumini Superioare.

Dar apare intrebarea: I-a mai ramas persoanei  dorinta de a a atinge scopul in momentul in care si-a pierdut credinta in puterea sa, si isi mai doreste sa o obtina? In acest fel el cere corect ajutor.

Evident, fiecare trebuie sa experimenteze asta singur, si la fel sa explice tuturor prietenilor din intreaga lume ca atingerea personala a umilintei si constientizarea valorii scopului, ambele conditii sunt obligatorii pentru a putea trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate).

From the Talk on Spiritual Work 12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe masura ce urcam gradele spirituale, experimentam diverse contradictii, stari de confuzie cand nu intelegem nimic. Ca si cand ti-ai fi pierdut mintile complet. De fapt, cand treci de la un stadiu la altul, dorinta ta se schimba.

Mintea si-a insusit dorinta, doar ii serveste. Cu cat mai mare este dorinta, cu atat mintea ta creste ca sa ii serveasca dorintei, sa o ajute sa fie implinita. In acest fel functionam.

Cand dorinta ta este inlocuita de o alta, obtii o noua dorinta, si mintea ta anterioara dispare. Intre grade simti ca si cand informatia ar fi fost stearsa din „computerul” tau si tu nu mai stii cum sa operezi. Se spune ca Baal Shem Tov chiar a uitat litere si a trebuit sa invete sa citeasca „de la inceput”.

Aceasta este o stare speciala. In acest fel omului ii este aratat ca este doar o masina. Dorinta dispare, memoria dispare si simti ca nu mai stii sa faci lucrurile simple ca miscarea mainii sau a piciorului, ca sa nu mai vorbim de numele oamenilor sau lucruri care se intampla in jurul tau.

Asta poate parea absurd. Dar in acelasi timp o persoana intelege si simte ca toate acestea  i se intampla ei, si astfel incepe sa se analizeze din afara. Aici este punctul in care simti: „Asta mi se intampla mie. Priveste-ma! Chiar acum sunt un vas gol caruia ii lipseste senzatia si mintea. Voi primi o noua senzatie si minte!”

Aceasta este absolut o inlocuire. Primesti un nou „computer” si trebuie sa il incarci cu programe noi. Totul trebuie sa fie facut de la inceput.  In acest fel avansam.
Din Lectia zilnica de Cabala  12/24/2011, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pana cand unitatea va deveni o necestitate vitala, ea nu va prinde viata. Avem doua optiuni: Sau subliniem importanta unitatii intre noi, sau toate celelalte actiuni exceptand unitatea vor aduce inca Lumina care Reformeaza, dar ne va afecta negativ, demonstrandu-ne cat de deconectati suntem. Apoi, in sfarsit ne vom conecta din necesitate, ca rezultat al suferintei si durerii.

Sa presupun ca nu doresc sa imi mentin sanatatea si treptat imi ruinez organismul pana cand incep sa simt ca apar probleme. Acest sentiment ma obliga sa incep refacerea trupului.

Nu mentinem nici sanatatea spirituala a grupului, nu mentinem unitatea. Totusi studiem, diseminam Cabala si facem diverse actiuni. Acestea actiuni atrag Lumina care Reformeaza. La sfarsit, ne va arata care este problema. Daca nu am fi facut toate acestea, nu am fi simtit ca este o problema. Deci, exista un anumit beneficiu din asta: ne va ajuta sa realizam ca ne lipseste esenta.

Vrei sa Il gasesti pe Creator. Gandeste-te la „locul”, dorinta, unde este El revelat. Nu exista Lumina fara Kli (vas).

Din Lectia zilnica de Cabala 12/24/2011, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Citat din cuvantarea de la al 3-lea Forum Spiritual al Lumii „Spre constiinta integrala” din Arosa (Elvetia), 23 Ianuarie 2006:

Daca celula unui organism viu incepe sa se poarte egoist fata de celelalte celule, devine canceroasa, omoara intreg corpul si, ca urmare pe ea insasi. O celula canceroasa se divizeaza continuu. Devoreaza totul in jur, neavand nici un fel de obligatie fata de ele si nici o reactie fata de comenzile organismului.

De fapt, aceasta este cheia pentru toate problemele, nu doar spre cancer. Egoismul nostru dezvolta astfel de caracteristici, cu toate ca balanta unde totul traieste conform principiului echilibrului, armoniei si care tanjeste spre comfort este insuflata in natura la toate nivelele, fie ca este vegetativ sau animat. Intr-un fel sau altul, totul exista doar pentru a  mentine echilibrul si a evolua spre el.

Totusi, nu intelegem corect problema, si punctul nostru de vedere asupra dezechilibrului de forte este gresit de asemenea. Lipsa echilibrului in natura este necesar pentru a-l putea aduce la o armonie si mai mare. Intotdeauna avansam pe calea a doua stari: echilibru si dezechilibru.

Initial am existat intr-un echilibru perfect intre minus si plus. Toate sistemele organismului nostru au avut o activitate buna. Apoi, natura a creat in noi o stare de dezechilibru, si negativul s-a aratat din pozitiv.

De ce s-a intamplat asta? Pentru ca noi sa ne aducem la o stare mai buna. Cum am putea sa ne aducem singuri la o stare mai buna in echilibru? Negativul ne-a fost dat de Sus, de natura, in timp ce noi trebuie sa il echilibram cu o forta pozitiva, egala cu el. Aceasta actiune este produsa doar de noi.

Deci, natura ne forteaza sa ne egalizam singuri, creand intentionat dezechilibrul. De indata ce am ajuns la o stare echilibrata, se creaza din nou un minus suplimentar, de Sus, si singuri trebuie sa-l aducem din minus la plus, la o stare de echilibru.

Astfel, avansam daca intelegem corect ca in felul acesta Natura doreste sa ne ridice de la un grad la urmatorul. La inceput, egoismul nostru a fost evaluat la zero. Apoi a ajuns la minus unu. Apoi, a obtinut o valoare pozitiva altruista de plus unu, si iar minus doua grade egoiste, apoi plus doua grade egoiste si asa mai departe. In acest fel natura ne ajuta sa crestem.

Daca intelegem acest principiu, vom trece prin starile de „minus” ale coborarii cu usurinta, putand apoi sa iesim la gradul de ascensiune. Toti cei care merg pe calea spirituala simt asta.

„Ieri ma simteam atat de bine. Stiam si intelegeam totul, experimentand senzatiile subtile.  Totul imi era placut si usor de inteles, dar astazi simt ca m-am blocat. Nimic nu este clar, nu simt nimic si urasc totul. Totul este o prostie. Ce fac de fapt? Toti acesti asa-zis prieteni…”

Pentru noi, in acest moment este exact asa. De aceea ar trebui sa inregistram aceste stari. Va clarifica cum suntem si cum trecem peste ele. Mai tarziu vom incepe sa realizam treptat ca coborarile ne sunt date ca sa le putem compensa cu urcarile. Trecand prin astfel de actiuni pas-cu-pas, avansam, dar doar daca intelegem ce trebuie facut.

Din pacate, oamenii in general fac exact opusul. In loc sa intareasca plusul, vor sa anihileze minusul. Aici Cabala ne avertizeaza: „Nu o face!”

Minusul este toata energia noastra, toata intelegerea noastra, toata starea noastra de constienta. Cu cat mai mare este dorinta une persoane, cu atat mai sus se afla. Poate mai mult, bun sau rau, nu conteaza. Cheia este o dorinta mare. Nu o distruge sau cobori la nivelul vegetativ.

De fapt, egoismul este vehicolul nostru, instrumentul nostru, care ne ajuta sa mergem mai departe. Nu trebuie sa il eliminam, de fapt nu putem oricum. Crestem constant egoist si ajungem la o criza egoista astazi, cu siguranta pentru a incepe sa o  folosim si sa o realizam corect.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna conectarea dintre depresie si natura noastra?

Raspuns: Depresia este senzatia de goliciune a dorintei. Exista dorinte, dar nu exista implinire. Este cea mai vie manifestare a naturii noastre. De fapt, Creatorul creaza dorinta, iar aceasta dorinta tanjeste sa fie implinita. Aceasta este natura noastra.

Dorinta colectiva unde ne aflam cu totii sau fiecare mica dorinta individuala, este alcatuita din cereri de implinire. Cand dorintei ii lipseste implinirea interioara, intrebarea este unde este implinirea. Daca este undeva aproape si dorinta simte ca este aproape dar nu inauntru, apare depresia.

Daca aceasta implinire nu ar fi existat, atunci nu ar fi nici depresia. Cine poate stii ce fel de desertaciune simt? Cum ar putea stii niste tarani din Africa ca le lipseste laptopul sau masina de spalat? Dar daca implinirea viitoare, care ar putea fi,dar care nu este inca in tine, apare in viziunea ta, in senzatiile tale, face sa apara depresia.

Deci, depresia caracterizeaza nu o persoana primitiva, ci mai degraba pe cineva avansat. Si, cu cat mai mult mergem inainte, cu atat va fi mai multa depresie,  deoarece dorintele s-au maturizat si, la fel, acum suntem constienti ca ne lipseste implinirea.

Este evident cum in ultimii patruzeci de ani depresia a fost imprastiata pe tot cuprinsul lumii. Astazi este una din problemele de varf. Mai mult, a devenit si o boala. Va continua sa creasca si nu o vom putea opri.

In viitorul apropiat, va trebui sa legalizam si sa vindem droguri tuturor celor care vor. In principiu, vom fi fericiti sa luam orice ca sa nu mai simtim depresia. Dar nu o vom putea invinge. Va veni vremea cand persoana vede problema „rezolvata” in fata lui sau ei dar nu va putea folosi drogurile. De ce? Pentru ca vor simti ca nu acesta este raspunsul la intrebarea lor, „rezolvarea” vidului interior.

De aceea, batalia cu depresia este batalia majora a omului cu desertaciunea sa si exact asta il impinge inainte. Deci, prin numarul celor care sunt deprimati putem vedea cat de aproape este umanitatea de a-si constientiza raul.

Nimic nu ii va fi de ajutor in afara unui angajament decisiv, ferm si dinamic pentru o societate corectata. Doar acolo isi va putea suprima depresia si foarte intensiv, doar deconectandu-se, oprindu-si sentimentele si avand incredere in mediu ca si cand s-ar arunca in apa. Nu exista alt leac, numai influenta mediului. Iar ca rezultat, implinirea apare si imediat va elimina depresia.

Din Lectia a 2a a de la Conventia din Berlin dinn 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala se dezvaluie fiecarei persoane individual si intregii umanitatii pentru a le raspunde la intrebari. Oamenilor nu le pasa de teorie, de numarul de ingeri din cer, sau de Partzufim superior. Ii intereseaza un singur lucru: Ei au nevoie sa isi implineasca dorintele. Si la un moment dat vor simti ca aici par sa primeasca raspunsurile.

Pana acum nu stiu ce vor, dar cum diseminam Cabala, trebuie sa le explicam unde gasesc ceea ce cauta. Ca si o mama care simte doar uitandu-se la copilul ei ce are nevoie, ce e bine sau rau pentru el. Stie de ce plange, ce doreste si ce il doare.

Trebuie sa simtim umanitatea in acelasi fel, sa prevenim loviturile, si pe masura ce aceasta dorinta creste sa incepem sa o dezvoltam putin din timp pentru ca sa o putem indrepta direct inspre bine si sa evitam suferinta. Nu este nevoie sa asteptam ca o foamete cumplita sa apara si sa faca oamenii sa sufere. Trebuie sa oferim oamenilor implinirea din timp. Lasa-i sa incerce si sa vada! Trebuie sa le explicam unde este directionata dorinta lor. Despre asta este vorba in diseminarea Cabalei.

Pe cei care deocamdata sunt satisfacuti cu modul lor de viata trebuie sa ii lasam in pace. Iar la restul trebuie sa li se explice unde pot gasi implinirea golului pe care il simt. Oamenii trebuie sa inteleaga ca o dorinta speciala este revelata in ei chiar in acest moment.

Pana acum ii lipsea cu desavarsire forma. Trebuie sa fie „formatata” si „racordata” la un nou program sau sistem, ca si un computer care pana acum era doar o bucata de metal sau plastic si trebuie sa „il aducem la viata” pentru a invata cum sa lucram cu programele. Apoi vom putea folosi aceasta dorinta a noastra.

Pentru toate acestea, este nevoie de o forta speciala care o primim datorita eforturilor noastre in grup, in studiu si urmarirea lectiilor. In acest fel treptat ne vom „reformata” si in functie de asta incepem sa adoptam o noua informatie spirituala care ne da implinirea si ne ajuta sa ne gasim directia in viata.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/24/2011, “Intelepciunea Cabalei si esenta sa”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca nu trebuie sa ne suprimam egoul, ci mi degraba sa ii marim partea pozitiva. Ce ati vrut sa spuneti cu asta?

Raspuns: Este vorba despre care merge pe calea spirituala si intra in grupul Cabala. Cum poate cineva sa isi mareasca partea pozitiva cand el este in cadere?

Cand ma simt rau iau o pastila iar cand sunt in pasa proasta merg sa dansez. Dar facand aceste lucruri, nu imi suprim sau neg egoul chiar deloc. Daca te simti bolnav, faptul ca stii asta este bine, dar nu te chinui singur. Nu esti tu! Este doar o parte mica a egoismului tau care ti se arata. Nu o lua personal.

Negativul evolueaza constant in persoana pentru a dezvolta partea pozitiva. Ce este acest pozitiv? Nu este anihilarea egoismului sau echilibrarea lui in viata corporala. In nici un caz nu ar trebui sa compensez un minus cu un plus pamantesc. Nu conteaza cat de cumplita poate fi senzatia mea, doresc sa compensez minusul doar cu un plus spiritual. Altfel, as fi la fel cu „reformatorii” lumii.

In orice situatie, nu compensez negativul reducandu-l. De fapt, imi este dat deliberat intrucat nimic nu este intamplator in viata. Deci ce ar trebui sa fac? Trebuie sa imi cresc relatiile pozitive cu grupul, cu mediul potrivit. De ce? Pentru ca intregul meu viitor depinde de conectarea noastra reciproca intr-un sistem complex.

Daca egoismul evolueaza in mine, atunci este singura decizie corecta. Plusul meu sta pe calea spre grup. Daca in intregul meu egoism imi cresc conectarea pozitiva cu mediul, atunci este o forta cu adevart altruista cu care contrabalansez forta egoista. Concluzia este ca ma ridic la stadiul urmator prin compensarea minusului.

Atunci, si nu este nevoie sa o spun, un nou minus apare in mine, si trebuie sa ma inradacinez din nou in grup.  Dar in acest punct, grupul mi se pare chiar mai rau. „Idiotii, manechine cu inima de piatra. Nu-mi trebuie nimic oricum, plec sa ma racoresc”.

Astfel, persoana trepatat isi apleaca capul – din nou, si se intoarce la mediu pana cand obtine conectarea completa. Natura ne incurajeaza sa facem la fel, astfel ca suntem impreuna intr-un intreg. Deci, criza globala si totala dependenta a unuia fata de celalalt, ne arata in ce directie trebuie sa ne corectam.

Deci, am stabilit ca nu trebuie sa lucram impotriva egoismului, ci sa lucram sa il folosim in mod corect. Iar ca rezultat minusul il transformam in plus. Altfel, niciodata nu il vom avea.

”Eul” meu este un tranzistor, la fel ca si rezistenta necesara pentru obinerea curentului de la o sursa. Minusul si plusul creaza tensiunea care atrage si imi formeaza realitatea. De aceea, obtinand un anumit potential intre minus si plus, incep sa vad intreaga imagine a lumii superioare pe „ecranul” meu.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Trecem printr-o multime de stadii. Cat de important este sa mentinem calea sau sa le inregistram pentru a putea trece prin aceste stadii constient?

Raspuns: Buna intrebare. Chiar la inceputul drumului meu mi-am intrebat si eu la fel profesorul: trebuie sa pastrez cursul tuturor starilor mele? „Astazi, simt in felul asta si ii vad pe ceilalti in felul asta”. Ajuta daca notez fiecare stare in care ma aflu: eu, cum ma vad pe mine si cum ii vad pe ceilalti, cat de bine inteleg, sunt constient de mine in aceasta lume si de lume in general. Ar trebui sa stabilesc, sa spunem, zece aspecte si sa incerc sa le  revad o data pe zi sau poate o data la cateva zile (in functie de felul in care starile mele se schimba)?

Profesorul meu spunea ca merita sa faci asta la inceput. Ajuta. De exemplu, ma uit inapoi si vad ca am mai trecut prin ceva similar si nu s-a intamplat nimic rau, am trecut peste. Sau folosesc inregistrarile pentru viitoarele stari.

Cat de mult ajuta asta in avansarea personala? Este imposibil sa revezi toate detaliile trecutului, oricat de mult ai incerca. De fapt, acum traiesti in starea urmatoare si nu poti simti ca si cum ai fi in trecut. Nu il mai intelegi in felul in care a fost; esti ca si o alta persoana acum, complet diferita.

Coboram de Sus de-a lungul celor 125 trepte spirituale si convietuim cu sute de mii de Reshimot (inregistrari informationale). Fiecare Reshimo este o stare spirituala care contine toate lumile, universurile si totul acolo este un intreg.

Deci, cand acest Reshimo lucreaza in mine, pot simti si gandi doar ceea ce imi dicteaza. Cand  Reshimo pleaca, este ca si cand am apasat pe butonul de stergere si nu mai stiu sau inteleg nimic. O alta Reshimo apare, iar eu actionez in functie de asta.

Suntem un sistem care constant experimenteaza Reshimo, gena informationala, care apare in el.  Traim prin aceste gene. O secventa a acestor gene ne da senzatia de viata, de flux, de miscare.

De aceea, sa fii acum in starea de astazi si sa citesti despre starea in care ai fost acum doua saptamini, s-ar putea sa nu mai intelegi nimic, deoarece nu mai traiesti in starea aceea acum. Incearca si vezi singur. Dar totusi este folositor, cel putin ca sa te faca sa intelegi ca nu te intelegi nici macar pe tine.

Din Lectia a 2a de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este cunoscut faptul că grupul lui Rabbi Shimon a atins unitatea prin scrierea reciprocă a Zoharului. Este aceasta, de asemenea, o metodă corectă pentru noi în zilele noastre? Ar trebui să încercăm să ne unim prin formarea de grupuri mici şi. împreună să luăm un articol şi să încercăm să-l dezvoltam? Sau acest lucru doar ne va deruta, deoarece fiecare dintre noi este in propriul stadiu de dezvoltare, diferit de al altuia?

Răspuns: Autorii Zoharului au fost, de asemenea, pe diferite stadii de avansare;  Nu au fost toţi egali. Fiecare dintre cei zece autori ai Zoharului corespundea cu unul din cei zece Sefirot, în funcţie de natura lor şi rădăcina sufletelor lor. Cu toate acestea, fiecare dintre ei si-a anulat complet ego-ul şi a putut să se unească cu ceilalţi, în măsura deplina a naturii lor.

Acesta este motivul pentru care fiecare a fost capabil să atingă 125 de grade ale scării spirituale, insemnand propria sa corecţie finala (Gmar Tikkun). Şi împreună s-au putut conecta pe cel mai înalt nivel posibil de unificare a sufletelor, motiv pentru care au dezvăluit toata Lumina, iluminarea superioara, care coboară la noi din Arich Anpin denumită în continuare „Zohar” (un tip special de Lumina ).

În mod clar, nu suntem nici macar aproape de a fi langa aceste grade; toţi suntem „morti,” asta este, scufundati în dorinţele noastre egoiste. Noi nu suntem gata şi nici nu avem dorinţa de a ne conecta unul cu altul. Ne confruntăm cu multe lupte şi corecții până când vom atinge o anumită formă de unitate.

Dar dacă vom încerca să imitam adulţii, asa cum fac si copii prin jocurile pe care le joaca, atunci vom atrage Lumina de la acea stare perfectă care există deja. Aceste suflete, autorii Zoharului, au descoperit-o şi au format-o prin ascensiunea lor de jos în sus.

O scara de lumi (cinci lumi, fiecare conţinând cate cinci Sefirot, fiecare conţinând cate alti cinci Sefirot, în valoare totală de 125 de grade), coboară de sus in jos, din Lumea Infinitului. În acest fel, Lumina coboară spre noi de sus in jos: Yechida, Haya, Neshama, Ruach, Nefesh (NaRaNHY în ordine inversă). Aceasta se numeşte o ascundere, reducerea de Lumina sau lumi (cuvântul „lume”, „Olam” în ebraică, vine de la cuvântul „alama,” „ascundere”). Cu alte cuvinte, deasupra acesteia este 100% din Lumina, iar mai jos 0% din ea. Acesta este sistemul de lumi (ascunderi).

Există suflete în lumea noastră, în care dorinţa menţionata ca „om” sau „Adam” (similar cu Creatorul), se trezeşte, este temelia omului în spiritualitate. Apoi, această dorinţă începe să crească. Cum să crească? Trebuie să se conecteze cu altele nouă, chiar si la cel mai mic grad de unificare. În acest fel, ele continua sa se conecteze chiar si mai puternic, până când ating cel mai mare grad de unitate între suflete.

De-a lungul istoriei au existat suflete care au obţinut unificarea unul cu altul si sunt toti conectati cu ceilalti pe diferite niveluri de pe această scară de grade. Toti autorii Zoharului au atins cel mai înalt grad împreună şi, pentru acest motiv, Lumina pe care au adus-o prin această carte este atât de mare încât aceasta influenţeaza şi străluceşte pentru toată lumea. Acest lucru se datorează faptului că ei iau Lumina Infinitului şi sunt capabili s-o aducă la noi, cu condiţia ca din partea noastră, cel puţin sa vrem să crestem un pic catre ei.

In Zohar, întreaga Lumina sau o parte din ea, este întotdeauna dezvăluita în măsura gradului de unificare, gradului de daruire, precum şi similitudinii între dorinţa (Kli) şi Lumina. Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa ne conectam cât mai mult posibil, atât cantitativ, cât şi calitativ. Vom primi aceasta Lumina în funcţie de capacitatea noastră de a atinge cel puţin prima treapta a celor 125 de grade.

La urma urmei, ce reprezinta toate aceste 125 de grade? Gradul de Nefesh conţine, de asemenea, toate cele cinci Lumini: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida (NaRaNHY), şi fiecare dintre ele are, de asemenea, NaRaNHY propriu. Prin urmare (NaRaNHY) х (NaRaNHY) х (NaRaNHY) = 5х5х5 = 125 de grade.

Având în vedere că Lumina este împărţita în funcţie de gradul de Aviut (grosimea) dorintei, putem realiza conexiunea noastra, astfel incat sa ne ridicam deasupra acestei grosimi şi sa ne conectam în ciuda ego-ului nostru. Lumina ne va influenţa, ne va corecta şi apoi ne va implini, în măsura  capacitatii noastre de a anula acest Aviut, împreună cu dorinţa noastră de a-l folosi pentru a ne uni.

Nu este nimic aici, în afară de aceste două componente, Lumina şi Kli-ul şi gradul legăturii dintre ele, numit „ecran” sau  „intenţie”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/24/2011, „Introducere in Cartea Zohar,” articolul „Magarul sofer”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→