Intrebare: De ce coborarile sunt mai impresionante decat urcarile?

Raspuns: Deoarece suntem egoisti. Am fost creati din dorinta de a ne bucura, care experimenteaza placerea sau suferinta. Nu exista mijloc intre ele, si deci chiar cand sunt intr-o stare neutra unde si placerea si suferinta lipsesc, ma simt rau. Imi lipseste placerea. Intotdeauna cer pozitivul; zero nu imi ajunge.

Acesta este motivul pentru care persoana este nesatisfacuta. Are casa, servici, mancare din plin, dar totusi ceva lipseste. Ori iarba e mai verde la vecini ori viata este lipsita de sens.

Dorinta noastra egoista nu este satisfacuta cu ce are. Ca rezultat suferim din cauza lipsei de completare, iar aceasta completare trebuie sa cresca la fel cum ne creste si egoismul.

In plus, sursa noastra este Creatorul, care ne-a creat. El este unicul, singurul si de neinlocuit iar  fiecare din noi simte asta. Deci cum putem gasi implinirea pentru cineva care este atat de unic?

De aici reiese ca noi niciodata nu putem gasi satisfactia, nici prin placere nici prin auto-realizare. Aceasta este natura egoismului. Cea mai mica coborare este de ajuns pentru ca tot eroismul sa ni risipeasca intr-o clipa. Am fi de acord cu orice doar sa nu ne mai simtim goi pe dinauntru!

Dorinta pentru placere depinde in intregime de Lumina. Atat timp cat primeste Lumina, este plin de energie, chiar daca nu intelege de unde vine acea energie. Dar pe masura ce Lumina se distanteaza, se simte neajutorat si ar fi de acord cu orice doar ca sa schimbe cumva situatia.

Priveste lumea: exista terorism, crime, hotie si minciuni. Pare ca daca ii dai fiecarei persoane ceea ce doreste nimeni nu ar face ceva rau. Deci a cui e vina? Este a Creatorului, care nu ni se reveleaza si deci ne arata lucruri rele. Tot ce ramane este sa tragem cocluzia potrivita din cele de mai sus.
Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 11/16/10, Introducere la  Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Suferinta, Zohar - Niciun comentariu→

Care este sfarsitul corectiei pentru care ne zbatem? Este o stare permanenta pe care initial Creatorul a creat-o.

Noi suntem in aceasta stare chiar si acum; nimic altceva nu a fost creat, doar Lumea Infinitului. Totusi, pentru a percepe si realiza ca existam in acest stadiu, Creatorul a pregatit o iesire din aceasta stare in senzatia „acestei lumi” si consecventa intoarcere la ea.

Se refera la calea in jos ca la o coborare a lumilor, care a mai fost de asemenea interpretata in spargerea kelim (vaselor) si formarea celor 125 grade spirituale. Toate acestea sunt pregatirea care se manifesta pentru noi de Sus in jos si apoi ne reintoarcem acasa.

Initial, fiecare dintre noi suntem un punct (ca o samanta) in Lumea Infinitului. In lumea noastra, fiecare dintre noi este de asemenea un punct. Simplu, acest punct a devenit egoist (o dorinta egoista spre Creator, in intelesul vietii) in timpul coborarii de Sus in jos, si a fost crescut peste masura de catre egoism (dorintele acestei lumi).

Ne intoarcem la Malchut al Lumii Infinitului prin cele cinci lumi ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya) si Adam Kadmon. Pe masura ce urcam, ne crestem  dorinta fata de Creator, proprietatea de a darui, si castigam independenta.

Ca rezultat, fiecare devine Infinitul (in functie de marime si calitate). Apoi, ca niciodata inainte, Infinitul tuturor se umple cu Lumina NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida) in locul Lumini anterioare al lui Nefesh.

In aceasta lume avem Reshimo spiritual (gene spirituale, reminiscente) asemanatoare unei seminte care contine informatia despre corp si despre intregul proces al dezvoltarii sale. Punctul Reshimo de asemenea contine toate informatiile despre calea spirituala si despre felul in care el va vedea Lumea Infinitului in perceptia sa.

Cu toate acestea, totul este pre-determinat. Pe masura ce imi realizez Reshimo-ul meu si il fortez sa se dezvolte, imi implinesc senzatia de independenta. Acum exist in mod constient, simt si iau decizii constiente. Am ajuns la gradul spiritual de „Eu” care se dezvolta din Reshimo ca si o crestere, o forma umana independenta iesita dintr-o samanta in lumea noastra.

Avem un punct si, cu privire la volum are nevoie sa se dezvolte la infinit. Fiecare persoana trebuie sa devina asemeni Creatorului. In aceasi timp, fiecare persoana urca in Lumea sa a Infinitului iar acolo, toate infiniturile se unesc.

Ca sa afli de ce depinde acest proces, citeste Trebuie sa fii gata pentru mine!
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/7/10, Rabash, Scrisoarea #40

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare (de la o femeie): Am vorbit despre faptul ca trebuie sa cerem totul doar de la Creator. Dar ce trebuie sa fac daca sunt timida? Sau poate nici macar nu merit sa Ii cer ceva?

Raspuns: Ti-as recomanda sa nu Ii ceri, ci sa pretinzi. Si femeile stiu sa faca asta foarte bine.

Intr-o nota mai serioasa, daca ne rusinam sa ii cerem Creatorului, inseama ca simtim ca inca sunt distanti fata de El, ca nu avem nimic in comun cu El.

Barbatii adesea se simt mandrii la inceput si se poarta ca si cocosii: „De ce trebuie sa Ii cer ceva? Ce ar trebui sa Ii cer?” Deci pe de o parte exista rusine si pe de alta parte mandrie. Totusi, ambele senzatii in timp se vor depasi. Daca cineva este inclus in grup, se va intampla chiar foarte repede.

Te-as sfatui sa fii mai impertinenta.  Creatorului ii place cand o persoana spune: „Merit asta. Trebuie sa ma ajuti!”

Din lectia “Nu exista nimeni in afara de El” din 11/12/10

Filed under: Femeia, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Care este sursa bucuriei? Daca vorbim despre bucuria egoista, baza sa este implinirea prin primire. Un copil este fericit cand ii dai ceva si plange cand ii iei inapoi. O persoana mai dezvoltata experimenteaza bucuria din actiunile bune sau rele. Am furat si nu am fost prins deci sunt fericit, sau poate am facut ceva pentru cineva si asta ma bucura.

Totul depinde de ce anume bucura persoana. Dar bucuria este intotdeauna declansata de faptul ca dorintele egoiste ni se implinesc. Nevoile noastre primare sunt mancarea, familia, sanatatea, puterea si cunoasterea. Totusi problema consta in neputinta de a ne implini prin ele.

Lumina Superioara, placerea care doreste sa ne implineasca cererea, este un plus iar dorinta este un minus. Cand plus intalneste pe minus, un scurt circuit apare, insemnand ca cu cat mai repede intalnesc dorinta cu atat mai repede ea dispare.

Dar acolo este o alta forma de a primi placerea, si gasim un exemplu asemanator in electronica. In loc de a scurtcircuita plusul cu minusul direct sau a primi placerea prin dorinta, creez un rezistor intre ele, un ecran de rezistenta. Este acum posibil sa conectez plusul si minusul prin rezistenta fara sa anulez nici una din ele, si va putea aduce un rezultat pozitiv. In felul acesta eu experimentez viata.

Din  Kabbalah pentru Incepatori, “Fericirea” 10/28/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→