La Stiri: (tradus de pe MediaPortal.ru): Sergei Litvintzev un psihiatru din Saint Petersburg a sugerat ca rusii ce se simt fericiti sunt bonlavi mental. De fapt, 72% din populatia Federatiei Ruse se considera ca fiind fericiti.

Dr. Litvintzev a afirmat ca sentimentul de fericire fara vreun motiv anume este  un simptom al unor dezechilibre mentale. De exemplu “oamenii cu sindromul maniacal simt euforia fara vreun motiv”, spune el.

Comentariul meu: Intr-adevar, poate ca e mult mai bine asa. Dar egoismul crescand al umanitatii va elimina in cele din urma sentimentul fericirii din noi toti.

Filed under: Stiri - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să ceară ca punctul în inimă să se trezească în cel drag?

Răspuns: Dezvoltarea noastră este similară cu cea a unui embrion în pântecul mamei. Fiecare parte se dezvoltă conform unei anumite viteze și într-o anumită ordine. Nu înțelegem de ce se întâmplă asta, dar în timp ce studiem Sefirot și cele trei linii – KaHaB, HaGaT și NHY – această dezvoltare ne devine mai clară (este explicată în detaliu în Studiul celor zece Sefirot, partea 11 și 12).

Nu pot vorbi despre începutul individual al dezvoltării pentru că asta depinde de rădăcină sufletului individual. În timp ce copiii sau nepoții mei este posibil să nu aibă ce face cu Cabala și pot fi indiferenți față de spiritualitate, o persoană se trezește undeva în Alaska și nu poate trăi fără asta.

Asta depinde dacă sufletul și-a atins dezvoltarea. De asta nu ar trebui să mă rog Creatorului să schimbe ordinea normală de dezvoltare a embrionului. Trebuie doar să lucrez în grup cât mai mult posibil. Principalul nostru obiectiv este de a obține unitatea între noi!

Prin asta, vom turna un flux de sânge proaspăt, rapid și puternic în  acest fetus în dezvoltare. Vom accelera dezvoltarea normală și toată lumea se va dezvolta mai repede în timp ce își mențin hotărârile corespunzătoare. De aceea trebuie să ne accelerăm dezvoltarea și prin aceasta să accelerăm dezvoltarea generală.

Din lecția 8 Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zoharul, Introducere la Zohar, BeLaila De Kala (Noaptea miresei), paragraful 128: …Zeir Anpin se unește cu Malchut și ea își vede soțul… Pentru că ea nu va fi în stare să-și vadă soțul până când nu sunt împreună. Și depind unul de celălalt.

Malchut încorporează toate sufletele. Fără ele, ea este doar un punct în Lumea Atzilut, un punct de Keter care nu are nimic al ei.

Sufletele sparte, în alte cuvinte eu și grupul, se găsesc dedesubt, în lumile BYA. Vreau să mă unesc cu prietenii mei și dorințele mele se ridică către Malchut. De acolo, ea le ridică către Zeir Anpin și de acolo chiar mai sus, către Infinit (Ein Sof). Apoi, ca răspuns de la ea, eu primesc puterea de a urca. În acest fel, singurul lucru care merge la Malchut este dorința mea de a deveni parte din grup, atunci când eu mă strădui pentru asta.

O vreau chiar mai puternic și numai acest tip de presiune se ridică deasupra și devine încorporată în Malchut de Atzilut. Numai ea constituie MAN, cererea adevărată pentru corecție.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/15/10, “Hakdama, Laila de Kale (Noaptea miresei)”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Capitolul BeShalach (Când Faraonul a trimis), paragraful 470: … așa cum este scris, Pentru că sigur voi șterge de tot memoria lui Amalek. Șterge de tot este sus, Voi șterge de tot, jos. Memorei înseamnă memoria de sus și de jos.

Sus și jos nu vorbesc despre lumea noastră, deoarece nu aceasta este subiectul corecției: nu există nimic de corectat în ea. Această lume în care trăim, în corpurile noastre (exact ca alți oameni),  înainte ca punctul din inimă să se trezească în noi și să găsim un grup prin care ne conectăm cu spiritualitatea, nu are nimic de a face cu corecția și/sau cu spiritualitatea.

Vorbim despre dorințe care au originea în punctul din inimă și, mai târziu, sunt încorporate în grup (adică în ansamblul celorlalte puncte în inimă cu care trebuie să ne reconectăm împreună). Zoharul vorbește numai despre acest proces. Restul realității pe care o observăm în jurul nostru nu are nicio legătură cu corecția sau spiritualitatea.

Vedem o imensă lume materială în jurul nostru, dar ea nu există în spiritualitate. Ne este dată doar pentru a ne servi ca baza din care pornim viețile spirituale. Relativ la lumea spirituală, lumea noastră nu există. Este o realitate imaginară, din care putem intra în spiritualitate în mod independent, de unii singuri.

Creatorul ne-a doar un punct în inimă care ne permite să avansăm. Dacă trecem starea noastră interioară printr-un filtru care separă lumea spirituală (autentică) de ce nereală, numai punctele în inimă ar trece prin acest filtru. Restul acestui tărâm ar fi oprit de filtru și ar dispărea, pentru că pur și simplu nu există.

În alte cuvinte, realitatea noastră imaginară are numai un singur scop: să permită punctelor în inimă să intre în spiritualitate. Trebuie să continuăm să trăim în această realitate până când reușim să conectăm toate punctele în inimă într-un singur tărăm spiritual și astfel să ajungem la o corectarea completă (Gmar Tikkun). După aceea, această lume imaginară va dispărea.

Până atunci, lumea noastră nu dispare. În fiecare acțiune a corectării (de la prima la ultimă), trebuie să stăm în această imagine nereală a lumii noastre materiale pentru că aici începem de fiecare dată o nouă rundă a corecției.

Este scris despre Rabbi Shimon (atutorul Cărții Zohar), faptul că înainte de ultima sa corecție, s-a identificat ca Shimon de la  piață, adică a căzut în această lume și a simțit numai această dimensiune a vieții. Din această lume, a reușit să obțină cel mai înalt nivel al corecției.

Acesta este motivul pentru care realitatea imaginară pe care o numim lumea noastră este așa importantă: ea ne furnizează o senzație a separării de spiritualitate. Pentru că simțim separarea, noi reușim în mod independent să ne corectăm fiecare parte a dorințelor necorectate. O facem cât timp stăm în această lume, din absență, în care tărâmul spiritual este total absent.

De aceea este această lume este așa de importantă. Fiecare trebuie să ducă o viață normală: să aibă o slujbă bună și o familie, să studieze și să completeze ceea ce această lume ne cere. Fără această lume nu vom deveni similari cu lumea spirituală; nu ne vom corecta sau nu vom intra în spiritualitate.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 11/15/10, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Capitolul BeLaila DeKala (În noaptea miresei): … Sitra Achra are doar o mică iluminare a Malchut. Este privită ca Shoresh (rădăcină) și este suficientă pentru persistența Klipot… Această Shoresh este denumită și un fir subțire, adică o rădăcină mică pentru păcate. Este scris despre asta: La început, este înrudită cu o pânză de paianajen și, mai târziu, devine ca un colac de cabluri.

Klipa sunt Kelim care nu sunt capabile să se corecteze încă, prin intenția de dăruire. Vorbim despre dorințe foarte puternice și importante, în care cele mai mărețe Lumine vor fi revelate mai târziu, la corecția finală. În principiu, nu avem posibilitatea să facem nimic cu dorința pentru plăcere. Putem numai să sortăm părți din ea și să decidem cu care dintre acestea suntem în stare să lucrăm în condiții variate.

Cât despre restul dorințelor, trebuie să le închidem și să le păzim constant astfel încât să nu iasă și să ne atace. Toți inamicii lui Israel, adică aceia care urăsc aspirația direct către Creator, sunt chiar dorințele egoiste cele mai mari, pe care nu le putem corecta încă. Tora le numește națiunile care nu lasă Israelul să existe.

Desigur, înțelegem că războaiele din ea sunt trezirea egoismului, care este în beneficiul unei persoane. Ele îi permit acesteia să aleagă dorințele necorectate și să le ucidă, adică să găsească mereu părți noi în ele, care pot fi corectate și atașate ei pentru a fi folosite de dragul dăruirii.

De fapt, eu le simt înăuntrul meu. Nu este suficient ca să le tai, pur și simplu și să nu le mai folosesc. În faza curentă eu le corectez, dându-le o mică iluminare, simbolizată prin litera Kuf (ק), a cărei parte de jos coboară sub linie, aducând puțină luminescență în lumile BYA și în Klipot care există acolo.

Este la fel ca în cazul unei persoane bolnave din camera de urgență, conectată la o mașină care îi asigură funcțiile vitale. Nu înseamnă că pretind că aceste dorințe nu există în mine, ci din contra, admit că există și că eu le conduc. Reise că ele depind de mine, pentru că eu asigur o mică scânteie de viață  în ele.

Avem nevoie de Klipa pentru că, ca o coajă, ea protejează fructul în perioada creșterii. Fără aceste acțiuni, nu suntem în stare să o corectăm pe Malchut.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/18/10, Zoharul

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→