Dorinta Creatorului in ceea ce ne priveste e sa primim de la El placere. Acesta este planul creatiei. Deoarece El este Bun si Face Bine singurul lucru care Îi lipseste este cineva care face bine peste. De aceea El ne-a creat dintr-un material numit ”dorinta de placere”.

Dar de ce sa ne bucuram? Precis de El. Cand dorintele noastre simt ca Creatorul este aproape, ca El o indeplineste si este unit cu ea, experimenteaza placere. Pe de alta parte, cand creste distanta de Creator , ea se simte in relatia cu El din punctul din care ea sufera si se simte goala. Deci, intotdeauna, noi il simtim numai pe Creator!

Materialul nostru este sensibil la simtirea si prezenta Creatorului. Daca el il simte pe Creator mai mult, Îl percepe ca fiind placere, daca Îl simte mai putin, Îl percepe ca fiind suferinta. Asta se intampla pana cand distanta dintre dorinta de placere si Creator se mareste din ce in ce mai mult, in final atingandu-se starea de pierdere completa a contactului cu El. Atunci, dorinta de placere se regaseste pe ea insasi in aceasta lume, unde nu exista nicio conexiune intre placere si sursa.

Eceasta separare este necesara pentru ca noi sa putem dori sa ne unim cu El si sa ne bucuram de El cu acordul nostru si sa intelegem ca nu este nimic mai dulce si mai bine decat sa fii unit cu El. Aceasta actiune mutuala se numeste “Zivug” (unirea spirituala) cand devenim inclusi unul in altul atat de mult incat este imposibil sa ne distingi si sa ne separi pe unul de celalat. Aceasta este unitatea pe care trebuie sa o atingem. Si daca vom obtine tot ceea ce este necesar pentru asta, atunci vom incepe sa-L simtim pe Creator, sa ne unim cu El, si sa simtim imbratisarea Lui.

Din lectura din 11/2/10

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Baal HaSulam in “Interpretarea Ratiunii”: “ Fiecare om este obligat sa ajunga la radacinile sufletului sau. Asta inseamna ca aspiratia pentru scopul celui creat sa fie adeziunea cu calitatile Lui. Calitatile lui sunt Sfirot-urile Sfinte si aceasta este interpretarea ratiunii care ghideaza lumea Lui si in functie de care le aloca bunavointa si abundenta lui.

Dar noi trebuie sa intelegem de ce este numit „Dvicut (lipit) cu Creatorul” ceea ce pare numai studiu …In fiecare interpretare din lume, ratiunea operatorului acesteia ramane in aceasta interpretare. Intr-o masa cineva poate atinge priceperea unui tamplar si indemanarea in meseria lui…

Aceasta este asa fiindca de fapt, acolo nu este nicio distanta si nicio stagnare intre spiritualitati chiar si cand sunt in corpuri diferite. Dar ratiunea din ele nu poate fi distinsa  intrucat ce, cutitul poate taia spiritualul si sa-l lase separat? Mai curand, principala diferenta intre spiritualitati este in calitatile lor – demn de lauda sau condamnabil – si compozitie, atat timp cat ratiunea care calculeaza astrologia nu se va agata de una care are in vedere stiintele naturale.

Si este o mare diversitate in interiorul aceleiasi invataturi, pentru ca una decurge din cealalta chiar si intr-un singur element, ea separa spritualitatile una de alta. Dar cand doi intelepti au in vedere aceeasi invatatura si au aceeasi masura a intelepciunii, ei sunt de fapt uniti, pentru ce sa-i separi?

Prin urmare, cand unul are in vedere actiunile celuilalt si obtine intelepciunea ratiunii care l-a efectuat, au aceeasi ratiune si aceeasi putere. In acest fel, acum ei sunt complet uniti…

Prin urmare, regula este aceeasi ca in Vorbire, ratiunea este cea mai buna ajustare intre Creator si creatiile Sale. Este considerat mediul, adica El a conferit o scanteie de forta si prin aceasta scanteie totul se intoarce la El.

Si este scris in „ In intelepciune Tu ai facut pe toate”, adica, El a creat toata lumea cu intelepciunea Lui. Deci, cel care este rasplatit cu obtinerea modalitatilor prin care El a creat lumea si pe care O conduce este atasat Ratiunii care le-a efectuat. Astfel, el este atasat la Creator.

Acesta este intelesul Torei ca fiind toate Numele Creatorului care apartin creaturilor. Si dupa meritul lor, creatura obtine Ratiunea care afecteaza totul deoarece Creatorul s-a uitat in Tora cand El a creat lumea, si acela care obtine iluminarea prin Creator si pentru totdeauna ramane credincios aceastei Ratiuni; in acest fel, el este alipit Creatorului.

Acum intelegem de ce Creatorul ne-a aratat uneltele Lui de mestesugarie. Pentru ca avem nevoie sa cream lumi? Ci pentru ca este specificat de Sus, noi adunam ceea ce Creatorul ne-a aratat, cum Conduce, si astfel noi vom sti cum sa ne alipim Lui, ce inseamna „sa fii credincios calitatilor Lui”.”

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta intre bucuria personala si bucuria celor multi?

Raspuns: Bucuria celor multi este pozitiva, benefica si usor de realizat. Vorbim despre bucuria spirituala, desigur, cea care exista peste timp, creste in placere si nu dispare.

Bucuria celor multi apare cand eu ii simt pe toti ceilalti, si fiecare din ei ii simte pe ceilalti si pe mine. In acest mod intensificam implinrea si bucuria noastra in interiorul fiecarei persoane. Eu ma incant de bucuria celorlalti si ei se incanta de bucuria mea si, impreuna, ne multiplicam inspiratia si atingem Lumina care este de 620 de ori mai puternica decat Lumina de la inceputul Creatiei. Noi, putem primi toate acestea, si sa ne bucuram de ele in lumea noastra.

In timpul unui eveniment cum este Conventia, in conexiunea dintre noi descoperim asa o Lumina, asa o putere spirituala si ne bucuram ca vom atinge nivelul Infinitului! Iar omul trebuie sa descopere asta in timpul vietii sale.

Din Cabala pentru incepatori. „Fericirea” 10/28/10

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Omenirea ca un intreg si omul ca individual poate fi impartit in urmatoarele trei tipuri de dorinta:

1.Aceia care sunt indiferenti la spiritualitate si raman la nivelul animal al existentei. Ei se relationeaza cu ceilalti numai pentru a gasi cel mai confortabil si placut mod de interactiune. Acesti oameni nu pasesc dincolo de calculul „Eu impotriva mediului inconjurator”.

2.Al doilea tip este cel religios si aceia care spera ca vor fi recompensati pentru „binele” facut dupa standardele lor. Credinta sau filosofie nu conteaza pentru ei. Unii se tem de politie altii de Creator. Ei toti asteapta recompensa de la mediul din jurul lor, dar cei religiosi asteapta sa fie recompensati si in lumea viitoare la fel de bine. Ei sunt primitori ai unei plati intr-un fel sau altul, si fiecare defineste pentru el insusi recompensa optima pe care o asteapta sa-i fie data la un moment.

Acesti oameni nu au nici cea mai mica intentie sa se corecteze pe ei insisi si de aceea nu au nicio legatura cu Creatorul. Ei practica un auto-ajutor psihologic, asteptand sa primeasca ceva in lumea viitoare in schimbul unor anumite actiuni facute in aceasta lume.

Ei sunt dispusi sa plateasca si sa sufere multe greutati in aceasta lume pentru a strange  o recompensa atragatoare care, li s-a spus, ca ii asteapta cand vor muri. Ei cred ca euforia si paradisul pe care le vor simti in viitor sunt ceva pentru care merita chiar sa mori.

3.Cabalistii sunt cei care inteleg ca tot ceea ce a fost mentionat mai sus e o minciuna care nu functioneaza, ca principiul „fa ceva si vei fi recompensat” nu functioneaza in relatia cu Creatorul. Acesta nu rezista cand este testat in realitatea vietii sau a istoriei omenirii.

In aceasta faza omul ajunge la un scop mult mai inalt: sa stie rostul vietii. Lui nu-i pasa atat de mult de recompensa sau pedeapsa („dulce” sau „amar”); el vrea sa sape mult mai adanc si sa ajunga la adevar („adevar” sau „fals”). El poate sa sufere si sa nu primeasca nimic pentru asta, dar adevarul ii va fi recompensa primita. Atunci omul nu se mai masoara pe el insusi in functie de cat de satisfacut se simte sau cat de dulce sau amar ii pare ceva, ci dupa ceea ce este adevar sau fals.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 11/3/10 „Creatorul si Israel au plecat in exil”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In articolul sau”Exil si Rascumparare”, Baal HaSulam scrie ca Israel (omul care il cauta pe Creator) nu-si poate gasi linistea intre “celelalte popoare” (dorintele lumii), pana cand, in interiorul lui nu intra urmatoarele: “Si de acolo vei ravni la Creator, si o sa–L gasesti, pentru ca o sa-L cauti cu toata inima ta si cu tot sufletul tau”.

Pana cand nu vei avea o astfel de cerinta, nu vei avea nicio sansa sa scapi din Egipt, ci numai cu aceasta dorinta clara (concreta), iti vei castiga libertatea. Numai dorinta ta de a ramane in Egipt este pazitorul care te tine acolo.

De aceea cele 10 nenorociri din Egipt sunt necesare. Caci pentru a fi nascut, cineva trebuie sa simta o mare jinduire pentru urmatorul grad, adica, sa-ti doresti cu ardoare ce este in afara inca de cand esti inauntru.

Este ca si cum in interiorul tau ar fi doua dorinte complet opuse. Ele nu se pot impaca, dar tu ajungi la un punct in care el sunt aproape conectate, si acesta este momentul in care strapungerea se intampla. Forta celui de Sus te expulzeaza si te arunca in gradul urmator conform principiului “Am ajuns si am gasit” (Igati Ve Maţati).

Intr-adevar, ai primit punctul de precontact intre dorinta ta din starea ta curenta, si starea urmatoare. In natura este imposibil ca dorinta de primire sa faca contact cu dorinta de daruire (influenta). De aceea, cand are loc aceasta tranzitie in interiorul tau, Creatorul completeaza munca (muscatura sarpelui), iar tu te nasti in gradul urmator.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 11/2/10 “Exil si Rascumparare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Inca din vremurile anticului Babilon sunt oameni care apartin lui “Isra-El” adica, au dorinta pentru Creator. Numarul lor este in crestere fiindca de-a lungul istoriei, sufletele lor au devenit incorporate mutual unul in celalalt. De aceea sunt foarte multi oameni acum care cauta rascumpararea spirituala, adica, dorinta de a renunta la propritatea egoista de primire si doresc sa obtina daruirea.

Este o lupta interna in fiecare din noi intre dorinta de „Isra-El” care se straduieste sa obtina iubirea si daruirea (influenta) si toate celelalte dorinte care nu vor inca sa auda de daruire si unitate. In acest fel, omul balanseaza constant intre cele doua parti, intre cele doua forte.

Cand dorinta este intr-adevar de influenta (daruire), cand acolo este o scanteie ramasa din rupere, persoana nu va mai putea ramane scufundata in egoismului sau in dorintele „popoarelor lumii”. Scanteile spirituale vor neaaparat sa iasa de acolo.

La inceput, ele au cazut si s-au amestecat cu aceasta dorinta egoista imensa, ca si cum ele ar fi fost aruncate intr-o „supa” si „amestecate” si dupa aceea au fost scoase impreuna cu dorinta (Aviut sau grosime) si „absorbite”. Cu alte cuvinte, scanteia (GE) se intoarce la locul ei, dar acum este inconjurata de dorinte care s-au atasat de ea. Ele se numesc AHAP de Alia (AHAP de urcare).

Deci, atata timp cat Israel, dorinta pentru Creator, este scufundata in dorintele „popoarelor lumii”, nu-si va gasi pacea si va continua sa fie impinsa afara de catre acestea ca un corp strein, pentru a se putea ridica si efectua corectia. A fi in puterea acestor dorinte inseamna a fi in exil, in timp ce ridicarea si corectia inseamna salvarea, rascumpararea.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/2/10 „Exil si Rascumparare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce trebuie sa facem pentru a putea dezvalui Şhina intre noi la Conventie?

Raspuns: Un singur gand: unitate. Nu exista nicio alta actiune care sa depinda de noi in afara de a deveni mai apropiati unul altuia. Acest lucru va permite inspratiei sa izbucneasca intre noi si ne va ajuta sa ne unim.

Ne vom uni in interior. Nu este necesar sa ne imbratisam unii pe altii cu toate ca uneori actiunile externe ajuta. Mai intai trebuie sa inteleg ca voi intra in Lumea Spirituala si voi obtine viata la un nivel mai inalt numai daca ma voi ridica mai sus, cu o dorinta si mai puternica de a percepe pe fiecare ca fiind parte din mine.

Totusi, se ridica o problema pur psihologica: ii resping. Asta inseamna ca trebuie sa-mi schimb perceptia si atitudinea si sa strapung bariera interioara dintre mine si ceilalti.

Ca sa fac asta, trebuie sa ma apropii de prietenii mei pentru a ma influenta. Atunci ei ma vor acoperi cu ideea si scopul lor, cu uniunea in care fiecare din noi ne vom dezvalui Realitatea Superioara.

De aceea organizam Conventia, ca sa ne unim cu tot ce avem. Aceasta este Cabala practicata.

Inainte, oamenii credeau ca intelepciunea Cabalei prezice viitorul si are de-a face cu supranaturalul. Dar nu este nimic supranatural in Cabala, ci doar transformarea naturii noastre egoiste in una altruista.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala 11/5/10 “Scrierile lui RABASH”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→