Michael Laitman, pe Quora: “Ce este egoul uman?“

Este o lege cheie a naturii, că orice corp existent – mineral, vegetal sau animal – dorește să-și susțină și să-și protejeze existența. Asta nu este considerat ego. Poate fi numită dorința de a trăi și de a exista.

Egoul uman începe acolo unde dorim să facem rău altora. Nu este că preferăm propria noastră existență față de existența altora, ceea ce se întâmplă și în lumea animală, ci că vrem să facem rău altora fără justificare. Animalele de exemplu, se ucid între ele pentru supraviețuire și simt că natura le obligă să omoare și să mănânce alte animale. Cu toate acestea, dacă natura nu îi dă unui animal un astfel de impuls, atunci el nu ucide. Dacă unui leu nu-i este foame, atunci ai putea trece pe lângă el și s-ar putea să nu-l interesezi. Pur și simplu s-ar ocupa de treburile lui.

Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii nu au niciun program interior care să funcționeze pentru a dăuna altora. Nu se bucură de a-i suprima pe ceilalți. Ei fac rău altora doar pentru nevoile lor de a se hrăni pe ei înșiși și urmașii lor, pentru a supraviețui și a crește. Prin urmare, natura animalelor nu este un ego. Nu este o înclinație rea, ci doar o dorință.

În înțelepciunea Cabala, ego-ul uman este numit „înclinație rea”, deoarece există doar în ființa umană. Ne face să ne bucurăm de a face rău, suprima, subordona și controla pe alții. Ego-ul este considerat rău din cauza felului în care se bucură de a face rău altora în mod intenționat, dincolo de nevoia de simple necesități de supraviețuire, așa cum este cazul animalelor.

Pe scurt, avem dorințe de supraviețuire de bază, care nu sunt considerate ego-ul uman. Ego-ul începe acolo unde dorim să simțim plăcere rănind pe alţii.

Bazat pe videoclipul „Ce este egoul uman?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este baza emoțiilor negative?“

Ar trebui mai întâi să înțelegem că emoțiile negative ies la suprafață pentru a ne schimba și a ne aduce la o stare mai pozitivă. Similar bolilor, ele sunt semne că ceva nu este în regulă. De exemplu, dacă mă doare piciorul, nu înseamnă că ar fi o problemă cu piciorul, dar îmi arată că există o anumită problemă de care trebuie să mă ocup. Trebuie astfel să mă afund în profunzimea problemei și să mă ocup de ea.

Prin urmare, emoțiile negative ne spun că este ceva în neregulă în noi, în familiile noastre, în societate și în relațiile noastre. Astăzi, ne acoperim emoțiile negative cu timp liber de tot felul. Fie că este vorba de călătorii, sport, divertisment, îmbătat, droguri sau ieșiri în diverse cluburi, emoțiile negative au devenit atât de puternice încât există o mare nevoie în oameni de a le uita și de a le suprima, așa că timpul liber a devenit mult- cautata solutie.

Faptul că ne îndreptăm atât de mult spre uitare și spre suprimarea emoțiilor negative, arată că nu reușim să înțelegem cauza principală a problemei. Emoțiile negative sunt simptome ale unei probleme mai profunde, pe care trebuie să o diagnosticăm cu exactitate pentru a ne vindeca de ele.

Cauza principală a emoțiilor negative este de fapt cauza principală a tuturor problemelor la scară individuală, socială și globală și între persoană și nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii. De la cea mai mică problemă până la cel mai grav dezastru posibil, fiecare problemă a noastră provine din natura noastră foarte egoistă, în care dorim să beneficiem personal în detrimentul celorlalți și al naturii.

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât ego-urile noastre cresc mai mult și prin urmare, experimentăm mai mult izbucniri a tot felul de probleme. Acesta este motivul pentru care simțim mult mai multe emoții negative astăzi decât în ​​trecut și putem observa astfel de fenomene în cazurile tot mai multe de depresie, singurătate, anxietate, stres, abuz de droguri și sinucidere la nivel mondial. În cele din urmă, vom ajunge într-o stare în care emoțiile negative tot mai mari pe care le trăim ne vor face să ne întrebăm despre cauza lor mai profundă și vom recunoaște din ce în ce mai mult natura noastră umană foarte egoistă ca fiind cauza lor de bază.

Problema cu natura noastră egoistă nu este că vrem să ne bucurăm personal. Este că vrem să ne bucurăm personal în detrimentul celorlalți și făcând acest lucru, le facem rău altora și abia atunci simțim că câștigăm. Până când nu ne corectăm egoismul, trecând dorința de a ne bucura în detrimentul celorlalți la o dorință care se bucură de beneficiul celorlalţi – un proces pe care îl putem implementa dacă îmbunătățim modul în care ne educăm și ne influențăm reciproc – atunci vom experimenta mai multe și mai multe emoții negative și alte problem, pentru a ne arăta că nu reușim să ne purtăm corect și că avem nevoie disperată să ne schimbăm.

Bazat pe videoclipul „De ce avem emoții negative?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Există valuri de izolare, de separatism în viitorul Europei?”

După decenii de guverne de stânga pe bătrânul continent, Europa face un viraj la dreapta.

Mai exact: Italia, Ungaria și Suedia au ales recent noi guverne, toate fiind conservatoare, sau altfel, de dreapta.

Judecând după platformele lor, ele se vor concentra mai mult pe statele naționale și mai puțin pe Uniunea Europeană (UE).

Vine un val de izolare și separatism în Europa?

Țările europene par să se confrunte cu un val reacționar împotriva politicii de stânga, liberale, paneuropene pe care Germania și Franța au dictat-o ​​în ultimele trei decenii.

Afluxul de migranți, dintre care mulți sunt musulmani (care nu au intenția de a adopta cultura sau credința europeană), escaladarea crizei economice care îi rănește pe europeni și le subminează securitatea financiară și pierderea independenței statelor membre sub multe aspect, i-au determinat pe europeni să-și regândească participarea la UE.

Observația lor realistă îi obligă să ia măsuri reacționare și să recupereze o parte din independența la care au renunțat în favoarea împuternicirii Uniunii, lucru pe care unii dintre ei îl regretă acum — cel puțin parțial.

Sloganurile unității europene și declarațiile conform cărora Europa va fi o singură superputere puternică, în mod clar nu au fost realizate.

Țările mici, care au fost lovite cel mai mult de pierderea suveranității, se trezesc din vis.

Autorul preferă întotdeauna realismul naivității și consideră că noua direcție a Europei este mai sănătoasă și mai bună pentru toată lumea, în special pentru Europa.

El nu vede mai multe țări care să  acţioneze pentru propriile Brexit-uri din Uniunea Europeană în acest moment, dar creșterea independenței statelor naționale în cadrul Uniunii le va ajuta să rămână în ea, în timp ce se ocupă și de afacerile lor interne.

Unitatea este minunată, dar atunci când este executată sub constrângere, creează ură și opresiune, care în cele din urmă explodează. Când nu se poate face pe baza unei preocupări autentice pentru bunăstarea tuturor celor implicați, este mai bine să rămâi distant și respectuos.

Dacă Europa dorește să creeze o națiune la nivelul întregului continent, trebuie mai întâi să stabilească solidaritate între toate statele membre destinate să participe la o astfel de uniune.

Doar odată ce s-a stabilit un sentiment de solidaritate și coeziune în rândul oamenilor o uniune politică poate reuși. Dacă liderii europeni ar fi ales această cale și ar fi urmat această ordine, tranziția de la statele naționale la „Statele Unite ale Europei” ar fi fost firească și lină.

Deoarece Uniunea a fost în primul rând fiscală și a împiedicat suveranitatea și independența țărilor, fără a crea mai întâi responsabilitatea reciprocă între națiuni, s-a stabilit pe o bază șocantă care nu a putut rezista.

Acesta este motivul pentru care asistăm astăzi la un val reacționar.

Poate că acum, când țările își revendică independența și având în vedere dependența reciprocă care există încă între țările UE, vor putea să dezvolte treptat legături mai puternice și mai sănătoase.

Cu toate acestea, dacă doresc să se apropie și mai mult, vor trebui să promoveze o identitate europeană comună, pe care toate națiunile membre o simpatizează și o prețuiesc mai mult decât propriile identități naționale.

Dar mai este un drum lung de parcurs pentru ca acest lucru să se realizeze.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Cealaltă față a monedei ”

În urmă cu câteva săptămâni, Ministerul Afacerilor Externe al Israelului a prezentat o monedă veche de 2000 de ani extrem de rară, care a fost furată și scoasă ilegal din Israel și returnată în urma unei operațiuni de informații a Autorităţii pentru Antichităţi a Israelulu și a biroului Procurorului districtual Manhattan din New York. Data de pe moneda de un sfert de argint este cea a celui de-al patrulea an al Marii Revolte a Evreilor (66-73 e.n.) împotriva Imperiului Roman. În zilele noastre, când chiar și organizațiile care fac parte din Organizația Națiunilor Unite neagă legătura istorică a Israelului cu Ierusalimul, această monedă o demonstrează în mod incontestabil. Din păcate nimănui nu-i pasă de adevăr, iar declarațiile despre „invazia” Israelului în Palestina vor continua, deoarece adevărul istoric nu are nimic de-a face cu politica.

În urmă cu două sute de ani, nu existau oameni care să se definească drept palestinieni și să ceară suveranitate, cu atât mai puțin în urmă cu două mii de ani. Totuși, acest lucru nu va face nimic pentru a inversa acuzațiile împotriva Israelului. Nimeni nu va lua în seamă micuța monedă și nu o va trata ca pe o dovadă.

Rădăcina problemei nu este dacă am fost aici sau nu, sau dacă lumea recunoaște sau nu legătura noastră istorică cu țara lui Israel. Indiferent de istorie, lumea nu ne vrea aici, sau nicăieri altundeva, și de aceea ne tratează astfel. Dacă nu ne-ar urî, nu ar fi nevoie să dovedim că suntem aici. Din moment ce ne urăsc, nicio dovadă nu ne va ajuta să câștigăm favoarea lumii.

Plângerea subconștientă a umanității împotriva noastră este că nu aparținem acestui loc pentru că nu facem ceea ce ar trebui să facem, ceea ce a fost menit să facă poporul Israel și a fost obligat să dea lumii. Deoarece nu ne îndeplinim datoria față de lume, lumea nu simte că ar trebui să fim aici sau că ar trebui să fim priviți ca poporul autentic al Israelului.

Chiar dacă majoritatea oamenilor nu își pot exprima nemulțumirile împotriva noastră, ei simt că nu ne îndeplinim misiunea; ei nu înțeleg de ce lumea are nevoie de noi, veșnicii paria. Dacă am face ceea ce ar trebui, ei ar simți asta și ne-ar îmbrățișa imediat.

Marele nostru „păcat” pentru care suntem denunțați în întreaga lume, este într-adevăr surprinzător. Nu se referă la modul în care ar trebui să tratăm alte națiuni, ci la felul în care ar trebui să ne tratăm unii pe alții, colegii noștri evrei.

În cea mai mare parte, numai înțelepții și liderii noștri spirituali știau că atitudinea noastră negativă unul față de celălalt este cauza principală a problemelor noastre. În fiecare generație, ei au subliniat că numai unitatea și iubirea față de ceilalți ne vor salva de adversitate. Ei au avertizat că, dacă nu ne unim vor veni dezastre asupra noastră din mâna ticăloșilor dintre națiuni.

Înțelepții noștri au făcut ca unitatea să fie și motto-ul nostru. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este creația noastră, la fel și responsabilitatea reciprocă, lăsând o parte din recoltele noastre săracilor și multe alte legi sociale. De fapt, întregul concept de Tikkun Olam (corectarea lumii) de care evreii sunt adesea preocupați provine din ideea că avem puterea de a face lumea un loc mai bun și că modalitatea de a realiza acest lucru este prin unitate.

Totuși, ceea ce avem tendința să uităm este că pentru a atinge unitatea, lumea are nevoie de un far, de un far care să stabilească cursul. Cu alte cuvinte, avem tendința să uităm că ar trebui să conducem lumea nu predicând despre unitatea și iubirea față de alții, ci trăind-o între noi. Când spunem lumii că ne iubim aproapele şi totuși ne-am batjocorit fărălimite conaţionalii și nu le-am arătat decât dispreţ, ne-am pierdut toată credibilitatea.

Mai rău încă, pentru că națiunea noastră a fost făcută pentru a fi o națiune model, exemplul pe care îl dăm lumii este modul în care ne tratăm unii pe alții. În prezent, este un exemplu de ură și dezbinare. Într-o astfel de stare, nu aducem lumii Tikkun (corectare), ci doar ceartă și tristețe.

Când vom înceta să încercăm să dovedim că suntem aici și vom începe să ne câștigăm prezența prin eforturile noastre de a ne uni, lumea ne va crede în sfârșit. Dacă ne îmbrățișăm, lumea ne va îmbrățișa. Dacă nu o facem, lumea ne va pedepsi așa cum a procedat ori de câte ori am abandonat unitatea.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→