Întrebare: Există un „legământ de tăcere”, adică abstinența de a vorbi. Ce este? Pentru ce este folosit?

Răspuns: Oamenii au înțeles de mult că tăcerea este o manifestare mult mai importantă a omului decât unele conversații. De aceea se spune mereu că dacă un discurs costă, să zicem, o sută, atunci tăcerea este două sute, adică de două ori mai mult. În general, dacă cuvântul este argint, atunci tăcerea este aur. Sunt absolut de acord cu asta.

Întrebare: Ce este jurământul tăcerii? Înseamnă că a vorbi înseamnă un fel de păcat sau de crimă?

Răspuns: Omul face un legământ al tăcerii și asta este, își închide gura și nu vorbește, de exemplu, un an sau doi.

Din „Spiritual States” de la KabTV 23/10/22

Filed under: Fara categorie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Spiritualul este împărțit prin disparitatea formelor, așa cum corporalul este divizat de un topor…

Să știți că entitățile spirituale devin separate unele de altele doar prin disparitatea formei. Cu alte cuvinte, dacă o entitate spirituală dobândește două forme, nu mai este o entitate, ci două (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, capitolul 1, Observația Interioară, punctul 4).

Dacă dorința, care stă la baza întregii creații, se schimbă, atunci separă forma anterioară de cea ulterioară. Prin urmare, prin schimbarea dorinței, ne separăm de starea anterioară în următoarea și astfel ne schimbăm constant. La urma urmei, schimbarea dorințelor noastre ne determină mișcările și diferențele.

Întrebare: Care sunt formele dorinței?

Răspuns: Mai mari și mai mici, în calitate și cantitate.

Întrebare: Aceasta este dimensiunea dorinței. Ce înseamnă „forma dorinței”?

Răspuns: Dorința, în timp ce se schimbă în mărime, își schimbă și forma: felul în care această dorință este exprimată, la ce tânjește, ce împlinire își dorește.

Întrebare: Acum încerc să înțeleg ce forme are dorința mea?

Răspuns: Orice formă dorești.

Întrebare: Câte tipuri de forme există?

Răspuns: Este imposibil de spus; există un număr infinit de forme.

Întrebare: Este forma o intenție a dorinței?

Răspuns: Intenție sau direcție, nu contează cum îi spui.

Comentariu: Dar dacă este o intenție, atunci avem doar două dintre ele: de dragul meu și de dragul celuilalt.

Răspunsul meu: Dar pot fi și diferite.

Din emisiunea KabTV „Studiul celor zece sefirot (TES)” 30.10.2022

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când, în dezvoltarea spirituală a omului, i se cere să vorbească și când să tacă? Există intervale?

Răspuns: În dezvoltarea spirituală a omului, ar trebui să comunici cu Creatorul cât mai mult posibil, aș spune chiar și în mod constant. Adică, ar trebui să fii în contact cu El tot timpul: Eu sunt pentru Creator, iar El este pentru mine. Omul trebuie să fie permanent conectat la această linie de comunicație.

Toate celelalte tipuri de comunicare cu prietenii din grupul cu care facem împreună munca spirituală ar trebui să depindă de cât de mult putem fi într-adevăr într-o conexiune creativă, productivă, pentru a nu interfera, ci pentru a ne ajuta reciproc.

Adică trebuie să vorbești cu Creatorul tot timpul și uneori poți să taci cu prietenii tăi.

KabTV „Stări spirituale” 23.10.20 22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că nu este nimic mai ușor decât să-l descopăr pe Creator. Este acesta cel mai simplu lucru pe care îl putem face?

Răspuns: Sigur. Trebuie doar să te conectezi cu ceilalți, cu un număr mic de oameni, să ajungi într-o stare în care ieșiți cu toți din voi înșivă, vă ridicați deasupra „eu-ului” și intrați într-un „noi” comun. În acest „noi” veți simți Creatorul.

Întrebare: Formula este clară. Dar dacă totul este atât de simplu, de ce trebuie să faci atâtea încercări? De ce există astfel de încercări și dificultăți?

Răspuns: Pentru că nu există un sistem. Oamenii vor să pătrundă egoist în domeniul spiritual: „Să ne unim ca marinarii revoluționari”. Se pare că ne imaginăm o legătură egoistă, nu pentru ca toată lumea să se ridice pentru o dăruire reciprocă unită. La urma urmei, conexiunea noastră este menită doar să ne ajutăm unii pe alții să ieșim din noi înșine.

Întrebare: Cum poți face asta rapid?

Răspuns: Lucrând pentru alții. Ne unim pentru a ne ajuta pe noi insine si pe ceilalti sa ieșim din natura noastra, din egoismul nostru.

KabTV „Am primit un apel. O modalitate rapidă de a simți spiritul” 30.08.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “E timpul ca ONU să-și respecte Carta ”

Săptămâna trecută a fost cea de-a 77-a Zi a  Naţiunilor Unite , care marchează aniversarea intrării în vigoare a Cartei ONU în 1945. Pagina web oficială a zilei afirmă: „Nu există nicio altă organizație globală cu legitimitatea [și] impactul Națiunilor Unite. Nicio altă organizație globală nu dă speranță atâtor oameni pentru o lume mai bună și nu poate oferi viitorul pe care ni-l dorim. Astăzi, urgența ca toate țările să se unească, pentru a îndeplini (sic) promisiunea națiunilor unite, a fost rareori mai mare.” Secretarul general a oferit și un mesaj, afirmând că „ONU este produsul speranței”, dar astăzi ONU „este testată ca niciodată înainte”.

Aș spune că într-adevăr este timpul ca ONU să-și respecte carta. Este timpul ca ONU să reunească cu adevărat țările, nu doar să spere că se vor „uni”. Speranțele nu devin realitate decât dacă ne străduim să le transformăm în realitate. Nu ar trebui să îndrăznim doar să visăm; trebuie să îndrăznim să și facem!

Sunt de acord cu cuvintele Secretarului General conform cărora astăzi ONU este testată. Se cere să acționeze, să aducă oamenii și națiunile împreună și să nu se mulțumească cu vorbe goale, ca și cum ONU ar fi o cafenea unde oamenii vin să discute.

Omenirea are o problemă serioasă pe care nu o poate ignora. Lumea din jurul nostru funcționează conform unui set de principii, în timp ce umanitatea insistă să funcționeze conform unui set diferit de principii care se ciocnesc cu lumea din jurul nostru. Drept urmare, totul în jurul nostru devine inospitalier și periculos. Clima devine haotică și extremă, aerul, pământul și apa devin toxice, animalele mor, culturile din care trăim se usucă, iar oamenii devin din ce în ce mai violenți unii față de ceilalți. Este ca și cum ne-am agăța de viața dragă cu un fir care ne împiedică să cădem în prăpastie, iar firul devine din ce în ce mai întins pe măsură ce umanitatea și realitatea se mișcă în direcții opuse și este aproape în punctul de a se rupe.

Realitatea va continua să se miște în propria sa direcție. Lucrurile vor deveni din ce în ce mai încurcate; sistemele care ne susțin viața, societățile în care trăim și corpurile noastre, de asemenea, sunt sisteme complexe a căror complexitate crește în timp în procesul de evoluție. Acest proces este ireversibil, la fel cum nu putem inversa viața de pe Pământ, de la oameni înapoi la creaturi unicelulare.

Prin urmare, singura modalitate de a opri ruperea firului este schimbarea direcției. Dacă încetăm să căutăm din ce în ce mai multă izolare de ceilalți și începem să căutăm mai multă conexiune cu ceilalți, vom simți că natura și toată viața nu mai sunt ostile. Vom descoperi că ele ne susțin mai degrabă decât să lupte împotriva noastră într-o luptă pentru supraviețuirea celui mai apt.

„A da o șansă păcii” și „apărarea planetei noastre”, conform declarației Secretarului General, nu pot avea succes fără o campanie la nivel mondial pentru a stimula solidaritatea și grija reciprocă între toate națiunile. Întrucât problemele de astăzi sunt globale, soluțiile trebuie să fie și ele globale.

Organizația mea și eu însumi am fost implicați într-o inițiativă a ONU de promovare a educației pentru conexiune și solidaritate în întreaga lume încă din 2012. Efortul nu s-a materializat niciodată în pași concreţi, dar nevoia de a realiza astfel de eforturi a crescut de atunci.

Putem aștepta pasiv și să lăsăm natura să-și urmeze cursul, dar natura nu cunoaște milă. Dacă insistăm să ne slujim sinele narcisist, în timp ce natura își continuă traiectoria holistică, vom suferi consecințele incongruenței noastre cu ea. Războaiele actuale și crizele climatice sunt oarecum un preludiu pentru ceea ce urmează, dar ele pălesc în comparație cu revoltele care urmează dacă ne oprim inițiativa.

Cred că nu ar trebui să așteptăm. Ar trebui să inițiem schimbarea; trebuie să realizăm că singura modalitate de a face viața pe Pământ sigură și plăcută este să trăim în conformitate cu natura atotcuprinzătoare din jurul nostru. Cred că mai avem foarte puțin timp și nu avem de ales.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Devastarea artei poate salva Pământul?”

De la începutul anului a existat o tendință tot mai mare în rândul activiștilor pentru schimbările climatice de a deteriora cele mai mari comori ale istoriei artei, într-un efort de a crește gradul de conștientizare cu privire la schimbările climatice. Până acum, în acest an au avut loc douăsprezece incidente, dintre care șase au avut loc luna trecută. Incidentele au inclus aruncarea de piure de cartofi (pe tablourile lui Monet), supă de roșii (pe Cincisprezece flori ale soareluide Vincent van Gogh) și sânge fals (peClovnul lui Henri de Toulouse-Lautrec), precum și activiști care s-au legat de un exponat de dinozaur în Muzeul de Istorie Naturală din Berlin și de Fata cu un cercel de perle a lui Johannes Vermeer. În general, vizitatorii muzeului îi atacă verbal pe activiști în timpul acțiunii lor și se întreabă una peste alta cum se conectează acțiunile lor de fapt cu binele mai mare.

Sunt complet de acord cu furia vizitatorilor. Nimeni nu este impresionat de aceste izbucniri și nimic nu se va schimba, nici în mediul înconjurător nici în conștientizarea societății.

Mai rău încă, chiar dacă am deveni mai conștienți de schimbările climatice, nu am fi capabili să facem nimic în această privință, deoarece în ciuda discursului mediatic despre emisiile de gaze cu efect de seră, nu știm cu adevărat ce cauzează schimbările climatice și puținul pe care îl știm nu ajută prea mult. Fiecare erupție vulcanică de exemplu, aruncă atât de mulți poluanți în atmosferă, încât omenirii i-ar trebui luni, dacă nu ani, pentru a egala cantitatea. Cu toate acestea, deși există erupții vulcanice care au loc în întreaga lume la un moment dat, ele nu sunt considerate ca accelerând schimbările climatice.

Același lucru este valabil și pentru emisiile de gaz metan. Omenirea este acuzată că poluează atmosfera cu acest gaz toxic cu efect de seră, dar mlaștinile și dezghețul permafrostului din Siberia, Canada și Alaska emit mult mai mult decât noi, încât „contribuția” noastră la gazul toxic este mică.

Dacă toate acestea nu sunt suficiente, Gulf-Stream continuă să încetinească afectând negativ vremea atât în ​​Europa cât și în America de Nord. O ştire publicată în Severe Weather Europe încă din aprilie a avertizat că „Curentul Golfului și circulația generală a Atlanticului se apropie de un punct critic de colaps”. Putem face ceva pentru a opri asta?

Pe scurt, ecosistemul global este prea mare și (în principal) prea complex pentru a fi înțeles. Nu știm exact ce ar trebui să facem (dacă este ceva), pentru a inversa sau chiar a încetini schimbările climatice.

Cu toate acestea problema noastră nu este că clima Pământului este prea complexă pentru a fi înțeleasă, ci că ne concentrăm să încercăm să o înțelegem și nu pe adevăratul vinovat, cel care ne provoacă toate problemele, nu numai schimbările climatice: natura umană. Există nenumărate alte probleme, în afară de schimbările climatice, și ele de asemenea, provin din același motiv – că natura umană este coruptă, putrezită până la miez. Deteriorarea picturilor de neprețuit atrage furie nu pentru că oamenii sunt supărați că există schimbări climatice. Sunt supărați pentru că activiștii își manifestă propria natură coruptă, nepăsarea și neconsiderarea sentimentelor celorlalți și dorința de a distruge unele dintre cele mai prețuite bunuri ale umanității, pentru a-și satisface propriile capricii.

Dacă ne-am concentra pe adaptarea naturii umane la lumea în care trăim, nu ne-am confrunta cu nenumăratele probleme pe care noi înșine le provocăm. Cine poluează pământul, apa și aerul? Cine ucide milioane de oameni în fiecare an pentru pura satisfacție a ego-ului? Cine sărăcește națiunile și exploatează femeile și copiii? Cine face trafic cu sclavi pentru muncă silnică și abuz sexual? Cine profită de medicamentele de care toată lumea are nevoie, pentru boli care ar putea fi prevenite? Cine face ca milioane de tineri să fie dependenți de droguri în fiecare an? Și cel mai rău dintre toate, cine dă vina pe toți ceilalți pentru problemele pe care el însuși le provoacă? Un singur lucru face toate cele de mai sus: propriul nostru ego. Până nu-l punem la punct, nu vom repara nimic.

Atât timp cât refuzăm să recunoaștem că noi suntem problema și nu ceea ce facem, ci noi înșine, lucrurile vor continua să decadă. S-ar putea să ne uităm la războaie mondiale nucleare, dezastre naturale de o magnitudine fără precedent care vor devasta omenirea, evenimente climatice extreme care vor pârjoli sau îngheța zone atât de vaste de pământ încât vor fi prea mulți refugiați climatici de gestionat, erupții vulcanice, cutremure și tsunami de intensități care ne vor micșora eforturile de a ne proteja împotriva lor, urgii în care oamenii vor cădea ca muștele și multe alte suferințe pe care natura ni le poate provoca. Natura este foarte imaginativă când vine vorba de pedeapsă și nu se va lăsa până când nu ne dăm seama că problema nu este ceea ce facem, ci cine suntem.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “În urma alegerilor generale din Israel ”

Momentul perfect: în ziua alegerilor parlamentare israeliene, am început să studiem articolul lui Baal HaSulam „Pacea în lume”. Printre altele, articolul vorbește despre interdependența tuturor oamenilor și despre modul în care acțiunile pozitive sau negative ale fiecăruia dintre noi afectează viața tuturor. Aceasta înseamnă, conchide Baal HaSulam, că dacă nu știm că lumea funcționează conform legii considerației reciproce, să ne ajustam comportamentul și să ne construim societatea în consecință, vom ajunge să ne rănim unii pe ceilalți și pe noi înșine.

Dacă ne uităm la lumea de astăzi, este clar că suntem indiferenți față de interdependența noastră și indiferenți față de necesitatea de a fi atenți unii cu ceilalți. Drept urmare, ne îndreptăm către o prăbușire socială globală.

Fizica. Chimia, Biologia, Zoologia, Astronomia și orice alt domeniu al științei urmează legi stricte. Este imposibil să înțelegem vreo știință fără a studia mai întâi legile ei. Noi în schimb credem că putem inventa legile sociale după capriciile noastre. Deloc surprinzător, rezultatele sunt războaiele și haosul.

Să luăm de exemplu, alegerile parlamentare de ieri din Israel. În țara noastră democratică, fiecare votează după părerea lui. Cum și-au formulat oamenii opiniile? Prin ceea ce au auzit de la mass-media, de la prieteni și de la familie. Totuși, fără a cunoaște legile după care funcționează lumea, cum poate fi corectă vreo viziune?

În loc să învățăm legea dependenței reciproce care guvernează lumea și să construim societatea conform acestei legi, insistăm să ne gândim că opinia noastră egoistă este singura valabilă.

Cumva, nu reușim să înțelegem că într-o lume ale cărei elemente sunt toate conectate, egoismul este în mod inerent greșit şi implicit dăunător.

Este ca și cum ai încerca să studiezi lumea fizică fără a învăța mai întâi legile fizicii. Dacă am încerca să facem asta, am greși la fiecare pas. Deoarece nu cunoaștem regulile pentru a trăi într-o societate interdependentă și încercăm să ne impunem atitudinea egocentrică asupra acesteia, societatea noastră este fragmentată și nesigură pentru a trăi.

Adevărul este că nu trebuie să schimbăm nimic în lume. Dacă ne-am uita la natură, am vedea că este perfect echilibrată și totul funcționează fără probleme atât timp cât nu interferăm cu ea. Prin urmare, singurul lucru care trebuie schimbat este omenirea. Dacă totul în natură este interdependent și se sprijină reciproc ar trebui să facem același lucru.

Pentru a schimba lumea în care trăim, nu trebuie să schimbăm guvernul; noi trebuie să ne schimbăm. Orice guvern care acționează egoist dăunează circumscripției sale. „Votul” corect este „alegerea” unității; așa funcționează totul în jurul nostru și, dacă nu ne adaptăm la mediul înconjurător, nu va exista pace, prosperitate sau bunăstare.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă există ceva de succes în diseminare și lumea o ia „ca o explozie” cum putem face față acestui lucru?

Răspuns: Nu. Nu ar trebui să întâmpinăm probleme constante, dar dacă lumea percepe diseminarea ca o explozie, nu înseamnă că am ajuns deja la ceva. Vom începe să simțim că ne lipsește ajutorul Creatorului în acest sens și atunci ne vom confrunta cu alte probleme, așa că vom afla.

Fiind într-o stare de contact constant cu lumea și cu Creatorul, o persoană vede lumea superioară din lumea noastră și Creatorul în ea și cum toate acestea sunt controlate de o singură forță unică.

Comentariu: Dar totuși, în spiritualitate totul merge pas cu pas: victorie – înfrângere, victorie – înfrângere.

Răspunsul meu: Orice victorie se dovedește apoi a fi o înfrângere pentru următorul pas. Ceea ce înveți astăzi nu este suficient mâine. Mergem mai departe.

KabTV “Am primit un apel. Victoria este un semn de înfrângere” 02.08.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A făcut Adam vreo greșeală reală?

Răspuns: Se presupune că a fost o adevărată greșeală. Adam nu a reușit să dezvăluie corect universul, care este reprezentat de hrana din arborele cunoașterii. L-a mâncat egoist și prin urmare trebuie să ajungă la realizarea infidelității căii egoiste de dezvoltare, a atitudinii egoiste față de sine, față de mediu și să-și schimbe atitudinea cu întreaga sa istorie.

Acesta în principiu este păcatul lui; a încercat să facă invers, dar nu a putut.

Întrebare: De ce a fost Adam divizat în părți mici?

Răspuns: Pentru ca fiecare să-și rezolve propria sa mică problemă. Și ce faci în lumea noastră când te confrunți cu o sarcină mare? O împărțiți în bucăți, și în mai multe bucăți și mai multe și oferi tuturor o sarcină, ajustări și un plan de implementare.

Noi toți din lume rezolvăm inconștient această problemă. Nu înțelegem ce facem, dar în teorie rezolvăm o sarcină foarte simplă: atitudinile unei persoane față de mediu, natură și univers și înțelegem ce este Creatorul, ce este universul.

În principiu problema a fost rezolvată, algoritmul a fost găsit, dar nu a devenit atuul tuturor celor opt miliarde de oameni, așa că ei încă cercetează inconștient și rezolvă această problemă prin suferinţă.

KabTV “Am primit un apel. Mintea Collectivă” 07.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→