Noul meu articol pe Linkedin “Nimic nu sperie mai mult decât pierderea onoarei ”

Dintre toate fricile noastre, probabil cea care este cea mai intensă este frica de a ne pierde onoarea, de a fi rușinaţi. Pentru cei mai mulți dintre noi, respectul de sine înseamnă mai mult decât orice altceva. Dacă îl pierdem, de multe ori preferăm să murim. Nicio altă specie nu îl are în afară de oameni. Animalele se gândesc doar la a-și duce viața cât mai confortabil din punct de vedere fizic. Dacă întâlnesc un animal mai puternic se retrag fără să se gândească și cu siguranță fără jenă. Noi pe de altă parte, am putea alege să-i înfruntăm pe cei care sunt considerați mai puternici decât noi, în speranța că asta ne va câștiga respect sau pentru că ne este jenă să mărturisim că suntem mai slabi decât alţii. Complicațiile care rezultă din acest comportament bazat pe respect sunt enorme.

Cu toate acestea, cu toate necazurile pe care le provoacă urmărirea onoarei, ea este și motorul dezvoltării umane. Dacă nu ar fi dorința de a-i înlocui pe ceilalți, nu am dezvolta civilizația și am fi totuși la fel de sălbatici ca strămoșii noștri care trăiau în peșteri sau dormeau în copaci de teamă să nu fie mâncați de animale.

Să luăm, de exemplu, băiețelul de 8 ani care tocmai a urcat pe El Capitan împreună cu tatăl său. Stânca, un monolit de granit falnic de aproximativ 3.000 de picioare (914 m) înălțime în Parcul Național Yosemite, California, este una dintre provocările finale ale lumii pentru alpiniști. Ce l-a determinat pe tatăl său să-l supună unui asemenea risc? Dorința de faimă, căutarea onoarei, așa cum a spus însuși tatăl: „Ce săptămână uimitoare! Sunt atât de mândru de Sam [numele băiatului]”.

Pentru mulți oameni, respectul înseamnă mai mult decât viața lor fizică. Evident, în unele cazuri înseamnă mai mult decât viața copiilor lor.

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de nivelul animal către nivelul uman, cu atât prețuim mai mult respectul și cu atât ne deranjează mai puțin existența noastră fizică. Invidiem pe oricine și pe toți cei care au realizat ceva pe care îl considerăm demn de laudă, pentru că vrem lauda. Unii oameni chiar invidiază oameni celebri de acum multe generații, precum mari conducători sau cuceritori. Alții doresc să fie cei mai mari din toate timpurile în domeniul lor și speră că realizările lor vor supraviețui vieții fizice mult timp după plecarea lor.

Cu toate acestea, dorința de respect nu este în mod inerent negativă. Există un scop bun pentru orice, inclusiv urmărirea respectului. Urmărindu-l, această urmărire ne face să lustruim și să ne îmbunătățim valorile și obiectivele. Ne ridică de la dorințele fizice la cele spirituale și în cele din urmă, ne determină să renunțăm la natura noastră, deoarece egocentrismul ei ni se pare dezonorant.

Când se întâmplă asta, iar propria noastră căutare egoistă a respectului ne determină să dorim să devenim altruişti, ne dăm seama că dacă nu ar fi fost căutarea onoarei nu am fi ajuns la un obiectiv atât de sublim şi nobil. Pe măsură ce ne ajustăm și reluăm valorile, ajungem să realizăm că transcenderea dorinței de respect și concentrarea asupra celorlalți mai degrabă decât asupra noastră este cel mai onorabil, admirabil și demn obiectiv. O persoană care a ajuns la asta nu va mai urmări respectul și va evita complicațiile care însoțesc această poftă.

Mai mult, o astfel de persoană va fi bună cu ceilalți și nu pentru a le câștiga respectul, ci pentru că bunătatea în sine este calitatea cea mai demnă de respect.

Societatea „plantează” în mintea noastră tot felul de idei despre ceea ce este de respectat și ce nu. Adesea, aceste idei sunt dăunătoare nouă sau altora. Cel care s-a ridicat deasupra dependenței de respectul societății nu va fi influențat de idei trecătoare și negative despre ceea ce este de respectat. Acea persoană va simți că supunerea față de propriul ego este cea mai dezonorantă stare care există, iar grija față de ceilalți este cea mai admirabilă. Când a face lucrul admirabil devine motivația oamenilor pentru acțiune, lumea va fi un loc minunat în care să trăiești.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Ce găsesc în înțelepciunea Cabalei ”

Cu câteva săptămâni în urmă, o jurnalistă de la revista franceză pentru femei Fémitude mi-a scris întrebându-mă dacă aș fi dispus să răspund la o întrebare pentru un articol pe care îl scria despre înțelepciunea Cabala. Întrebarea ei a fost: „Ce încearcă Dr. Laitman să descopere prin Cabala?” adăugând că intenționează să includă răspunsul meu în articolul ei.

M-am bucurat să-i răspund, pentru că sunt foarte mulțumit că există interes pentru înțelepciunea Cabala în Franța, cu atât mai mult pentru că este o revistă pentru femei și rolul din ce în ce mai proeminent pe care îl joacă femeile în societate, spre încântarea mea, face cu atât mai important faptul ca ele să știe ce este Cabala și ce oferă ea.

De-a lungul anilor, au existat multe mituri despre ceea ce este Cabala și i s-au atașat tot felul de mituri și povești despre magie și idei ezoterice. Adevărat, Cabala autentică nu are nimic de-a face cu misticismul, magia, amuletele sau ceva de genul acesta.

Înțelepciunea Cabala studiază forțele naturale, fizice, la fel cum fizica lui Newton studiază forțele fizice. Diferența dintre forțele pe care le-a studiat Newton și forțele pe care le studiază Cabala este că instrumentele nu pot detecta forțele despre care vorbește Cabala. Pentru a studia forțele pe care le discută înțelepciunea Cabala, trebuie să ne schimbăm noi înșine, natura noastră.

Natura noastră inerentă se concentrează pe interesul personal. Drept urmare, vedem lumea ca elemente separate, blocate într-o luptă pentru supraviețuire. Cabala demonstrează că într-adevăr nu există nicio luptă; există complementaritate și sprijin reciproc. Cu toate acestea, pentru a descoperi acest lucru, trebuie să ne schimbăm percepția despre lume de la egocentrică la holistică și incluzivă. Altfel, vom interpreta greșit tot ceea ce vedem, conform minții noastre egoiste.

Odată ce ne schimbăm, descoperim că lumea nu constă din elemente care luptă unul împotriva celuilalt pentru supraviețuire, ca în motto-ul „supraviețuirea celui mai apt”. Mai degrabă, forțele universului se echilibrează și se sprijină reciproc. Bătălia există doar în mintea noastră, dar nu putem vedea acest lucru până când nu dobândim o nouă perspectivă, ca și cum am trece de la o viziune bidimensională la o viziune tridimensională.

Înțelepciunea Cabala îmbrățișează grija față de ceilalți, solidaritatea și unitatea. O face nu numai pentru că este mai plăcut să trăiești în acest fel, deși cu siguranță este. Dacă aceasta ar fi singura motivație, am fi într-o luptă constantă împotriva naturii noastre, care se străduiește constant să revină la narcisism. Înțelepciunea Cabala pledează pentru valori pro-sociale, pro-umanitate, deoarece atunci când ne extindem viziunea și îi putem vedea pe alții, vedem realitatea adevărată și începem să percepem forțele pe care o minte centrată pe sine nu le poate înțelege. Odată ce descoperim cum funcționează lumea cu adevărat, nu ne vom mai întoarce niciodată la egoism.

Acesta este motivul pentru care studiez Cabala: să mă schimb și să văd lumea așa cum este cu adevărat. Ca parte a eforturilor mele de asemenea predau Cabala, deoarece odată ce îți dai seama de darul pe care îl oferă celor care o studiază, nu poți să-l păstrezi pentru tine, deoarece nimic nu ar fi mai egoist decât să păstrezi o astfel de piatră prețioasă ascunsă lumii.

Pentru a afla mai multe despre Kabbalah, vă rugăm să vizitați website-ul meu, pagina mea web personală,  sau cursurile noastre de Cabala.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să știți că nu există nicio esență a vreunei ființe în lume, atât cele percepute de simțurile noastre, cât și cele percepute de ochiul minții noastre, care să nu fie inclusă în Creator (Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, capitolul 1, Observația interioară, punctul 1).

Creatorul  este o forță generală care include totul. Nu numai ceea ce vedem, ci în general tot ceea ce se întâmplă, este localizat sau există oriunde, totul este inclus în Creator.

Întrebare: Dacă Creatorul este o calitate a dăruirii și o calitate a unității, iar lumea noastră este egoistă, de ce lumea noastră este încă inclusă în El? Cum putem înțelege asta?

Răspuns: Pentru că o percepem incorect.

Întrebare: Răul pe care îl vedem în lume este în Creator sau noi îl percepem în acest fel?

Răspuns: Aceasta este percepția noastră. De fapt, în lume nu există deloc rău.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 10/16/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce se deteriorează lumea?“

Lumea începe să înțeleagă unde se află. Începem să fim de acord cu faptul că viitorul nu va fi mai bun decât este astăzi, iar următoarea generație va fi mult mai rău decât noi.

Am depășit perioada de vârf a progresului fizic și ne aflăm în prezent într-o perioadă de paşi înapoi, fără a ne aștepta nimic bun în viitor.

Astfel, vom fi martori la tot mai multe fenomene negative la nivel general, cum ar fi depresia în creștere, singurătatea, anxietatea, stresul, abuzul de droguri, ratele de sinucidere și o atmosferă generală de disperare.

Astăzi, a devenit din ce în ce mai obișnuit să ne uităm la copiii noștri și să ne gândim: „Ce păcat că s-au născut! Priveşte la felul lumii în care cresc! Ce fel de lume le lăsăm!?” Prin urmare, trebuie să învățăm ce urmează și să facem acest lucru foarte repede.

Cabaliștii au scris despre perioada de tranziție majoră în care lumea noastră a intrat cu mult timp în urmă și au descris soluția cuprinzătoare pentru modul în care ne putem îmbunătăți viața: o metodă de conexiune pozitivă unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre egoiste și separatoare în creștere.

Prin urmare, lumea se deteriorează pentru a ne arăta că modul actual în care ne trăim viețile – în creșterea detașării interioare unul de celălalt – nu ne duce la nimic bun și că schimbarea direcției către un curs pozitiv depinde numai de dărâmarea zidurilor dintre noi. Conectându-ne unul cu altul, vom descoperi un viitor mai bun.

Bazat pe videoclipul „De ce se deteriorează lumea” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→