„Sufletul meu va plânge în secret”, adică atunci când cineva ajunge într-o stare de ascundere, apoi „Sufletul meu va plânge”, pentru că nimeni nu are altă opțiune (Baal HaSulam, Shamati 18 „Sufletul meu va plânge în secret”).

Întrebare: Ce înseamnă că sufletul plânge?

Răspuns: Când o persoană ar dori să dea totul Creatorului și să se agațe de El, dar vede că nu este capabilă încă să realizeze acest lucru, simte că sufletul ei plânge.

În lumea spirituală, ca și în lumea noastră, există multe stări diferite: sufletul plânge, Creatorul plânge, copiii lui Israel plâng. Dar toate acestea se întâmplă într-o singură persoană.

În principiu, în spiritualitate, ca și în lumea noastră, există lacrimi diferite: lacrimi de fericire, durere și așa mai departe.

KabTV “Stări Spirituale” 06.11.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Condițiile de viață ale ultimei generații impun fiecărui membru al societății să știe cum funcționează această societate, în ce scop există și sub ce formă ar trebui să existe.

Omul trebuie să înțeleagă că nu există altă cale decât modul în care natura ne avansează și ne afectează din toate părțile, iar datoria noastră este să ne îndreptăm în mod conștient spre scopul corect al dezvoltării noastre, fără a face greșeli.

Primul lucru pe care  ar trebui să-l învețe omul și să explice altora este că pacea în societate, pacea pe planetă și pacea în fiecare țară depind una de cealaltă. Vedem spargerea în care este lumea astăzi, în ce conflicte sunt implicate țările și cum afectează acest lucru fiecare om. Mai sunt oameni care sunt nemulțumiți de țară și încearcă să schimbe guvernul în ea.

Trebuie să înțelegem că există o singură modalitate de a repara lumea; altfel ne vom confrunta tot timpul cu aceleași probleme și războaie. Prin urmare, de aceea este atât de necesar să se răspândească Înţelepciunea Cabala, care explică structura lumii și scopul existenței ei și discută posibilitatea de a atinge acest scop în singurul mod: creșterea conexiunii reciproce între toți oamenii.

Numai așa vom putea ajunge la o viață bună și nu doar să trăim confortabil până la sfârșitul zilelor noastre și după noi potopul, ci să obținem viața veșnică. Nimeni nu moare, pentru că nu există moarte; există doar o schimbare în forma existenței noastre. Din când în când, forma noastră este reînnoită în multe cicluri de viață.

Oamenii au visat întotdeauna la viața veșnică. Doar din disperare o persoană încearcă să nu se gândească la cât de scurtă este viața și cât de multă suferinţă există în ea. Trebuie să începem să ne apropiem unul de celălalt; altfel, lumea nu are viitor.

În acest sens, omul este mai nefericit decât un animal pentru că animalul nu știe că va muri și nu își face niciun plan pentru viitor. Omul știe că moartea este în faţă și continuă să trăiască și să se îndrepte către ea – o stare complet dezgustătoare.

Ce ușurare ar fi să știi că viața nu se termină și că există viață după moarte. Universul nostru este infinit și etern. Este timpul să ne luăm rămas bun de la ideea comunistă că omul nu are nimic în viață decât un corp animal. Desigur, corpul animal va muri, dar totul în noi, spiritul uman, va rămâne. Avem ocazia să ne corectăm sufletul, partea interioară, sinele uman care nu dispare și să aparținem eternității.

Din parea a 3a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/7/22, Scrierile lui  Baal HaSulam “Pacea în lume”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cartea Zohar  se spune că Creatorul vărsă lacrimi în marele ocean. Oare pentru că El nu poate face corectări pentru oameni? Cum putem înțelege că Creatorul vărsă lacrimi?

Răspuns: Lacrimile sunt Ohr Hozer, lumină reflectată, adică acele calități pe care o persoană trebuie să le exprime pentru a îmbrăca lumina directă a Creatorului în reflectarea sa. Atunci lumina Creatorului este îmbrăcată în lumina omului și între ei ia naștere un contact bun, normal, direct.

Lacrimile sunt ca acele rămășițe (Odafim) pe care o persoană nu le poate percepe corect și nu poate îmbrăca lumina directă în ele. Prin urmare, ele sunt astfel distinse și exprimate.

Comentariu: Din câte am înțeles, o persoană ar trebui să dorească să se corecteze, dar nu vrea. Iar Creatorul, parcă, suferă din această cauză.

Răspunsul meu: Dacă vorbim din partea Creatorului, atunci da. Partzuf -ul superior varsă lacrimi.

KabTV “Stări Spirituale” 06.11.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, vorbiți despre credinţă deasupra raţiunii. Pe de altă parte, nu există deloc credință în Cabala, ci doar realizarea spirituală. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Credința mai presus de rațiune este realizarea spirituală. Credința este calitatea dăruirii, calitatea Bina. Dăruirea deasupra egoismului se numește credință deasupra rațiunii. Cu ajutorul acestei condiţii, omul descoperă singur lumea superioară.

Nu poți face nimic cu privire la faptul că noţiunea de credință a fost distorsionată în lumea noastră. Totul în lumea noastră este distorsionat.

Numai despre o persoană care s-a ridicat la calitatea de dăruire putem spune că este o credincioasă.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 24.09.2017

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este democrația din punctul dvs. de vedere?

Răspuns: Democrația este cel mai recent basm al umanității, când descoperim încetul cu încetul că, odată cu natura noastră, natura umană, vom rămâne într-o stare de barbarie absolută dacă ne răsfățăm și ne alintăm natura așa cum facem acum și o întrebăm ce să facă. .

În prezent, tot felul de podoabe ale acestei barbarii trec prin procesul de realizare a meschinăriei lor. Ele cad treptat de pe omenire, iar ceea ce rămâne este “răul”, mormăitor, salivând, al generației moderne care nu mai are sete de nimic.

Ultima generație a lovit zidul, ca să spunem așa. Nu vrea să plece de acasă de la mama și tata, nu vrea să ia decizii pe cont propriu, nu vrea să facă nimic, toţi vor să fie artiști independenți.

Nu sunt interesați de marile realizări. Nici în zona egoismului nu vor să investească în nimic. Ei îşi lasă liniştiţi mamele și tăticii lor să lucreze și nu iau nicio decizie fără a se consulta cu zeci de prieteni de pe Twitter sau Facebook.

Această generație este complet opusă celei anterioare. În anii 1960, în anii mei de facultate, generația era fierbinte, ambițioasă, pleca. Ce ambiții și aspirații există acum? Nu mai sunt! „Lăsaţi-ne în pace! Descoperiţi voi totul pentru noi. Nu avem nevoie de nimic de la voi și ne dorim să nu vreţi nimic de la noi. Doar asiguraţi-ne nevoile de bază și asta este tot”. Aceasta este generația pe care o avem acum.

KabTV “Am primit un apel: Ce este democraţia?” 12.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→