Michael Laitman, în The Times of Israel: “ Lapte, carne și pește din abundență, dar fără să vedem animale”

Săptămâna trecută, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a stat lângă un ecran tactil elegant, asemănător unei tablete, al unei mașini mari de producție de carne, a ales procentul de grăsime pe care îl dorea în friptura sa și a apăsat „Tipărește”. Câteva minute mai târziu, comanda lui era gata. Imprimarea unui pește a durat doar un minut. În curând carnea și peștele de cultură vor fi disponibile în supermarketurile israeliene. Chiar și mai devreme laptele de cultură va fi pe rafturi. Mașinile sunt gata, au fost semnate acorduri de distribuție, analizele medicale au avut succes, iar procedurile de reglementare au fost finalizate. Visul de a consuma proteine animale fără a reproduce sau ucide animale este la câteva luni până la câțiva ani distanţă de a deveni realitate. A rezolvat Israelul problemele alimentare ale lumii?

Mai ales când vine vorba de alimente și medicamente, precauția și prudența sunt esențiale. Dar cu toată precauția cuvenită, s-ar putea într-adevăr să reușim să rezolvăm problemele alimentare ale lumii. Cu toate acestea, ca în cazul oricărei descoperiri, nu ar trebui să tragem concluzii înainte de începerea distribuției comerciale, iar publicul larg să înceapă să consume aceste produse. În special pentru zonele defavorizate, cum ar fi părți din Africa și Asia, producția în masă de mașini de carne, pește și lapte poate salva viața în sensul deplin al cuvântului.

Dar va fi un salvator de vieți? Din păcate natura umană va sta în cale. Înclinația rea a omului va merge înainte și nu va înceta oportunitatea de a câștiga încă un dolar, de a exploata, umili, înjosi și abuza mai mulți oameni și în moduri noi. După toate probabilitățile, omenirea va irosi încă o mare oportunitate de a pune capăt mizeriei, iar cei bogați și puternici vor deveni mai mult aşa, în timp ce cei săraci devin și mai defavorizați.

Teoretic, una dintre modalitățile prin care societatea poate atenua potențiala exploatare a unor astfel de inovații care pot schimba viața este prin crearea de fonduri sociale de avere, cum ar fi cel pe care l-a înființat Norvegia, care utilizează o parte din profiturile din industria sa petrolieră pentru binele comun. O altă modalitate de a echilibra profiturile uriașe așteptate este modificarea redevențelor pe care statul le colectează de la producătorii de proteine de cultură. Statul Israel a făcut acest lucru când a fost descoperit gaz natural în largul țărmurilor sale și toată lumea pare să fie mulțumită de acord.

Cu toate acestea în practică, cred că astfel de aranjamente nu vor dura mult timp. În cele din urmă, omenirea va urma calea ego-ului, așa cum o face întotdeauna, iar abuzul de cunoștințe și tehnologie în slujba celor bogați va continua.

O notă secundară cu privire la descoperirile în domeniul tehnologiei alimentare în Israel este că mulți cred că aceste tehnologii vor îmbunătăți statutul internațional al Israelului. În ultimii aproximativ zece ani, Israelul a devenit lider mondial în unele dintre cele mai presante probleme ale umanității: este liderul mondial când vine vorba de conservarea și desalinizarea apei și un lider mondial în agricultură. A devenit un exportator de gaze și dintr-o țară care era dependentă de petrol pentru supraviețuirea sa, Israelul a devenit aproape independent energetic. Industria sa militară a făcut un salt înainte, și astăzi Israelul produce și exportă aproape totul, cu excepția avioanelor de luptă. Și acum odată cu progresele în domeniul tehnologiei alimentare se ridică și în fruntea producției alimentare.

Cu toate acestea, toate aceste avantaje nu au făcut Israelul mai popular printre națiuni și nici nu îl vor face popular. Unele națiuni ar putea să-și dorească cunoștințele și tehnologia, așa că sunt dispuși să aibă o atitudine prietenoasă pentru a obține o reducere, dar aici se termină „favoarea” Israelului în ochii națiunilor. Singurul mod în care Israelul poate fi cu adevărat acceptat de națiuni este dacă „exportă” unitate și coeziune socială. Cu toată strălucirea și gloria sistemelor de arme sofisticate și a tehnologiei alimentare avansate, singurul lucru de care lumea are nevoie de la Israel este un exemplu de unitate. Coeziunea socială este singurul „produs” pe care îl doresc toate națiunile, pe care nimeni nu știe cum să-l formeze și pe care Israelul îl poate, trebuie și este așteptat să îl ofere. Dacă Israelul oferă acest lucru, nu va avea nevoie de arme, instrumente de hacking sau orice altă protecție pentru a-și asigura locul printre națiuni.

În plus dacă oferă unitate lumii, omenirea va ști cum să folosească inovațiile tehnologice de dragul umanității și nu doar pentru cei puțini bogați, puternici și abuzivi.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “ Secretul pentru a trăi mai mult de 100 de ani– Răspunsul unui cabalist”

În Australia o femeie de 100 de ani a împărtășit ceea ce ea considera secretul vieții ei lungi, că longevitatea provine dintr-o atitudine calmă față de orice evenimente tumultoase din viață. Ea recomandă să nu păstrați ranchiunile și să trăiți aici și acum. Credo-ul ei este: „Nu vă faceți griji pentru lucruri care s-ar putea să nu se întâmple niciodată”.

Deși ar putea părea un sfat bun de viață, un cabalist consideră că este lipsit de viață să nu-ți faci griji pentru ieri sau mâine și doar să trăiești aici și acum. Acesta este modul în care trăiește gradul de existență animal, dar nu și cel uman.

Luați orice animal: trăiește aici și acum. Altfel este dacă au premoniții, dar dacă nu primesc acea senzație, atunci trăiesc cu ceea ce au. Mișcările unui animal sunt destul de simple, în timp ce oamenii se împovărează cu tot felul de probleme cosmice. De exemplu, stelele ar putea exploda într-o altă galaxie și pot exista oameni îngrijorați pentru asta.

Grijile noastre legate de locul în care ne aflăm ne oferă un sentiment de viață. Dimpotrivă, o existență corporală calmă în care trăim doar cu ceea ce avem este o viață animală.

Un cabalist este o persoană care se deschide către lume ieșind din sine și participând la ea. El absoarbe dorințele și problemele lumii și apoi le procesează pentru a-și activa corectarea, pentru a căuta răspunsul și intenția optimă la tot ceea ce absoarbe. El dă astfel înapoi în lume un răspuns corectat la ceea ce absoarbe.

O astfel de viață este departe de a fi lipsită de probleme. Cu toate acestea îi dă cabalistului un sentiment de fericire, deoarece simte că își îndeplinește o datorie necesară. Altfel nu este o viață umană. Un cabalist nu poate trăi altfel.

Cu toate acestea, în legătură cu declarația doamnei despre a nu ține ranchiuna, este într-adevăr importantă. Este de asemenea firesc pentru un cabalist, deoarece dacă acceptăm totul ca provenind dintr-o singură forță – forța de iubire și dăruire a naturii – atunci tot ceea ce se joacă printre noi este o imagine a lumii pe care natura o dirijează. Dacă ne ținem de o astfel de imagine, atunci atitudinea noastră față de ea devine corectă și practică.

Atunci nu mai putem ține nicio ranchiură, pentru că ne implicăm în corectarea lumii, în absorbția și manifestarea lumii și ne angajăm în sistem împreună cu natura. Cu alte cuvinte nu numai că observăm și absorbim ceea ce este în jurul nostru, dar înțelegem că este făcut pentru noi și că este procesat în percepția noastră asupra realității.

Atunci trebuie să acționăm într-un mod care să justifice această imagine care se proiectează în noi. A trăi aici și acum este așadar corect, dar în sensul că „aici și acum” este realitatea pe care o creăm. Primim impresiile noastre de la ieșirea naturii către noi, pe care le procesăm ca intrare. Apoi ne corectăm în mod constant impresiile și reflectările despre lume și facem acest lucru pentru a justifica natura în toate gradele percepției noastre.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman în The Times of Israel: “Cum să încetăm războiul ”

În 1914 în timpul Primului Război Mondial a avut loc un eveniment uimitor. Într-o perioadă în care jumătate de milion de oameni au fost uciși în apropierea orașului belgian Ypres pe 24 decembrie înainte de Crăciun, deodată soldații au început să împodobească tranșeele germane cu ghirlande și diverse lumini. Mai târziu s-au mutat pe teritoriu neutru. Atât francezii, cât și britanicii au ieșit pe teritoriul neutru dintre tranșeele inamice, făcând o adunare de aproximativ 100.000 de oameni. Până în acel moment s-au ucis între ei, dar în acea zi s-au adunat și s-au conectat: au făcut schimb de suveniruri, au cântat cântece, au făcut schimb de nasturi, tutun, vin și dulciuri și au jucat fotbal cu conserve. În 2014 a fost construit un monument de fotbal pentru a comemora evenimentul.

A fost un spectacol incredibil. Cei care s-au luptat până la moarte și s-au urât unul pe altul au început brusc să se conecteze. Desigur, generalii s-au alarmat instantaneu. Sub amenințarea cu moartea, soldații au fost forțați înapoi în tranșee, iar războiul a continuat. A durat 4 ani și 20 de milioane de oameni au fost uciși.

O întrebare cheie care apare din acest exemplu este, într-adevăr ar putea fi posibilă oprirea războiului de la nivelul soldaților înșiși? Vedem că soldații ar putea pune capăt războiului dacă ar vrea, dar din moment ce urmează comenzile generalilor lor, atunci ar fi necesar ca generalii să dorească și ei să oprească războiul, lucru care la rândul său necesită fiecare nivel superior succesiv, ceea ce face lucrul acesta imposibil. .

Cu toate acestea exemplul este gravat în istorie: oameni care se ucideau cu sânge rece, cu baionete, luptau corp la corp, unde toată lumea se confrunta cu atât de mult sânge și nu era doar tragerea de la distanță cu arme și rachete, ei și-au înfruntat literalmente dușmanii, au simțit ură față de aceştia și într-o clipă, totul s-a mutat într-o stare de conexiune.

Arată că până și cea mai puternică ură poate fi inversată într-o clipă. O luptă ar putea continua mult timp, apoi dintr-o dată puf, ura se risipește. Motivul din spatele urii dispare brusc.

Nu este un miracol. Este pur și simplu modul în care se joacă un program care ne execută dorințele. Nu este raţiune în ura noastră, nici în iubirea noastră. Putem vedea exemple similare de oameni care au fost cândva aparent îndrăgostiți și dintr-o dată nu se mai iubesc. Acea dragoste care i-a ținut împreună dispare instantaneu. Este obișnuit să îi auzi pe divorțați spunând despre partenerii lor: „Ce am iubit vreodată la el/ea?”

Faptul că emoțiile noastre se pot schimba brusc de la un moment la altul, ne arată că orice unitate pe care o stabilim ar trebui să se bazeze nu pe sentimentele noastre, ci pe o idee. Adică, dacă am vehicula o idee despre necesitatea unirii pentru a ajunge la o contopire completă între cele două opuse, ca fiind cea mai dorită stare pe care am putea-o atinge, atunci am avea o bază puternică pentru unire.

Fundamentul acestei idei se află într-o rădăcină superioară, că umanitatea a fost creată inițial ca o singură conștiință unificată care a suferit un proces de spulberare și dispersare până când ne-am găsit într-o realitate în care ne percepem separați unul de celălalt. În timp ce suntem în această stare de separare, trecem printr-o anumită dezvoltare până ajungem la un punct în care începem să ne trezim din nou la starea noastră unificată. Adică, la un moment dat începem să simțim că suntem opuşi stării noastre cele mai dorite, că am suferit suficient în diviziunea noastră și dezvoltăm o nouă dorință de a suferi o schimbare majoră înapoi la unificarea completă.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Câteva citate demne de remarcat despre educație?”

„Învaţă un copil conform felului său de a fi” – Proverbe 22:6

Există, de asemenea, un citat demn de remarcat al profesorului și publicistului elvețian Adolphe Ferrière care explică modul în care nu reușim să respectăm acest principiu:

“Şi au creat şcoala așa cum a poruncit diavolul.

Copilul iubește natura, așa că a fost închis între patru pereți.

Nu poate să stea fără să se miște, așa că a fost forțat să stea nemişcat.

Îi place să lucreze cu mâinile și a început să-i predea teorii și idei.

Îi place să vorbească – trebuia să tacă.

El caută să înțeleagă – I s-a poruncit să învețe pe de rost.

El ar dori să exploreze și să caute el însuși cunoștințe, dar i-au fost oferite în formă pregătită.

Și copiii au învățat ceea ce n-ar fi învățat niciodată în alte condiții. învață să mintă și să se prefacă.”

Acest citat datează de la începutul secolului precedent, dar este la fel de valabil și astăzi. Arată cum natura copiilor este să fie ca păsările libere, dar noi îi punem în colivii.

De ce? Este pur și simplu mai ușor și mai clar pentru noi să-i facem pe copii să stea în cele patru colțuri. Și făcând acest lucru îi privăm de dezvoltarea liberă a sufletului, minții și inimii lor și chiar le perturbăm dezvoltarea corporală.

Principiul „învățați un copil după felul lui” înseamnă că ei ar trebui să fie crescuți într-un mod care să le permită să se dezvolte liber. În practică înseamnă că ar trebui să asculte adulții, dar adulții ar trebui să se adapteze pentru a fi cât mai interesanți și cât mai relevanți pentru copii. De asemenea copiii au nevoie de mult timp în aer liber cu prietenii și să fie simultan cu prietenii și cu profesorii lor. Adică ar trebui să se angajeze în mai multe activități care implică crearea, inventarea și repararea lucrurilor împreună, precum și în discuții continue cu colegii lor și cu adulții, în care trebuie să dezbatăanumite subiecte și să ajungă la concluzii.

O astfel de abordare îi dezvoltă pe copii în cursul firesc al activităților lor. Îi eliberează și le oferă libertatea de a gândi și de a dezvolta idei noi. Trebuie să vedem încă un sistem educațional care să dezvolte copiii în acest fel la maximul lor potențial. În schimb îi împachetăm în cuburi care le constrâng gândirea și dezvoltarea optimă.

Pentru a îmbunătăți educația, pentru a „învăța un copil conform felului copilului” avem nevoie de profesori diferiți sau mai precis, profesorii înșiși trebuie să urmeze inițial un curs diferit de educație pe parcursul mai multor ani și numai atunci vor deveni gata să satisfacă copiii. Vom începe apoi să vedem rezultate complet diferite de cele actuale.

Cred că trecerea la acest tip de educație va veni atunci când vom deveni complet deziluzionați de felul în care creștem copiii în prezent, când vom vedea că sistemele noastre actuale servesc la crearea unei lumi de depresie, anxietate, stres, singurătate și alte fenomene problematice la nivel personal, social, economic și ecologic

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce ne învață natura când se întâmplă un dezastru?“

Dezastrele naturale vin să ne arate că trăim în afara echilibrului cu natura.

Suntem părți ale sistemului integral al naturii, iar în natură avem nivelurile mineral, vegetal, animal și uman.

Natura acționează ca un singur organism, în interconexiune și interdependență între nivelurile mineral, vegetal şi animal. De asemenea, suntem părți ale interconexiunii și interdependenței naturii, dar ne lipsește percepția și simțirea acesteia. Ca atare suntem dispuși să distrugem totul atât timp cât nivelul uman este bine.

Dezastrele naturale vin să ne arate că nu putem continua să trăim așa cum o facem, că trebuie să ne schimbăm atitudinea unul față de celălalt: să acceptăm umanitatea ca un sistem integral unic în care toți suntem interdependenți, că trebuie să avem grijă unul de altul, iar dacă nu o facem atunci viețile noastre vor deveni din ce în ce mai sumbre.

Bazat pe videoclipul „Ce ne învață dezastrele naturale?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În viața corporală, când o persoană o întâlnește pe alta, se identifică după chipurile lor, felul în care arată, și nu după calitățile lor interioare.

Răspunsul meu: Acest lucru se datorează faptului că ei simt doar lumea noastră.

Iar eu  îl simt pe profesorul meu, care nu mai este pe lumea asta, nu după barba și înfățișarea lui; Simt persoana.

Chiar și în lumea corporală, când trăiești cu cineva mult timp începi să-l simți. El devine pentru tine o imagine interioară, nu exterioară.

La fel este și în spiritualitate. Simți sufletele. Simt componenta spirituală energetică interioară a profesorului meu și nu corpul fizic care s-a degradat de mult.

KabTV „Am primit un apel. Transplant de organe” 3/2/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aţi spus că rațiunea ucide sentimentele pentru că vine din egoism și că, cu cât o persoană este mai inteligentă cu atât este mai constrânsă în sine. Dar nu ne putem descurca fără rațiune.

Răspunsul meu: Mintea îți este dată astfel încât să dobândești treptat o minte superioară care nu operează în calitatea primirii, ci în calitatea dăruirii. O astfel de acțiune se numește credință mai presus de rațiune.

Mai mult, aceasta nu este credința din lumea noastră, care este pur și simplu să primim date de la alții și să le acceptăm ca adevăr.

Credința în Cabala este calitatea dăruirii care operează în tine asupra calității primirii, este atunci când lumea superioară este mai importantă pentru tine decât lumea noastră. Și atunci începi să simți lumea superioară în măsura în care devine cu adevărat mai importantă pentru tine.

KabTV „Am primit un apel. Vai de înțelepciune” 5/2/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să scrie un cuplu într-un contract de căsătorie, astfel încât să le întărească legătura, să nu o rupă și să nu-i despartă?

Răspuns: Ar trebui să scriem în contractul de căsătorie că de fapt, indiferent de ce se întâmplă între noi ne vom gândi mereu să-l facem pe celălalt să se simtă bine, că nu se poate ca unul să-i dorească ceva rău celuilalt sau să-i facă ceva rău. Acesta este jurământul.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă dintr-o dată îi doresc rău celuilalt? Ce se întâmplă dacă asta apare brusc în mine?

Răspuns: Toate acestea au nevoie de corectare imediată. Adică, există lucruri care ar trebui să fie deasupra dorințelor noastre, deasupra calculelor noastre egoiste și mai presus de orice altceva. Să spunem de exemplu despre copii: indiferent de ce s-ar întâmpla, tot te gândești să-i faci să se simtă bine.
Asta e tot. Și aici este la fel.

Întrebare: Ar trebui să scriem asta în contract, această expresie simplă?

Răspuns: Da.

De la KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/2/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trec ani înainte ca un elev să devină cu adevărat un discipol al unui cabalist  și să poată primi metodologia de la profesor..

Cum se întâmplă această transformare? Ar trebui să aibă loc un anumit număr de schimbări într-o persoană și se va întâmpla?

Răspuns: Ideea este că lucrăm după un sistem comun; suntem conduși. Trebuie să facem acțiunile necesare care sunt prescrise de profesorii noștri, care au parcurs acest drum și atunci totul va fi bine.

Aici avem nevoie de muncă constantă asupra aceluiași material, adică asupra egoismului nostru, să ne ridicăm deasupra lui împreună cu prietenii noștri, pentru a realiza clar direcția noastră, locul nostru și conexiunea dintre noi pentru a găsi Creatorul în ea. Acestea sunt acțiuni simple, dar se schimbă constant pentru că simţirile noastre se schimbă.

Deci nu este nimic complicat aici. Sprijinul reciproc (Arvut) este cel mai important lucru! Dacă există, atunci poți merge mai departe. Dacă nu există, atunci nu se va întâmpla nimic. Principalul lucru este să obțineți garanția reciprocă. Fiecare îi furnizează celuilalt condițiile necesare pentru corectare și apoi primește de la toată lumea.

Ieșirea din tine însuți, preocuparea de a-l corecta pe celălalt, constă în faptul că îl aprovizionezi cu totul, astfel încât să nu aibă nevoie de nimic, ci să poată gândi doar în afara lui. Aceasta este cea mai mare problemă. Dacă oamenii încep să simtă asta, atunci nu vor mai avea probleme. Ei vor putea să se ridice deasupra lor.

KabTV „Am primit un apel. Cum să devii discipol al unui cabalist” 29/12/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Grupul de zece este starea în care începi să simți că trebuie să fii conectat cu toată lumea, trebuie să ieși din tine și să te unești cu toată lumea.

Oamenii formează o relație comună între ei, un corp comun care este o celulă mică separată în spațiul spiritual. Fiecare trebuie să se anuleze în raport cu ceilalți și să se imagineze conectat la alții; în cele din urmă ei creează acest organ pentru că în lumea spirituală nu există o singură persoană.

Derivatul conexiunilor noastre se manifestă la nivelul următor. Să spunem că dacă ne luăm pe tine și pe mine, atunci la nivel spiritual există doar ceea ce s-a manifestat între noi ca o conexiune, adică „noi” al nostru comun. Și la următorul nivel mai înalt, există „noi” al nostru și „noi” al altora, de asemenea, interconectate împreună.

Și așa ne ridicăm constant de la ierarhie la ierarhie într-o formă mai complicată, crescând constant conexiunea noastră, să spunem la pătrat.

De fapt, există un sistem special de mărire, o serie complexă de ridicare a conexiunii între toţi, și aceasta se face calitativ, de exemplu de la nivelul Hod la nivelul Netzach, apoi până la nivelul Tifferet, Gevura, Hesed, și așa mai departe. Adică nu există doar schimbări cantitative, ci și calitative în conexiunea dintre ei. Deci nu putem măsura.

Cum măsori evoluția apropierii în lumea noastră? Să presupunem că faci cunoștință cu cineva. Deci, când te întâlnești, începi să-l saluti. Apoi poți spune câteva cuvinte și chiar să stai împreună cu el, să bei o ceașcă de cafea și așa mai departe.

Iari spiritual este și mai greu pentru că există includere reciprocă unul în celălalt, pentru că la primul nivel tu și cu mine devenim „noi”, nu „eu”. Apoi egoismul crește între noi și ne desparte din nou, dar calitativ. Ca la un aparat de măsură unde iti creste sensibilitatea si cand ti se pare că parametrii tăi se potrivesc, rezultă că sunt încă deconectaţi, iar tu ii reglezi din nou spre conexiune, dar cu sensibilitate crescută.

Și apoi schimbi din nou sensibilitatea și vezi încă o dată că s-au separat, dar deja să spunem, unul la o mie, zece mii, un milion și așa mai departe. Vă îndreptați în mod constant către o convergență și o fuziune din ce în ce mai mare, calitativă și integrală, unde totul împreună, la fiecare nivel ar trebui să fie unit într-un singur întreg.

Aceasta este o muncă foarte serioasă, fascinantă, care trece prin sentimente și în același timp prin minte. Ca rezultat, creezi un prototip al Creatorului în tine; adică această rețea uriașă începe să trăiască în tine și tu o deții, este a ta și ea te are în ea.

Întrebare: Și dacă luăm un număr mare de oameni, nu zeci ci mii?

Răspuns: Care este diferența? Poate că rețeaua se va dovedi a fi mai încurcată, dar și mai eficientă, pentru că toată lumea merge spre acord cu toți ceilalți și le adaugă puterea de unificare. Prin urmare, dacă oamenii avansează, atunci cu cât grupul este mai mare, cu atât este mai eficient, cu atât mai rapid își va termina unificarea în fiecare etapă și va fi pregătit pentru următoarea etapă, pregătit pentru următoarea ascensiune calitativă.

KabTV „Am primit un apel, Zece oameni echivalează cu un grup cu drepturi depline în Cabala” 1/12/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→