Poate părea că iubirea pentru aproapele nostru este ceva simplu și nesemnificativ, cum ar fi sfătuirea unui copil să fie prieten cu ceilalți în loc să se lupte. Dar de fapt, este limita care separă lumea noastră corporală, în care trăim în iubire pentru noi înșine, de realitatea superioară în care există doar cei care au atins iubirea pentru ceilalți.
Trebuie să înțelegem că această graniță deasupra lumii corporale este foarte clară și strict păzită de lumea spirituală. La această graniță stau de pază forțe imense, aspre și foarte solicitante, care determină exact cine trebuie să rămână în realitatea noastră inferioară și cine este demn de existență în realitatea superioară, în lumea spirituală viitoare.
Prin urmare, întreaga noastră muncă constă în ieșirea din realitatea inferioară pe care o percepem acum. Mai mult, nici nu ne dăm seama cât de joasă și limitată este, pentru că este doar viața noastră și lumea noastră; suntem noi.
De fapt, cabaliştii explică că principalul lucru este să treci granița și să intri în lumea superioară, iar de acolo să continui să urci din ce în ce mai sus. Nu trebuie să lăsăm forțele naturii să ne influențeze și să ne încurce, ceea ce ne trage înapoi sub controlul legilor egoiste ale acestei lumi.
Acesta este scopul principal al Înţelepciunii Cabala: să ne învețe cum să trecem această graniță, să ne familiarizăm cu legile lumii superioare și să începem să le folosim. Cu alte cuvinte, sarcina Cabalei este să ne salveze și să ne pregătească pentru existența în lumea Creatorului care există la cel mai înalt grad al lumii spirituale.
De aceea Cabala nu se ocupă de această lume, sau de orice de sub granița cu lumea superioară. Doar cei care trec în lumea spirituală superioară încep să studieze legile ei, să dezvăluie aceste legi în ei înșiși și să învețe cum să le folosească corect.
Înainte ca omul să treacă în lumea spirituală, el poate înțelege puțin din înțelepciunea Cabala, deoarece este în întregime dedicat legilor lumii superioare. Prin urmare, toate eforturile noastre ar trebui să se concentreze asupra acestei tranziții de la lumea noastră la lumea superioară – în simţirile, percepțiile, înțelegerea și conștientizarea noastră.
Tot ceea ce se referă exclusiv la această lume nu ține de realitatea în care ar trebui să rămânem. Sufletul, care este prezent în fiecare dintre noi, este o particulă divină de sus și se străduiește să revină la aceeași stare, aceeași realitate în care se află Creatorul, adică în lumea superioară. Numai în raport cu această lume superioară ne evaluăm pe noi înșine, nu în raport cu orice se află sub granița dintre lumi.
Tot ceea ce merită să fie făcut în această viață ar trebui să fie doar de dragul de a se ridica din această lume în lumea superioară.
Din Lecţia zilnică de Cabala 11/9/24, Scrierile lui Rabaş-Etapele Scării-Art.7, 1984-“Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi””
Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: De ce este important să menținem înțelegerea că tot ceea ce cerem și includem în rugăciunea noastră este ceea ce Creatorul a trezit în noi?
Omul a primit o moștenire de la învățătorii săi pentru a nu lăsa nimic să fie construit pe acest praf, cu excepția Templului (Rabaş, Note 804 „
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare: