Întrebare: Dacă încă nu am obţinut revelarea spirituală şi numai studiem, facem sau nu muncă spirituală?

Răspuns: Faceţi muncă spirituală pentru că vreţi să obţineţi spiritualitatea, cu toate că încă nu sunteţi în ea. Este la fel cum cineva vrea să îşi construiască o casă. Este posibil să facă asta în decurs de 20 de ani, dar în timpul acesta se ocupă cu construcţia casei. Aveţi un scop, de a obţine spiritualitate şi progresaţi şi vă apropiaţi de el până intraţi în el. Chiar dacă asta v-ar lua 20 de ani, care este problema?

Întrebare: Ce este mai important: să studiezi şi să te pregăteşti pentru spiritualitate sau să fii în spiritualitate? Odată ai spus că Creatorul ne iubeşte mai mult atunci când ne pregătim şi nu când suntem în spiritualitate?

Răspuns: Într-adevăr, atâta timp cât te pregăteşti, faci eforturi aşa cum face un bebeluş, un mic copil care încă nu ştie câtre ce se îndreaptă. Exact în locul ascunderii ai mai multe oportunităţii pentru a activa şi descoperi atitudinea ta către Creator, „forţa credinţei”. La fel ca în lumea noastră, eşti mai impresionat şi te bucuri mai mult pentru un copil mic.

În spiritualitate nu este aşa, şi totuşi există şarm şi naivitate, din această tânjire loială, conform legăturii între rădăcină şi ramură. Cea mai mare recompensă vine şi este revelată omului ca rezultat al efortului din timpul perioadei de ascundere, în aceşti 20 de ani.

Credem că această perioadă de pregătire este timp pierdut şi am vrea să îl evităm pentru a intra în spiritualitate cât mai repede posibil şi să începem să muncim cu adevărat, în înţelegere. Dar noi nu înţelegem că exact aceşti ani sunt atât de valoroşi. Şi aici este problema, pentru că numai cel care are cu adevărat o dorinţă reală de a sta, va rămâne, iar ceilalţi vor disparea.

Întrebare: Ce este o dorinţă adevărată?

Răspuns: O dorinţă adevărată se numeşte Reşimo care este destinat pentru corectare, funcţie de rădăcina sufletului.

Întrebare: Dar noi toţi vrem să trecem Mahsom-ul?

Răspuns: Desigur că toţi vor asta. Dar cineva vine să studieze de două ori pe săptămână, ca tine, iar alţii vin în fiecare zi. Sunt cei care se uită la un meci de fotbal seara, şi sunt cei care ies să disemineze.

Întrebare: Cum pot face să apără în mine această dorinţă reală de care spui?
Răspuns: Cu ajutorul mediului.

Întrebare: Dar sunt deja într-un asemenea mediu minunat! Ce altceva pot să fac?

Răspuns: Trebuie să te integrezi cu el astfel încât să deveniţi un singur întreg, fără nicio diferenţă. Asta se numeşte un singur om cu o singură inimă. Şi aici se află dificultatea. Îţi promiţi tot timpul să o faci, dar atunci când apare oportunitatea de a o face, te strecori brusc pe lângă ea. Dar dacă pur şi simplu stai şi studiezi, atunci timpul îşi va face treaba.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 0.03.2014 Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mai mulți cercetători moderni ai anti-semitismului se referă la faptul că Tora numește națiunea Israel ca fiind națiune aleasă și sfântă, lucru greu de înghițit de aceia care caută corectare prin egalitate…

Răspuns: Nu numai că Tora spune astfel de lucruri, mai mult este că națiunea Israel nu le afișează și nu le proclamă ca fiind fundamentul ei. Mulți nu știu despre asta dar, acest lucru nu le diminuează intensitatea sentimentelor.

Avem de fapt de a face cu o forță aflată în natură, în dorințele noastre omenești. Chiar și poporul care nu simte nimic față de neamul lui Israel și care nu știe nimic despre rădăcinile lui, tot simte această ură. Provine din însăși natura lor și nu putem face nimic în legătură cu asta. Vasele dorinței de primire urăsc în mod natural dăruirea și adevărata conexiune despre care vorbește Tora.

Noi nu simțim față de aceste lucruri ură, ci rezistență. Dăruirea ne aparține totuși nouă și nu altora. Cei care nu se simt parte din asta, o urăsc în așa măsură că sunt gata să o distrugă, să o omoare, să o elimine.

Nimic mai natural ca acest lucru. Acesta este de fapt motivul pentru care Esav a vrut să-l omoare pe Iacov dar nu a putut să o facă fiindcă, pe om, îl oprește imaginea subconștientă a lui Esav care știe că fără Iacov, el nu va supraviețui. Vedem în Tora că este imposibil să gestionăm lumea fără o sursă a dăruirii. Dar dorința de a distruge și de a supune, de a îngenunchia calitatea dăruirii încă arde în om, în special acum.

Poate ne mirăm cum de e posibil așa ceva în secolul 21. Oamenii nu înțeleg că începe o nouă eră care cere de fapt neamului lui Israel să acționeze efectiv. Înainte nu a fost așa. În ciuda urii celorlalte nații, el nu a fost obligat cu adevărat să îndeplinească corectarea dar, a suferit totuși suferințe teribile.

Numai în ultimul timp, pentru o scurtă perioadă, noi nu am suferit pentru că, Creatorul ne-a permis să ne reîntoarcem în țara lui Israel și să stabilim că suntem aici pentru a începe corectarea. Dar perioada inițială a întoarcerii noastre în această țară s-a terminat. Baal HaSulam vorbește despre asta în „Discurs de completare a Zohar-ului”. El spune că ne-a fost dată șansa iar acum, dacă națiunea Israel nu-și îndeplinește corectarea, toate suferințele prin care am trecut ne vor părea nimic comparativ cu noile suferințe care vor veni.

Este așa fiindcă noi nu am fost niciodată în starea în care să trebuiască să îndeplinim corectarea după exilul națiunii Israel și, de aceea, socoteala cu această nație va fi foarte grea. Toate loviturile pe care le-am primit înainte au fost numai pentru a ne feri de conectarea cu națiunile lumii, pentru ca noi să nu uităm. Ele ne-au ajutat să rămânem separați și să ne păzim, astfel ca noi să ne putem întoarce la corectarea care va veni mai târziu. Și acelea au fost însă lovituri teribile.

Acum însă, ele vor veni din cu totul alte surse. Trebuie să înțelegem că este de datoria noastră să aducem lumii mesajul corectării. Până la urmă, noi suntem cei care suntem de vină. Ceilalți încă nu știu despre asta, dar noi știm și nouă ni se cere să o îndeplinim. Dacă noi vom cădea în adormire, toate loviturile lumii vor fi pe conștiința noastră.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 2/03/2014 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cineva care simte iubire și bunătate pentru ceilalți, este un cabalist?

Răspuns: Dacă este cu adevărat iubire și dăruire pentru ceilalți, atunci este cabalist. Problema este că noi greșim și, doar ni se pare că avem iubire și dăruire pentru cei din jur. Nu există iubire în lumea noastră.

Comentariu: Mulți oameni cred că sunt buni și iubitori.

Răspuns: Asta este o greșeală. Un cabalist dezvoltă un atribut special de iubire și dăruire, ceva ce nu este primire deghizată, adică un ego mai dezvoltat și mai sofisticat.

Atributul iubirii și dăruirii este construit peste ego, peste natura noastră. Atunci putem să simțim ce este în afara noastră, o singură forță numită Creator. Revelarea iubiri și dăruirii Lui pentru noi este numită Lumea Superioară. Cabalist este cineva care îndeplinește principiul „iubește aproapele ca pe tine însuți” și asta îi permite să simtă Lumea Superioară.

Întrebare: Ce este Lumea Superioară?

Răspuns: Lumea Superioară este suma forțelor, a influențelor și a acțiunilor Forței Superioare asupara noastră. Un cabalist vede forțe pe care alți oameni nu le pot vedea. El începe să coopereze cu Forța Superioară, cu toate componentele individuale ale aceste Forțe Unice care descinde de la Creator. Începem astfel să răspundem la chemarea Lui, să acționăm ca răspuns la ea și să devenim partenerii Creatorului.

Un cabalist cooperează cu Forța Superioară și, asta schimbă realitatea. Printr-o schimbare constantă de sine, el poate face lumea și viețile oamenilor mai bune.

Întrebare: Poate un cabalist să-și folosească super-puterile pentru a face rău oamenilor?

Răspuns: Este imposibil, până la urmă, să începem cu începutul, ceea ce obține el este forța dăruirii și a iubirii.

Comentariu: Dar auzim des la TV că un om care este angajat în Tora a fost implicat de asemenea și în acțiuni înterzise.

Răspuns: Un cabalist nu poate face niciun fel de rău. Înțelepciunea Cabalei schimbă natura omului în una altruistă. Întâi de toate el își restricționează egoul.

Tora conține Lumina Reformatoare care poate schimba înclinația noastră egoistă în înclinație bună. Un cabalist folosește Lumina Superioară și își corectează natura de la rea la bună. Acesta este primul semn. Dacă un om produce altora rău, el nu este cabalist.

Din Programul Radio 103 FM 16/08/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce se spune că Roş HaŞana este începutul trecerii judecăţii asupra ta însuţi?

Răspuns: Înainte de Roş HaŞana, există o perioadă în care omul îşi verifică stările anterioare şi îşi exprimă regretul, se căieşte, plânge şi apoi cere ajutor de sus. În acest fel, aparent îşi uşurează inima, transformând-o dintr-o inimă de piatră în inimă de carne. Aceasta este tradiţia şi principalul lucru este ca omul să înceapă să înţeleagă că trebuie să se raporteze altfel la viaţă.

Întrebare: Înţeleg că este vorba despre faptele bune, acelea care trebuie să înceapă de Anul Nou, în Roş HaŞana?

Răspuns: Faptele bune sunt corectări ale sineului, pentru atunci când se corectează el însăşi, corectează lumea. Aşa construieşte sistemul integrării reciproce şi a unităţii în care este descoperit Creatorul şi pentru care este nevoie să aducă la corectare toată nivelurile mineral, vegetal şi anima şi, în particular, nivelul vorbitor.

Din emisiunea de pe Kab TV „Sărbători, Roş HaŞana” din 06.08.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un val uriaș de refugiați copleșește Europa. Doar anul trecut au ajuns la țărmurile europene cca 260000 de imigranți și refugiați. Ei fug de războaie, de genocide, crize umanitare și de viața în saracie.

Drept rezultat, acest imens val creează o tensiune etraordinară, facând situația incontrolabilă.

Este greu mai ales pentru țările lovite deja de criza economică. Problemele din Orientul Mijlociu deranjează Europa și nu-i îi permit să trăiască în liniște.

Întrebarea este cum să facem față dezastrului. Exista numeroase opinii despre această chestiune. Unele cer solidaritate cu masele de oameni strămutate iar altele pledează în favoarea opririi invaziei. Dv personal ce opinie aveti despre această chestiune?

Răspuns: Lăsați-i pe aceia care sunt de acord cu imigranții să le deschidă ușile și să aibă grijă de ei. Poate că așa se va rezolva problema.

Oamenii ar trebui să-și pună în practică propriile idealuri și nu să enunțe valori care ulterior devin poveri pe umerii altora. Dacă o persoană consideră că imigranții trebuie îngrijiți, el ar trebui să o facă personal. Orice alt comportament nu este decât vorbărie arogantă.

Trebuie oprită imediat ambiguitatea! Cine ar trebui să implementeze principille cuiva, dacă nu chiar acela care le-a enunțat? Dacă eu susțin ospitalitatea, eu ar trebui să suport și greutățile implicite.

Întrebare: Totuși, nu considerați că ar trebui să existe și o abordare mai generală a problemei? Țările cer ajutor din partea Uniunii Europene.

Răspuns: Instituțiile guvernamentale nu sunt de nici un folos acum. De ce vorbim despre Grecia dacă țări bogate precum Franța sau Germania nu sunt capabile să primească valul de imigranți? nici pe termen lung aceasta nu este o soluție, mai ales dacă luăm în considerare criza care se prefigurează.

Repet: toți aceia care se declară solidari cu imigranții trebuie să-și pună în practică ideile. În acest caz iată cum ar trebui procedat: toată lumea ar trebui oprită la graniță unde ar trebui să se formeze un rând care va avansa pe măsură ce familiile europene se vor prezenta pentru a lua în grijă femiliile imigrante. După ce primesc permisiunea de a intra și de a locui în acea țară, refugiații ar trebui să meargă direct la adresa alocată.

Când m-am repatriat împreună cu familia în Israel, acum mai bine de 40 de ani, am primit de la aeroport documente de identitate și ni s-a spus exact unde vom merge. Mai mult, o mașină ne-a luat cu tot cu bagaje și ne-a dus la hotelul Karmelia din Haifa.

Europa de astăzi este oare capabilă să primească imigranți în același mod? Le poate pune la dispoziție locuri de muncă, asigurări sociale și alte beneficii? Dacă nu, atunci sosirea lor în Europa este absolut haotică.

Toate acestea arată că unica alternativă pe care o avem astăzi este să ne bazăm pe ajutorul sectorului privat, al organizațiilor comunitare, al statelor și al birourilor pentru refugiați iar aceștia să-și asume întreaga responsabilitate în ceea ce privește absorbția refugiaților. Totul trebuie făcut în mod ordonat.

Totuși, situația a progresat chiar dacă nu există nici o soluție fezabilă astăzi și nici măcar una pentru mâine sau poimâine. Dacă refugiații ar fi fost opriți la granițe la începutul crizei, dacă nu li s-ar fi permis să intre în Uniunea Europeană, nu ar mai fi apărut noi valuri de refugiați. Doar după luarea unei decizii adecvate cu privire la adăpostirea acestora va fi posibil ca aceștia să se stabilească în țările de destinație. Este un drum cu două sensuri: nu există soluție, nu se permite intrarea.

Un alt fel de acțiune nu este posibil. Dacă oricine altcineva consideră că este posibil, atunci el personal  trebuie să-și pună în practică ideile.

În loc să caute soluția, Europa permite unor oaspeți nedoriți să se stabilească în parcuri, pe plaje și în adăposturi temporare. Și apoi ce?

Toți cei care afirmă că ar trebui să-i ajutăm pe refugiați este invitat să-și deschidă ușile în fața lor. Cuvintele nu ajută în situația de față. Problema nu este doar cu Grecia ci și cu țările puternice ca Germania și Franța, care nu se pot îngriji de refugiați.

(Rav Michael Laitman într-o convorbire cu Oren Levi și Tal Mendelbaum Ben Moshe).

Sumar:

Toți cei care afirmă că ar trebui să-i ajutăm pe refugiați este invitat să-și deschidă ușile în fața lor. Cuvintele nu ajută în situația de față. Problema nu este doar cu Grecia ci și cu țările puternice ca Germania și Franța, care nu se pot îngriji de refugiați.

De ce are loc acest lucru astăzi? Motivul este acela că lumea adoptă o nouă formă, fără granițe, în care totul este amestecat și circular. Imaginați-vă că vă întâlniți cu străini în bucătăria voastră sau că altcineva doarme în patul vostru. Este înfricoșător! Nu există nici o scăpare. Nu există nici un loc pe planetă în care să poți fi singur, nici măcar 10 metri pătrați de singurătate.

De ce ne simțim astfel? Pentru a ne accepta obligația de a ne schimba natura, de a evada din limitele noastre interne. Natura ne obligă să ne dezvoltăm la un nivel la care să simțim că suntem cu toții o inimă, un corp și un gând. Corecțiile pe care nu le îndeplinim în cadrul relațiilor dintre noi, ne sunt impuse de roata implacabilă a evoluției.

Și tocmai europenilor atât de individualiști le este destinată această criză a refugiaților, căci natura ne forțează să ne schimbăm atitudinea față de străini și să-i considerăm copiii noștri, ”iubește-ți prietenul ca pe tine însuți.” Vor mai exista lovituri financiare și calamități naturale care ne vor învăța că suntem cu toții în aceeași barcă, asta este!

Lumea întreagă va veni apoi la națiunea Israelului și va cere de la noi soluția, pentru că aceasta se găsește în înțelepciunea Cabalei, în înțelepciunea conexiunii.

Criza refugiaților din Europa nu este una temporară ci face parte dintr-o serie de lovituri intenționate care ne vor forța să ne corectăm singuri. Valurile de imigranți care vor conduce la amestecarea populațiilor vor curge în întreaga lume: dinspre America de Sud spre America de Nord, musulmanii se vor îndrepta spre întreaga lume. Europenii vor simți că nu pot trăi în continuare dacă nu își schimbă atitudinea față de ceilalți oameni. Apoi vor merita corecția naturii umane și vor simți că națiunea  Israelului are metoda de corectare.

Atunci când ne vom dezvolta abilitatea de a simți că suntem o singura familie, vom trăi în lumea aceasta ca in Rai.

From KabTV’s “A New Life” 8/27/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo legătură între Cabala şi religie? Este Cabala o religie?

Răspuns: Cabala nu este o religie, este o ştiinţă. Cabala vorbeşte despre partea realităţii care ne este ascunsă, dar cu care avem oportunitatea de a lucra, ca în ştiinţă. De aceea, Cabala este numită o ştiinţă.

Prin acţiuni speciale, pe care noi le facem asupra propriei persoane, putem să ne descoperim simţurile necesare perceperii unui nivel superior. Avem cinci simţuri corporale: văz, auz, gust, miros şi tactil. Prin ele percepem această lume, dar într-o formă foarte limitată. Totuşi, o percepem într-o anumită măsură şi trăim conform cu aceasta.

Nici măcar nu ne putem imagina faptul că în lumea din jurul nostru sunt atâtea fenomene, pentru că simţurile noastre nu le descoperă, la fel cum nu putem vedea ce se întâmplă foarte departe, decât cu un binoclu, sau cum fără un radar nu putem vedea ce există în aer, putem percepe doar undele sonore, într-o anumită gamă, etc.

Avem atâtea instrumente pe care le-am creat pentru a ne mări raza de acţiune a simţurile noastre. Dar ele pot doar să ne extindă simţurile, în timp ce înţelepciunea Cabala crează un simţ adiţional, „al şaselea simţ”, prin care putem să descoperim restul realităţii, care ne este ascuns. Atunci vom ştii de ce trăim şi cum să trăim în mod corect. Exact asta trebuie să realizeze omul.

Întrebare: Ce fel de simţ adiţional este acesta?

Răspuns: Acest simţ lucrează la fel ca simţurile noastre corporale, doar că cele cinci simţuri ale noastre acţionează sub forma primirii, a consumului, atrăgând toate informaţiile care sunt în afară. Acest simţ adiţional, pe care îl dezvoltăm prin Cabala, operează conform cu dorinţa de a dărui, a iubi.

Ieşim în afară şi ne ridicăm deasupra noastră şi astfel nu mai suntem limitaţi de corpul nostru cu cele cinci simţuri. Simţul nostru spiritual există în afara corpului. Este ca şi cum am pune acest simţ deasupra întregii realităţi. Apoi, putem percepe totul. De fapt, acest simţ este sufletul.

Din programul de radio israelian de pe 103 FM din 09.08.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Numeri, 14:10 Atunci toată obştea a zis: „Să-i ucidem cu pietre!” Dar iată slava Domnului s-a arătat în nor tuturor fiilor lui Israel la cortul adunării.

Oamenii s-au ridicat împotriva celor doi Ţadikim (drepţi), Caleb, fiul lui Jephunneh şi Joşua, fiul lui Nun, care i-au grăbit să meargă în pământul lui Israel şi să îi învingă pe locuitorii acestuia. Iar Creatoul a fost imediat implicat în asta; se vorbeşte despre tranziţia la un nou nivel. Până acum, copiii lui Israel au trăit în sălbăticie şi au lucrat cu caracteristicile Bina, dăruire de dragul dăruirii. În timp ce acum intră în pământul lui Israel, au început să lucreze cu ego-ul lor, deci li se aduce aminte mereu de Faraon.

Primirea de dragul dăruirii este un nivel complet diferit. Atunci când în faţa noastră apar uriaşii, care sunt dorinţele egoiste cu care noi trebuie să lucrăm cu intenţia de a dărui, nu înţelegem cum este asta posibil. Are loc o schimbare internă foarte serioasă, pentru că metoda lucrării cu ego-ul s-a schimbat. În sălbăticie doar mă ridic deasupra lui, devin detaşat de el, pentru că rătăcirea în deşert este un mare exod din Egipt. Dar acum începe intrarea în pământul Israel, deci o nouă muncă total diferită.

Egipt este o stare, deşertul este a doua stare, pământul lui Israel este a treia stare. Perioada Egiptului a luat sfârşit odată cu ascensiunea deasupra ego-ului. În pământul lui Israel eu caut din nou în ego, încep să sap în el, ridicându-l odată cu mine, iar cu acest ajutor mă conectez şi comunic cu toată lumea.

În alte cuvinte, dacă m-am ridicat înainte deasupra ego-ului, am dat tot ce am putut şi am ajutat totul, acum încep să ridic egoul meu şi al vostru şi să comunic în el. Asta înseamnă că munca este făcută cu două caracteristici opuse care pur şi simplu nu existau înainte.

Iar această muncă produce uriaşi. Dacă în timpul procesului de tranziţie, care se numeşte sălbăticie, deşert, noi doar ne-am ridicat deasupra ego-ului şi am apropiat numai Lumina Nefeş şi Ruah, acum începem să obţinem Lumina Hohma pentru că lucrăm deja cu ego-ul. Odată cu asta are loc descoperirea caracteristicilor Creatorului, pe care nu le-am putut obţine în deşert, ci numai în pământul lui Israel.

Aceasta este o muncă complet nouă, complexă, care pare absolut imposibilă; este nevoie de o nouă abordare. Aşadar Moise, învăţătorul nostru, ca lider al caracteristicilor noastre interne, care ne-a condus prin întregul deşert, nu mai poate să meargă cu noi. Trebuie să fie înlocuit pentru că întreaga paradigmă, relaţia noastră cu avansarea şi corectarea, s-a schimbat.

Întrebare: Ce reprezintă apariţia bruscă a Şechina (Divinitate), când poporul Israel sunt pe cale să îl lovească cu pietre pe Caleb şi Joşua?

Răspuns: Aici nu mai este posibil să se facă nimic, pentru că puţini oameni din naţiune, din „turma” de vechi sclavi, înţeleg că se află în faţă şi ştiu cum să depăşească obstacolele, în timp ce ceilalţi nu înţeleg.

Apare o întrebare: Unde este Moise în acest caz? Ar trebui să fie în faţă! Dar el nu mai aparţine acestui nivel, deci nu a mers să vadă pământul. Mai mult, a murit, ca un nivel care şi-a terminat treaba şi apoi începe un nou nivel.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 15.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rolul umanităţii în natură?

Răspuns: Rolul umanităţii în natură este de a înţelege că este centrul naturii şi că trebuie să lucreze astfel încât întreaga natură să ajungă la o stare de armonie totală, fără niciun dezastru şi într-o seninătate totală şi eternă.

Întrebare: Acţiunile umanităţii influenţează apariţia a tot felul de dezastre?

Răspuns: Dezastrele sunt greşeala noastră, pentru că la analiza finală, totul se adună în om. Iar când omul îşi depăşeşte ego-ul prin conexiunea cu alţi oameni într-un sistem general, bun, omul influenţează natura, astfel încât toate dezastrele şi fenomenele nedorite, dispar. Noi existăm într-un sistem unic, integral. Nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor se regăsesc în natură şi sunt un cer închis, o minge, o sferă. Iar noi suntem cea mai importantă parte a acestei sfere, cea mai înaltă fază a evoluţiei. Dacă noi ajungem la echilibru şi armonie, atunci vom echilibra şi restul naturii. Astăzi există deja dovezi ştiinţifice care demonstrează asta. Dacă reuşim, atunci natura se va reface imediat, atât de mare este puterea care poate fie dăuna fie corecta lumea.

Întrebare: Cum poate o persoană obişnuită să înţeleagă asta?
Răspuns: Atunci când lucrurile devin rele, când începe să ajungă la disperare, atunci va fi forţată să înceapă să fie implicată în corectarea sa, chiar fără a înţelege ceva. Dar noi acum, Cabaliştii, încercăm să facem asta pentru că această înţelegere să ajungă la om înainte ca acesta să atingă această limită, să înţeleagă nevoia imperativă pentru unitate şi astfel să evite suferinţa.

Întrebare: Şi ce se va întâmpla cu ecologia devastată, cu toată cantitate imensă de sticle de plastic îngropate în pământ?

Răspuns: Totul va fi procesat imediat; va fi înghiţit de natură şi pus în faţa noastră în forma cea mai sterilă.

Întrebare: Asta sună ca o fantezie! Unde vor dispărea toate acestea?
Răspuns: Nu contează! Forţa naturii îşi va face treaba, pentru ca totul să ajungă imediat la echilibru. Mai mult, lumea va atinge un asemenea echilibru, o asemenea unitate şi armonie, încât nici nu ne putem imagina! Va fi o lume absolut diferită!

Întrebare: Cum va avea loc curăţarea oceanelor şi pământului care sunt poluate?
Răspuns: Nici măcar nu mă gândesc la asta. Pentru această activitate, vor intra în acţiune forţe ale naturii despre care, momentan, nu avem niciun concept: forţa dăruirii, forţa iubirii, o forţă complet nouă de interacţiune. Acestea sunt caracteristici complet noi ale naturii, despre care astăzi nici fizicieni, nici biologii sau alţi oameni de ştiinţă, nu au nici cea mai mică idee.

Comentariu: Adică această mizerie se va transforma într-un mineral folositor?

Răspuns: Nici măcar nu vom avea nevoie de minerale folositoare; vom exista la un nivel total diferit! Nu vom mai avea nevoie de această lume; vom intra şi vom simţi un sistem complet diferit, un sistem al cooperării reciproce a forţelor, o lume a unei armonii superioare.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 18.08.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi şi cum pot eu să Îl justific?

Răspuns: Cel drept îl poate justifica pe El. „Înhămezi căruţa înaintea cailor.” Totuşi, adevărul este că Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi, pentru ca aceştia să aibă oportunitatea să îl binecuvânteze şi să îl justifice pe El. Cum pot să Îl justifice fără durere,  pe ce bază?

O persoană independentă trebuie să fie în opoziţie cu Creatorul în interior şi să fie similar cu El în exterior. Asta înseamnă că trebuie să fii făcut din două forţe opuse, două forme opuse, două atribute opuse.

Este scris: „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie”. Asta se referă la Lumina din ea, deoarece Lumina o reformează. Înclinaţia rea, materia dorinţei de a primi, rămâne la fel, iar noi trebuie să îmbrăcăm intenţia de dăruire deasupra ei. Astfel, o reformăm cu ajutorul Luminii şi o schimbăm în forma buna şi corectă.

Când lucrăm în acest fel, mai întâi îl blestemăm pe Creator la fiecare nivel şi suntem în dezacord cu El. Acesta este motivul pentru care nivelul de Ibur (concepţie) este „furie şi urgie”. Apoi ajungem la binecuvântarea şi justificarea Creatorului, până când ajungem la sacrificiul de sine.

Sacrificiul meu de sine, totuşi, nu este un rezultat al plăcerii, aşa cum este în lumea noastră în care sunt gata să mă sacrific total, dacă merită. În acest caz, nu mă conectez cu Creatoul ci cu plăcerea care provine de la El şi, dacă mă opresc, egoul meu nu mai îmi permită să mă conectez cu El. În această lume depindem total de plăcere, în timp ce în spiritualitate adăugăm o altă dimensiune, alt nivel, şi ajungem la adeziune cu Creatorul şi nu cu plăcerea şi beneficiul care provin de la El.

Acum, încep să îmi apreciez statusul ca fiind al cuiva care dăruieşte. Creatorul nu îmi dăruieşte mie. Nu am nevoie de dăruirea Lui. Nu vreau să o primesc. Nu vreau să ader la El datorită acesteia. Nu vreau să fiu dependent de ea. Vreau să respect atributul dăruirii, care nu are nicio formă sau imagine. Tânjesc după asta.

Ca rezultat, trebuie să fiu făcut din două forme, una internă care este dorinţa de a primi şi una externă, care este intenţia de a dărui. Altfel, nu pot să fiu în adeziune cu El deoarece „Inimile noastre se vor regăsi în El” şi nu în Lumina care provine de la El, care numai îmi produce confuzie şi mă mituieşte, şi căreia trebuie să îi rezist.

Lumina este măsurată de sus şi mă trezeşte – adică pe egoul meu – pentru a mă întoarce şi a deveni dependent de plăcerea care mă conduce nebuneşte şi îmi domină mintea şi inima. În cele din urmă sunt lăsat cu un singur punct care nu mă atrage de plăcerile care provin din Lumină şi, în acest moment, mă pot păstra constant în afara plăcerii, pot refuza ofertele tentante. Nu asta! Să nu fiu dependent de plăcere!

Tentaţiile fac să ni se învârtă capul iar corpul este confuz datorită excitării. Aici, noi trebuie să pregătim garanţia reciprocă dintre noi, deoarece fără ea nu pot fi independent. Plăcerea vine pentru a acoperi ruşinea şi pentru a mă face independent. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în Talmud Eser Sefirot, “Histaklut Pnimit partea 1, art. 7:

.. Au spus că există un mare păcat în darurile gratuite, şi anume ruşinea care apare în orice primitor al cadoului gratuit. Pentru a îndrepta asta, Creatorul a pregătit această lume, unde este loc pentru muncă, pentru a fi recompensaţi în următoarea lume pentru munca lor.

Dar această scuză este foarte stranie. Este ca atunci când cineva îi spune prieteneului său: „Munceşte cu mine doar un minut, iar eu în schimb îţi voi dărui orice plăcere şi orice comoară din lume pentru tot restul vieţii tale”. Într-adevăr, nu există un dar mai mare decât acesta, pentru că recompensa este incomparabil mai mare decât munca. Munca este în această lume tranzitorie, fără valoare, comparată cu recompensa şi plăcerea din lumea eternă.

Ce valoare este acolo, în lumea de trecere, comparată cu lumea eternă? Este chiar mai mult comparat cu calitatea muncii, care este fără valoare, comparată cu calitatea recompensei.

Înţelepţii noştri au spus: „Creatorul este destinat să moştenească fiecărui drept 310 lumi, etc.” Nu putem spune că o anumită recompensă este dăruită în schimbul muncii lor, iar restul este un cadou gratuit, pentru că atunci ce bine ar face asta? Ruşinea ar rămâne! Într-adevăr, cuvintele lor nu sunt luate literalmente, pentru că există un înţeles profund în ele.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 16.02.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o pedeapsă în spiritualitate?

Răspuns: De fapt nu există nicio pedeapsă în înţelepciunea Cabala, pentru că noi nu avem de a face cu o fiinţă umană care pare să fii obosit de ceva, să fie furioasă sau să regrete ceva, ci numai sistemul de providenţă.

Dacă conduc maşina şi sunt în viteza a patra, iar câteodată frânez, schimb în viteza a treia. Acum motorul merge mult mai greu şi eu conduc mai încet şi mă simt mai puţin confortabil, dar continui să conduc. Apoi altă parte se opreşte, se strică, iar eu trec într-o altă stare, ceea ce înseamnă că totul depinde de participarea noastră. Cu cât această participare este mai mare, cu atât avansăm mai repede, într-un confort mai are, deasupra timpului, depăşind totul prin mici eforturi din partea noastră, de-a lungul drumului bun şi nu cel al suferinţei.

De aceea, nu este vorba de pedeapsă, cu toate că noi folosim acest cuvânt aproape zilnic. Nu există pedeapsă nici în lume. Dacă te comporţi în mod corespunzător, avansezi pe drum; dacă nu, eşti corectat. Numim această corectare pedeapsă, dar nu este o pedeapsă este o corectare.

În ceea ce priveşte sistemul de corectare, el este absolut fără emoţii. Noi doar îi atribuim calităţi umane, cum ar fi bun şi benevolent.

Pot spune că atunci când cânt la pian, de exemplu, îl privesc în mod emoţional ca şi cum ar fi partenerul meu sau un prieten. Omul îşi aplică sentimentele lui obiectelor cu care lucrează, cum ar fi un calculator, cu toate că este doar o bucată de metal. La fel ne relaţionăm la Creator, cu toate că este un sistem fără emoţii, aşa cum este scris: „A dat o lege care nu poate fi încălcată.” Creatorul este legea naturii!

Din emisiunea de pe Kab Tv „Secretele cărţii eterne” 15.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→