Întrebare: Care este înțelesul spiritual pentru pământul meu?

Răspuns: Pământul meu este o dorință pe care trebuie să o corectez. Una pe care nu o pot corecta singur, ci numai în unitate cu ceilalți.

Ceilalți sunt parte din sufletul meu care îmi par străini și care se găsesc aparent în afara mea. Așa că relaționez cu ei ca și cum nu există sau sunt departe de mine.

Și pot să relaționez în mod diferit înțelegând că ei sunt în interiorul meu; acestea sunt caracteristicile mele personale care sunt proiectate în afara mea de mintea mea pentru a face posibil să muncesc în mod reciproc cu ei, mai liber și mai mult, și pot să văd caracteristicile mele și pe cele ale lor ca fiind opuse.

Dacă înțeleg că ele sunt carcateristicile mele, pot să le accept. Dar dacă îmi pare că ele se găsesc în altcineva, atunci nu sunt gata să accept sau să mă apropii de această persoană. Deci o astfel de viziune a caractersticilor mele interioare sub forma a miliarde de oameni mă ajută să-mi amplific toate neclaritățile, contradicțiile și erorile ca sub o lupă.

Astfel, mă pot corecta pe mine însumi pentru că dacă persoana se află în afara mea, simt cele mai mici discrepanțe dintre noi și nu mă înșel! Dar dacă se află în interiorul meu, atunci sunt gata să fiu de acord cu tot și nu mă corectez niciodată. Astfel îmi văd interiorul în afară sub forma tuturor oamenilor din jurul meu.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 13.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, 8 : 4: Sfeşnicul era de aur bătut; atât piciorul, cât şi florile lui erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după forma pe care i-o arătase Domnul.

Întrebare: De ce este sfeșnicul făcut dintr-o singură bucată de aur?

Răspuns: Crearea sfeșnicului din aur pur înseamnă transformarea egoului pur în atributul opus pentru a da și a dărui Lumină.

În același timp, bucata de aur bătut trebuie să fie întreagă și nu poate fi făcută din mai multe părți pentru că trebuie să ajungem la o stare în care tot egoismul nostru, întreaga noastră natură, să devină atributul iubirii și dăruirii.

De aceea acest fragment săptămânal din Tora se numește Beha’alotcha, adică atunci când urci la Lumină.

Rabash spunea că termenul sfeșnic se referă la corpul cuiva, și atunci când Lumina Creatorului este îmbrăcată în el, o persoană este iluminată ca un sfeșnic. Totuși, întrebarea este cum corpul unei persoane poate purta Lumina Superioară din moment ce este o diferență atât de mare între atributele Luminii și vase, care reprezintă corpul unei persoane. Când vorbim despre corp, ne referim la egoism.

El spune și că dificultatea în crearea unui vas se numește deficiență, și apoi umplerea pentru această deficiență poate intra în el. Dar dacă o persoană nu are nicio deficiență, nu există loc pentru umplerea care vine ca răspuns la deficiență, numită ajutor de sus.

Astfel, este clar că o persoană nu poate acționa fără deficiențe pentru că nu există loc pentru umplerea deficiențelor.

Deficiențele care ne sunt date reprezintă ajutor de sus. Fără ele, o persoană nu va cere nimic, și dorința pentru corectare nu se va aprinde în ea. Trebuie să procesăm toate dificultățile din interiorul nostru din nou și să le folosim ca material pentru iluminare.

Rolul nostru este să simțim că totul se naște de la Creator, dar trebuie să schimbăm totul în direcția bună și să îl plasăm corect în interiorul nostru. În același timp, o persoană este într-o stare de confuzie totală, temeri, griji și alte imagini.

Asta înseamnă că este ridicat la un nivel unde este asemănătoare unei ramuri în bătaia vântului, și nu poate să-și găsească drumul. Acesta este doar punctul de început unde este construit și transformat într-un sfeșnic. Atunci când egoismul ei este îmblânzit, procesul de creare începe. Aceasta este tranziția dificilă către atributul dăruirii.

Totuși, în același timp, atunci când găsim conexiunea cu Creatorul, devine o plăcere, o mântuire de șarpele nostru interior, de tot ceea ce urâm.

Cu alte cuvinte, trebuie să urâm ceea ce este în interiorul nostru, mai mult decât durerea, și apoi nu o vom mai simți. Astfel, puterea intenției noastre și a tânjirii după scop trebuie să fie mai mare decât durerea pe care o simțim pentru că totul este măsurat potrivit aceluiași parametru: forța atracției (forța dăruirii).

Dacă forța atracției față de scop etse mai mare decât forța durerii (forța respingerii), nu vom mai simți forța durerii.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Potrivit înțelepciunii Cabala, fiecare persoană percepe realitatea în propriul ei mod?

Răspuns: Toți am fost creați cu 5 simțuri: văz, auz, gust, miros și tactil. Cu ajutorul lor absorbim informații și în interiorul nostru sunt modelate într-o formă ca un fel de realitate. Dacă am avea alte caracteristici, atunci am percepe realitatea în mod diferit. Atunci când înțelepciunea Cabala ne dezvoltă, începe să ne arate că realitatea este relativă.

Și aici chiar ne apropiem de teoria lui Einstein care vorbește despre realitate ca fiind relativă, că timpul, mișcarea și spațiul sunt termeni relativi. Apoi începem să înțelegem ce s-a întâmplat la momentul creării universului: la început nu era spațiu, apoi s-a format; a început să fie umplut, mișcarea a apărut în el, și astfel timpul a fost creat.

Noi am evoluat ca rezultat al acestor condiții: timp, mișcare și spațiu.

Contrar fizicienilor care studiază aceste concepte prin observațiile și cercetările lor asupra realității înconjurătoare, în Cabala ajungem la ele prin căutare interioară.

Începem să simțim cum percepțiile de timp, mișcare și spațiu se schimbă în noi și cât de mult pot fi schimbate. Se dovedește că realitatea noastră este relativă și depinde de cel care o percepe. O persoană percepe realitatea potrivit caracteristicilor ei.

Asta înseamnă că nu privim același film. Fiecare este impresionat în felul lui, și fiecare vede un alt film. Aici începe domeniul în care numai cei care intră în lumea spirituală înțeleg despre ce este vorba.

Întrebare: Când intri în lumea spirituală, vezi același film pe care îl vede și altcineva?

Răspuns: Nu. Fiecare are o altă lume; fiecare are o altă putere superioară pe care o numim Creator și astfel, fiecare diferă în percepția lumii și a Creatorului, a forțelor care mișcă întreaga peliculă.

Întrebare: Care este diferența între o persoană obișnuită și cei care studiază Cabala în termeni de percepție a realității?

Răspuns: O persoană medie percepe realitatea numai cu cele cinci simțuri corporale. De aceea, depinde foarte mult de corp și înțelege că dacă moare corpul, totul dispare.

Dar asta nu este valabil pentru cabaliști. Ei percep realitatea într-un sistem suplimentar paralel, adică ceea ce dezvoltă în interiorul lor. Acest sistem se numește suflet, care are și el 5 simțuri: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut.

Cu acest sistem percepem realitatea pe care o putem schimba, spre deosebire de realitatea minerală a lumii noastre, care ascunde schimbările astfel încât un copil mic și un adult văd același lucru. În timp ce realitatea care este percepută cu cele 5 simțuri suplimentare, se mișcă și este schimbătoare, ca vântul față de obiectele fără viață, și de accea este numită realitatea spirituală (spiritual – Ruchnit, de la cuvântul vânt – Ruach)

Întrebare: Cei care se află în interiorul sistemului spiritual văd același lucru?

Răspuns: Nu. Fiecare vede potrivit stării lui, nivelului său. Dar este clar că pentru toți este revelată o singură realitatea, numai că fiecare o percepe, vede și simte în felul lui. Dar atunci când se dezvoltă în această realitate potrivit celor 125 de nivele, fiecare persoană la fiecare nivel descoperă aceeași realitate pe care cei care trec prin acest nivel o descoperă.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu există cuvinte în spiritualitate, cum își împărtășesc cabaliștii unii altora ceea ce dobândesc, și cum scriu cărți?

Răspuns: Cabaliștii folosesc ceea ce noi numim limbajul ramurilor. Lumea spirituală este rădăcina și de la ea percepem unele urme corporale cu simțurile noastre corporale care se numesc ramură.

Astfel, putem descrie fenomene spirituale chiar în limbajul nostru, folosind cuvintele acestei lumi, pentru că există un rezultat, o ramură în lumea corporală pentru tot ceea ce există în lumea spirituală.

Să presupunem că noi suntem doi cabaliști. Cum îți pot spune despre lumea spirituală dacă conștiința și dobândirea spirituale sunt personale? Simt o anumită imagine, o formă, o lume mare, o realitate infinită care mi se arată prin toate simțurile, în fiecare direcție, pe fiecare axă, și tu simți și tu ceva. Cum putem comunica și să împărtășim impresiile noastre?

Soluția este să fim de fapt aici în lumea noastră, în corpurile noastre. Acesta este modul în care ne putem folosi corpurile pentru a comunica unii cu alții pentru a scrie cărți și pentru a împărtăși informația chiar prin indicii sau printr-o privire. Acesta este modul în care folosim limbajul nostru corporal.

În lumea spirituală de exemplu, sunt forțe numite un scaun, o masă, o ceașcă, aer, un perete, o fereastră, și așa mai departe.

Folosim aceste nume în lumea noastră, dar folosindu-le, ne referim la esența interioară a conceptului din lumea spirituală. Spun fereastră, dar mă refer la o fereastră care există în lumea spirituală, iar tu înțelegi la ce fereastră mă refer. Spun fereastra este deschisă și tu înțelegi care este sensul unei ferestre deschise în lumea spirituală, deși îți împărtășesc ideea folosind cuvinte corporale.

Așa vorbesc cabaliștii și astfel scriu cărți. Acesta se numește limbajul ramurilor care este acceptat de toți cabaliștii. Acesta este limbajul în care este scrisă Tora, dar oamenii obișnuiți nu știu deoarece cabaliștii l-au scris pentru a vorbi unii cu alții despre lumea spirituală, în timp ce oamenii cred că este vorba despre lumea noastră. Acesta este secretul Torei.

Întrebare: Atunci când citești cărți de Cabala, cuvintele nu îți spun nimic decât dacă le înțelegi dublul sens.

Răspuns: Așa este. Citesc doar niște cuvinte pentru că înțeleg limba, dar nu înțeleg mai mult decât cineva care nu știe ebraică. Mai mult, dacă o persoană știe ebraică, este chiar mai bine pentru că atunci nu este derutată și nu-și imaginează diferite lucruri despre lumea noastră.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poporul lui Israel trbuie să arate că singurul lucru care face ca o persoană să fie un Adam (om) este calitatea unității interioare cu alții. Asta înseamnă că tot ce este exterior, adică civilizație, tehnologie, trebuie să-și piardă valoarea în ochii noștri?

Răspuns: Există o întreagă colecție de legi care se află la baza existenței poporului nostru. Ele au fost stabilite de Avram acum 3500 de ani. Dacă începem să le implementăm, totul va fi bine, și dacă nu, mai întâi și cel mai mult va fi rău pentru noi și apoi, pentru întreaga lume.

Într-o lume în care trăiesc 8 miliarde de aomeni, noi suntem grupul acela mic care hotărăște starea întregii umanități, și umanitatea începe treptat să înțeleagă și să simtă asta în mod inconștient.

Dacă umanitatea vrea sau nu, în orice caz, va încerca să rezolve problema, și problema este asta: dacă ne comportăm incorect și devenim sursa suferinței lor, atunci noi trebuie să fim distruși.

Ce am face în locul oricui dacă ar fi ceva care ne-ar aduce durere în inimi? Am încerca să anihilăm acel ceva!

Deci, nu este nimic nenatural în legătură cu cei ca Hitler, Arafat, Ahmadinejad care ajung să domine. Fără îndoială, vor continua să apară mereu atâta timp cât noi ne comportăm astfel!

Întrebare: Asta înseamnă că noi trebuie să suferim?

Răspuns: Trebuie să suferim pentru că nu am ajuns la unitate, și astfel facem întreaga lume să sufere. Mai mult, prin comportamentul nostru, ridicăm și aducem durere la un nivel mai înalt.

Întrebare: Deci, în ce fel ne ajută antisemitismul dacă nu ne aduce la unitate adevărată?

Răspuns: Ne duce spre unitate. Sub presiunea lui, fără alegere, începem să ne apropiem. Totuși, este doar o unitate preliminară, obligatorie pentru a îmblânzi presiunea de sus, având în vedere că noi trebuie să ajungem la o înțelegere a procesului când începem în mod voluntar să ne apropiem!

Este imperativ pentru noi, pentru binele nostru, pentru că altfel nu suntem un popor. Terbuie să începem să ne unim pentru că astfel aducem bine lumii, inclusiv unitate. Devenim o lumină pentru națiuni.

De pe KabTV, Ultima generație, 14.06.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, 10:1:3: Creatorul i-a spus lui Moise: Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut; trebuie să le folosești pentru a chema adunarea și pentru a anunța plecarea taberelor. Când vor suna trâmbițele, întreaga adunare se va aduna la tine, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Aurul este o dorință de a primi și argintul este o dorință de a dărui. De aceea, sunetul trâmbițelor de argint care cheamă la conexiune este potrivit pentru oameni.

Să suni trâmbița înseamnă să se adune toare atributele unei persoane și să se unească. Problema nu este corectarea unui atribut, ci conectarea lor. Cel mai important lucru este conectarea lor într-un singur cadru, într-o singură dorință unificată.

Poți să-ți imaginezi să încerci să aduni și să pui laolaltă un corp uman potrivit celulelor, atomilor, și chiar potrivit AND-ului și ARN-ului și așa mai departe, o sumă fără sfârșit de conexiuni reciproce și munca lor reciprocă? Este imposibil să creezi un astfel de sistem!

Noi, pe de altă parte, trebuie să facem asta! Trebuie să creăm materie care trăiește din dorințele noastre moarte, din materia fără viață, în același fel în care s-a întâmplat cu miliarde de ani în urmă înainte ca procesul evolutiv să înceapă, când vegetalul a apărut de la niveul naturii minerale și apoi nivelul animat și apoi omul. Trebuie să adunăm tot și să-l legăm împreună astfel încât să se nască o dorință plină de viață, una care poate fi în Templu, ceea ce înseamnă într-un oarecare contact cu Creatorul în asemănare și să-I fie egală.

Întrebare: De ce este scris Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut…

Răspuns: Trebuie să fie o singură dorință care este unică și unită, mai ales dacă este dată de sus. Nu avem niciun drept să o spargem. Creatorul este unul și, de aceea, tot ce se naște din El și coboară de la El este dat tuturor ca un întreg.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este o ascensiune deasupra egoismului logică pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Ce se înțelege printr-o persoană obișnuită sau una neobișnuită ? Astăzi, o persoană obișnuită este de o sută de ori mai dezvoltată decât un înțelept de acum două mii de ani. Așa că, termenul “obișnuit” este relativ. În orice caz, toți trebuie să ajungem într-o stare unde e nevoie să ne ridicăm deasupra egoismului care ne ține în această mică lume solicitându-ne să ne gândim doar la noi, așadar limitându-ne posibilitățiile.

Prin dezvoltarea sa constantă, egoismul ne conduce într-o criză. Astăzi, milioane de oameni – în special în națiuni dezvoltate – o simt, și este simțită la nivel societal și la nivelul producției.

Dacă încă nu este simțită în națiuni mai puțin dezvoltate, atunci este doar o chestiune de timp ca întrepătrunderea în umanitate  să se întâmple foarte rapid. În cele din urmă, toată lumea o va simți, inclusiv cei mai obișnuiți oameni.

Ei o să înțeleagă că să exiști în cadrul naturii egoiste prezente înseamnă să fii un sclav setărilor care sunt impuse pentru tine, toate tipurile de tendințe, mode, etc. Ei o să înceapă să simtă că acel sentiment de lipsă de libertate depinde de creșterea egoismului lor. Pană la urmă, cu dezvoltarea se dezvăluie cât este de limitată și că este doar sclavia umană.

Baal HaSulam a comparat ieșirea din egoism cu viața unui vierme într-o ridiche. Simte cât de amară și întunecată este lumea, și atunci când se târăște afară, dintr-o dată vede o lume complet diferită, strălucitoare. Dar ce îl motivează să iasă din ridiche? Este ego-ul în curs de dezvoltare care funcționează ca propriul său antreprenor de pompe funebre. Ridichea amară reprezintă suferința care îl împinge afară din această lume închisă.

Noi nu mai putem rămâne aici și trebuie să ieșim pentru că este un program al naturii noastre; starea noastră finală există inițial, doar trebuie să o descoperim în noi. Asta depinde de unitățile interioare care se îndreaptă spre dezvoltarea dorințelor noastre, conexiunilor dintre noi.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Libera alegere, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot oamenii sa determine ce este o necesitate in zilele noastre ?

Raspunsul meu:  Nivelul necesitatii este in zilele noastre la un nivel mediu al existentei, raportat la locul unde locuieste respectiva persoana. Exista multe metode pentru a verifica media nivelului. Baal HaSulam vorbeste despre aceasta in detaliu in articolul Generatia Viitoare. El se refera la crearea de diverse comisii care vor verifica nevoile actuale ale fiecarei persoane, si le vor satisface.

Toate acestea sunt masurate in conformitate cu nevoile unei persoane medii. Sa spunem ca fiecare familie trebuie sa aiba o camera pentru fiecare din membri sai. Fiecare persoana trebuie sa aiba un servici. Familia trebuie sa aiba o masina pentru a ajunge la servici si pentru alte nevoi. Toate acestea sunt determinate in conformitate cu schimbarile ce apar in lume. Tinand cont de toate acestea, o familie trebuie sa aiba tot ce e nevoie pentru o viata normala.

De fapt, problema nu consta in ‘ceea ce ai’, ci in atitudinea indreptata spre aceasta. Cu toate acestea, Creatorul nu vrea ca tu sa suferi. Scopul creatiei este de a incanta creaturile. Prin urmare, iti adaptezi viata pe pamant la nevoile corpului tau fizic – nici mai mult nici mai putin.

Trebuie sa iti satisfaci nevoia de mancare, sex, familie, bogatie, onoare, putere si cunoastere.Nu ar trebui sa simti nici o lipsa in aceste dorinte, si ele trebuiesc satisfacute cu masura, care este o necesitate esentiala pentru viata in corpul animal. Tot ce este mai mult decat necesitate trebuie folosit pentru a darui celorlalti oameni.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Evenimentele descrise în Tora au avut loc în această lume cu adevărat? Într-unul din programele dumneavoastră aţi spus că trebuie să trecem prin toată povestea din Tora în interiorul nostru.

Răspuns: Bineînțeles, toate cuvintele din Tora au avut loc în această lume pentru că fiecare rădăcină spirituală superioară trebuie să dezvolte și în cele din urmă să atingă ramura sa materială.

De aceea am trecut prin întregul proces în această lume: Adam HaRishon și toate generațiile următoare până la Avram și după, prin strămoșii noștri Isac și Iacob, fiii lui Iacob, apoi coborârea la Egipt, Moshe, Aaron, Muntele Sinai, intrarea în Israel, cucerirea pâmântului lui Israel, distrugerea Primului și Celui de-al Doilea Templu, etc.

Prin tot ceea ce am trecut în această lume este doar o fațetă a imaginii. Cel mai important lucru este starea noastră actuală și prin ce evenimente descrise în Tora trebuie să trecem încă.

Tora nu vorbește despre evenimente istorice; mai degrabă, este vorba despre ceea ce trebuie să corectăm după păcatul lui Adam HaRishon. Ca rezultat al corectării noastre, vom ajunge la lumea spirituală care este eternă și fără sfârșit; este acum și aici, imediat ce suntem de acord să trecem prin procesul corectării, așa cum este scris Trebuie să-ți vezi lumea în timpul vieții.

Din programul radioului israelian, 103FM, 21.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde ne conduce evoluția?

Răspuns: Evoluția ne conduce spre realizarea că nu suntem liberi deloc.

Dacă n-am avea o senzație imaginară de libertate nu ne-am putea dezvolta și n-am mai vrea să traim. Totuși, această iluzie întotdeauna stârnește emoție și ne acordă un fel de speranță pentru viitor.

O nevoie pentru libertate există în noi, dar este o nevoie egoistă pentru o libertate egoistă. În aceeași măsură în care egoismul se dezvoltă, o persoană se simte întotdeauna în lipsă, eronat, nu liber. Aceasta este dinamica dezvoltării egoismului nostru care stabilește cadre mai largi și mai mari pentru el.

Pe de altă parte ne introducem în mod deliberat în noi cadre pentru că nu ne simțim confortabil fără ele. Fiecare persoană vrea să aibă conexiuni speciale cu mediul care-l înconjoară, cu societatea, și asta deja indică faptul că nu este liber. Și nu se face nimic în această privință; ne jucăm în mod constant cu lucruri de genul acesta.

Libertatea absolută este rezumată în ascensiune cu natura noastră actuală. Dacă ne ridicăm deasupra egoismului, mergem în alt spațiu unde nu suntem controlați de natura noastră; mai degrabă, suntem incluși în alta, mai presus. Și această stare este determinată de noi fiind în libertate deplină.

O simțim când dobândim caracteristica de dăruire și iubire pentru altii, nu pentru noi și începem să implementăm această proprietate și apoi ne simțim eliberați de egoismul nostru, de propriile cerințe și limitări. În momentul în care ajungem la acest nivel și facem totul de dragul de a dăruii, noi devenim într-adevăr liberi.

Desigur, este posibil să fii îndoielnic: “Ce fel de libertate e asta, nu ne subjugă iubirea pentru alții ca o mamă care se învârte în continuu în jurul copilului ei?” Pe de-o parte, este corect. Dar pe de altă parte, din această relație cu ceilalți, noi primim cantități nelimitate de energie, senzații pozitive, descoperirea unor spații și lumi complet noi.

Și asta este o libertate care este conectată cu iubirea, cu dobândirea de a ieși din mine, de a ieși din lumea mea egoistă, mică și închisă și să fiu inclus în lumea generală, veșnică și nelimitată. Toate sentimentele și gândurile iasă afară din mine acum.

În loc să absorb totul în mine, lucrez într-o direcție exterioară și o să mă simt absolut liber.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Libera alegere, Spiritualitate - Niciun comentariu→