Întrebare: Cum simte un cabalist viața?

Răspuns: Un cabalist simte viața ca un mijloc de a intra într-o dimensiune mai înaltă, pentru a se ridica pe scara gradelor spirituale.

Tot ceea ce există în lumea noastră și în viață reprezintă numai o condiție pentru o mai mare creștere spirituală. Prin urmare, un cabalist privește lumea noastră în mod practic, într-un mod strict, clar. Desigur, el poate profita de toate lucrurile materiale: muzică, literatură, artă, natură, etc. Dar, în interiorul lui, există mereu o directivă foarte clară: o fac în scopul de a avansa în atingerea lumii superioare. El simte întreaga fragilitate, insignifianță și iluzie a lumii noastre și înțelege că gândește așa în mod itenționat.

La fel cum imaginile pe care le vedem pe ecranul calculatorului nu sunt decât semnale electrice care creează imagini pe plasmă, în același mod, diferitele sentimente umane nu sunt decât semnale electrice, nimic mai mult. Un cabalist înțelege iluzia tuturor sentimentelor materiale: fie pozitive, fie negative. El vede că tot ceea ce ne înconjoară există doar în percepția noastră, în noi.

Prin urmare, el nu se teme de moarte. El știe că trupul său fizic trebuie să moară, dar atingerea lumii superioare, sufletul, va exista în măsura în care se corectează în timp ce rămâne în corp și poate continua corectarea sa mai departe.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când israelienii merg în străinătate pentru diverse destinații turistice în natură, în general au tendința să rămână împreună ca un grup de prieteni. Nu din întâmplare, în timpul catastrofei din Nepal, solidaritatea afișată de turiștii israelieni și medicii care au venit să ajute răniții a surprins pe localnici. Care sunt rădăcinile acestui fenomen?

Răspuns: Explicațiile psihologice clasice sunt că, poporul nostru a suferit mult cât timp a fost în exil, când solidaritatea a fost necesară pentru supraviețuire. Ca urmare, asistența reciprocă și atenția reciprocă au devenit parte a esenței noastre.

Dar, de fapt, este vorba despre o altă problemă. Rădăcina solidarității noastre este mult mai profundă, chiar în perioada în care am devenit doar o națiune, atunci când am ieșit din Babilonul antic. Avraam ne-a condus din țara Canaanului și a unit babilonienii care l-au urmat într-un singur grup numit Israel ((Yashar – El); Yashar înseamnă direct și El înseamnă Dumnezeu sau natura, deoarece sunt aceleași valori numerice (Gematria) ale literelor.

De fapt, descoperim unitatea lor prin principiul ”iubește aproapele ca pe tine însuți” care cuprinde întreaga natură și descoperă forța superioară care o conduce în perfectă armonie aici.

De fapt, cândva eram conectați și sudați interior, ca un singur om cu o singură inimă, și asta este imprimat și păstrat în ciuda spargerii, răcelii, urii reciproce în care am căzut mai târziu, care a distrus Templul, vasul nostru spiritual comun, solidaritatea pe care o simțim unul pentru celălalt.

În ciuda celor 2000 de ani de exil, aceste scântei sunt încă în noi, ecourile unei unități anterioare. Deci, să sperăm că vom fi în măsură să aprindem focul și să reunim aceste scântei din nou, astfel că puterea lor va fi suficientă pentru a ne aduce la iubirea frățească a poporului Israel în care suntem cu toții prieteni și suntem responsabili unul pentru celălalt.

Acesta este, de fapt, modul în care noi și apoi întreaga lume, vom deveni compatibili cu natura. Apoi, grație echivalenței de formă, natura va deveni prietenoasă cu noi. Ideea generală este de a realiza echilibrul și unitatea cu ea. Pentru a face asta, avem nevoie de scânteia trecutului prin care trebuie să ne unim și să devenim lumină pentru națiuni, adică să arătăm întregii lumi cum se realizează unitatea completă. Atunci, omul nu va domina natura, ci va trăi în armonie cu ea, menținând armonia generală a naturii.

Din programul ”Viață nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că ființa umană, ca legătura cea mai ridicată din natură,  afectează puternic procesele sale. Dacă așa stau lucrurile, ar fi posibil să se anticipeze o catastrofă precum avalanșa din Nepal?

Răspuns: Asta depinde de nivelul dezvoltării noastre. Dacă participăm la natură și descoperim forțele sale interioare, procesul său general, sistemul și scopul său atunci, fără îndoială, am putea să vedem cum evenimentele sunt legate, nu doar în lumea noastră, ci, de asemenea, în lumile superioare.

Deoarece natura înglobează întreaga realitate, inclusiv cea care acum ne este ascunsă.

Întrebare: Mereu au existat oameni care erau capabili să simtă ceea ce nu era accesibil percepției altora. De exemplu, chiar și astăzi, armata folosește urmăritori beduini în anumite zone, deoarece ei sunt capabili să identifice mai multe lucruri, conform unor semne ”imperceptibile”, decât ar putea o persoană obișnuită. Dar, catastrofa din Nepal a luat prin surprindere chiar și pe localnicii care aveau generații de experiență în spatele lor. Nici unul nu a simțit abordarea problemei. De ce?

Răspuns: Ne apropiem de etapa în care o persoană trebuie să devină conștientă de natură și să preia conducerea acesteia asupra sa. Dar astăzi, nu suntem mereu pregătiți să aspirăm la asta și, prin urmare, beduinii, ghizii din Himalaya, și alți experți naturali, își pierd capacitatea să citească natura.

Astfel, în acest stadiu, trebuie să pătrundem într-o nouă profunzime, să descoperim programul său și scopul său, și să înțelegem mai bine evoluția sa. Deoarece noi suntem în întârziere în asta, nu am atins puterea pe o scară mai largă și, astfel, rămânem neputincioși.

Întrebare: Ce este această nouă profunzime a naturii?

Răspuns: Este același nivel cu care trebuie să ne familiarizăm și avem nevoie de înțelepciunea Cabala pentru a-l realiza. Prin urmare, se dezvăluie în zilele noastre. Înțelepciunea Cabala dezvoltă sensibilitatea noastră față de forța generală și completă a naturii. Chiar dacă experții populari ai naturii pot descoperi forțele speciale și distincte din natură, astăzi, aceste capacități nu mai există, datorită unei forțe globale generale care apare tot mai mult.

Ea influențează nivelurile mineral, vegetal și animal din natură dar, mai ales, asupra omului, la un nivel care nu este accesibil copiilor din deșerturile fierbinți, munții înzăpeziți sau pădurile virgine. În spatele naturii cu care sunt familiarizați se ascunde conturul natural al întregii creații.

Întrebare: Cum este posibil să se obțină un răspuns corect de la natură?

Răspuns: Nu primim răspunsul corect de la natură cât timp nu am realizat și înțeles întregul sistem. Trebuie să mergem în această direcție și, pentru a se realiza, avem nevoie, în mod special, de înțelepciunea Cabala. De fapt, ea ne deschide ochii asupra sistemului. Dacă, în orice moment, suntem preocupați de menținerea echilibrului nostru cu natura, atunci totul se va calma, se va rezolva și vom dobândi securitatea unei vieți bune și liniștite.

Din programul ”Viață Nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Comportamentul virusului Ebola, agresivitatea sa, cruzimea sa, posibilitatea de a se instala în interiorul unei persoane și să o ucidă în interior, reflectă societatea umană contemporană ca într-o oglindă. Se pare că răspândirea virusului mortal pe continente este o consecință a creșterii violenței în rândul oamenilor?

Răspuns: Desigur, lucrurile sunt legate. Perturbând echilibrul pe plan uman, îl proiectăm la nivelurile inferioare, provocând un dezechilibru în corp.

Pare numai că trupurile noastre există separat. Dar, de fapt, el plutește în general în supa generală și starea sa internă este aceeași ca în supa exterioară. Existăm în interiorul unui sistem care nu ne percepe ca organisme distincte.

Comentariu: Nici o frontieră nu poate opri virusul Ebola. Dacă acum, epidemia a apărut în Liberia și în alte țări din Africa de Est, asta nu înseamnă că va rămâne acolo. Se înțelege că întreaga omenire este un singur corp dar noi nu înțelegem acest lucru.

Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut că s-a trezit prea târziu pentru a lupta împotriva virusului, numai după ce a trecut dincolo de granițele Africii și brusc, a devenit o problemă mondială. În timp ce făcea ravagii în Africa, nimeni nu s-a îngrijorat dar, când a ajuns în Statele Unite și în Spania, oamenii au inceput să strige și s-a făcut remarcată. Se pare că epidemia se află deja la o scară catastrofală.

Răspuns: Noi credem că epidemia are originea în Africa, datorită nivelului scazut al vieții. Dar, motivul este că neglijăm aceste țări, nu ne ocupăm de ele, și nu le acceptăm ca făcând parte din familia noastră. Neglijența noastră a condus la o epidemie acolo și apoi, va veni la noi.

Întrebare: Deci, se pare că punctul slab, ceea ce neglijăm în societatea noastră umană, devine un focar convenabil de infecție, unde poate penetra și începe să se propage în tot corpul? Ca și cum ne-am răni la un deget la picior producând o inflamație, și nu acordăm atenție la asta, până ce se răspândește mai mult?

Răspuns: Putem chiar să facem un calcul pur pragmatic, cât ne va costa asta acum pentru a combate epidemia viruslui Ebola, în raport cu cât de mult am petrecut pentru a stabili un echilibru minim și a ridica țările africane la nivelul tuturor celorlalte.

Din kab.tv, ”o nouă viață”, 19.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă cu o persoană atunci când intră în cinematograf și este impresionată de atmosfera sa deosebită? Unde se duc gândurile sale cotidiene și grijile sale?

Răspuns: Este un fapt cunoscut că peștii mari îi mănâncă pe cei mici. Deci, dacă o persoană care privește evenimentele pe scenă, dă dovadă de o mai mare emoție decât toate celelalte emoții ale sale, atunci uită toate grijile sale.

În timpul marii depresii din Statele Unite în timpul anilor 1930, oamenii au cumpărat bilete de cinema în loc de pâine. Filmul a fost mai important decât hrana, pentru că le-a provocat mari emoții. Ei au uitat de sine în timpul filmului și nu au avut nevoie de pâine.

Întrebare: De ce este atât de important pentru o persoană să uite de sine câteva ore?

Răspuns: Asta le dă o satisfacție nelimitată. Pâinea poate să le umple stomacul dar, în timp ce mănâncă, persoana va înghiți fiecare bucată cu lacrimi, cu suferință, deoarece este săracă și nefericită. În acest fel, nu scapă de dificultățile și problemele pe care viața le aduce. Ea se neliniștește pentru familia sa, soțul său, copiii săi și vede cât este de neputincioasă și slabă.

Dar, atunci când merge la cinema și experimentează viața unui rege la un castel, care este atât de îndepărtat de viața sa, este pregătită să plătească pentru această experiență. Ea se identifică cu actorii și se simte ca egala lor. Ea petrece două ore într-o lume magică. Devorat de performanță, publicul încetează să mai existe; el devine un burete care absoarbe tot ceea ce se întâmplă pe scenă.

Întrebare: Dar, unde merge propria sa viață în timpul acestor două ore?

Răspuns: Propria sa viață dispare, și ea simte ca și cum ar exista într-un vis minunat. În realitate, viața noastră actuală este, de asemenea, un vis…Dar, asta este o altă poveste.

Din kab.tv, ”O viață Nouă”, 22.05.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-un mare grup, un grup de zece ajută prietenii, au grijă unul de altul și se susțin reciproc în studiul lor și în diseminare dar, pe de altă parte, asta înlocuiește un pic atitudinea față de grup și creează o anumită formare egoistă în interiorul grupului. Există concurență între grupurile de zece. Cum putem rezolva acest dualism într-un mare grup?

Răspuns: Este o stare foarte bună, dar încă nu am experimentat-o de ajuns, este deci dificil a răspunde la această întrebare. Poate că avem nevoie să ne organizăm într-o manieră nouă și să creăm un alt tip de conexiune între noi.

Este mai ușor să se interacționeze într-un grup mic. Dar, ce putem face într-un grup mare unde, fără îndoială, o sută de oameni se împart în grupuri de zece? Trebuie să existe o conexiune, între ei, de asemenea.

Când asta se întâmplă într-un sistem comun, fiind într-o singură rețea comună, ”Fiecare este, practic, nimic”. Doar cei zece sunt un Minian. Un Minian se traduce din ebraică prin ”a calcula” (de la cuvântul Mune). Cu alte cuvinte, numărătoarea începe cu zece.

În sistemul spiritual, un grup de zece reprezintă o unitate, un nod care conține zece persoane. Dar ele nu sunt un nod, ci un Minian până ce ele se unesc ca un singur om cu o singură inimă. Minian este o unitate simplă, zece regrupați ca unul singur.

Cei zece trebuie să se conecteze unii cu ceilalți ca o ierarhie: mai întâi, zece persoane se conectează ca unul singur și, la nivelul următor, zece grupuri se conectează ca un singur grup, etc.

Asta nu a existat niciodată înainte în lume. Și trebuie să avansăm treptat, pe măsură ce învățăm din experiență. Și am da un exemplu de sus.

Deci, problema rămâne. Vreau ca fiecare să simtă că asta este o problemă deschisă și că noi nu știm ce să facem, pentru că acest lucru este de fapt, un fel de cerere pentru o soluție.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 08.10.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „Judecata și mila” în spiritualitate? Ce au în comun cu moralitatea obişnuită?

Răspuns: Baal HaSulam scrie că mulți oameni cred că Tora vorbeşte despre moralitate, dar, de fapt, este o imensă şi nefericită greşeală de interpretare.

Moralitatea se bazează pe experiența de viață. O persoană acumulează cunoștințe esențiale de la diferite situații de viață. Dar știința Cabalei nu este asociată cu experientele noastre de viată corporală. Noi urmăm sfatul cabaliștilor care ne trag „de ureche” în realitatea superioară,unde urechea se referă la nivelul Bina (dăruirii). Cu alte cuvinte, eu nu învăţ din viața mea obișnuită; dimpotrivă, mă ridic deasupra experienței sale!

În această lume, am de-a face doar cu egoismul meu. Dau sfaturi care se bazează pe ego-ul meu și servesc pentru a-l beneficia. Avertizăm un copil să nu se apropie de un câine furios sau îl va muşca. Tot ceea ce sunt capabil este de a diferenția lucrurile care sunt bune sau rele pentru mine; și asta este tot cea ce face moralitatea.

Dar înțelepciunea Cabalei nu funcționează pe baza fricii și pedepsei. Ea ne învață să ne schimbăm dorințele și să le expunem Luminii.

Cu alte cuvinte, ne învață cum să ne corectăm intern pe noi înșine, mai degrabă decât să ne reprimăm sau să ne speriem. Nu ne amenință cu un „câine furios” sau cu un Creator „abuziv”.

Cabala nu ne intimidează, nici nu garantează vreo răsplată în lumile viitoare. Nu manipulează egoismul nostru; mai degrabă îl corectează cu Lumina care Reformează.

Combinația de judecată și milă în spiritualitate este un amestec de Bina (dăruire) şi Malchut (recepție), un grad de includere a Binei în Malchut și invers, precum și capacitatea lor de a se sprijini reciproc.

Malchut intră în Bina și o picătură de judecată pătrunde mila și o diminuează. Cu alte cuvinte, incapacitatea lui Malchut de a se potrivi cu Bina declanşează o contracţie a acesteia, dar, în același timp, dezvăluie Bina la un grad de potrivire a lui Malchut la ea.

Prin urmare, includerea lui Bina în Malchut are loc și Bina aduce o porțiune de milă în Malchut. In acest moment, Malchut intră în Bina și contribuie cu o porțiune de judecată în cea din urmă, definind astfel cât de mult Bina permite lui Malchut să dăruiască și să primească și identifică gradul conexiunii lor.

Aceasta înseamnă că, atunci când o măsură de milă se conectează cu o măsură de judecată, ele încep să lucreze împreună la ambele capete. Partea superioară se contractă și utilizează o porțiune de judecată, deși ar fi preferat să se dezvăluie prin expunerea milei.

Partea inferioară se străduiește să obţină o măsură de milă, acesta fiind motivul pentru care contribuie cu o proprietate de judecată la partea superioară și rostește: „Nu-mi dărui! Te voi opri!”

Sau spune: „Te poţi dezvălui complet! Eu nu voi primi nimic de la tine, oricum. Îmi voi folosi ecranul și voi primi de la tine numai în măsura asemănării mele cu tine! ”

Acest lucru nu are nimic de-a face cu amenințări sau moralitate. Dimpotrivă, este vorba despre libertatea absolută de explorare și singura libertate de voinţă care există.

Din lecția „Beit Shaar a Kavanot” 21/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  O parte semnificativă a surselor originale a ieșit la iveală în timpul perioadei “incerte” a distrugerii Templului. Înseamnă că textele care au apărut în acea vreme, au fost foarte elevate, tocmai pentru că au fost scrise între o cădere și ascensiunea viitoare. Este corect?

Răspuns: Desigur! În acel timp, pe muchie de cuțit, a fost scris marele Talmud, dar și extrem de multe cărți, printre care Cartea Zohar.

Cei care au scris aceste cărți știau că oamenii vor cădea într-un întuneric total și se vor ridica din nou, după multe generații. Ei știau că, după un anumit număr de secole, aceste cărți vor ieși iar la suprafață, pentru a-i ajuta pe oameni să implementeze învățătura la următorul nivel, mai înalt, împreună cu întreaga umanitate, cu tot Babilonul.

Mai înainte era interzisă transmiterea în scris a acestei învățături. Totul trebuia trăit, așa încât oamenii lucrau în internalitatea lor. De ce ar fi dorit cineva să consemneze această înțelepciune, dacă totul era deja înscris în analele sufletelor lor? Absolut toată învățătura, fiecare fărâmă, a fost înscrisă în memoria acestui “computer spiritual.” Atunci când oamenii au început să piardă conexiunea cu acest computer, ei au primit permisiunea de a scrie despre această învățătură. Au început să scrie cărți, de aceea avem Talmudul Babilonian, Mișna, Ghemara și Cartea Zohar.

Chiar și azi, după sute și mii de ani, avem încă zeci de volume, deși multe părți din Cartea Zoharului nu au supraviețuit! Vă puteți oare imagina, cât de mult au scris acei oameni?

De fapt, din acest motiv cuvântul “Talmud” a devenit sinonim cu un tratat imens și stufos. Vorbim despre un număr incredibil de mare de texte canonice, asupra cărora nimeni nu este îndrituit să intervină. Chiar dacă unele idei ni se par greșite, ele trebuie să rămână așa cum sunt. Există posibilitatea ca ulterior să ne dăm seama că acestea sunt de fapt corecte. Trebuie să ajungem să cunoaștem ceea ce este scris acolo.

Acesta este motivul pentru care Vechiul Testament, adică Tora, a rămas intact. Indiferent de vechimea lor, toate edițiile acestei cărți sunt identice cu descoperirile arheologice.

Întrebare: Cu alte cuvinte, textele originale poartă un filon originar?

Răspuns: Da, așa este. Chiar și acum continuăm să studiem legile care ne explică modul în care ar trebui să ne relaționăm la aceste texte. Nu putem schimba o iotă! Indiferent ce credem noi despre aceste texte, ne este strict interzis să le schimbăm.

Ne este însă permis să facem adaptări cu referire la textul original. În acest moment am reușit să procesăm, într-o oarecare măsură, Cartea Zohar și să o facem ceva mai accesibilă publicului larg. Altfel, ar fi extrem de dificil, practic imposibil de a înțelege ceea ce este scris în aceste cărți, ele adresându-se unui alt tip de intelect sau percepție.

Întrebare:  În acest caz, rezultă că textele sunt scrise pe muchia dintre lumină și întuneric, la limita dintre lumină și exil. Poartă ele oare fetusul viitoarei nostre ridicări?

Răspuns: Mișna, Talmudul, Șulhan Aruch și multe alte texte au fost scrise și studiate în timpul diferitelor faze ale exilului. Începând cu secolul al cincisprezecelea, o dată cu Ari, cartea principală, care a dobândit cea mai mare popularitate între învățăcei, a fost fără îndoială, Cartea Zohar.

Cele două triburi din grupul lui Abraham au dus cu ele toate aceste cărți, pe parcursul întregului exil și continuă să respecte principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.”

Restul triburilor au dispărut, fără să ia cu cu ele aceste cărți, pentru că erau descendente ale Primului Templu, când scrierea era total interzisă.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că în timpul exilului oamenii erau uniți în jurul acestor scrieri? Au fost ele scrise în scopul atingerii unității?

Răspuns: Da. Sarcina lor a fost aceea de a depozita înțelepciunea pe parcursul istoriei. La sfârșitul coborâririi trebuia revelată Cartea Zohar, ea fiind destinată a ajuta oamenii să iasă din exil.

Din emisiunea  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum s-a petrecut exilul celor două triburi? Erau “în contact” cu “Babilonul” dar fără să se “dizolve” total în acesta?

Răspuns: Da. Această stare de fapt a continuat două mii de ani. Dacă ele ar fi existat complet separate, izolate de restul omenirii, nimeni nu s-ar fi “luat” de ele niciodată. Din motive spirituale însă, acest lucru este imposibil. Ele trebuiau să se conecteze cu celelalte națiuni, conducând astfel umanitatea înainte, spre ascensiunea viitoare, spre “iluminarea” viitoare.

Din acest motiv puterea superioară a“aranjat” lucrurile în așa fel încât ele au fost forțate, independent de voința lor, să trăiască printre celelalte națiuni și să-și transmită cumva întelepciunea către acestea. Evreii au fost dintotdeauna medici, savanți, etc. Ei au pus bazele sistemului bancar și diverselor tehnologii. Totul a început cu ei.

Întrebare: Atâta vreme cât erau într-o stare de unitate, ei nu se găseau în exil?

Răspuns: Corect. Ei intrau într-una sau într-alta dintre țări săraci, zdrențăroși, îngrămădiți împreună, fiind acceptați în acea “formă.” Pe moment totul mergea bine, ei ducând o viață liniștită și pașnică.

Pe măsură însă ce se statorniceau acolo, deveneau bogați și distanța dintre ei creștea, pe când nivelul frăției și egalității dintre ei se diminua. Existau evrei bogați și evrei săraci. “Bisturiul” care i-a separat unul de celălalt, s-a înfipt tot mai adânc în rana dintre ei. Atunci au apărut și problemele, au început să fie urâți și ulterior, au fost goniți din țările în care trăiau.

Putem trasa o parelelă cu exilul din Egipt. Mai întâi, evreilor li s-a alocat zona Goșen, un teren fertil, pe care ei au început să-l dezvolte. Această perioadă este descrisă ca fiind cei “șapte ani de sațietate.”

Dar de ce au venit apoi cei “șapte ani de foamete”? De ce noul conducător al Egiptului i-a intimidat pe evrei? De ce egiptenii îi urau pe evrei, silindu-i să plece?

Toate acestea s-au întâmplat pentru că evreii au devenit “grași.” A fost rezultatul “înțelegerii” lor cu egoismul, în timpul celor “șapte ani de sațietate,” atunci când influența evreiască era foarte puternică în Egipt. Ei s-au “vândut” egoismului. De îndată ce au atins nivelul maxim de egoism, a început perioada de autoritară, de supunere, numită “șapte ani de foamete.”

În esență și în alte țări au avut loc aceleași procese. Ultimul exemplu, cel mai pregnant, este Germania. Acolo evreii s-au străduit cu adevărat să se comporte exact ca germanii. Ei erau juriști, doctori, politicieni, unul dintre ei încercând cu toată seriozitatea să devină Cancelar. Cunoaștem cu toții rezultatul.

Întrebare: Cum trăiau în Babilon cele două triburi supraviețuitoare? Antisemitismul care îi însoțește pe evrei până în ziua de astăzi, nu s-a născut oare în acel timp?

Răspuns: Vorbind la modul general, antisemitismul își are originea în anticul Babilon, pentru că grupul lui Abraham trebuia obligat să plece, să părăsească acel loc. Apoi situația s-a repetat în Egipt și din nou în timpul exilului babilonian. Este vorba despre aceeași stare de echilibru dintre Lumină și dorință, sau de absența acestui echilibru.

Cu toate acestea, prima manifestare deschisă a antisemitismului s-a petrecut în timpul lui Nabucodonosor, după pierderea Templului. Adevărul este că evreii nu au fost alungați de acolo; mai degrabă, termenul dedicat exilului expirase. După ce Haman a făcut o încercare nereușită de a-i extermina pe toți evreii din țară, un rege nou, Cirus, fiul Esterei și patron al evreilor, a venit la putere. De fapt, în timpul exilului babilonian, regina Babilonului era o evreică. Așadar, Cirus i-a ajutat pe evrei să se întoarcă în Israel, dându-le toate cele trebuincioase pentru reconstrucția Templului.

Acela a fost timpul profeților, care au petrecut exilul alături de poporul lor și au ieșit din exil tot împreună cu acesta. În acea vreme, poporul se afla la un oarecare nivel spiritual și nu în puterea întunericului absolut, așa cum s-a petrecut ulterior.

[144274]
Din emisiunea KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Miliarde de oameni au studiat Tora în diferite moduri (în iudaism, în creștinism și islam) de secole și nu au reușit să găsească drumul.

Răspuns: Noi nu înțelegem încă unicitatea vaselor spirituale. Dacă nu există la o persoană, ea nu le poate imagina, înțelege sau simți în vreun fel. Nimeni nu poate sări deasupra nivelului său.

Putem încerca să explicăm și să învățăm asta o persoană timp de 10 sau 20 de ani, dar ea nu va fi în măsură să deschidă urechile și inima sa pentru a auzi ceea ce spune Tora, doar atunci când Lumina de sus, un spirit de sus se dezvăluie în ea. Dar, dacă Lumina Superioară și spiritul de sus nu se dezvăluie în ea, o persoană este incapabilă să înțeleagă ceva.

Diferența dintre un animal și o ființă umană se găsește cu adevărat în faptul că inima sa se deschide sau nu la ceea ce spune Tora. Asta nu este posibil decât prin acțiunea Luminii.

Prin urmare, puteți privi miliarde de cercetători și miliarde de suferinzi și vedeți că nu pot realiza nimic. Ca și cum ați avea un milion de vaci bolnave. Suferința lor le va ajuta să vindece boala? Ele nu vor fi în măsură să o depășească sau să scape de asta prin ele. Doar o ființă umană le poate salva și vindeca, un expert care cunoaște și care le aduce un medicament bun, adică persoana care atrage Lumina.

Doar de la un nivel superior este posibil să se corecteze o stare pe care o vedem în viața noastră și în această lume. Doar dacă Lumina apare și ne influențează, altfel este imposibil a face ceva. Ceea ce putem face este de a trata oamenii cu răbdare, pentru a-i pregăti treptat să primească Lumina la nivelul lor.

Lumina apare și operează ca Lumină Înconjurătoare, de departe, ca o iluminare generală, și o persoană dobândește treptat o minte și senzații. Ego-ul, înclinația rea, crește în interiorul ei, adică atributele care sunt opuse Luminii, în scopul de a sublinia asta și mai mult.

Astfel, nu ar trebui să fim impresionați de faptul că lumea noastră este plină de oameni inteligenți și, în același timp, este în criză. Corectarea nu vine decât prin forța superioară și nu putem face asta prin noi înșine. Pregătirea sa este singura noastră responsabilitate.

Din prima parte a Lecției noastre de Cabala, 17.10.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→