Întrebare: Cuvântul Pur (”soarta”) apare în Yom Kippur (Ziua Ispășirii) și, de asemenea, în Purim, care simbolizează finalul corecției. De ce acest termen apare în cele două cuvinte?

Răspuns: Cuvântul ”Pur” se referă la o stare în care nu aleg nimic. Încerc, cer ca Creatorul să aleagă pentru mine. ”Pur” vine din cuvântul ebraic ”soartă”.

Este o stare în care nu mă bazez decât pe propria mea forță și avansez orbește, bazându-mă în totalitate pe nivelul următor, pe Lumină, pe Creatorul care mă ghidează.

Nu putem urca nivelurile următoare și atinge starea de Kippur, Pur și Purim dacă nu avansăm în credință deasupra rațiunii. Asta nu funcționează decât așa.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 12.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-un atelier aspirăm la o stare de unitate, în timp ce începem să simțim acordul tuturor pentru a ajunge la asta. Dar, dacă nu există un sentiment comun ca acesta, este cazul să se continue până ce îl vom obține?

Răspuns: El apare, progresiv, într-un grup de prieteni care sunt conectați reciproc printr-un mare număr de condiții externe. Și, dacă ei muncesc asupra lor în mod regulat, cu o conexiune comună, obligându-se să vorbească, să discute despre tot atunci, o măsură (indicație) apare în ei, care arată dacă sunt coordonați suficient pentru ca ei să simtă deja această unitate și să se agațe de ea.

Și, dacă cineva părăsește această stare chiar și un pic, simte imediat că un sentiment interior apare în el, că el ”cade în afară” undeva și trebuie să se întoarcă și să se unească cu prietenii în permanență.

Spiritul unității depinde de fiecare dintre noi. Deci, discutați despre aceste situații, susțineți prietenii cei mai vulnerabili; încercați să-i dezvoltați în orice mod posibil, să ”injectați” acest spirit în toată lumea, prin gândurile voastre și comportamentul vostru. Trebuie să o faceți!

Vedem că toți oamenii, în timpul exodului din Egipt, nu au putut face nimic, doar preoții (Cohanim) și leviții, o mică parte a populației, un grup, au putut. Ce înseamnă ”un popor”? Este vorba despre un grup în care nu sunt mulți oameni care să fie pregătiți să avanseze urmând profesorul, arătând un exemplu de realizare a acestei idei.

Deci, să muncim împreună pe tot restul și întreaga lume.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014, Lecția de pregătire 1

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate rezolva sistemul Israel problemele în lume?

Răspuns: Este foarte ușor să realizăm o viață bună și agreabilă în lumea superioară, unde nu există rău și unde singura noastră grijă este de a realiza finalul corecției.

Dacă vă simțiți rău acum este pentru că nu ați efectuat corecția corectă la timp, și nu ați progresat spre scop conform planului, calendarul stabilit.

Dacă nu avansați, invocați forțele negative asupra voastră ce vă împing în față prin lovituri. Prin urmare, este scris că Faraon a apropiat copiii lui Israel de Creator.

Întrebare: Cum pot lăsa percepția mea personală îngustă și să dobândesc o percepție generală, precum Creatorul?

Răspuns: În măsura în care vă conectați cu un număr tot mai mare de suflete, deveniți mai puternic și dezvoltați vasele voastre de percepție. În final, ajungeți la starea în care întreaga lume devine a voastră. Grație acestui lucru, deveniți precum Creatorul și egal Lui, umplut cu Lumina Superioară. Această stare este numită finalul corecției sau adeziunea creaturii la Creator.

O persoană trebuie să realizeze întreaga natură ca un singur sistem, despre care este scris: ”Ei Mă vor cunoaște cu toții, de la cel mai mic, la cel mai mare”. Suntem constant sub presiune și, indiferent cât încercăm să scăpăm, nu vom reuși. dimpotrivă, invocăm tot mai multe suferințe și lovituri asupra noastră.

Toate loviturile sunt un apel de Sus pentru a începe să avansăm spre adevăratul scop, spre adeziunea cu Creatorul. Prin urmare, trebuie progresiv să ne conectăm cu toată lumea, plecând de la cercul cel mai apropiat spre cercurile tot mai largi, până ce vom îngloba întreaga lume.

Din kab.tv, ”Întâlnirea lumilor”, 20.06.2014

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, constant, am impresia că este timp și că este posibil să aștept până mâine? De ce nu mă arunc în studiu și diseminare, ci găsesc noi scuze cu care mă înșel atât pe mine, cât și pe ceilalți?

Răspuns: Este așa pentru că aveți nevoie să vă corectați, în special datorită acestor ”de ce”. Creatorul ne trimite aceste întrebări și aceste exerciții, așa cum o facem cu un copil mic la școală. Trebuie să înțelegem că ele sunt necesare pentru dezvoltarea noastră, și trebuie să răspundem corect la ele.

În general, la finalul fiecărui caiet de teme există răspunsurile la întrebări. Totuși, pentru noi, la fiecare întrebare este dat un răspuns general, care cuprinde în sine un număr infinit de termeni: ”Nu există nimeni în afară de El”.

Într-un grup, trebuie să existe o senzație că suntem mereu într-un nor condus de Creator și trebuie să trăim în același coș comun în interiorul acestui nor, mergând spre conștientizare deplină și direcție și, în același timp, anulându-ne, nu noi, ci ego-ul nostru.

Asta înseamnă că trebuie să conduc, să influențez, să înțeleg și să muncesc nu în interiorul ego-ului meu ci, mai degrabă, într-o stare pe care trebuie să o dobândesc acum, să o dețin și să o controlez. Este o stare absolut nouă, și trebuie să intru în ea.

Un nor în care este necesar să dizolv ego-ul meu și în care trebuie să încep să mă simt la fel de activ, cu înțelegere, învăluind pe fiecare dintre noi. Asta este numită ”munca în grup”.

Acest sentiment comun trebuie să ne mențină în interiorul lui și trebuie să-l hrănim, să-l dezvoltăm și să avem grijă de el. Asta, cel puțin parțial, este echivalent cu susținerea prietenilor. Grupul există pe această platformă.

Din congresul de la Toronto, ”Prima zi”, Masa, 04.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot învăța să descopăr Creatorul prin plăceri fizice?

Răspuns: Asta depinde de ceea ce se înțelege prin plăceri fizice: plăcerea pentru sine sau plăcerile îmbrăcate în acțiunile fizice ale lumii noastre.

Dacă plăcerea este îmbrăcată într-o acțiune fizică a acestei lumi, este posibil de a descoperi Creatorul în ea, dar dacă este destinată pentru sine, atunci este imposibil. Fiecare acțiune ”pentru sine” este numită fizică și „din  sine” este numită spirituală.

Atunci când ne conectăm între noi pentru a completa adeziunea, resimțim atunci cu adevărat, în esență, această stare în care Creatorul se descoperă. Dar este numai cu singura condiție ca noi să folosim asta pentru unificarea noastră deasupra aspirațiilor și dorințelor personale.

Lumina face tot restul, nu trebuie să fii implicat în asta în mod special; acest lucru doar încurcă omul.

Trebuie să se studiaţi articolele lui Rabash și Baal HaSulam care sunt intercalate cu un pic de informație privind condițiile pentru munca spirituală și să încercați să nu le părăsiți. Ele trebuie să devină condițiile fundamentale pe care trebuie să le menținem tot timpul, iar atunci când vă aplecați asupra lor, să faceți o auto-examinare în raport cu ele.

Astfel, Lumina va crea caracteristicile corespunzătoare în voi și veți începe să simțiți că întreaga lume fizică nu este, în esență, fizică, ci doar pare în acest mod. De fapt, este modul în care forțele spirituale ne descriu senzațiile noastre.  Atunci când forța unică a naturii începe să fie descoperită, grație acestui lucru, vom începe în cele din urmă să înțelegem secretele și caracteristicile percepției noastre.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 6, 14.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce s-a întâmplat în perioada templelor? De ce au trebuit să fie distruse?

Răspuns: În primul rând, de ce se unesc evreii? Prin corectarea lor, stabilesc relații între ei care le vor permite să îndeplinească condiția de ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Pentru a atinge starea în care Creatorul va fi revelat complet, trebuie să creeze un singur suflet și o singură dorință. Grație unității lor interioare, au construit Primul Templu în ei înșiși. Totuși, această stare există numai pentru un moment și apoi, începe imediat să se descompună, pas cu pas.

Procesul este că la început, există o ascensiune lentă spre ”măsura” stării dorite și, o dată ce ea a fost atinsă și se manifestă, începe imediat căderea.

Întrebare: Deci, metoda lui Avraam și-a atins rezultatul și a ridicat oamenii la înălțimea dorită?

Răspuns: Da. A fost un contact între întreaga națiune și Creator, bazat pe iubire reciprocă, când națiunea a atins starea de corecție individuală completă. Aceasta reprezintă construcția Primului Templu.

Atunci când o stare este realizată, oamenii nu au nimic a face și nici un motiv de a exista la acest nivel, deoarece nu există decât pentru un moment. Lumina vine, umple vasul, și asta-i tot.

Apoi, această stare trebuie să dispară. Desigur, procesul continuă până ce această mână de oameni, care a devenit națiunea Israel, corectează întreaga omenire. Prin urmare, se dezvăluie în fața lor o perspectivă în întregime nouă.

Scopul final nu este construirea Primului Templu, ci corectarea completă a întregii omeniri. Este ceea ce a spus Avraam în Babilon, chiar și atunci când a fost singurul care știa despre acest lucru.

Dar astăzi, evreii spun: ”Vă rog, lăsați-ne în pace! Ce popor ales? Dorim să fim ca toată lumea!”

Totuși, ei vor fi constrânși. Vedem că vor fi forțați, așa cum au fost atunci.

Din kab.tv, ”Babilonul de ieri și de astăzi”, 27.08.2014

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul lui Avraam și legea lor de iubire a prietenului ca pe tine însuți, “au trecut” prin toate generațiile în Egipt. Au simțit egoismul, au evadat, au stat la poalele muntelui Sinai și au devenit o națiune. Unde se găsea însă, în acest timp, grupul lui Nimrod, adică restul umanității, Babilonul?

Răspuns: În acest timp, oamenii s-au dispersat și s-au relocat. Cabala și Tora nu studiază acest fenomen, ele fiind dedicate elevării spirituale a omului iar acest fenomen este unul material. Toate aceste evenimente sunt descrise cu acuratețe de Flavius Josephus, în Evreii în antichitate.

Întrebare: Să ne întoarcem la poporul lui Israel, care a ajuns în “țara” sa, în straturile egoiste ale dorinței proprii acestuia. Cum au început ei să proceseze acest egoism?

Răspuns: Nu a fost ușor. La început, ei nu au știut cum să-l modifice sau cum să lucreze cu el.

Nu îl mai aveau pe Moise cu ei. Nu mai erau nici Avraam, Isac, Iacov sau Iosif. De aceea au adoptat o nouă metodă de conducere a poporului.

În principiu, era un regat. O întreagă galerie de divergențe au apărut între ei, dar acestea nu au fost descrise în Tora, ci în Profeți și apoi în Scripturi. Oamenii au ales unde să construiască Templul, adică locul potrivit pentru a-și plasa totalitatea dorințelor lor spirituale. Nu discutăm aici despre geografie, pur și simplu acest proces este descris în termeni geografici.

Cele douăsprezece triburi au început să-și împartă terenul. A existat condiția conform căreia două triburi trebuiau să trăiască dincolo de Iordan, acolo unde se află astăzi Iordania, pentru că așezarea lor trebuia să urmărească planul sufletului comun, pe pământ.

În general, există natura umană (sufletul), precum și cea animală, vegetală și inanimată. Toate aceste niveluri sunt construite unul peste celălalt, având la bază același principiu. Atunci când începe să se manifeste natura umană în noi, adică asemănarea cu Creatorul, ne schimbăm locul de domiciliu în conformitate cu această mișcare spirituală. În general, totul se schimbă în noi, fără ca măcar să observăm cât de mult ne-am schimbat. Acest lucru se petrece instinctiv, de la sine. Astfel, începem să explorăm și să descoperim cum trebuie să existăm de acum încolo.

Întrebare: Au continuat ei să trăiască conform principiului, Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți?

Răspuns: Desigur! Au continuat să o facă, aprofundând tot mai mult acest principiu. Aceasta înseamnă că au populat și au dezvoltat țara lui Israel, prin țară înțelegând dorință. În acest mod, au avansat.

Faptul că triburile și-au împărțit țara între ele nu reprezintă nici o problemă. În surse este descris modul în care fiecare trib s-a așezat pe pământul lui, acolo unde ar trebui să existe. Sunt descrise cu claritate, granițele și împărțirea lor. Triburile nu se puteau amesteca între ele, pentru că dorința comună, sufletul comun este divizat în patru niveluri și conform celor trei linii. Rezultă (4 x 3) douăsprezece părți, apărând cele douăsprezece triburi, care trebuie să corespundă perfect cu scopurile lor, de la nivelul spiritual și până la cel pământesc. Ele se adaugă unul după altul, în mod exact, urmând cu fidelitate aceste niveluri, într-un paralelism perfect.

Întrebare: Așadar, corectarea lumii începe aici, în acest mic spațiu, pe care se“întind” cele douăsprezece triburi?

Răspuns: Da. Este interesant faptul că la sfârșitul zilelor, toată umanitatea va fi atașată de aceste douăsprezece triburi (dintre care zece s-au pierdut, dar se vor întoarce). Atunci totul se va clarifica, Babilonul modern se va uni și cele douăsprezce triburi vor apărea din nou, împrăștiate pe tot globul. Cu alte cuvinte, “Țara lui Israel,” precum La Peau de Chagrin, “se întinde” peste întreg globul, nu în manieră fizică, desigur, ci în internalitate.

În concluzie, acesta este procesul de corecție a uriașelor straturi mineral, vegetal și animal, precum și a egoismului omenesc, în general, care este deja întins peste întreg pământul, în forma actuală, agregată. Dintr-un mic punct, se formează o nouă lume, cu o nouă intenție și cu aspirația “direct către Creator,” Yașar-El, Israel.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

În studiul celor zece Sfirot este explicat de unde vine Shevira (spargere) dorinței colective și corectarea sa, adică uniunea și conexiunea, de ce ele sunt astfel, chiar dacă, în principiu, aceste legi sunt foarte logice și, în general, le înțelegem cu natura noastră fizică. Trebuie să încercăm să le realizăm în atelierele noastre cufundându-ne și fiind incluși unul în altul, și fiind de acord cu ce spune un prieten. A fi de acord înseamnă a avansa cu ceea ce spune el. Navighez pe lungimea sa de undă și gândesc ca el. Nu caut să justific sau să judec cuvintele lui, nu!

Sunt cu el în dorințele și gândurile sale. El spune o frază și eu sunt în această frază, ca și cum ar fi a mea. Este atât de important să încerc să ghicesc gândul lui și dorința lui astfel încât, dacă ar trebui să se oprească, aș putea continua și spune exact ceea ce el ar fi spus. Și este astfel cu fiecare dintre noi.

Ne simțim ca fiind complet egali, nici mai mult nici mai puțin ca ceilalți. Deoarece numai cei care sunt egali se conectează unii cu ceilalți și se găsesc în comunicare reciprocă. De aici, acesta este modul în care ne orientăm.

Încercăm să ne ajutăm până în punctul în care, de la începutul atelierului până la final, mă supraveghez în fiecare moment pentru ca fiecare din gândurile mele și fiecare din dorințele mele să nu fie în contradicție cu discuția, astfel ca ele să nu fie inutile sau străine pentru cea la care participăm acum. Este esențial să încercăm să ne detașăm de întreaga lume, cât mai mult posibil, să ne amestecăm doar între noi, să discutăm despre ceea ce se întâmplă între noi și despre ceea ce putem adăuga pentru a invita dezvăluirea Luminii Superioare asupra noastră.

Din momentul în care văd că cineva nu este angajat în subiect, este deconectat, se abate de la direcție (poate că există probleme personale), fac eforturi pentru a-l ajuta să revină la fluxul nostru. Fiecare persoană care se îndepărtează de la lungimea de undă comună devine o perturbare pentru toată lumea. Asta afectează atât femeile, cât și bărbații.

Cineva care se abate de la cadrul atelierului într-un anumit mod și care este în exteriorul dorințelor și gândurilor noastre deranjează pe toată lumea. Dar, se deranjează mai mult pe sine. Pentru că este într-un sistem unificat și creează o perturbare în el; el este un organ care nu funcționează corect și atrage asupra lui o influență negativă a întregului sistem. Deci, trebuie să încercăm să fim componente pozitive pentru singurul Kli al sufletului colectiv.

Din congresul de la Sankt Petersburg, Lecția pregătitoare 2, 18.09.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este acest “Egipt”? Este o țară, un concept sau o stare?

Răspuns: Nu au nici o importanță geografia sau istoria.

Grupul plecat din Babilon s-a unit în linia din dreapta (“Avraam“), în linia din stânga (“Isac”), în linia din mijloc (“Iacov”), și au atins unitatea deplină sub numele de “Iosif.” El mai este numit și “Iosif cel drept,” “Cei drepți, fundamentul lumii.” “Fundamentul” (Yesod) este acela care ne conectează pe toți împreună, fiind o parte din structura spirituală universală și anume, unitatea noastră internă.

Acum, toți fiind uniți, putem discuta despre modalitatea prin care se pot ridica la nivelul următor. Dar pentru a face acest lucru, ei trebuie să primească un eu uriaș, care să se manifeste între ei, astfel încât oamenii să se ridice deasupra lui.

Aceasta înseamnă că, la început, acest imens egoism trebuie să-i atragă în interior. Îi trage în așa fel încât ei încep să simtă dezvoltarea egoistă internă și devin conștienți de faptul că este posibil să avanseze spre scop cu ajutorul acestui egoism. Această perioadă se cheamă: “cei șapte ani de îndestulare din Egipt.” Cu alte cuvinte, se dezvoltă în ei egoismul “îndestulării”, dar fără să interfereze cu ei.

Apoi sosesc “cei șapte ani de foamete”, în care egoismul începe să se manifeste ca un rău. Atunci Faraonul cel rău se ridică împotriva lor, încercând să-i dezbine. Oamenii luptă împotriva dezbinării, până în momentul în care Moise îl omoară pe egipteanul care îi conducea și care era amplasat chiar între evrei.

În concluzie, în societate a apărut o asemenea tensiune, s-au petrecut schimbări drastice, încât oamenii au fost obligați să ia măsuri pentru a ieși din acea stare, pentru a scăpa cu viață, nefiind posibil să existe astfel.

Ei nu vor să trăiască în egoism, dar dacă rămân în acea stare, atunci Faraonul cel rău le va apărea imediat ca fiind bun. Acesta le transmite: “De ce vă faceți griji? De ce faceți gălăgie? Opriți-vă, trăiți în liniște, vedeți-vă de treaba voastră și veți fi bine.” Cu alte cuvinte, dacă nu vă atingeți de ideologie, totul va fi în regulă. Iar aceasta este regula tuturor conducătorilor lumii: “Lasați ideologia în seama mea iar eu o să vă pun la dispoziție tot ceea ce aveți nevoie.”

Desigur că evreii nu sunt de acord cu acest lucru. Moise începe să-i “încălzească.” “Trebuie să plecăm de aici; altfel vom rămâne precum ‘animalele’ în acest Egipt. Pentru a ne ridica la nivelul unei ‘Ființe omenești’ și a-L revela pe Creator, trebuie să scăpăm de sub puterea acestui egoism, care există între noi, de sub puterea Faraonului…‘Evadarea din Egipt’ presupune ridicarea omului peste egoismul său inerent. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne conectăm între noi, încă și mai mult și în acest scop, trebuie să scăpăm de sub apăsarea lui, să evadăm…”

În consecință, acțiunea dezirabilă este aceea de ridicare mai presus de egoism, cu ajutorul unei forțe speciale, de unire și apoi de corectare treptată a acestui egoism, care a rămas dedesubt. Este exact ce au făcut și ei; s-au ridicat deasupra egoismului lor și s-au unit. Această acțiune se cheamă “au stat în fața muntelui Sinai.” Apoi, uniți și primind forța unității, care se numește “Tora,” ei își corectează treptat acest egoism, pe parcursul a patruzeci de ani.

Cu alte cuvinte, ei încep să corecteze Faraonul dintre ei. Mai întâi îl neutralizează, pentru a nu strica relațiile dintre ei, pentru a nu-i deranja. Astfel se unesc într-o singură forță.

Următoarea mișcare înainte se cheamă “intrarea în țara Israelului,” atunci când încep să folosească egosimul Faraonului pentru a se conecta tot mai profund între ei. Adică, încep să-l “stârnească”, să-l trezească în ei, pentru a-l scoate la lumină.

Mai întâi îl lasă în pace, lucrează asupra lui, se ridică peste el, restrângându-l în permanență și “acoperindu-l”. Acest proces se cheamă “cei patruzeci de ani de pribegire prin pustiu.” Iar când își revelează egoismul, pe însuși Faraonul, ei intră în țara Israelului și încep să-l “convertească” în altruism.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Cei care l-au urmat pe Avraam au reușit să edifice o societate bazată pe justiție socială?

Răspuns: În principiu, ei nu au fost atrași de ideea de a crea o comunitate “frumoasă,” “socialistă”. Ei erau atrași de faptul că, prin conexiunea cu ceilalți, ei atingeau nivelul următor, mai profund, al naturii.

Avraam le-a spus că această criză a avut ca scop tocmai ridicarea lor la nivelul următor, revelarea forței interioare a naturii, a semnificației, intenției și dezvoltării ei.

În realitate, Avraam se găsea pe o treaptă mai sus decât ei și oamenii aspirau, deși inconștient, să se ridice acolo. Nu înțelegeau cum să procedeze, cum să penetreze nivelul mai profund al naturii, dar atinseseră deja pragul, trecerea spre acel nivel, astfel fiind capabili să-l audă pe Avraam. Deschizând ușa, el le-a spus: “Starea aceasta de criză ne va conduce acolo. Iată ce trebuie să facem!”

Astfel încât ei au devenit cu toții, o singură familie. Isac l-a urmat pe Avraam, Iacov l-a urmat pe Isac. Cu alte cuvinte, familia a trecut prin diverse stadii de dezvoltare, numite “Avraam,” “Isac,” “Iacov, “Iosif.” Acesta din urmă i-a adus în Egipt, adunând toate nivelurile anterioare, însumând întregul lor potențial – și egoismul – făcând tot posibilul să atingă spiritualitatea, mai presus de orice. Așadar, ei au plecat în jos, în Egipt, adică spre revelarea egoismului.

Întrebare: Până atunci însă, au trăit ei în unitate? Oare nu a fost vândut Iacov de către frații săi, devenind sclav? Nu a prezis acesta că frații săi se vor ruga înaintea lui? Deci exista disensiune, ură între frați.

Răspuns: Desigur, încă foarte puternice. Acestea se datorau faptului că încercau cu toții, să-i iubească pe ceilalți ca pe ei înșiși. Dacă nu aspiri la așa ceva, nici nu îți revelezi nivelurile de egosim. Când totul decurge normal, te descurci perfect. Însă când apar diverse obstacole, atunci tu trebuie să aspiri spre unitate, în ciuda tuturor problemelor.

Ele apar tocmai pentru ca tu să te ridici peste ele, străduindu-te constant să atingi o dragoste mai mare, o conexiune mai profundă, o unitate mai deplină. Unitatea se poate dezvolta doar deasupra senzației de divizare.

În concluzie, cei care l-au urmat pe Avraam s-au unit tot mai strâns, în lupta cu egoismul lor, până în momentul în care Iosif i-a adus în Egipt.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→