Întrebare: Dacă tot ce este în afară este „eu-ul” meu, atunci ce rost are să trag totul asupra mea?

Răspuns: Trage-l pe tine și spune-i că nu este tot egoismul tău, ci eşti tu întreg.

Simți că celălalt ești tu. Cine este celălalt? Este o parte din tine care a fost ruptă de tine de un cuțit spiritual și care ți se pare străină. Ți se oferă o astfel de iluzie.

Calitățile noastre la nivel uman apar în simțirea noastră unul faţă de celălalt ca fiind străini. Dorința noastră animalică, pe care o simțim ca fiind corporală, apare sub forma lumii animale.

Avem și o dorință vegetală, așa cum corpul nostru are păr și unghii. Adică nivelul vegetal al dorințelor noastre este simțit de noi ca fiind lumea plantelor. Lumea minerală din interiorul nostru sunt toate mineralele, toate elementele, stelele și galaxiile care ni se pare că există în afara noastră.

De fapt, tot ceea ce văd în jurul meu este conținut în patru niveluri de dorință. Pe cele care există parțial în interiorul meu, le consider „eu” al meu, iar pe cele pe care le văd în afara mea, nu le consider „eu” al meu.

Prin urmare, trebuie să realizez, să mă atașez de tot ceea ce este în afara mea și să înțeleg că aceasta este partea mea imediată integrală, chiar mai dragă mie decât partea care este în interiorul meu. Și când o integrez, o atașez și o lipesc de mine prin iubirea pe care o dezvolt pentru ea, exact în ea voi putea simți forța superioară, viața mea superioară și starea mea eternă.

Iar eu însumi sunt doar un punct mic în raport cu tot acest „eu” care este în afară. Și ce este în mine acum? Ce înseamnă „eu”? De fapt, corpul animal pe care îl considerăm că există, este o iluzie. Și există, de asemenea un punct – începutul sufletului. Iar întregul suflet este tot ceea ce este în afara mea.

Din  KabTV „Am primit un apel. Întreaga lume sunt eu” 4/2/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că cineva urmărește înregistrările lecţiilor dvs.. Cum faceţi diferența între locul în care sunteţi prezent și locul unde nu sunteţi și când informațiile sunt pur și simplu transferate prin dvs.?

Răspuns: Nu sunt întotdeauna prezent. Cine sunt la urma urmei?! Sunt un element al sistemului care face munca de care are nevoie pentru a media între nivelurile superioare și inferioare și sunt la mijloc.

Aceasta este o funcție, o poziție și nimic mai mult. Prin urmare, dacă o persoană o poate îndeplini fără a introduce vreo distorsiune sau tulburare, atunci el este numit un „păstor credincios” (Rohe Ne’eman), precum Moise. A fost un păstor credincios pentru că și-a condus discipolii (cei care l-au auzit), dar în felul pe care Creatorul i l-a arătat la următorul nivel superior.

Munca este să te anulezi cât mai mult posibil și să te plasezi între două niveluri, superior și inferior, pentru a fi conexiunea ideală între ele. Trebuie să reduceți și să coborâți ceea ce este la nivelul superior, chiar și la numeroase niveluri superioare, până la nivelul inferior la care trebuie să vă coborâți.

Întrebare: Cum anume vă puteți anula?

Răspuns: Un cabalist realizează această acțiune naturală atunci când lucrează în lumea spirituală. La urma urmei, aceasta este prima condiție pentru a exista în lumea spirituală când îți anulezi „Ego-ul” și în acel moment nu ai alt scop decât să aderi la nivelul superior și să-I împlinești voința.

Din KabTV „Am primit un apel. Reprezentantul lui Dumnezeu!“ 13/03/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În 1947 a fost lansat un „Ceas al Apocalipsei” de către creatorii primei bombe atomice. Acest ceas arată cât timp a mai rămas până la miezul nopții, care marchează un cataclism nuclear. Această decizie cu privire la timpul rămas este luată de un consiliu format din 18 laureați ai Premiului Nobel.

Astăzi, spun ei, mai sunt nouăzeci de secunde până la miezul nopții. Conform calculelor lor, ei avertizează că ne apropiem de catastrofă și toată lumea trebuie să reacționeze. Ei susțin că ne confruntăm cu cel mai periculos moment din istoria modernă. Ei ne îndeamnă să avem în vedere că s-ar putea foarte bine să se întâmple.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: De ce nu ne pasă deloc de aceste afirmații?

Răspuns: Aceste afirmații sunt de fapt complet neimportante pentru noi.

Întrebare: Așa că ei se adună acolo, vorbesc, ei stabilesc cât timp mai este până la miezul nopții și nu ne pasă de asta. De ce? De ce nu ne este frică de asta?

Răspuns: Aceasta este natura noastră.

Întrebare: Acesta va fi întotdeauna răspunsul dvs.?

Răspuns: Ce altceva se mai poate face? Așa văd eu.

Comentariu: Dar am copii, nepoți. Am propria mea viață.

Răspunsul meu: Și ce? Chiar vrei ca ei să ducă mai departe această viață mizerabilă?

Comentariu: Nu vreau ca ei să aibă o viață mizerabilă.

Raspunsul meu: Suferinţă la nesfarşit, din secol în secol.

Întrebare: Deci, nu va exista nici un ceas de Ziua Apocalipsei care să ticăie în mine, făcându-mă să tremur și să-mi fac griji: „Se va întâmpla în orice moment de-acum”?

Răspuns: Nu!

Comentariu: Încerc; eu vreau să opresc toate astea!

Răspunsul meu: Dacă se termină, ce diferență are pentru ei dacă se întâmplă astăzi sau peste zece ani?

Întrebare: Deci toate aceste îndemnuri la acțiune nu înseamnă nimic?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Atunci de ce cheamă la acțiune, semnează tratate, se adună la ONU și țin ședințe ale Consiliului de Securitate? De ce?

Răspuns: Cineva trebuie să facă ceva și să fie plătit pentru asta. Nimic nu se va schimba. Această lume va rămâne condamnată.

Întrebare: Deci, ce ar trebui să facem atunci? Dacă nu oprim aceste războaie, nu lucrăm la pacea în lume sau orice altceva, ce ar trebui să facem?

Răspuns: De fapt, cel mai bun lucru ar fi să ne culcăm cu toții. Într-adevăr. Dacă am inventat o pastilă: chiar acum, la miezul nopții să zicem, luăm cu toții pastila și ne trezim peste 100 de ani.

Ce s-ar întâmpla în acea perioadă? Lumea s-ar vindeca.

Comentariu: Ați văzut ce s-a întâmplat în perioada Covid. Animalele au venit în orașe, mediul s-a îmbunătățit. Ni s-a spus că izvoarele, lacurile și râurile devin mai curate. Lumea s-ar curăța singură de poluarea noastră.

Răspunsul meu: Da, ar fi bine.

Întrebare: Nu e rău, desigur. Cel puțin nimeni nu ucide pe nimeni. Dar in realitate? Nu va exista nicio pastilă, nu putem adormi.

Acești oameni și-au găsit un obiectiv pentru ei înșiși – să avertizeze lumea despre catastrofa nucleară. Alții, dimpotrivă, construiesc bombe nucleare. Alții vor să trăiască în pace, dar nu au voie. În cele din urmă, la ce ar trebui să ajungem noi toți, ca oameni?

Răspuns: Ar trebui să ajungem la întrebarea: „Care este scopul vieții umane?” Și desigur, nu doar pentru a dormi toată viața și a nu face nimic, ci pentru a obține un răspuns la această întrebare: „De ce trăiesc?”

Cu toții trebuie să ne punem această întrebare și să primim un răspuns.

Întrebare: Vedeți personal sarcina dvs. de a-i determina pe oameni să pună această întrebare?

Răspuns: Da.

Întrebare: La ce răspuns vor ajunge dacă vor pune întrebarea?

Răspuns: De ce trăiesc.

Întrebare: Și de ce este asta?

Răspuns: De ce? Asta trebuie să înțeleagă fiecare persoană: scopul vieții sale.

Întrebare: Deci acesta este motorul vieții?

Răspuns: Da, de a îndrepta oamenii spre Creator. Cred că nu există sarcină mai înaltă decât să te ridici la nivelul Creatorului.

Întrebare: Chiar și o persoană obișnuită va ajunge la această întrebare?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot transmite prietenilor mei flacăra luptei pentru Creator?

Răspuns: Nu cred că este posibil, dar oricum, probabil prin cuvinte.

Întrebare: Putem spune că Creatorul ne dă un gust al iubirii Lui, dar apoi o putem trezi doar prin iubire pentru prietenii noștri, iar aceasta este o acțiune liberă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum te convingi constant să faci această acțiune, să-ți iubești prietenii?

Răspuns: Reveniți la această acțiune periodic, până când este încorporată în ADN-ul vostru.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/6/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 22”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Hisaron-ul mă ridică la rugăciune, să mă contopesc cu Creatorul, asta este bine. Să fie așa până la sfârşitul corectării. Sau ar trebui să văd în continuare importanţa prietenilor mei adunaţi în lecții, unde prietenii mei se ridică pentru mine?

Răspuns: Trebuie să aduni și să ridici singur toate acestea.

Întrebare: În Scrisoarea 24 a lui Rabaş, există o frază: „Și Creatorul să ne ajute în ceea ce este corporal și spiritual.” Înțeleg când spunem că Creatorul ne ajută în ceea ce este corporal. Ce înseamnă să ne „ajutăm” spiritual? Ce fel de speranță este aceasta?

Răspuns: Pentru ca El să ne dea dorința corectă.

Întrebare: Ce înseamnă să prețuiești relația omului cu Creatorul și a Creatorului cu omul?

Răspuns: Pentru ca relația dintre ei să fie directă.

Întrebare: Primim multe lovituri și ridicăm multe rugăciuni. Cum putem trece de la cantitatea de rugăciuni la o rugăciune calitativă? Am sentimentul că este mai bine să primim o lovitură, dar una care să ajungă la noi.

Răspuns: Calitatea va veni cu timpul.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/6/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 22”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul se exclude din procesul spiritual global, totul trece pe lângă el?

Răspuns: Depinde de noroc, de calitatea sufletului. Unele suflete se dezvoltă mai încet, altele mai repede.

Omul însuși, care are suflet nu știe ce fel de suflet are. Ar trebui să depună orice efort și apoi, se poate întâmpla orice. Altfel, nu va avea liber arbitru.

Întrebare: Deci, este imposibil să oferi unei persoane o recomandare practică pentru a se include în proces?

Răspuns: Doar încorporați-vă! Omul are un grup și trebuie să se lipească de el, să cadă, să se dizolve în el, să absoarbă cât mai mult posibil din tot ceea ce face grupul, ce gândeşte, ce spune, să-l absoarbă în sine ca un bebeluș.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.02.20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că trebuie să aspirăm în tăcere să fim cu toată lumea într-o singură dorință: „Vreau să fiu cu toată lumea într-o singură dorință”. Acest „eu” mă încurcă foarte mult. La urma urmei, acesta ar trebui să dispară în cele din urmă, nu?

Răspuns: Dar peste cine ești tu stăpân dacă nu peste tine însuți?

Comentariu: Nu sunt chiar un stăpân!

Răspunsul meu: Exact, nu ești un maestru și de aceea ar trebui să faci totul pentru a deveni stăpânul stării tale. Poți face astfel încât lumina superioară să înceapă să acționeze asupra ta și să te conecteze cu ceilalți.

Întrebare: Lumina acționează asupra mea sau asupra prietenilor? La urma urmei, ar trebui să mă gândesc la prieteni…

Răspuns: Nu contează ce părere ai despre prieteni. Gândindu-te la ei, tu te schimbi.

Întrebare: Deci este direcția corectă în care vreau să unesc prietenii și să-i aduc la unitate, la Creator?

Răspuns: Dar trebuie să faci aceste acțiuni asupra ta. Atunci conexiunea va avea loc.

Comentariu: Vreau ca munca noastră să fie extrem de benefică pentru toată lumea.

Răspunsul meu: Pentru a realiza acest lucru, trebuie să puneți în ordine întregul sistem.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.02.20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În fiecare zi, de mulți ani, ați trezit inimile elevilor dvs.. Ce simțiți când vedeţi că elevii pe care îi iubiţi nu au importanța lecţiei? Ce simți când vedeţi că sunt absenți?

Răspuns: Simt că nu am făcut suficient.

Întrebare: Vă doare?

Răspuns: Pe de o parte, da. Dar pe de altă parte, înțeleg că aceasta este ceea ce se numește durerea creșterii copiilor.

Întrebare: Ce faceţi cu această durere?

Răspuns: Continui să lucrez cu voi.

Întrebare: În Scrisoarea 24, Rabaş scrie din poziția unui profesor în ceea ce privește elevii, nu din perspectiva lucrului între prieteni. Cum ar trebui să aplicăm asta? La urma urmei, prietenii nu mă văd ca pe un profesor.

Răspuns: Nu contează. Acționați la fel.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/8/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 24”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este corectarea finală?

Răspuns: Corectarea finală înseamnă realizarea de a fi împreună cu toate sufletele într-un singur suflet comun  numit Adam, din cuvântul „Domeh”, „precum Creatorul”. Suntem ca El și de aceea El ne umple.

Noi suntem ca un Kli, iar Creatorul este ca lumina. Aceasta este starea când suntem uniți împreună, iar Creatorul este în noi. Această condiție se numește Gmar Tikun – corectarea finală. Trebuie să o atingem.

Este atinsă în grupul de zece atât de bărbați, cât și de femei. Nu este nevoie să cauți nimic, când totul este într-o singură direcție. Vei vedea prin câte stări diferite vei trece; este pur și simplu de neînțeles pentru minte, deși este vorba doar despre dorință și împlinire. Umplerea afectează dorința, iar dorința reacționează la umplere. Nu este nimic altceva!

Priviți ce se întâmplă în lumea noastră: milioane de culori, sunete, miliarde de oameni și o varietate de naturi neînsuflețite, vegetative și animate. Și toate acestea provin din doar doi parametri: dorința de a primi și dorința de a împlini, de a oferi plăcere.

Prin urmare, nu este nevoie să cauți altceva. Vei vedea că asta îți dă multe senzații pe parcurs! Vei fi uimit de câte stări putem aduna din toate acestea.

Din Lecția de Cabala 16.02.20, „Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este asemănător cu zece oameni care stau în picioare și se uită la un avion care zboară de departe. Pentru privitori, avionul pare un punct mic. Dar unii dintre oameni au un binoclu care mărește avionul de câteva ori în mărime. Cu toate acestea, fiecare dintre ei are un set diferit de binoclu – unul are un binoclu care mărește semnificativ, iar pentru altul, mărește mai puțin.

Rezultă că unul vede avionul având patru metri lungime, altul spune că are trei, iar altul spune că are doar doi metri lungime. Toți raportează ceea ce văd de fapt, dar există totuși diferențe între ei. Cu toate acestea, diferențele nu fac nicio schimbare în avionul însuși, pentru că toate schimbările sunt doar în ochii celor care percep (Rabaş, Scrisoarea nr. 19).

Întrebare: Cum putem discerne formele de conexiune spirituală dintre noi prin „binoclul comun” grupului de zece?

Răspuns: Deoarece suntem orientați în direcții diferite, nu putem lua în considerare binoclul comun al grupului de zece. Pentru a obține un „binoclu comun”, trebuie să ne combinăm viziunile și inimile pentru un singur scop. Și apoi îl vom vedea pe Creator.

Întrebare: Rabaş scrie că numele (Parţufim) apar numai în relație cu persoana care atinge. Cum putem vedea ceva spiritual împreună, deoarece aceasta este o experiență personală?

Răspuns: Va veni.

Întrebare: Este corect să discutăm măcar despre ceva elementar? De exemplu, cum simțim importanța scopului în grupul de zece sau nivelul de conexiune?

Răspuns: Sigur, discutaţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 5/6/24, Scrierile lui Rabaş Scrisoarea nr. 19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→