Întrebare: Lecţiile din înţelepciunea Cabala schimbă atitudinea omului faţă de lume. Ce trebuie să fac dacă prietenii şi colegii de muncă mă invită să merg să pescuiesc sau să schiez?

Ce ar trebui să fac legat de membrii familiei care sunt supăraţi pe mine că investesc atâta timp în înţelepciunea Cabala, legat de părinţi care mă dojenesc că sunt implicat în ceva ce nu este prea clar ce este?

Răspuns: Asta reprezintă o problemă. Am experimentat şi eu toate acestea. Am avut aceleaşi situaţii în ceea ce îi priveşte pe părinţii mei. Atunci când am început să studiez înţelepciunea Cabala, am închis o afacere prosperă şi am mers să trăiesc lângă învăţătorul meu.

Bineînţeles, nivelul de trai al familiei mele a scăzut şi părinţii mei au fost supăraţi un pic pentru asta, dar nu am avut altă alegere. Pentru că dacă nu ar fi fost înţelepciunea Cabala, nu aş fi simţit că există vreun motiv să trăiesc în această lume. Aceasta a fost alegerea mea şi depinde şi de tine să îţi faci alegerea.

Întrebare: Este imposibil să merg să schiez cu prietenii odată sau de două ori?

Răspuns: Desigur că poţi, dacă ai o dorinţă pentru asta. Dar nu este sigur dacă ar apărea o astfel de dorinţă.

Dacă ne implicăm serios în înţelepciunea Cabala, aceasta reţine întreaga atenţie a omului şi el este implicat în ea toată viaţa lui.

Şi pentru ce altceva trăieşte el în lumea noastră dacă ne punem această întrebare din punctul de vedere al unui Cabalist adevărat? Din păcate, oamenii nu ştiu pentru ce trăiesc.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 11.12.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rolul Cabaliştilor, ca psihologi, în lanţul complex al percepţiei realităţii?

Răspuns: Cabaliştii ar trebui să îi înveţe pe oameni să se unească unul cu altul. De aceea, construim grupuri de zece şi arătăm un exemplu practic de unificare.

Întrebare: Ce calităţi ar trebui să aibă cineva ca să îi înveţe şi pe alţii?

Răspuns: Trebuie să participe activ la unificare, să înveţe din această practică şi apoi va putea să îi înveţe şi pe alţii. Cabala este ştiinţa cea mai practică.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 11.12.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Libertatea”: Atunci spune-mi, unde este liberul meu arbitru?
Pe de o parte, dacă presupunem că dorinţa nu are liber arbitru, atunci noi suntem ca nişte maşini, operate şi create prin forţe externe, care ne forţează să acţionăm în acest fel.

Asta înseamnă că suntem cu toţi închişi în închisoare Providenţei, care, folosind aceste două lanţuri, plăcere şi suferinţă, ne împinge şi ne trage, conform voinţei sale, unde vede că ne potrivim. Reiese că nu există un asemenea lucru ca egoismul în lumea noastră.

În lumea noastră, omul nu are niciun liber arbitru, natura îl controlează complet. El reprezintă un anumit set de dorinţe şi, de aceea, produce unele influenţe pozitive sau negative.

Astfel, liberul arbitru apare numai când omul face o restricţie (Ţimţum) asupra dorinţelor sale

În acest caz, Lumina Superioară începe să îl influenţeze, îl ridică pe om deasupra naturii sale şi el poate deja să lucreze în calitatea dăruirii, în alte cuvinte absolut dezinteresat, fără nicio nevoie să urmărească vreun scop sau beneficiu personal.

Asta deja este o calitate spirituală, care apare în noi numai datorită influenţei Luminii înconjurătoare, iar ea vine şi aţâţă această abilitate în noi numai dacă o atragem în mod corect. Înseamnă că suntem într-un cerc cu prietenii, studiem texte Cabaliste şi încercăm constant să lucrăm la conexiunea dintre noi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 18.12.2016

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă iniţial nu avem suflet, atunci ce se consideră în lumea asta că este un suflet?

Răspuns: Nici nu vreau măcar să vorbesc despre ceea ce se consideră, pentru că sunt atâtea opţiuni şi deziluzii în lumea noastră încât este imposibil să le înşir. Vorbesc despre ceea ce ne spune ştiinţa Cabala.

Toate preconcepţiile umanităţii sunt bazate pe faptul că a decis să explice în propriul mod marea fundaţie a naturii generale, atât materială cât şi spirituală, în timp ce este înţeleasă doar prin experimente ştiinţifice şi dovedite de oameni.

Trebuie să faci un astfel de experiment care te va ajuta să obţii un suflet şi vei vedea toate dependeţele reciproce, conexiunile şi divizările dintre părţi. Conform cu acestea, vei putea să descrii tot ce se întâmplă în singura dorinţa care, pe de o parte este spartă şi, pe de altă parte, este interconectată în toate stările ei. Acesta este subiectul pe care îl studiază înţelepciunea Cabala.

Întrebare: Deci nu este un mit mai mare ca acela legat de sufletul omului, pentru că este interesant pentru umanitate şi dificil de obţinut?

Răspuns: De aceea au fost create multe speculaţii diferite în jurul lui şi şarlatanismul a înflorit. Atâtea lucruri au fost spuse legate de localizarea acestuia, în inimă sau în cap sau l-au numit chiar al treilea ochi. Dar corpul nostru animal nu este deloc legat de suflet.

Comentariu: Unii spun că atunci când corpul moare devine mai uşor cu 25 de grame şi acesta este sufletul.

Răspunsul meu: Mai întâi, corpul devine mai uşor cu 25 de grame. În al doilea rând, dacă sufletul îl părăseşte, înseamnă că are masă? Cât de dificil este pentru oameni să scape de prejudecăţile lumii materiale!

Corpul este o dorinţă, nu un recipient pentru suflet.

Mai mult, nici măcar nu avem dorinţa să obţinem un suflet, pentru că sufletul este o dorinţă de a dărui, iar noi avem doar dorinţa de a primi. Diferenţa dintre acestea se află în intenţie, pentru cine folosesc dorinţa, pentru mine sau pentru alţii.

Comentariu: Nu simţim nici undele electromagnetice, totuşi ele există.

Răspuns: Poţi să determini aceste unde, dar nu ai cum să detectezi sufletul, pentru că tu trebuie să creezi un instrument pentru a-l descoperi. Se numeşte calitatea dăruirii sau intenţia de a dărui.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce caritatea nu este considerată dăruire, conform cu Înțelepciunea Cabala?

Răspuns: Caritatea în lumea noastră este total egoistă. Omul nu poate face o singură faptă spirituală bună, deoarece noi toți suntem absolut egoiști din natură.

Indiferent ce facem, nu vom dărui asupra nimănui în niciun fel: nici față de copiii noștri, nouă înșine, rudelor sau celorlalți. Nu putem face acțiuni de dăruire, deoarece noi suntem o dorință de a primi.

Numai când începem să ne unim conform unei anumite metode, ne apropiem de construirea atributului dăruirii. Însă toate dorințele și apropierile dintre noi, fără unitate nu duc nicăieri și sunt doar niște eforturi.

Când suntem împreună, fie într-un grup de două sau zece persoane și facem mari eforturi și, în același timp, studiem conform surselor Cabaliste, noi chemăm Lumina Înconjurătoare asupra noastră și ea ne corectează egoismul.

Întrebare: Deci putem acționa în dăruire?

Răspuns: Da, însă pentru a face asta trebuie să respectăm cu acuratețe recomandările și indicațiile Cabaliștilor. Trebuie să invocăm și să chemăm impactul lumii superioare asupra noastră, al atributului superior, deoarece suntem absolut egoiști prin natură.

Din lectia de Cabala in limba rusa 11/27/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă natura ne controlează în orice și își execută propriul program, atunci spre ce scop de conduce?

Răspuns: Scopul naturii este să își aducă fiecare parte și toate părțile împreună către o conștientizare a forței care controlează întregul sistem și care dezvoltă creația. Tot ceea ce se întâmplă cu noi în viață este îndreptat spre înaintarea noastră, către conștientizarea și revelarea forței superioare, Creatorul.

Nivelele mineral, vegetal și animal nu au liber arbitru și sunt dependente de ființa umană, ridicându-se și căzând odată cu dobândirea ei a acestui sistem. Ființa umană face munca pentru toată creația. Este așa, deoarece toate părțile naturii există într-un singur sistem. Nivelele vegetal și animal sunt inferioare și mai primitive în relația cu ființa umană și, de aceea, inițial, sunt incluse în ea.

Forța superioară conduce o ființă umană prin stări conform procesului dezvoltării, aducându-o într-un final către un loc de studiu, la cărți și profesori. Aceia care s-au maturizat și sunt pregătiți pentru acest tip de studiu, primesc un mentor și sub conducerea sa poate continua să se dezvolte la un nivel diferit, în dobândirea sistemului superior și a forței superioare.

Din emisiunea de pe KabTav “O viata noua” nr. 818  1/26/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

O ființă umană există în această lume sub influența constanța a două forțe opuse care o împing și o dezvoltă, ca embrionul în interiorul pântecului mamei. Nu sunt coincidențe în viață !

Fiecare eveniment este plănuit și programat de natură, chiar și unul așa simplu ca atunci când un copil sparge o farfurie. Totul, de la început până la sfârșit, se desfășoară conform planului creației.

Cu cât studiem mai mult natura, cu atât mai mult suntem convinși că natura este un sistem închis, integral, care urmează legi stricte, nepermițând nicio coincidență. Însă, o ființă umană percepe evenimentele care se desfășoară conform nivelului său de dezvoltare, adică până la nivelul la care ea este în acord cu sistemul de control al naturii sau nu.

O persoană obișnuită nu cunoaște nimic despre sistemul superior de conducere; ea doar merge prin viață instinctiv și inconștient. Se conformează 100% cu toate comenzile sistemului și nu are nicio alegere liberă, nici măcar o acțiune aleasă liberă, un gând sau dorință.

De aceea, este imposibil să o judecăm și să spunem că merită un anumit tip de recompensă sau pedeapsă, deoarece ea crește aproape ca un copac în pădure, conform naturii sale și a mediului înconjurător.

Întrebare: Încotro conduce natura pe om?

Răspuns: Natura vrea de la om să devină similar cu sistemul ei, să se conecteze la el și să înceapă să interacționeze conștient cu tot sistemul. Natura este numită “Creator”, forța superioară și ne ține sub controlul ei complet și continuu.

Întrebare: Acest sistem controlează fiecare persoană individual sau pe toți împreună, ca un colectiv?

Răspuns: Este o conducere generală și individuală, deoarece toată lumea este inclusă într-un singur sistem integral.

Natura este un sistem extraordinar care se dezvoltă spre o stare în care toate aspectele sale – inanimat, vegetativ, animat și uman – sunt interconectate corect, conștient și cu înțelegere și că din această conexiune sunt capabile să reveleze forța superioară a acestui sistem, “creierul” său, care a lucrat în el încă de la bun început, dar a fost ascuns.

Când omul revelează această forță în natură, se identifică și aderă la ea. Acesta este scopul final al evoluției în natură, pe toate nivelele sale. Să aderi la natură înseamnă să iei asupra ta tot controlul ei, corecția și toate funcțiile sale. Omul începe să acționeze în schimbul Creatorului.

Totul rămâne la fel ca înainte. Însă, înainte, forța superioară (Creatorul) a condus toată creația: nivelele inanimat, vegetativ, animat și uman, toate acestea care nu erau conștiente de ea și ascultau instinctiv comenzile ei. Însă, acum, omul este conștient de influența care a fost exercitată asupra lui de sus și începe să se comporte ca forța superioară, adică începe să se unească cu ea.

Din emisiunea de pe KabTV “O viata noua” #818, 01/26/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Dacă naturii îi păsă de noi cum îi pasă unei mame de copilul ei, atunci nu ar trebui că ea să ne prețuiască și să ne păzească de tot răul?

Răspuns: Un embrion, în pântecul mamei, se dezvoltă sub controlul forțelor care acționează asupra lui și este 100% dependent de sistemul superior. Acest sistem are un scop: să-l dezvolte și să-l ducă la naștere.

În sistemul mamei sunt active forțe opuse, deoarece totul este născut din interacțiunea dintre două forțe: pozitivă și negativă. De aceea, există sisteme de absorție și excreție a substanțelor și toate acestea sunt controlate de corpul mamei, care are putere totală asupra corpului embrionului.

Nouă ni se pare că embrionul experimentează numai bunătate din partea mamei. Însă, în realitate, acționează asupra lui forțe opuse, stricte, puternice și în confict reciproc. O forță forțează embrionul să crească și să se extindă, iar alta exercită presiune pe el și îl constrânge. Este aproape ca respirația, inhalare și expirare sau ca bătăile inimii.

Sunt multe acțiuni care sunt nevăzute de noi; totuși, toată dezvoltarea are loc tot timpul, ca un rezultat al două forțe opuse: plus și minus. Iar materialul există între ele, ca și cum ar fi în mijlocul unui foc încrucișat. De aceea, viața embrionului nu este așa de însorită precum ni se pare nouă, ci mai degrabă una foarte complexă. Embrionul îndeplinește instinctiv multe acțiuni, unele în rezistență și altele în conformitate cu mama.

Duce un adevărat război pentru a primi tipul corect de putere, pentru a se scăpa de elementele străine. Embrionul efectuează o muncă extraordinară de discernămînt, consum și eliminare. Nu credeți că timp de nouă luni el se odihnește și crește pasiv, în timp ce mama face toată muncă pentru el.

În fiecare zi duce o muncă imensă sub influența forțelor opuse, până ce acestea îl modelează în forma exterioară și interioară necesară și îl pregătește pentru naștere.

Embrionul trece printr-un întreg proces de pregătire în interiorul mamei, astfel încât, atunci când se naște, să nu aibă nevoie de nimic altceva decât de energia exterioară, nutriție și să-și umple celulele de memorie. În esență, are toate necesitățile, câștigate de el în timpul războiului dificil din partea mamei și opoziția ei. Are puterea ecranului și restricției, lucrează în discernământ și sinteză. Aceasta este adevărata muncă interioară, fără de care embrionul nu se poate dezvolta.

Apropo, embrionul simte totul. După primele trei zile de “absorție a seminței” și următoarele patruzeci de zile de formare a fetusului, deja devine o persoană capabilă să absoarbă și să proceseze informația. Nu este doar o masă de celule, ci o persoană.

Chiar când este în interiorul mamei și când este într-un tip special de comunicare cu ea, absoarbe informație despre mediul exterior și prin ea și invers. Și când ajunge să se nască, atunci începe să simtă lumea exterioară. Acesta este acum un nou nivel de existență.

Din emisiunea de pe KabTV “O noua viata” 1/26/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori chiar și cei mai nereligioși oameni au o senzație ca și cum o anumită putere superioară îi protejează, care îi ajută să iasă nevătămați din cele mai periculoase situații.

Însă, mai sunt stări foarte dificile, când ne simțim ca și cum am fost uitați de Sus sau că nicio putere superioară nu ne-a protejat de la bun început.

Oamenii moderni cred, din ce în ce mai puțin, în protecția de Sus. Există aceasta cu adevărat?

Răspuns: Noi nu avem doar o protecție de Sus, ci în general noi existăm în această lume ca un embrion în pântecul mamei, adică într-un sistem, legați de toți parametrii și lăsați fără nicio libertate.

Sistemul nu ne permite să facem nicio mișcare independentă: nici fizică și nici spirituală sau mentală, ori emoțională. Totul este prins cu niște cabluri de oțel într-un sistem strict și este imposibil să ne gândim la orice fel de libertate și în orice sens al cuvântului.

Această forță, care ne leagă cu mii de conexiuni, ne este ascunsă și, de aceea, ni se pare că suntem liberi și capabili să facem orice vrem. Viitorul nostru, acțiunile noastre și reacțiile sistemului general la acestea, sunt cu totul acoperite de întunericul necunoscutului.

De ce ar ascunde natura toate acestea de noi? Ca noi să descoperim, pentru noi înșine, sistemul în care existăm, să-l studiem, simțim și să-l înțelegem, până la un așa nivel, încât să devenim fără probleme parte integrală din el, într-o singură conștiință, dorință, senzație. Aceasta este predetestinarea omului și scopul existenței lui în această lume.

Din emisiunea de pe KabTV “O viata noua nr.818” 01/26/17

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Intrebare: Poți să descrii adevarata realitate după care pot tânji, pe care să mi-o imaginez și să o înțeleg, spre deosebire de realitatea în care trăiesc acum?

Raspuns: Când am pornit pe calea spirituală, am încercat să fac asta și mi se pare ca aveam mai mult succes atunci decât acum.

Nu pot să descriu realitatea superioară. Este un câmp al dăruirii, iubirii, integrării totale și adeziunii complete. Este un câmp în care este o inteligență generală, caracteristici colective și activități colective, care se complementează una pe alta, conectându-se într-un singur întreg. Este o armonie.

Simțim că este o plăcere superioară, care este construită deasupra descoperiri opoziției și armoniei complete dintre ele.

Din lectia de Cabala in limba rusa 11/27/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→