Shamati, articolul 1, ”Nu e nimeni în afară de El”: Și doar când există cu adevărat la om o dorință autentică primește ajutor de Sus și i se arată constant cât este de defect în starea lui actuală. Adică i se trimit gânduri și opinii care se opun muncii.

Toate aceste gânduri sunt rezultatul Reshimot care apar, pornind din interiorul unei persoane și cerând să se realizeze. Cândva a existat o singură dorință dar a fost spartă în mai multe dorințe, în fragmente.

Această unică dorință era doar un mic Kli de dăruire care se numea Adam HaRishon (Primul Om) care a fost circumcis, care s-a născut fără ego, ca un înger. În primul rând, exista doar o mică dorință de dăruire în el. Dar mai târziu, i s-a alăturat dorința de primire, AHP, gustând din pomul cunoașterii. De acolo, o dorință puternică a fost adăugată, care a zdrobit dorința de a dărui în mici părți.

În acest mod, în loc de o singură dorință de dăruire, multe dorințe de dăruire au fost create. Se pune întrebarea: Cum a putut să fie spartă dorința de a dărui în mai multe bucăți? La urma urmei, este împotriva naturii de dăruire, care ne atrage mereu pentru a ne conecta împreună, precum mai multe picături de apă care se conectează imediat într-o singură picătură.

Dar, dorința de primire a reținut mica dorință de dăruire în captivitate și a menținut-o în robie în interiorul ei, precum poporul Israel în Egipt. Astfel, există o dorință de dăruire în interior, dar este în întregime învăluită într-o intenție pentru primire. Ca urmare, chiar și în interiorul dorinței de dăruire, o persoană este obligată să muncească în scopul de a primi.

Dorința de dăruire se află sub controlul Faraonului. Chiar dacă în această perioadă, această stare este opusă Creatorului, o nouă tendință se descoperă în interior, un nou și puternic Kli. Deoarece dorința de a dărui, care se află în captivitate în dorința de a primi, a crescut în funcție de AHP, inima de piatră, care a conectat Kelim poporului Israel. Și de aici, în momentul corectării, a existat o mare îmbunătățire. Așa cum este scris, poporul Israel a ieșit din Egipt cu o mare avere. Au luat tot ceea ce era posibil de la Faraon. Și doar ce era imposibil de corectat a rămas în Egipt.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este important de știut:”Ce mă preocupă?” În fiecare moment în care mă simt viu și bine, sunt plin de griji. Deci, ce mă neliniștește?

Sunt îngrijorat pentru propria mea bunăstare, liniștea mea, realizarea, ce mă va face mai fericit, pace și liniște, securitate, hrană și bunăstarea familiei?

Sau îmi fac griji cu privire la prieteni ca o mamă cu un copil, căutând ce le lipsește și ce ar trebui făcut pentru ei? Trebuie să-mi fac griji pentru grup ca o bonă credincioasă? Asta înseamnă că trebuie să verific intenția grijilor mele.

Întreaga creație coboară progresiv până la lumea noastră în care existăm sub o formă fizică și în situația cea mai de jos. Ne simțim ca și cum am fi detașați de lumea spirituală când, de fapt, asta nu poate să fie. Deci, această lume este numită imaginară.

Presupunem că existăm într-o lume vastă umplută de multe obiecte fizice. Totuși, de fapt, este în întregime spirituală, dar noi nu o recunoaștem și nu o simțim.

Este deci foarte important de verificat ce mă neliniștește în fiecare moment. Intrarea în lumea spirituală înseamnă a continua să mă preocup de ceea ce este și vital în viață: hrană, somn, sănătate, bani și relații cu oamenii dar, inconștient, sunt mereu tulburat de gândul despre cum să organizez grupul pentru ca să devină Sechina (divinitate), un loc ideal pentru a descoperi Creatorul.

Trebuie să mă obișnuiesc să fiu fericit de preocuparea mea pentru grup. Dacă încetează să mă preocupe acest subiect, atunci sunt neliniștit să știu de ce nu îmi fac griji pentru prieteni. Asta trebuie să devină un obicei. În lumea noastră, obiceiul devine a doua natură.

Să presupunem că mi se dă un copil care îmi este străin pentru care nu am sentimente. Dar, nu am alegere; Sunt obligat să-mi fac griji cu privire la el, zi după zi. La final, încep să mă gândesc la el tot timpul. La fel este în ceea ce privește grupul. Trebuie să atingem această stare care este posibilă doar prin determinare și revenind fără încetare la gândurile mele cu privire la grup.

Și după toate aceste planuri frumoase de grijă cu privire la grup, sprijinul meu, atragerea Luminii în el, cu privire la Creator și a-I aduce mulțumire, trebuie să mă întreb, unde este El și unde sunt eu subconștient. Trebuie mereu să precizez pentru cine/ce fac toate acestea. Desigur, sper să primesc o recompensă, dar ce anume?

Ar putea fi faptul că, între timp, nu sunt pregătit să-mi imaginez o recompensă. S-ar putea să înțeleg că, mai târziu, prin efortul meu, voi cere control, respect și transcendența vieții și morții, ceva tangibil și foarte important pentru mine. Și acolo, trebuie să știu ce este mai important pentru mine. Este recompensa mea sau capacitatea de a aduce mulțumire prietenilor și Creatorului?

Pot renunța la recompensă sau, cel puțin, la o parte din aceasta? Și, când renunț la o recompensă, nu o înlocuiesc prin altceva, precum gloria și apoi onoarea?

Ce înseamnă a aduce plăcere Creatorului? Prin ce mijloace pot să o fac și ce dorințe resimt? Prin ce voi simți că, Creatorul este mulțumit de mine? Este necesar să încerc să separ dorințele mele și percepția mea în cât mai multe părți posibile și să văd cum muncesc cu ele. Cu cât am mai mulți parametri, cu atât mai mult dezvolt percepția mea.

Asta seamănă cu pixeli pe un ecran al calculatorului care determină rezoluția sa: într-un centimetru pătrat nu pot exista două sute de pixeli; ar putea să existe o mie, sau ar putea să fie două mii. Cu cât există mai multe puncte, cu atât imaginea este mai frumoasă și mai bună.

Același lucru se întâmplă cu dorințele noastre. Cu cât le analizăm mai mult, cu atât de apropiem de adevăr, de adevărata percepție.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece de la teama artificială la teama cognitivă emoțională?

Răspuns: Este posibil să o facem aruncându-ne în gând și emoție. Dacă sunt printre prieteni și îi ascult tot timpul, mă cufund în cuvintele lor încercând să navighez pe valurile gândului lor, absorb caracteristicile și emoțiile lor.

Chiar dacă în inima mea totul poate să fie mort, ca urmare a unei astfel de influență reciprocă, încep să apară propriile mele emoții. Dacă o persoană este plină de la început, nu este bine. Cea mai bună situație este atunci când sunteți goi; nu aveți nimic, nici cea mai mică dorință. Veniți la grup mecanic și începeți să munciți asupra voastră plecând de la o stare complet adormită, de la o stare complet vidă.

Dar nu este cazul să intri într-o astfel de stare intenţionat și nici să îți faci griji că nu ești în ea. Învață să muncești cu dorințele altora și să ajungi la o stare de teamă pentru că absorbi sentimentele prietenilor tăi. Este foarte bine.

Dacă nu ești pregătit, investește eforturile tale în ceilalți; încearcă să faci ceva fizic, sau pur și simplu să vorbești cu prietenii tăi deoarece ei te vor trezi și îți vor da inspirație.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, 19.09.2014, Atelier 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă grupul simte întuneric, este bine să utilizăm ego-ul, ceea ce înseamnă gelozie, dorință și onoare cu privire la unitate și conexiune?

Răspuns: Fiecare nivel de întuneric este numit ceva complet diferit. Întunericul poate fi o lipsă de a obține ceva, și ar putea să fie o lipsă a capacității de a acționa, a fi neputincios, sau dimpotrivă: eu sunt recunoscător pentru acest întuneric în care pot acționa în ”credință deasupra rațiunii”, și așa mai departe.

Comentariu: Eu văd că nu pot să mă ridic deasupra mea, să găsesc o legătură cu prietenii, și sentimentul că o singură putere ne conduce. Nu am altă alegere decât ego-ul, și încep să muncesc cu ajutorul său pentru ca prietenii să se includă unul în celălalt.

Răspuns: Aici, este necesar să existe o enormă rugăciune de mulțumire Creatorului că El vă oferă posibilitatea de a face ceva într-o stare de întuneric ca asta.

Este prima acțiune corectă. În cazul în care, cel puțin, aveți un fel de oportunitate de a face ceva corect, imediat trebuie să mulțumiți Creatorului. Apoi, puteți intra în contact cu El. Nu va fi destul de evident și clar, dar va fi un contact.

Vi s-a dat posibilitatea să vă întoarceți la Creator în mod corect și să-I multumiți, pentru a vă întoarce spre El cu o cerere pentru a ajuta prietenii, și totul va fi deja în lanț.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Așa cum este scris: ”Nu este nimeni în afară de El”. Întreaga noastră muncă este concentrată pe acest lucru. În fiecare din acțiunile mele, senzațiile mele, dorințele mele, gândurile mele, eu vreau să-L revelez, pe El care îmi trimite toate astea.

El este organizatorul, Cel care acționează autentic. De fapt, orice aș face El o face prin mine, și trebuie să descopăr cum muncește El în interiorul meu, cum forța superioară, Creatorul, acționează ca un ”derivat” în ființa creată.

Ajungând la asta, ating adeziunea. Prin experiența acțiunii, sunt de acord cu ceea ce Creatorul face prin mine și apoi devin un întreg cu El.

Pe drumul adeziunii, trec prin multă rezistență, sunt trimis în ascundere și în diferite forme. Asta îmi permite, în cele mai mici detalii, să mă aduc în conformitate cu Creatorul, să fuzionez cu El, să ader la un punct în care nu simt nici chiar pe Cel care produce gândurile mele, acțiunile mele, dorințele mele, ci eu, eu însumi, ca și cum eram înainte de creația Sa; toate astea pentru că sunt în adeziune cu Creatorul și că Îl cunosc.

Din kab.tv, ”Viață nouă”, 05.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Un ciudat sentiment de mândrie pentru grupul de zece apare în mine. Înainte, credeam că eram mai bine ca oricine. Și acum, ceva apare în mine, care mi-a permis să simt acest grup de zece. Asta m-a uimit. Ce este?

Răspuns: Vom începe să simțim că grupul de zece este ca un corp în care simțim cu adevărat lumea superioară, în special o nouă viață apare, noi caracteristici și conexiuni care vor fi numite lumea Infinitului.

 Totul este latent în grupul de zece, în structura sa, în mijlocul caracteristicilor revelate. Nu avem nevoie să alergăm într-un loc, nici să căutăm ceva, undeva. Totul este în el! În el există bine și rău, noi și Creatorul. În el vom descoperi lumea întreagă, prin el putem să vedem în mod corect lumea. Totul este în grupul de zece.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, 20.09.2014, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a corecta și a echilibra ego-ul, o persoană trebuie să-l simtă ca fiind rău. Cum să facem indiferența și insensibilitatea față de ceilalți insuportabile?

Răspuns: Indiferența este cea mai mare problemă. Atunci când detest, este bine; când iubesc, este foarte bine. Totuși, noi străbatem 99% din viața noastră cu sentimente de indiferență. Oamenii consideră acest lucru normal în viața noastră actuală.

Ce mă poate ajuta să ies din indiferență, să mă trezească și să mă mențină în această stare în fiecare moment al vieții? Numai mediul.

Ați trecut prin stări foarte bune de mare creștere a sensibilității, mai intern, și nu o cerere de schimbare externă. Este de invidiat.

Dacă toate grupurile noastre erau așa, cu certitudine situația generală ar deveni mai bună. Va fi posibil să realizăm asta în viitorul congres, încercând să pregătim și să transmitem la fiecare sentimentele și senzațiile pe care le-ați experimentat, cu care vă confruntați și pe care încercați să le simțiți din nou în interiorul vostru. Este posibil.

Dacă sunteți conectați la starea pe care ați trăit-o cu cei 300 de prieteni care au fost la Soci și o multiplicați cu 5, cu aceeași masă care va fi la congresul din Sankt Petersburg, și apoi de 500 de ori și chiar mai mult, cu masa care se va răspândi în întreaga lume, am putea realiza mari lucruri.

Este unul din exemplele cele mai utile pentru că veți multiplica senzațiile, cererile, aspirațiile reciproce, neutralizarea ego-ului, și dorința de a fi un tot unic prin această cantitate de oameni cu ajutorul invidiei, arătându-le cum lucrează asta în interiorul vostru și nu în ei. Astfel, multiplicarea aspirațiilor voastre se va produce cu aspirația lor, și asta va produce o influență și o impresie enormă.

Din congresul de la Soci, Lecția 2, 25.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, Israel are o problemă externă, loviturile aeriene constante și, pe de altă parte, în popor, acesta este împărțit în mai multe facțiuni și direcții. Toată lumea trage de partea sa și detestă pe ceilalți. Cum afectează această separare internă securitatea noastră exterioară?

Răspuns: Motivul este același: nu există conexiune între noi. Desigur, există o sciziune între noi și nu suntem de acord unii cu ceilalți. Doar o mică parte a populației știe că trebuie să se unească, că are nevoie de metoda unității. Restul, nu o știe încă și nu este foarte interesată să audă despre asta.

Prin urmare, nu este surprinzător că există o astfel de dezbinare și divizare în cadrul națiunii. Toată lumea își face griji cu privire la modalitatea de a obține un avantaj personal din această situație. Există un singur motiv: lipsa conexiunii. Deci, nu ar trebui să dăm vina pe dușmanii externi care ne înconjoară la toate frontierele, precum și dușmanii interni, este egoismul nostru care ne separă și ne face să ne urâm unii pe alții fără motiv. Trebuie doar să începem să muncim împotriva acestuia. Nu există alte mijloace de corectare.

Din kab.tv, ”Misiunea poporului Israel”, 08.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Este corect să cerem mai mult de la prieteni?

Răspuns: Totul depinde de voi. A cere mai mult de la prietenii voștri este același lucru cu a cere mai mult de la Creator, Lumina Superioară care influențează Kli-ul. Se poate întâmpla ca răspunsul lor să pară opus așteptărilor voastre.

Trebuie să înțelegem că trăim într-o lume care se apropie fără încetare de corectare. ”Citind” în mod corect datele cu privire la acest subiect, ne vom apropia mai mult de Lumini și ne vom schimba conform lor. Dar, în loc să ne schimbăm liniar, ne vom schimba ciclic, deoarece vom trece prin cele cinci niveluri HaVaYaH în mod repetat. Totuși, nu știu exact cum trebuie să mă schimb. Dar, îmi aduc aminte mereu că, Creatorul îmi dă mai mult, de fiecare dată. ”Binele care face bine”, ”Nu este nimeni în afară de El”, El continuă să crească mai mare în fața mea.

Și ceea ce simt nu are importanță. Mă îndrept în direcția corectă atunci când vreau să știu unde este El în fiecare moment și să Îl mențin în vedere. Prin urmare, văd că scopul tuturor etapelor și stărilor este de a descoperi dăruirea Creatorului în fața mea, pentru ca El să devină cu adevărat mare în ochii mei. Asta se va întâmpla dacă sunt capabil să mă schimb.

De aceea, Baal HaSulam începe Shamati cu articolul ”Nu este nimeni în afară de El”. Trebuie să ne îndreptăm și să ne orientăm în acest mod: Lumina se dezvăluie tot mai mult și trebuie să găsim o cale de mijloc. Pe de o parte, ”Nu e nimeni în afară de El”, pe de altă parte, dorința mea care este opusă Lui, și la mijloc, construiesc atitudinea mea față de Creator, pentru ca să întăresc această formulă în mine.

În acest caz, mă schimb constant.

Cum? Nu pot schimba dorința mea și senzația mea. Ele vin în mod natural și nu mă înșel cu privire la asta. Principiile de ”Bine care face bine” și ”Nu există nimeni în afară de El”, de asemenea, nu se pot schimba. Dar pot construi intenția mea la mijloc, să o modific și să o corectez de fiecare dată, pentru a armoniza dorința mea cu măreția Creatorului.

Acest ”adaptor”, acest ”tampon”, pacificator între cele două contrarii, se numește credință deasupra rațiunii; avansez în funcție de asta.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 03.12.2010, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Conexiunea prietenilor este imposibilă dacă nu o realizăm într-un mod reciproc și dacă nu ne dăm seama că fără asta, nu putem descoperi Creatorul. Auzim tot timpul că un singur suflet a fost creat și că a fost umplut cu o singură Lumină. Și că apoi a fost spart și că  egoismul a fost inserat între toate părțile sale și le-a separat unele de altele. Trebuie să ne conectăm deasupra acestui egoism, menținându-l totuși în interiorul nostru pentru ca toate păcatele să fie acoperite cu iubire.

Problema este că, fiind conștienți de acest lucru, nu suntem în măsură să așezăm această matrice în noi și să muncim în conformitate cu această imagine. De fapt, această imagine pare să existe separat de noi, fără nici o legătură cu viața noastră. Și asta este dificultatea.

Dacă aș avea o idee precisă a acestei matrice și dacă aș vedea lumea prin ea ca printr-un model corect – prin ochelari sparți, aș vedea că totul este separat. Atunci aș face ce e mai bine pentru a uni toate părțile împreună pentru a crea o imagine unică. Dar, problema este că nu văd lumea spartă pentru că eu însumi sunt spart în interior. Privesc lumea spartă cu ochi nepotriviți (deteriorați) și de aceea, totul îmi pare în ordine! Am senzația că lumea așa trebuie să fie.

Atunci, Lumina ce face? Lumina acționează asupra mea și apropie ușor percepția mea de percepția reală și atunci, brusc, descopăr că lumea este spartă și că am nevoie să o văd mai conectată.

Lumina apropie un pic mai mult toate părțile mele interne de conexiune și, prin urmare, lumea îmi pare tot mai spartă. Toate părțile din interiorul meu sunt mai mult sau mai puțin apropiate, dar cele din exterior, nu. Și simt ca și cum aș fi pus ochelari nepotriviți, care nu-mi convin și văd că lumea nu era în ordine și de aceea, trebuie să  corectez asta.

Prin urmare, întreaga noastră  muncă constă în a atrage Lumina care Reformează: prin intermediul grupului, prieteni, prin toate mijloacele posibile pentru a se concentra în interior, a conecta fragmentele sale interne. Și apoi, voi constata că este necesar să aduc lumea la aceeași conexiune.

Din Lecția zilnică de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam, 24.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→